"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea V. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste din Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


„De cincizeci de ani, pe scena Europei Occidentale are loc un spectacol regizat cu calculată perversitate şi urmărit cu un voayerism sinucigaş, de o clasă politică atinsă de scleroza sfârşitului. Imigraţia musulmană, Multiculturalismul şi Corectitudinea Politică, au fost şi sunt principalii actori ai unui delirant şi masochist „ménage à  trois”, ale cărui creaţii monstruoase sunt Zonele Interzise.„(Vasile Zarnescu, necenzuratmm.ro, dupa  „No-Go-Zones: Fact of Fiction?”, Soeren
Kern, jurnalist-politolog german, pro-sionist, la saptamanalul Institutului Gatestone,  cu studii la Georgetown University-Washington D. C. si Hebrew University-Jerusalem, specialist in politici europene, respectiv, in securitatea europeana si americana)

 

„Calul troian a fost episodul final al războiului Troiei. Neputând reintra anonim în Europa, după ce au luptat în rândurile Statului Islamic, războinicii „greci” – musulmani – au fost deghizați în refugiați și ascunși în uriașii „cai de lemn” care navighează pe Marea Mediterană.

Ajunși pe țărmurile italiene, au fost primiți ca un cadou al zeilor: ei oferă o nouă ocazie europenilor, de a-și corecta crimele abominabile comise în perioada colonială, deschizându-și larg brațele în fața defavorizaților. Acest șiretlic va provoca căderea Europei.” (Bogdan Calehari, wordpress.com, dupa „Qui sont les 450 migrants du cargo arraisonné en Italie?”, Jean-Patrick Grumberg, jurnalist evreu la Dreuz.info, desfasurandu-si activitatea la Paris, Los Angeleles si Tel Aviv)

 

Amandoua articole citate mai sus au un profund caracter demagogic si rasial la adresa islamului.

La adresa Musulmanului (de rand), care ca orice Crestin sau Evreu (de rand), in aceasta lume trecatoare si muritoare, are dreptul la autodeterminare, la migratie, pentru a putea beneficia de un trai mai bun,  decent, respectiv, de recunoasterea  valorilor sale morale,  socioale si profesionale. 

Atat timp cat vom considera Islamul lui Mahomet (Muhammad, Mohammed), un dusman de moarte al Crestinismului lui Hristos (Iisus), respectiv, al Iudaismului lui Moise (Moussa), niciodata nu vom avea pace pe Pamant.

Ar fi mult mai rezonabil ca in loc sa-i insultam pe  Mahamet, pe Iisus  sau pe  Moise,  sa ne gandim la Mesia (Messia), personaj legendar comun celor trei religii, ultimul urmas legitim si demn pe tronul lui David (HaMelekh), dupa cum stim, un rege drept si intelept, un mare razboinic, un mare artist (muzician si poet), ceea ce ne-ar putea face mai toleranti, cu mai mult respect pentru religiile noastre, pentru credinta fiecaruia dintre noi, fie in Allah, fi  in  Dumnezeu, in numele Tatatalui, si-al Fiului,  si-al Sfantului Duh!

In contextul mondializarii agresive actuale, fara limite, o batalie pe viata si pe moarte, la care asistam neputinciosi, cu sau fara voia noastra, intelepciunea si reconciliera religiilor noastre  este primul pas catre supravietuire, ceea ce, in calitatea mea de pagan, fara frica lui Dumnezeu,  ma face sa ma gandesc la Mircea Eliade: „Drumul spre înţelepciune sau spre libertate,  este un drum spre centrul fiinţei tale (...)  si nu sunt pierduite decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (...)”

COMENTARIUL AUTORULUI

 

(A se vedea si articolele autorului „”Allah(o)u Akbar” partile I-IV: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46989-allah-o-u-akbar-partea-iv-valul-de-atentate-teroriste-din-1995-si-consecintele-atentatelor-din-2015.html; „Adio Charlie”:  http://necenzuratmm.ro/editorial/46378-adio-charlie.html; „Charlie’s Problem”:  http://necenzuratmm.ro/editorial/47043-charlie-s-problem.html)

In ciuda faptului ca legislatia antiterorista franceza este una dintre cele mai severe din lume, iar magistratii si politististi antiteroristi francezi dispun de mijloace umane si materiale deosebite (intr-adevar, de „invidiat”!), urmarind sirul atentatelor (atacurilor) teroriste din acest deceniu (in Franta si in lumea francofona), constatam cu surprindere ca metodele acestora sunt, din pacate,  depasite si acestia  nu mai pot gestiona in timp util evenimentele, motiv pentru care in acestea, zeci de oameni nevinovati isi pierd viata sau sunt raniti (nu rareori ramanand cu infirmitati permanente!), fara nicio deosebire de nationalitate, rasa si religie.

Desi, aparent,  aceste atacuri (atentate) teroriste sunt revendicate de catre organizatii teroriste extremiste (salafiste, djihadiste, fundamentaliste, etc.), retele (tentaculare) ale gruparilor Al Qaeda (Al Qaïda) sau Statul Islamic (Statul Islamic din Irak si Levant), iar acestea ar fi comise de catre  teroristi de confesiune musulmana apartinand acestora (in cadrul „Razboiului Sfant”), din pacate, nici fidelitatea fata de religia islamica (Islam) si nici fata de Profetul Mahomet (sau Allah), nu mai pot garanta supravietuirea in acestea.

Daca admitem faptul ca atacurile (crimele!) comise in perioada 2011-2012, in Departamentul Essonne (Regiunea pariziana) de catre Yoni Palmier (n. 1978, de origine franco-algeriana), originar din Guadeloupe, [Departament-Regiune francez(a) nemetropolitan(a) din Antilele franceze-Outre Mer], un presupus serial-killer arestat pe 22 martie 2012, n-ar avea „componenta” confesionala (de confesiune), valul de atentate franceze si francofone (de tip confesional)  din acest deceniu, debuteaza cu cele ale lui Moha(m)med Merah (1988-2012, tot de origine franco-algeriana, ucis pe 22 martie de carte politistii de la RAID-Unitate de lupta de elita a Politiei Natinale), la Toulouse (si Montouban, regiunea urbana toulouse-eana),  care ar fi ucis in zilelele de 11, 15 si 19 martie,  7 persoane, printre care trei militari (parsustisti) si 4 evrei, ranind foarte grav, un al patrulea militar, devenit ulterior tetraplegic (paralizat complet de la gat in jos).

Dupa parerea mea (care am fost prezent la locul evenimentului), circumstantele in care Moham(m)ed Merah a fost ucis sunt mai mult decat neclare  (pentru a nu spune foarte ambigue!) si nu exista nicio indoiala, din pacate,  ca acesta a fost executat (lichidat) de catre politistii de la RAID. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Legitima aparare sau Executie?”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html)

Foarte probabil, pentru ca adevarul sa nu fie cunoscut niciodata!

Sub nicio forma nu putem vorbi de „legitima aparare” din partea acestora,  in acest dosar! (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat lui Mohamed Merah: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44201-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-de-ce-mohammed-merah-trebuia-executat.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44218-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-sirurile-lui-merah.html).

Acesta este „reiterat” pe 20 decembrie 2014, cand  Bertrand Nzohabonayo (1994-2014, naturalizat francez, nascut in Burundi, tara cu o populatie majoritara de confesiune crestina), un tanar cu conformatie atletica (crescut de mama lui, dupa divortul parintilor), in jurul orei 14h00, inarmat cu un cutit (pliabil) patrunde in Comisariatul de Politie din Joué-lès-Tours  (regiunea urbana Tours, Prefectura Departamentul Indre et Loire, Regiunea Centre-Val de Loire), unde raneste, prin surprindere,  3 politisti (la fata si la ureche, cel de la informatii si alti 2, in interior,  grav, cu plagi deschise),  dupa ce striga ca un „adevarat” mujahidin „Allah(o)u Akbar” (Domnul/Dumnezeul este cel mai mare) si inainte de a fi ucis (cu doua gloante)  de catre un  agent de secuitate, aflat in proximitatea locului, care a utilizat armamentul (administrativ) din dotare.

Cunoscut autoritatilor judiciare ca autor al unor infractiuni (delicte) minore (trafic de stupefiante, extorsiune, furturi din unitati comerciale si comercializare de obiecte furate),  calm si mai mult rezervat (chiar timid!), acesta avea afisat pe contul (pagina) sa de Facebook (din 18 decembrie!), steagul gruparii djihadiste al Statului Islamic (SIIL), dar si texte si sloganuri specifice islamismului (islamului) radical.

Arestata, sora acestuia, a explicat anchetatorilor, ca Bertrand s-ar fi convertit la Islam (luand prenumele de Bilâl) si s-ar fi radicalizat la varsta de 17 ani, cu un an  mai tarziu ca fratele sau, Brice in varsta de 19 ani (de care era foarte atasat), cunoscut in anturajul sau pentru ideile sale radicale (fiind pregatit sa lupte in Siria).

In prezent, acesta s-ar afla in strainatate, conform unor informatii primite de la Procurorul Republicii de Paris, François Molins, dupa ce in luna august 2013, mama celor doi frati (Brice si Bertrand), ar fi semnalat fortelor de ordine radicalizarea lui Brice, de „teama de a nu-l influenta si pe cel mic Bertrand”.

Conform informatiilor de la Procurorul Republicii de Tours, Jean-Luc Beck, functionarii de politie de la Comisariatul Joué-lès-Tours  ar fi actionat in legitima aparare, iar Bertrand Nzohabonayo, „necunoscut autoritatilor ca islamist-radical”, nu ar fi revendicat nimic si nici n-ar fi lasat vreun mesaj care sa-i justifice gestul (actul sau criminal, tentativa de omor).

Dupa terminarea Liceului Profesional (Scoala profesionala in Franta) si fara nicio activitate lucrativa (legala) si un domiciliu fix (stabil), acesta s-a mutat la Tours (in cartierul popular Rabière, intr-un imobil cu 4 etaje) din regiunea pariziana cu un an in urma (la varsta de 16 ani) la sora lui si frecventa cu regularitate clubul de fotbal (pentru tineret), fiind considerat (de catre antrenorul sau, care doreste sa pastreze anonimatul) un sportiv cu talent, care isi dorea sa se consacre arbitrajului.

Din pacate, conform acestuia, in ultimul timp (cu cateva luni inainte de comiterea atacului sau la Comisariatul de Politie), Bertrand „s-ar fi lasat de fotbal” si ar fi fost vazut, la Mosecheea din localitate.

Desi cei din anturajul tanarului (prietenii, antrenorul de fotbal, respectiv, educatorii din cartier cu care interactiona), refuzeau sa creda ca atacul comis de catre Bertrand, contra autoritatilor politienesti ar fi fost de natura confesionala (islamista), anchetatorii sectiei Antiteroriste al Parchetului de la Paris,  afirma ca modul operator ar fi specific mujahidinilor djihadisti din Irak si Siria, convertiti la islamismul radical, care ataca desori, fortele de ordine publica.

In sfarsit, incredintata sectiei Antiteroriste al PJ (Politiei Judiciare), DGSI-ului (Directia Generala a Securitatii Interne), respectiv, Directiei Interregionale al PJ Orléans (Capitala Departamentului Loiret si a Regiunii administrative Centre-Val de Loire), ancheta urma sa stabileasca daca este vorba de un act terorist premeditat  (comanditat si organizat de catre SIIL-Statul Islamic din Irak si Levant) sau de o actiune „singulara” intreprinsa de catre un dezechilibrat mintal.

Conform declaratiilor Ministrului de Interne, Bernard Cazeneuve,  acesta ar fi confirmat faptul, ca sub nicio forma nu ar fi fost vorba de „o persoana cu probleme psihice” (cu toate ca „personajul era misterios, foarte destabilizat, poate datorita circumstantelor emotionale, respectiv, familiale”) si ca pista atacului terorist „brutal” (din proprie initiativa!) pe fondul confesiunii (radicalismului islamist), ar fi cea reala.

Solidar cu autoritatile politienesti, Primarul orasului Joué-lès-Tours ,  Frédéric Augis, chocat de eveniment, s-a exprimat si el, in favoarea acestora, mentionand ca dupa parerea lui, „simbolul Republicii ar fi fost vizat”.

Investigatiile noastre conduc insa si in acest dosar la o serie de „incertitudini” care ridica serioase semne de intrebare.

In primul rand, cel putin aprent, Bertrand Nzohabonayo ar fi fost interpelat „violent” de catre functionarii de poilitie nu in interiorul, ci in exteriorul Comisariatului din Joué-lès-Tours, iar acesta ripostand (cu cutitul in mana), ar fi fost ucis de catre acestia, deci nu in interior ci in exerior,  in circumstante de  „legitima aparare”.

Pentru ca intr-un document-imagine din 27 decembrie (Mediapart), confirmat si de catre  matrori prezenti la fata locului,  putem distinge corpul neinsufletit, sangerand, al unui om de culoare (presupusul terorist)  pe treptele cladirii, incercuit de catre politisti.

Autoritatile politienesti, din contra, invalideaza aceasta informatie, afirmand ca imaginea reprezinta unul dintre politistii raniti, inconjurat de catre colegii sai din Comisariat.

Din pacate insa, din informatiile pe care le detinem, cel „incercuit” este un negru, iar in altercatia dintre presupusul terorist si functionarii de politie, acesta era singura persoana de culoare!

In plus, asa cum rezulta dintr-o analiza aprofundata a imaginii, reiese faptul ca polistii ar fi „cercetat” rana din zona abdominala al celui intins pe scari (unde, unul dintre gloante l-ar fi ranit mortal si pe Bertrand Nzohabonayo) si nu mana sau gatul acestuia (unde ar fi fost raniti politistii), asa cum pretindea Procurorul Republicii de Tours, Jean-Luc Beck.

Acest „amanunt”, autoritatile de ancheta neaga, din nou, precizand ca imaginea, de fapt,  nu surprinde capul unui om de culoare ci o pulpa a unui (politist) ranit intins pe scari.

Insa, interesant in acest dosar este faptul ca desi exista (cu certitudine!) imagini (inregistrari) video ale camerelor de supraveghere (infirmat de catre  Jean-Luc Beck!), SAT (Sectia Antiterorista) de pe langa Parchetul de la Paris, nu le-a solicitat in ancheta pe care o desfasoara, deci ele lipsesc, cu desavarsire, „justificat”.

O ancheta efectuata la fata locului, ne permite, intr-adevar, sa concluzionam la prima vedere, ca Hotelul (Comisariatul central) de Politie nu dispune de un sistem video de supravehghere, la intrarea (principala) in imobil, insa, exista camere de supraveghere care ar fi putut inregistra evenimentul dramatic, plasate in alta parti ale cladirii sau apartinand institutiilor, respectiv, unitatilor comerciale, aflate in vecinatatea acestuia.

Sau plasate pe semafoare, cladiri, etc. din proximitatea Comisariatului de Politie.

Si intr-adevar, pe fatada cladirii Comisariatului de Politie exista 2 viedo-camere, dar acestea, din cate am putut constata ar filma, nu intrarea principala in cladire, ci partea ei posterioara, intrarea in cladire printr-o usa laterala, respectiv, parking-ul institutiei (cea indreptata catre Piata Général-Leclerc).

Si ele au ca scop prevenirea furtului din unitate si din parking-ului acesteia.

Din contra, accesul din toate partile in Piata Général-Leclerc este filmat de catre camere-video de supraveghere.

Cea din statia de tramvai invecinata (montata pe un stalp indicator) filmeaza intersectia dintre Soseaua Republicii si Bulevardul Gambetta, cea din fata Primariei (montata pe un stalp de iluminat), filmeaza intreaga zona pietonala din fata acesteia.

Si in sfarsit, camera din spatele cladirii Comisariatului indreptata catre parking filmeaza, inclusiv, terasa „Kebab”, unde  Bertrand Nzohabonayo, ar fi fost interpelat de catre cei 4 politisti care l-ar fi adus (fortat!) la Hotelul de Politie, dar si strada Aristide Briand prin care se ajunge in cladirea Politiei.

Din contra, exista o strada (Str. Comte de Mons), prin care se poate ajunge la sediul Comisariatului, dar prin care accesul nu este filmat de nicio camera de supraveghere, dar aceasta strada este putin circulata.

Cu alte cuvinte, daca Bertrand Nzohabonayo, ar fi fost interpelat pe terasa „Kebab” si adus (cu forta) de catre functionarii de politie la Comisariat, cu siguranta, drumul parcurs de catre acestia ar putea fi reprodus (cu o mare fidelitate!), daca autoritatile de ancheta ar dori sa faca lumina in acest dosar.

Aparent, acestea nu doresc acest lucru.

Poate au motivele lor, intemeiate?!

In sfarsit, exista, inca un element „incriminator” pentru politistii implicati in uciderea lui Bertrand Nzohabonayo.

Este vorba de o agresiune comisa de catre 2 tineri asupra unuia dintre ei, Loïc (adept al metodelor de tip „cow-boy” de interpelare pentru care a si fost recent condamnat cu un an in urma, pentru violenta, la o amenda de 1.500 €), in ziua precedenta, pe 19 decembrie (in timpul jogging-ului), iar „coincidenta” a facut ca sa fie el cel care sa-l interpeleze pe presupusul terorist.

Banuit ca ar fi fost printre agresorii functionarului de politie, Bilâl (pseudonimul presupusului terorist), ar fi fost adus (cu forta) la Comisariat de catre 4 politisti cu acest scop (de la  terasa de „Kebab” aflata in centrul orasului, in proximitatea unitatii de Politie), ceea ce „l-ar fi scos din sarite”, iar el, „ar fi iesit din miniti”!

Cu atat mai mult cu cat, el fiind in regiunea pariziana in momentul agresiunii, ar fi trebuit sa „dea niste informatii” legat de posibilii vinovati.

In privinta faptului ca acesta er fi fost un „terorist”, exista si aici suspiciuni.

Chiar daca acesta, avea afisat pe pagina sa de facebook, steagul Statului Islamic, conform avocatului familiei acestuia, Jérémie Assous, Bilâl, ar fi apreciat (cu un like!) si o pagina intitulata „Statul Islamic: nu in numele meu”, ceea ce putea fi verificat, inca un timp, dupa uciderea acestuia.

Din contra, strigatul acestuia de mujahidin: „Allahou Akbar”, n-ar putea fi confirmat de catre nimeni, aflat in acel moment, la fata locului, decat  sub forma: „Aaaah”, care putea sa insemne si un strigat datorita unei agresiuni violente asupra acestuia.

Fara sa mai adaugam si faptul ca, „teroristul” nu a lasat in urma lui nicio scrisoare explicativa prin care sa-si motiveze gestul si nici nu si-a revendicat actul sau in numele unei organizatii islamiste, teroriste.

Singura, eventuala posibilitate de radicalizare a acestuia, ar fi putut avea loc prin intermediul fratelui sau mai mic Brice (un fan al Statului Islamic), carem in acest dosar, fiind in vacanta la unchiul sau in Burundi, a si fost arestat de catre Serviciul de Informatii, pe 22 decembrie 2014.

Bertrand Nzohabonayo este inmormantat, luni,  pe 29 decembrie 2014, in jurul orei 14h00 in cimitirul Joué lès Tours, en prezenta familiei si a apropiatilor (prietenilor) sai din cartierul Rabière-Jocondienne, cei care s-au si mobilizat pentru intrunirea sumei de 3.000 €, necesara inmormantarii acestuia.

In ceea ce priveste Hotelul de Politie de la Joué-lès-Tours, despre acesta, Procurorul Republicii de Tours, Jean-Luc Beck, afirma ca: „acesta nu se confrunta, nici cu probleme majore si nici cu probleme particulare”.

Din pacate si aici trebuie sa-l contrazicem pe domina sa, avand in vedere faptul ca, „evenimente” de aceasta natura au mai avut loc la Comisariatul pe care il protejeaza.

Si intocmai, sunt inregistrarile video care i-au tradat pe functionarii de politie.

In 2012, un PV (Proces Verbal) al BAC (Brigada de Anticriminalitate) a fost anulat de catre TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Tours, pentru ca imaginile inregistrate (din care cca un sfert de ora de inregistrare a fost sterasa!)  au pus in evidenta faptul ca politistii au maltratat  (cu multiple lovituri de baston in cap si pe corp!) un individ arestat si incatusat, care nu a opus nicio rezistenta acestora, contrar declaratiilor lor.

Un alt eveniment de aceasta natura, nu mai putin interesant, are loc duminica, pe 18 august 2013, in cursul  unei interpelari brutale (in forta!) al politistilor de la Comisariatul din Joué-lès-Tours, tot in cartierul La Rabière, unde locuia si Bertrand Nzohabonayo (la sora lui).

Cu aceasta ocazie, imaginile inregistrate (de un amator si postate pe Youtube), arata modul bestial in care o femeie este batuta, de catre acestia pentru ca a indraznit sa intervina in timpul interpelarii unui sofer in stare de ebrietate (spun politistii!), iar femeia le-ar fi „incomodat”, muscandu-i pe acestia!

Unul dintre politisti, Loïc (ce coincidenta, cel agresat pe 19 decembrie de catre 2 tineri „necunoscuti”, mentionat mai sus!) si  pentru care Bertrand Nzohabonayo, ar fi fost convocat (adus cu forta!) la Comisariat, a fost condamnat in iunie 2014, la 1.500€ amenda (din care 750 € cu suspendare) pentru „fapte de violenta” si „utilizarea disproportionata a bombei lacrimogene”, fiind obligat si la plata unor daune morale, victimei, in valoare de 500€.

In sfarsit, ceva mai de mult, dupa anul nou, in 2007, trei functionari de politie (trecuti in rezerva) sunt judecati (in apel, cu confirmarea pedepselor) de catre Tribunalul Corectional Tours (Curte compus din 3 magistrati) pentru hartuirea morala si sexuala a unei colege de ale lor, Adjunct de Securitate (ADS-Agent contractual de drept public al Politiei Nationale angajat pentru o perioada de 3 ani, renuvlabila o singura data, creat printr-o lege din 16 octombrie 1997 si relativ la dezvoltarea activitatilor lucrative ale tineretului si definit prin decretul Nr.2000-800 din 24 august 2000, promulgat de catre Guvernul Lionel Jospin, in numar de cca 11.000 pe teritoriul national).

Este vorba de agentii de ordine publica (subofiteri) Eric Limouzin si Laurent Petit, care au fost condamnati, pe 7 iulie 2005 la doi ani de inchisoare (din care 6 luni cu executare) pentru agresiune sexuala comisa in reuniune, respectiv, seful lor, Hélène Tafforin, condamnata la un an de inchisoare cu suspendare pentru complicitate si asbuz de autoritate.

In concluzie, oare, sa fie vorba in acest dosar, doar de o interpelare cu sfarsit tragic, care sa nu aiba nimic de-a face cu un act terorist, iar „legitima aparare” sa fie doar o inscenare, din partea functionarilor de Politie? (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici:  ”Control de identitate cu sfarsit tragic”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/control-de-identitate-cu-sfarsit-tragic.html; http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1604)

Cert este, faptul ca, contextul social-istoric actual (din ultimul deceniu), atat in SUA cat si in Europa, este nefavorabil celor originari din Caraibe, Magreb sau Africa neagra.

Ca si Bertrand Nzohabonayo, majoritatea dintre cei „persecutati” de catre politisti, provin din cartiere defavorizate (regiuni urbane ale zonelor metropolitane), din familii dezmembrate (descompuse) cu un trecut juvenil delincvent (unii chiar si cu instabilitate emotionala si psihica), de regula, condamnati pentru infractiuni minore (delicte), neintegrati (sau slab integrati) din punct de vedere socio-profesional, exlusi din sistem (deci frustrati!), ceea ce are ca efect,  manipularea lor (direct sau indirect prin retelele de socializare) cu usurinta catre islamismul radical, de catre cei „specializati” in recrutarea membrilor (mujahidinilor) djihadului.

O parte dintre ei vor lupta in zonele de conflict ale intereselor Statului Islamic (Afganistan, Irak, Siria, Somalia, Mali, Nigeria, Libia, etc), dupa o pregatire de lupta in tabere specializate,  iar restul, vor comite acte teroriste pe teritoriile nationale ale tarile care sustin lupta contra islamismului (islamului) radical.

Ma tem ca adevarul in acest dosar este misterios, usor de pierdut (deci trebuie recucerit mereu!) si el este independent de numarul celor care cred in el!

Acest eveniment insa,  succede, altuia de acest gen (ceva, mai putin dramatic), care a avut loc sambata, pe 25  mai 2013 in cartierul de afaceri parizian (cel mai mare in Europa) „La Défense”, unde,  un tanar cu origini in Antilele  franceze (partea estica a Marii Caraibilor in contact cu Oceanul Atlantic), Alexandre  Dhaussy  (n.31 mai 1991, originar din Perrayen-Yvelines/Rambouillet, regiunea pariziana, „dintr-o familie onorabila” de ingineri, conform declaratiilor  lui  Christian Flaesch, pe atunci Directorul Politiei Judiciare Paris, cunoscut sub pseudonimul radicalizat, Abdelhak/Abdelillah), purtand un djellaba (imbracamintea traditionala musulmana)  si un bluzon de culoare inchisa (in jurul braului), convertit la Islam (miscarea Tablīghī djamā'at/ Djamā'at al-tablīgh,  جماعة التبليغ, fara dimensiuni politice, cu inclinatii catre fundamentalism) in 2009, il ataca pe la spate,  pe soldatul Cédric Cordier in varsta de 23 de ani (Militar cl.1, in cadrul celui de-al 4-lea Regiment de Vanatori de la Gap-Departamentul Haute Alpes, sudul Frantei), apartinand unei patrule Vigipirate, din interiorul Centrului Comercial Feroviar de La Défense (Departamentul Hauts de Seine, regiunea pariziana).

Mai exact, in holul dintre galeria comerciala al Mall-ului Quatre Temps si gara de Metrou Metropolitan-RER La Défense.

Achizitionand (in Supermarketul Auchan) doua cutite (pliante) de tip Laguiole (gen briceag cu maner mare, fabricat artizanal in Laguiole, Departamentul Aveyron, Regiunea adninistrativa Midi-Pyrénées si la Thiers, Departamentul Puy de Drôme, Regiunea administrativa Auvergne) in centrul comercial, la ora 16h44, unul dintre ele reuseste sa infiga in gatul soldatului, dupa ce il raneste pe acesta de cateva ori, in jurul lui.

Cu acest scop (premeditat), in jurul orei 17h46 se izoleaza intr-un colt din holul complexului comercial  pentru rugaciune, iar la 17h54 isi agreseaza victima, care trecea in proximitatea lui.

Reusind sa se sustraga (sa fuga) de la locul faptei, el isi abandoneaza puloverul bej si rucsacul sau (cu celalat cutit  de tip Laguiole in acesta, un recipient de bautura racoritoare-orange, precum  si Cardul sau de transport universal-valabil pe toate mijloacele de transport ale RATP-ului, Navigo, pe care l-ar utilizat sambata, cu putin inainte de eveniment si aproape de locul acestuia),  ceea ce usureaza identificarea lui de catre DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne, astazi DGSI-Directia Generala a Securitatii Interne), cum acesta figura in baza de date al FNAEG (Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice) si,  arestarea acestuia (de catre SAT-Sectia Aniterorista a BC-Brigazii de Criminalitate Versailles), miercuri, pe 29 mai, in jurul orei 0600, in fata imobilului unei prietene  (care nu ar avea absolut  nimic in comun cu atacul terorist!),  in cartierul Bois-de-l’Étang, din La Verrière, aproape de Trappes  (Departamenul Yvelines, regiunea pariziana), din zona  metropolitana Versailles. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRIhttp://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html).

Contactata telefonic, prietena care l-a gazduit (considerata in anturajul ei ca o practicanta, „foarte religioasa”), face cunoscut autoritatilor de ancheta faptul ca Alexandre, de peste doi ani nu mai locuieste cu parintii sai in vila lor din Perrayen-Yvelines (confirmat de altfel si de catre tatal acestuia, Alain, inginer la IBM France), dar si faptul ca este foarte surprinsa de cele intamplate, pentru ca ea intotdeauna l-a considerat pe acesta, „un tanar, bine educat si serios, cu un fond bun si sociabil”, ceea ce este sustinut atat de catre sora lui Emilie (stabilita in Marea Britanie) cat si de catre fratele acestuia, Charles, devenit, ulterior un creator de produse de patiserie.

Acestia nu exclud faptul ca Alexandre, ar putea suferi de o oarecare instabilitate psihica („fragil din punct de vedere psihic” confom comunicatului de presa al lui Christian Flaesch), motiv pentru care, ar trebui sa fie supus unor examene psihice si psihologice, cu atat mai mult cu cat acesta s-ar fi retras de la scoala (colegiul „Essarts le Roi”) inca din clasa a VIII-a, fara sa fi obtinut Brevetul de Colegiu (Examenul de Capacitate) si ar fi evitat orice fel de contact cu femeile, inclusiv, clientela feminina,  atat la Macelaria Halal din Massy (Departamentul Essonne) unde a lucrat in cursul anului 2011, cat si  in cea din Guyancourt (Departamentul Yvelines) unde ar fi lucrat in mai 2012.

In plus, s-ar parea ca acesta ar fi avut si serioase probleme legate de „autoritatea parentala”, ceea ce ar fi avut ca efect „dezinsertiunea” sa sociala si contactul cu delincventa juvenila.(A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Delincventa juvenila franceza”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43105-delincventa-juvenila-franceza.html)

In ceea ce il priveste pe militar (care ar fi pierdut o cantitate importanta de sange!), conform declaratiilor lui, Jean-Yves Le Drian, Ministrul Apararii, acesta a fost transportat in regim de urgenta la Spitalul Militar Percy din Clamart unde ramane internat timp de 10 zile.

Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, tanarul Alexandre  Dhaussy („un individ izolat”), ca si Bertrand Nzohabonayo, fara activitate lucrativa (legala) si fara un domiciliu stabil (SDF), cu profilul tanarului marginalizat, delincvent din „banlieue” (regiunile metropolitane franceze), cu un „parcurs haotic” fara cazier judiciar (autor a unor infractiuni minore: consum de droguri, furt cu violenta,  port de arma prohibita, etc., insa niciodata condamnat!), pare sa fie un „terorist”, reprezentant al unei noi forme de terorism  (in urma unei radicalizari de tip „individual” sau mai exact, autoradicalizari!), care actioneaza singur (in urma unui „demers personal” fara interventia unui mentor Imam), in numele Islamului si al lui Allah, avand in vedere faptul ca imaginile inregistrate (surprinse)  de catre camerele video de supraveghere, intr-adevar, ar pune in evidenta („clara”), dorinta acestuia de a ucide  soldatul,  cu un „determinism  impresionant”, care pentru el, „reprezinta o autoritate a Statului”, deci un „dusman de moarte”  al confesiunii musulmane, al Profetului Mahomet! (A se vede pentru detalii si articolul autorului: "Cazierul Judiciar francez. http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/08/cazierul-judiciar-francez.html).

Controlat (legitimat) de catre autoritatile politienesti din Yvelines cu ocazia unei rugaciuni „stradale” in 2009, acesta este semnalat DCRI-ului, de catre Serviciul de Informatii Yvelines (SDID-Subdirectia de Informatii Generale), care la randul ei îi claseaza dosarul sub motivul ca acesta nu ar avea profilul unui islamist-djihadist, ci mai mult al unui islamist cu „profil fundamentalist”, contestand regulile laicitatii.

Dupa 96h00 de arest (maximum, autorizat de catre Codul de Procedura Penala, 4x24h00, in caz de terorism, atentat la siguranta statului, etc.), Alexandre Dhaussy, considerat „un lup singuratic” de catre anchetatori, si-a recunoscut fapta (actionand in conformitate cu „ideologia sa religioasa”, conform declaratiilor Procurorului Republicii de Paris, François Molins), fiind prezentat in fata unui JI (Judecator de Instructie).

Inculpat cu capul de acuzare de „tentiva de asasinat contra unei persoane reprezentand o autoritate publica in legatura cu o intreprindere/organizatie terorista” el este incarcerat in arest preventiv.

Acesta asumandu-si fapte „fara niciun fel de regrete”, sustinea ca si-ar fi programat atacul sau terorist inainte de atacul terorist, avut loc numai cu 3 zile mai devreme, la Londra pe 22 mai 2013, in care un soldat britanic este ucis in plina strada de catre doi islamisti-extremisti.

El a mai adugat si faptul ca el si-ar fi premeditat fapta si ca inainte sa fi comis atacul terorist de la Centrul Comercial La Défense, era hotarat sa faca acest lucru la Adunarea Nationala (Parlamentul Frantei), unde urma sa ucida „cu sange rece” un jandarm, pentru a-si manifesta nemultumirea sa fata de atrocitatile (inumane) comise de catre aliati (american si europeni)  in Pakistan si Afganistan, sustinte si de catre autoritatile politice franceze.

Conform expertizei psihologioce din dosarul de instructie, expertii il descriu pe acesta ca „bipolar”, motiv pentru care avocatii sai (dintre care unul este, conform ironiei sortii, o femeie!) solicita recunoasterea iresponsabilitatii sale in ceea ce priveste tentativa sa de asasinat din 25 mai 2013.

Mentionam aici ca tulburarile bipolare (tulburari maniaco-depresive, tulburari ale dispozitiei, cca 1,5-2% din populatie), conoscute pana in 1980 sub numele de PMD (Psihoze Maniaco-Depresive), sunt definite (caracterizate) prin fluctuatii anormale ale dispozitiei, acestea osciland intre perioade de crestere si de iritabilitate (manie, hipomanie) a acesteia si ar fi determinate de factori de vulnerabilitate genetica, precum si de factori specifici mediului inconjurator.

Din pacate, atacul terorist al lui Alexandre, are  loc dupa numai 2 saptamani de la un altul, din 7 mai 2013, cand un dezechilibrat mintal, Nadir Louchène, un muslman in varsta de 32 de ani (tata depresiv si muncitor in industria chimica, autor al unei infractiuni rutiere in cazierul sau judiciar, intors de numai 3 zile dintr-un pelerinaj de la Mecca),  imbracat in „tinuta europeana”, in jurul orei 11h50, se introduce  „prin iruptie” (brutal, cu violenta) in Jandarmeria (Brigada de Jandarmerie) din Roussillon (Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, estul Frantei) si raneste cu 3 lovituri de cutit (dintre care cu unul la gat), un jandarm in varsta de 44 de ani.

Ranit la picioare de catre un coleg al jandarmului (un Plutonier Major in varsta de 37 de ani, care raneste din gresala si un coleg de-al lui, un Plutonier Ajutant, dar si pe el insusi), „dementul” (dezechilibratul mintal) se prezenta ca „luptator al Islamului” si inainte de a trece la atac ar fi strigat si acesta: „Allahou Akbar”.

Conform Procurorului Republicii de la Vienne (Departamentul Isère), Matthieu Bourrette, jandarmul ranit a fost internat in regim de urgenta la Spitalul Lyon-Sud, iar in privinta celui care a deschis focul asupra agresorului (inculpat pentru „tentativa de asasinat cu circumstante agravante”) a fost retinuta starea de „legitima aparare”.

Spre deosebire de atacul „brutal” comis de catre Bertrand Nzohabonayo la Comisariatul de Politie din Joué-lès-Tours, Nadir Louchène era foarte calm dupa penetrarea in cladirea brigazii de Jandarmerie din Roussillon,  dar a devenit violent, in momentul in care acesta s-a adresat jandarmului de la informatii (implicat intr-o discutie contradictorie) cu o reclamanta.

Un eveniment asemanator a fost consemnat si vineri, pe 8 iunie 2012, cand un islamist francez BrahimBahrir (in varsta de 34 de ani, originar din Mantes la Jolie-Regiunea pariziana, divortat si somer), necunoscut serviciilor de Politie (franceze si belgiene), calatorind cu trenul  franco-belgian de mare viteza Thalys pe ruta Paris-Bruxelles (TGV-V 150, record absolut de viteza pe sine: 574,8km/h, 3 aprilie 2007, pe liniile franceze de mare viteza LGV Sud-Est, LGV Atlantique si LGV Européenne) s-ar fi deplasat din Franta in Belgia (pentru manifestatia Sariei belgiene) numai  pentru a injuhnghia (cu scopul de aucide!), la intamplare doi politisti (un tanar in varsta de 23 de ani, ranit lejer  si o femeie Yasmina, de confesiune musulmana, in varsta de 43 de ani, ranita grav), in jurul orei 18h20, in statia de metrou Beekkant, la Molenbeek-Saint Jean (Regiunea Bruxelles), in Belgia.

Imobilizat dupa agresiune (care, conform imaginilor camerelor de luat vederi a fost comisa voluntar, premeditat!) si prezentat unui Judecatorului de Instructie de pe langa Parchetul Federal, pentru a fi inculpat de „tentativa de asasinat intr-un context terorist”, acesta ar fi declarat ca actul (gestul) sau avea ca scop sa fie ucis de catre politisti, facand astfel Guvernul belgian sa-si schimbe decizia in privinta „niqab (niquab,  نقاب)”-ului (voalul, care permite numai vizibilitatea ochilor, utilizat de catre salafistii din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est si Continentul Sud-Indian), ceva mai putin „agresiv” decat burqa (burqua, burka, bourka, برقع), care este un voal integral (utilizat cu precadere in Afganistan, Pakistan si India).

In posesia acestuia (care se autoidentifica cu un „mujahidin”-razboinic, venit de la Paris, pentru a combate in Belgia in cadrul „Razboilui Sfant”)  ar fi fost gasite  doua cutite (unul mare, de tip bucatarie si unul mic, o lama, disimulata intr-un stilou), precum si manuscrise care faceau aluzie la Şaria (Sharia) din Afganistan, precum si la legiunile, respectiv,  taberele de pregatire de lupta ale talibanilor.

In 2007, individul ar fi fost pe cale de a combate (in lupta) in cadrul „Razboilui Sfant”, in Somalia.

Gestul acestuia este condamnat, pe de o parte atat de catre, Philippe Moureaux Primarul orasului Molenbeek  (care in repetate randuri „s-ar fi luat de Politie pentru laxismul acestuia in raport cu musulmanii”), Mohammed Tujgani, Presedintele Ligii Imamilor din Belgia, respectiv, de catre Jamal Habbachich, Presedintele Uniunii Moscheelor din Bruxelles, cat pe de alta parte si de catre familia politistei ranite, Yasmina (de confesiune musulmana) care mentiona intr-un comunicat pe pagina ei de facebook: „Religia noastra, Islamul, este un mesaj de dragoste, de toleranta. (....). Urasc toti extremistii astia de rahat (de merde!). Ca de altfel si politicienii care tolereaza acesti bolnavi mintali, declarandu-se musulmani”. (...) Dreptate sa fie facuta. (...). Ceea ce este mai rau, este  ca noi suntem musulmani, dar nu avem nimic de-a face cu acesti indivizi. Trebuie sa avem in vedere suprimarea nationalitatii belgiene repezentantilor Sariei belgiene (....) pentru ca Belgia nu trebuie sa devina un teren de joc si de libertati pentru acest gen de indivizi”.

Din contra, Sypol (Sindicatul Politistilor), riposteaza si deplange politica de „dezarmarea progresiva a fortelor de politie si starea de spirit de tip angelican (teologia angelicana-ideea predicatorului perfect) mostenita de la reforma (...)  in fata bandelor criminale pentru care viata (umana) nu valoreaza nimic”, atat a Politiei cat si a Justitiei.

Marti, pe 25 iunie (dupa cca un an de arest preventiv), Tribunalul din Bruxelles, il condamna pe Brahim Bahrir la 17 ani de recluziune criminala pentru gestul sau, in care Curtea a retinut atat intentia de a ucide (asasinat) cat si contextul terorist.

Johan Berckmans, seful Politiei s-a declarat „satisfacut” de sentita pronuntata de catre Tribunal.

In ceea ce ma priveste, personal, eu cred ca sanctiunea penala de 17 ani este demasurata (mult prea mare), fara sa mai adaugam si faptul ca Bernard Michel, Procurorul federal (reprezentand acuzarea la proces) a solicitat 20 de ani de recluziune criminala.

Acesta si-a justificat pozitia prin faptul ca ar fi fost vizati 3 politisti de catre „terorist”, desi ar fi fost raniti, efectiv, numai doi, dintre care tanarul (in varsta de 23 de ani, numele caruia nu-l putem comunica), relativ, lejer.

Conform depozitiei lui Jacques Gorteman (de la Politia Bruxelles-Vest), ranile provocate cu cutitul de bucatarie (steak) nu ar fi fost superficiale, dar, sub nicio forma ele nu au pus in pericol nici viata politistilor raniti. 

Cert, rana provocata Yasminei (in partea de jos al spatelui) a solicitat o interventie chrirurgicala, dar individul pare sa fie un dezechilibrat mintal (dezamagit de viata), un „sinucigas”, care si-ar fi comis actul (chiar daca era premeditat) intr-un „moment de nebunie”, iar acesta nu pare a fi  un „adevarat” terorist, (auto)radicalizat (asa cum vor sa para autoritatile belgiene de ancheta) si nici nu a avut, nici un fel de relatii (contact) cu retelele (organizatiile) islamiste extremiste (radicale).

Cel putin, din informatiile pe care le detin din anturajul acestuia.

Singura sa manifestare cu adevarat religioasa (islamista), mai mult integrista (decat extremista sau salafista, radicala), era pe un site in 2003, in care a semnat o petitie contra interdictiei de manifestare ale „semnelor” religioase in locuri publice.

Ca si in cazul lui AlexandreDhaussy, putem vorbi de un „lup solitar”.

Mentionam aici ca desi in momentul interpelarii acestuia, in jurul orei 18h30, pe 8 iunie 2012, acesta nu avea niciun fel de document de identitate asupra lui, toate declaratiile facute de catre acesta autoritatiilor politienesti belgiene, dupa verificare  lor, s-au dovedit a fi reale.

Cu alte cuvinte, individul, in toate declaratiile sale, a spus adevarul!

In privinta documentelor gasite asupra acestuia, ceea ce merita de mentionat ca importanta, era un articol din „Ultima Ora”, in care Partidul rasist Vlaams Belang (de extrema dreapta, condus de catre Filip Dewinter) acorda 250 € recompensa pentru „orice femeie in niqab sau burqa denuntata” (pasibila de o amenda de 150€ in Belgia).

In sfarsit, Fouad Belkacem  (de origine marocan, naturalizat in belgian, cunoscut sub numele de Abu Imran) organizatorul manifestatiei „Saria Belgia” (organizatie dhijadista belgiana, fondata pe 3 martie 2010 si lichidata pe 7 octombrie 2012), la care a dorit sa participe Brahim Bahrir, a fost arestat la domiciliul sau din Anvers, pe 7 iunie 2012 (si incarcerat), chiar cu o zi inainte de „atacul terorist” al acestuia, ca instigator al revoltelor care au avut loc in cursul saptamanii la Molenbeek, condamnat deja cu o luna in urma (in cursul lunii mai) la doi ani de inchisoare (dintre care un an cu executare) pentru „hartuire, incitare la ura rasiala si la discriminare”, precum si pentru amenintarea cu moartea a lui Frank Vanheck, fostul sot a lui Marie-Rose Morel, fosta membra al Partidului Vlaams Belang, decedata in urma unei boli incurabile (cancer).

Debutul revoltelor ar fi constituit interpelarea unei femei musulmane purtatoare al niqab-ului la Molenbeek, in urma caruia, Fouad Belkacem ar fi tinut o conferinta de presa, pentru a o sustine pe aceasta cu niste argumente de tip rasist, ceea ce mMinistrul de Interne belgian, Joëlle Milquet, nu putea lasa nesanctionat (fara urmari).

In orice caz, din informatiile pe care le dewtinem, Fouad Belkacem, ar fi mentorul si seful spiritual al organizatiei djihadiste  „Saria Belgia”, care denunta democratia si incita la transformarea Belgiei in Stat Islamic conform Sariei, pe de o parte, iar pe de alta parte, reclama pedeapsa capitala (cu moartea) pentru homosexuali.

Condamnat in repetate randuri pentru furt si rebeliune de catre Tribunalul de Politie (de 14 ori!)  si  de 4 ori de catre Tribunalul Corectional  (mai sever, in 2002, 2004, 2007), Belkacem, este condamnat la doi ani de inchisoare (din care un an cu executare), la Anvers, in 2012 pentru incitatie la ura rasiala, in timp ce Maroc, reclama extradarea lui pentru trafic de droguri, pentru care a fost condamnat prin contumacie (in lipsa).

Pe 29 septembrie 2014, se deschide la Anvers, procesul celor 46 de membri al Sariei Belgia, suspectata ca ar fi cel mai mare furnizor de djihadisti pentru fronturile din Siria, avand in vedere faptul ca dintre cei 350-400 de belgieni care au plecat sa lupte in cadrul "Razboilui Sfant", circa 10-12% ar fi fost membri al Sariei.

In "predicatiile" sale Fouad Belkacem, afirma ca moartea lui  Marie-Rose Morel (bolnava de cancer), fosta membra al Partidului Vlaams Belang, ar fi fost „o pedeapsa a lui Allah”, iar pe Geert Wilders, leaderul partidului extremist olandez PPV, il ameninta cu moartea:” Wilders, nu te gandesti ca intr-o zi, un musulman se va satura de tine si va face ceea ce a facut Mohammed Bouyerit?" (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat lui Geert Wilders  „Islamizarea Europei”:http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/05/islamizarea-europei.html

Mentionam aici faptul ca, acesta din urma, condamnat pe 25 iulie 2005 la inchisoare pe viata (fara sa fi regretat gestul!), a tras opt cartuse (gloante) asupra  lui Theo Van Gogh (1957-2004, realizator de lucrari audiovizuale olandez, fiul lui Johan Van Gogh, membru al serviciilor secrete olandeze, descendent al celebrului pictor Vincent Van Gogh),  pe care l-a asasinat pe 2 noiembrie 2004 la Amsterdam (Olanda), ranindu-l mortal, dupa care aproape ca l-a decapitat prin strangulare, pentru motivul ca acesta in discursurile sale ar fi insultat musulmanii (numindu-i fiinte umane care „reguleaza capre”) si a realizat un scurt-metraj, insultant despre ei („Submission”) cu Ayaan Hirsi Ali (n. 1969), olando-somaleza/olandez de origine somaleza, om politic (membra a celei de-a 2-a  Camere a Olandei din partea Partidului Popular Liberal si Democrat), in care cei doi combat cu vehementa „conditia femeii” musulmane,  in contextul unueia dintre cele mai umile si dureroase practici (considerate barbare de catre organizattile specializate in apararea drepturilor omului, in general si a femeii, in special) cu privire la tinerele si femile tinere, in special in Africa Subsahariana (Africa neagra): excizia  (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici complexe:”Excizia (Exciziunea) in fata Justitiei”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/04/thomas-csinta-exciziunea-excizia-in.html; http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40359-exciziunea-excizia-in-fata-justitiei.html).

Plasat in detentie provizorie incepand din aprilie 2013, Belkacem, este acuzat ca ar dirija organizatia terorista si inca cu alti 15 membri risca 20 de ani de recluziune criminala.

Pe 10 februarie 2015, acesta este condamnat, in sfarsit, la 12 ani de detentie.

In ciuda acestui fapt, desi Ministrul Justitiei Annemie Turtelboom a ridicat problema retragerii acestuia, a nationalitatii belgiene, Procurorul general de Anvers, Yves Liégeois, nu s-a pronuntat inca in acest sens, ca de altfel si in privinta extradarii acestuia in Maroc, atat timp cat Belkacem este cetatean belgian.  

Interesant este si faptul, pentru evitarea unor asemenea evenimente, inca din iunie 2010, in Belgia, in cadrul Proiectului COPPRA (COmmunity Policing and Prevention of  RAdicalisation and terrorism), legat de presedintia belgiana a UE, are loc elaborarea unui manual (practic) destinat politistilor (in special, AG-Agentilor de Cartier, Politiei de Proximitate), care sa-i ajute pe acestia in detectarea extremistilor, inainte ca ei sa se radicalizeze si sa se anngajeze in terorism si atentate.

Acest proiect urma sa fie extins, intr-o prima etapa, conform declaratiei lui Fernand Koekelberg, Comisar general,  politistilor de teren si din alte state europene: Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Finlanda, Bulgaria, Cipru, etc., pentru ca ulterior, el sa fie implementat si in restul celorlate state ale UE.

Se pare, ca proiectul ar fi fiabil daca tinem cont de faptul ca „teroristul” Brahim Bahrir, ca de altfel si Mehdi Nemmouche, originar din Rubaix (regiunea urbana Lille, nordul Frantei, frontiera franco-belgiana), care au actionat in acest deceniu in Belgia, erau francezi si nu belgieni.

Acesta din urma,  in jurul orei 15 h 27, ar fi deschis focul cu o arma de razboi (pusca de asalt, Kalasnikov AKM), ucigand patru persoane, sambata, pe 24 mai 2014, la Muzeul  Evreiesc din Bruxelles (Belgia), aflat pe strada Minimes nr.21.

Trei turisti sunt ucisi pe loc : Emanuel si Miriam Riva, in varsta de 54, respectiv, 53 ani, evrei originari din Israel si o frantuzoiaica Dominique Sabrier (benevola in Belgia), in varsta de 66 de ani.

Cea de-a patra victima, Alexandre Strens, un belgian in varsta de 25 de ani, ranit grav, va muri mai tarziu, pe 6 iunie in Spitalul Saint Pierre, dupa o coma profunda.

Sectia antiterorista al Parchetului de la Paris a incredintat ancheta DGSI-ului (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), Subdirectiei antiteroriste al PJ (Politiei Judiciare) si DIPJ (Directia Interregionala a Politiei Judiciare) Marsilia. (A se vedea pentru detalii articolul autorului : Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRIhttp://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html).

Considerat un atac terorist contra minoritatii evreiesti din Bruxelles (de catre autoritatile judiciare franco-belgiene), acesta este arestat vineri, pe 30 mai 2014 la Marsilia (Departamentul Bouches du Rhône, Golful Lion, sudul Frantei), in posesia unui Kalasnikov  (cu 261 de munitii) si a unui pistol automat (calibrul 38, special, cu 57 de cartuse), care ar fi fost utilizat cu ocazia atentatului, respectiv, al unui card de memorie (apartinand unui camere de inregistrat imagini GoPro, cu care crimele ar fi fost filmate) si un cearceaf cu inscriptia Allah(o)u Akbar,  cu ocazia unui control de rutina al Politiei de Frontiera, imediat dupa coborararea dintr-un autocar, la ora 12h30, care provenea din Amsterdam (Olanda), via Bruxelles (Belgia), la Autogara rutiera internationala Saint Charles- Marsilia (Franta).

Pe 31 mai 2014, un mandat european de arestare fiind emis contra acestuia, pe 4 iunie, el este prezentat Parchetului General al Tribunalului de Inalta Instanta din Versailles (Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana), dupa ce pe 2 iunie 2014, Ministerul de Justitie belgian, care considera ca  Nemmouche, dupa ce s-a radicalizat in inchisoare, s-ar fi instruit in cadrul Statului Islamist in Irak si in Levant (principalul grup terorist strain care participa la razboiul civil din Siria), solicita extrdarea acestuia in Belgia. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat problematicii : "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html).

Considerat un delincvent multirecidivist (condamnat de sapte ori in Franta si de cinci ori incarcerat, totalizand o pedeapsa aproape de 7 ani) si fara un domiciliu fix (SDF), dupa eliberarea lui Nemmouche din inchisoare, pe 4 decembrie 2012, in urma unor contacte cu diversi responsabili extremisti (ceea ce nu este riguros confirmat !), pe 31 decembrie el pleaca intr-un circuit turistic in Turcia, via Belgia, Marea Britanie si Liban, motiv pentru care intra in vizorul care il trece in Fisierul Schengen FPSR al persoanelor supravegheate si cautate cu prioritate.

Dupa arestarea lui, conform declaratiei lui Erik van der Sypt de la Parchetul federal Belgian, Frédéric Van Leeuw Procurorul federal al Belgiei, a si emis imediat un mandat european de arestare, solicitand autoritatilor franceze extradarea acestuia in Belgia.

Desi initial el se opune extradarii sale in Belgia, pe 10 iulie, renunta si accepta sa fie prdeat autoritatilor judiciare belgiene, dar avocatul acestuia, Apolin Pepiezep, va face recurs.

Insa pe 23 iulie 2014, Curtea de Casatie, respinge recursul acestuia si ordona extradarea lui in Belgia, ceea ce autoritatile franceze au si executat in termenul legal prevazut de lege (maximum 10 zile).

Ancheta este in curs.

Din contra, cu numai 3 zile mai devreme de atacul lui Alexandre Dhaussy, la Complexul Comercial Feroviar de La Défense, adica, miercuri, pe 22 mai 2013, are loc un act terorist la Londra (intr-un cartier din sud-est), in care  Fusilier Lee Rigby (in varsta de 25 ani, casatorit cu Rebecca Rigby), un militar britanic este ucis de catre doi islamisti-extremisti (cu ajutorul unei arme albe, „in numele lui Allah”)

Purtand un tricou cu inscriptia: "Help for heroes" (numele unei asociatii care ajuta fostii combatanti din Afganistan si Irak, unde a servit si el in 2009), Lee Rigby, este atacat si asasinat cu bestialitate (masacrat, cu mai multe lovituri de cutit de macelarie si satâr), in prezenta trecatorilor (in mijlocul drumului),  inainte sa fi fost lovit intentionat cu masina  (un Vauxhall albastru), dupa masa (in jurul orei 13h25), pe strada John Wilson, in proximitatea unei cazarmi al Royal artillery din Woolwich (la cca 300m de aceasta), de catre un cuplu de teroristi de culoare (britanici) Michael Adebolajo (28 de ani) si Michael Adebowale (22 de ani), care ar fi  incurajat trecatorii (o duzina) sa fotografieze si sa filmeze asasinatul lor (!), stragand „Allahu Akbar”.

Cei doi teroristi, nu poarta cagule (adica vor sa fie identificati!) si nu cauta sa fuga de la locul dramei!

Ei comunica cu martorii aflati la locul acesteia, iar in timpul comiterii actului lor criminal, fac aluzie la legea Talion: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, urlau in gura mare: ”Noi trebuie sa-i combatem, pentru ca ei ne combat. (...) Noi juram pe Allah atotputernicul ca nu vom renunta sa va combatem”, dupa care, principalul terorist,  Michael Adebolajo, adauga  cu „regrete”: „Imi pare rau ca femeile trebuie sa fie martore la ceea ce se intampla astazi (la acest eveniment), dar in tara noastra (Nigeria), femeile noastre vad aceleasi gen de lucruri”.

Cu alte cuvinte, in acest act terorist, avem de-a face cu o razbunare contra autoritatilor britanice, datorita actiunilor lor militare in Afganistan.

Conform declaratiilor unui martor Ingrid Loyau-Kennet (fost profesor, de origine franceza) prezenta la locul dramei si care  i-ar fi calmat pe teroristi pana la sosirea politistilor, Adebolajo, i-ar fi spus: „L-am ucist acest om pentru ca era un soldat britanic, care a ucis femei si copii musulmani in Irak si in Afganistan.”

Adebolajo, ar fi fost furios pentru  ca armata britanica este prezenta in aceste tari.

Drama are loc la numai un an de la atacul terorist al lui Mohamed Merah, la Toulouse (si regiunea sa urbana) si la nicio luna de la dublul atentat cu bomba, al fratilor Tsarmaïev de la Boston.

In timplul interpelarii (neutralizarii) lor de catre politistii londonezi (cca o jumatate de ora), cei doi au fost raniti si evacuati (cu elicoptere) in doua spitale londoneze diferite sub supraveghere (escorta) sporita.

Ulterior, opt arestatii au loc in legatura cu asasinariea lui Lee Rigby pentru o eventuala complicitate cu Adebolajo si  Adebowale, dintre care o persoana chiar in cursul zilei de miercuri, intr-o serie de raiduri ale Scotland Yardului (care a mobilizat 500 de politisti) in cartierele populare ale Londrei.

Alti doi suspecti, presupusi complici, sunt arestati, joi pe 23 mai, un barbat si o femeie in varsta de 29 de ani, iar restul, in cursul week-endului.

Michael Adebolajo (n. pe 10 decembrie 1984 la Lambeth, cartier al Londrei la sud de Tamisa), care a revendicat asasinatul in numele djihadului, este crestin de origine nigeriana, perfect integrat in societatea britanica, convertit la Islam radical in cadrul intalnirilor dintre „bandele” (organizatiile) islamiste londoneze, inca din perioada adolescentei, iar ulterior in cadrul bandei „Woolwich boys” (creat in 2000, ”specialzat” in traficul de stpefiante).

Tatal acestuia, William, infirmier (asistent medical) intr-un spital psihiatric, a fost intotdeuna un exemplu de reusita din punct de vedere socio-profesional.

Fostii sai colegi de la Liceul public Romford (nordul regiunii urbane metropolitane londoneze, unde a si copilarit un timp) il descriu ca un „tip absolut normal” din toate punctele de vedere (si frecventa numai prieteni europeni!), atasat de echipa de fotbal „Spurs” din Tottenham iar fratele sau Jeremiah, era un fan al lui Harry Potter.

Printre prietenii sai apropiati (intimi) era si Kirk Redpath, un britanic,  care s-a inrolat in Irish Guards, inainte sa fie ucis in Irak, in 2007.

Fosta lui prietena Justine Ridgen, astazi coafeza il descrie ca un „tip foarte agreabil si politicos”, amator de muzica rapp(ing) si admirator al actritei Jennifer Lopez.

Insa, o alta prietena mai veche, Louise, mentioneaza ca acesta s-ar fi schimbat radical, cu ptin timp inainte de majorat (18 ani), cand a inceput sa fumeze „iarba”, sa frecventeze bande de delincventi juvenili si sa fure telefoane portabile (mobile) sau alte obiecte de valoare de la diferite persoane sub amenintarea cu arma alba.

Cu scopul de a-l indeparta de mediul infractional (cu care contactele sale au inceput sa devina din ce in ce mai „solide”), familia acestuia se si muta in nordul Angliei (la Saxilby), insa in 2004, Michael (devenit Abdullah Mujahi dupa convertirea sa la Islam, iar ulterior, dupa radicalizare Mujahid Abu Hamza) se inscrie la Universitatea din Londra (Greenwich), unde il cunoaste pe Anjem Choudary (jurist, in varsta de 45 de ani, sef si mentor spiritual al organizatiei islamiste radicale Al Mouhajiroun, interzisa in 2005, dupa atentatul terorist din Londra in 2005, in care 52 de persoane si-au ppierdut viata, dar continuand sa exista practic sub diferite denumiri pana in 2010: Islam 4Uk, Convert2Islam, Saved Sect sau al-Ghourabaa), care il sprijina in radicalizarea acestuia, fapt confirmat si de catre Cheikh Omar Bakri Mohamed  (explulzat din Marea Britanie la Beirut in Liban), mentorul miscarii radicale islamiste „Londonistan”, instalata in capitala britanica la inceputul anilor 2000.

Mai tarziu, prin 2007-2008, incercand sa se alature islamistilor shabbaab-isti (Al Shabbaab-Shebab sau Chebab,  الشباب, fondata in 2006, cu o ideologie salafista, djhadista, operativa in Somalia si Kenya), i-a fost restras pasaportul de catre autoritatile britanice.

 

In perioada 2009-2010, „dispare” de pe scena manifestarilor islamiste britanice si se incrie la Barking College (in sude-estul Londrei) pentru a urma  cursuri de business, ceea ce il apropie de cartierul Woolwich, unde frecventand standul „Al Muhajiroun” (instalat in fata unei agentii a bancii HSBC, pe Woolwich street, aproape de locul dramei), frecventeaza si Moscheea din Greenwich unde participa la discursurile lui Usman Ali, in varsta de 36 de ani, care a fost arestat atunci cand pregatea un atentat la Parlamentul Canadei si a vrut sa decapiteze Primul Ministru  Stephen Harper).

In sfarsit, conform informatiilor noastre, Adebolajo, ar fi fost influentat din punct de vedere religios si de catre un prieten adept al Martorilor lui Jehova (numele caruia nu-l putem mentiona), cu care s-ar fi intalnit in fiecare duminica la sluja de la Biserica crestina din Romford.

In paralel„desfasoara”, intermitent si diverse activitati de propaganda, printre care si distribuirea de brosuri in care invita cei din jur sa combata (sa lupte) in Siria  alaturi de regiumul lui Bachar Al Assad.

Il putem vedea intr-o serie de manifestatii contra „agresiunii” comise de catre Marea Britanie, in cadrul coalitiei, in zonele de conflict din Irak, Afganistan, Pakistan, etc, in anii 2006, 2007 si inceputul anului 2009.

Insa, din informatii obtinute de la autoritatile de frontiera din Kenya, ar reiesi faptul ca in noiembrie 2010, acesta ar fi fost retinut de catre acestea, pentru ca ar fi facut parte dintr-un grup de islamisti care tenta sa treaca fraudulos frontiera pentru a ajunge in Somalia in sprijinul organizatiei djihadist-salafiste, Al Shabbaab (fondata in 2006 de catre Aden Hashi Farah, in Somalia cunoscut ca Aaden Xaashi Faarax Ceyroow, عدن هاشي فرح, sau ca Aden Hashi Farah Ayro, care moare pe 1 mai 2008, impreuna cu Sheikh Muhyadin Omar, in timpul unui raid aerian, american), strans legata de organizatia terorista Al Qaeda.

Guvernul din Kenya, afirma insa ca acesta, este arestat sub numele de  Michael Olemindis Ndemolajo, iar dupa ce ar fi comparut  in fata unui tribunal local (la Monbasa), el a fost predat autoritatilor britanice, ocazie cu care acesta s-ar fi intors la Londra.

Din contra, vineri, pe 24 mai 2013, conform declaratiilor pe BBC (in cadrul Newsnight) a lui Abou Nusaybah (convertit la Islam cu numele de Ibrahim Hassan, in varsta de 31 de ani, un prieten apropiat al lui Adebolajo, din 2002), serviciile interne britanice (MI5, intermediul lui Franck Mathevon) ar fi vrut sa-l recruteze  (dupa un sejur in Nigeria, in 2005), dar acesta ar fi refuzat, motiv pentru care, acestea l-ar fi „hartiut” (supravegheat de aproape!) „fara incetare” si pentru care acesta ar fi dorit sa depuna o plangere contra lor, conform unui avocat pe care l-a contactat cu acest scop si care doreste sa pastreze anonimatul.

Acesta confirma si faptul ca Adebolajo, in timpul detentiei sale la Monbasa, in Kenya ar fi fost torturat (cu violenta), pe de o parte, atat psihic cate, pe de alta parte si fizic, respectiv, sexual.

Si se pare ca nici autoritatile britanice n-ar fi fost straine de acest lucru, cu atat mai mult cu cat, atunci cand familia lui Adebolajo i-a contactat pentru a interveni in sprijinul acestuia, ele „nu prea a facut mare lucru” pentru a-i ajuta.

Ceea ce este reiterat pe ITV News si de catre cumnatul lui Adebolajo.

Poate este si unul dintre motivele pentru care la revenirea (intoarcerea) acasa (in Marea Britanie), acesta (dupa marturia cumnatului acestuia) a devenit mult mai calm si mult mai ponderat in activitatile sale pe care le dasfasura in favoarea djihadului, al islamului extremist.

In cursul aceleasi emisiuni, Politia britanica a anuntat ca agentii antiteroristi britanici al Scotland Yardului, ar fi arestat in jurul orei locale 21h30, in cadrul legii antiteroriste britanice promulagate in 2000-Terrorism Act 2000, la Londra, un barbat in varsta de 31 de ani, banuit ca ar fi vrut sa comita acte teroriste.

El a fost incarcerat preventiv in arestul unui comisariat din sudul Londrei.

Desi mass-media a incercat sa sugereze ca acest eveniment (cu ocazia caruia au fost perchezitionate si doua vile in estul Londrei) ar avea legatura cu asasinatul comis de catre Adebolajo si Adebowale, din informatiile pe care le detin, autoritatile de ancheta nu au confirmat aceasta conjectura.

Merita sa adaugam aici si faptul ca decizia de a-l aresta pe Abu Nusaybah (pentru declaratiile facute!) in localurile BBC (din cate sunt informat), reiese clar ca MI5, stia mult mi mult despre Adebolajo, decat informatiile pe care le-a furnizat presei.

In 2012, o noua tetativa a lui Adebolajo de a ajunge in Somalia, esueaza, ca urmare a interventiei MI5, care (considerandu-l un „element periferic” sau ca „nu prezinta niciun fel de risc”!) il si avertizeaza ca „va fi din nou retinut de catre autoritatile de frontiera din Kenya”.

Ranit de catre politisti in timpul arestarii acestuia, vineri pe 25 mai, acesta era inca spitalizat in asteptarea interogatoriului, dar a facut cunoscut autoritatilor ca ar fi fost inspirat de catre organizatia terorista Al Qaeda, ceea ce ar concorda cu cele sustinute de catre autoritatile din Kenya (unde o filiera de tineri britanici aspiranti la djihadul din Somalia este cunoscuta sub numele de „Woolwich boys”, cartierul de origine al ucigasilor).

In ceea ce il priveste pe Michael Adebowale (n.1990, de origine nigeriana si el, dintr-o familie monoparentala, in grija mamei), cu un parcurs haotic (membru al bandei de traficanti de droguri „Woolwich boys”), „discipol” al lui  Adebolajo  de peste 7 ani, acesta s-ar fi convertit la Islam la varsta de 17 ani, in urma unui atac rasist (asupra lui), in care, un prieten de-al lui a fost ucis si el a fost ranit cu doua lovituri de cutiut.

Agresorul lor, un bolnav psihic, afirma ca victimele sale ar fi fost membri al organizatiei teroriste Al Qaeda si ca acestia ar fi pregatit un atac terorist cu bombe artizanale.

Cu aceasta ocazie este condamnat la opt luni de inchisoare.

In inchisoare sufera de stress post traumatic si de tulburari psihologice importante.

Dupa eliberarea lui din inchisoare, dispare cateva luni si „reapare” ca musulman (Ismail Ibn Abdullah), fara ca parintii sai sau cei apropiati sa fi fost la curent cu convertirea sa la Islam.

Dupa arestarea lui pentru uciderea lui Lee Rigby, acesta devine vilent, brutalizeaza (chiar si incatusat), insulta si îi scuipa pe politisti.

El paraseste spitalul, joi pe 30 mai 2013, mai devreme decat „asociatul” si „mentorul” sau, celalat terorist (principalul!), Michael Adebolajo si, a fost prezentat in fata unui tribunal din Westminster, apoi inclpat pentru asasinat in legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista si incarcerat preventiv.

Cu putin timp inainte de atacul terorist, el ar fi fost denuntat de catre un comerciant local (care doreste sa pasteze anonimatul), pentru ca ar fi  indoctrinat (in repetate randuri) un copil in varsta de 12 ani cu „politica” djihadista, chiar in proximitatea magazinului sau.

Omul confirma si el ca ar fi fost la curent cu faptul ca Adebowale ar fi fost „supravegheat de aproape, de catre serviciile de securitate interna (MI5) care îi monitorizau toate „miscarile”.

Ca mii de tineri britanici, el (ca de altfel si Adebolajo) figura in baza de date al serviciului de informatii interne britanic MI5 (Military Intelligence, section 5, fondat in 1909, cu 3.961 de salariati, avandu-l pe Jonathan Evans-n.1958, Diplomat a Universitatii Bristol, ca Director  General, Director General Adjunct din 2005), fara ca acesta sa-l fi semnalat ca un posibil „lup solitar”, radicalizat, care ar putea comite un act terorist.

Merita sa mentionam aici si faptul ca desi amandoi britanici sunt de origine nigeriana, niciunul dintre ei nu avut absolut nimic de a face cu organizatia terorista salafist-djihadista, antioccidentala, Boko Haram (grup sunnit pentru predicatie si dhihad,  جماعة اهل السنة للدعوة والجهاد, Jama'atu Ahlis Sunna Lidda'Awati Wal-Jihad),  fondata in 2002  de catre  Mohamed Yusuf (1970-2009), capturat, conform versiunii oficiale, de catre autoritatile nigeriene la Maiduguri-capitala statului Borno (creat pe 3 februarie 1976, cca 5 milioane de locuitori) si executat prin impuscare pe 30 iulie 2009.

In acest stat mic, la nord-est de Nigeria, conform Guvernatorului acestuia Ali Modo Sheriff, o tinta a organizatiei Boko Haram, 176 de cadre didactice ar fi fost ucise intre 2011-2014.

Pe 15 iulie 2014, conform unui document HRW (Human Rights Watch), pana la aceasta data a anului, 95 de atacuri tereoriste ar fi fost comise de catre Boko Haram in care 2.053 si-ar fi pierdut viata (dintre care 1.446 civili!), iar numarul lor pe intregul parcurs al anului ar fi de 3.750.

Conform unui document la care am avut acces, ar rezulta ca de la inceputul acestui an si pana pe 26 martie 2015, cel putin 1.000 de civil ar fi fost ucis de catre aceasta organizatie terorista, printre care si cele 68 de persoane ucise (majoritatea tineri si copii), recent, pe 5 februarie 2015, in urma unui atac lansat din Gwoza, de cand Boko Haram face fata unei campanii militare fara precedent, lansata de catre Nigeria si vecinii sai, Ciad, Niger, Camerun dar  statul Borno, care afirma ca ar fi preluat controlul asupra mai multor orase si sate.

In sfarsit, procesul celor doi „lupi solitari” anglo-nigerieni, „soldati ai lui Allah”,  Michael Adebolajo (29 de ani,  alias Mujahid Abu Hamza) si Michael Adebowale (22 de ani, alias Ismail Ibn Abdullah) debuteaza pe 18 noiembrie 2013, la tribunalul londonez Old Bailey, in fata unei Curti cu 12 Jurati, prezidat de catre Judecatorul Nigel Sweeney.

Amandoi inculpati pledeaza „nevinovat” (in ciuda probelor directe, irefutabile, de la locul dramei, care îi incrimineaza) in privinta capetelor de acuzare: detentie ilegala de arma de foc (gasit la locul dramei), asasinat (al lui Lee Rigby), calificat „barbar” si tentativa de asasinat (asupra celor doi politisti care au sosit la locul dramei pentru interpelarea lor).

In timp ce Michael Adebolajo, care in momentul asasinatului striga „Allahu Akbar” si in sala de judecata imbratisa Coranul, declarand ca el ar fi fost in „misiune” in calitate de „soldat al lui Allah, in lupta contra Marii Britaniei”, pentru a razbuna „musulmanii ucis de catre soldatii britanici”, celalt inculpat, Michael Adebowale, n-a scos niciun cuvant.

In plus, in ziua precedenta asasinatului, Adebolajo a redactat o lunga „scrisoare de sinucidere” (pe un caiet de elev), cu numeroase stersaturi: „Copiilor mei pe care îi iubesc. Sa stiti ca a-l combate pe dusmanii lui Allah este o obligatie.” (...).

Michael Adebolajo, asa cum a explicat in fata Curtii, ar fi fost foarte dezamagit  („dezgustat”) de crimele comise de catre armata britanica care a invidat Irak-ul, in cadrul coalitiei conduse de catre SUA, ocazie cu care, mii de civili, oameni nevinovati, au fost ucisi.

In cadrul Razboiului Sfant, „alegerea unui soldat este cel mai corect. Atunci cand ei se inroleaza in armata, stiu ca viata lor este in pericol”.

Conform declaratiilor lor dar si documentelor din dosarul de instructie, cei doi „mujahidini” (razboinici), ar fi vrut sa moara ca martiri al lui Allah.

Din pacate, planul lor a esuat, pentru ca politistii ajunsi la fata locului (in foarte scurt timp) au reusit sa-i neutralizeze fara sa-le provoace rani grave care sa fi putut pune zilele  lor in pericol.

Mentionam aici insa faptul ca cei doi erau cu fetele descoperite (fara cagule!) iar pistolul gasit asupra lor (la locul dramei) era ruginit, fara gloante si vechi de 90 de ani.

In plus, cuplul de „lupi solitari”, de „soldati al lui Allah”, nici nu i-au amenintat pe cei din jur care asistau la masacrul soldatului (si filmau cu telefoanele lor mobile evenimentul) si nici nu aveau de gand sa fuga de la fata locului.

Si nici nu au avut in vedere sa ucida politisti.

Toate aceste elemente, ar fi trebuit sa constituie „circumstante atenuante” la proces, ceea ce, insa, Curtea nu a acceptat.

Din contra, aceasta nu a retinut contra lor, tentativa de asasinat.

Astfel, in ziua de joi, pe 19 decembrie, cei doi, au fost gasiti vinovati de catre Jurati, numai dupa doua ore de deliberare, ceea permitea Curtii pronuntarea sanctiunii de inchisoare pe viata, contra acestora.

Verdictul a fost anuntat de catre Judecatorul Nigel Sweeney, miercuri, in ziua de 26 februarie 2014, conform caruia, Michael Adebolajo (pricipalul vinovat) a fost condamnat la inchisoare pe viata, iar „discipolul” sau Michael Adebowale, la 45 de ani de recluziune criminala.

Fara posibilitatea eliberarii conditionate.

Cu alte cuvinte, Adebolajo, va ramane inchis toata viata, iar Adebowale, ar putea fi eliberat, dupa cel putin 45 de ani de detentie.

Dupa pronuntarea verdictului amandoi mujahidini au fost evacuati in regim de urgenta din sala, avand in vedere faptul ca Adebolajo, striga in gura mare: Allahu Akbar, iar Adebowale, a reactionat violent la afirmatia facuta de catre Judecator ca l-ar fi tradat Islamul.

Atat in timpul procesului (18 noiembrie 2013-26 februarie 2014) cand si in  momentul pronuntarii sentiei, cei doi soldati al lui Allah, nu au manifestat niciun fel de regrete.

Atragem aici atentia si asupra faptului ca acest asasinat macabru de natura confesionala, este primul dupa cele 4 atentate-sinucigase (gen kamikaze) comise in transportul public londonez din 7 iulie 2005, in care 56 de persoane si-au pierdut viata (printre care si cei 4 teroristi) si cca 710 au fost ranite: la ora 08h50, simultan,  intr-un vagon al unui tren de metrou, in statia Liverpool Street/Aldgate East Station  (intre statiile Moorgate si Aldgate), cartierul financiar al Londrei (cu 7 victime) si intr-unul dintre statiile King’s Cross si Russel Square (cu 27 de victime), iar la ora 08h51 in vagonul unui tren care ajunge in statia Edgware Road (cu 7 victime).

Ceva mai tarziu, un al 4-le atentat-sinucigas este comis la etajul unu autobuz (etajat, tipic londonez) in statia Tavistock Square (cu 14 victime).

In sfarsit, un ranit grav, moare in spital, in timpul operatriunilor de salvare.

Aceste atentate-sinucigase au loc cu o zi dupa ce Comitetul International Olimpic, desemneaza Londra, ca organizatoare al Jocurilor Olimpice de vara din 2012 si in plina desfasurarea al celui de-al 31-lea Summit G8 (6-8 iulie)  la Edimburg (Gleneagles Hotel)) in Scotia. (Ase vedea si articolul: „Organizatii socio-economice si politico-militare”: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/12/organizatii-socio-economice-si-politico.html)

Printre victime (reprezentate a cinci  nationalitati: Marea Britanie, Sierra Leona, Australia,Portugalia, Polonia si China)  se numara si cei 4 terorist britanici, de confesiune musulmana.

Pe 12 iulie 2005, Scotland Yard anunta ca ar fi identificat cei patru teroristi-sinucigasi.

Este vorba de Shehzad Tanweer (22 de ani, locuind la Leeds/Yorkshire deVest, locuind cu parintii;  la Aldgate East),  Germaine Lindsay (19 ani, locuind la Aylesbury-Buckinghamshire cu soria sa insarcinata; la Russell Square), Mohammed Sidique Khan (30 de ani, locuind la Dewsbury-Districtul Metropolitan Kirklees/Yorkshire de Vest, cu sotia si copilul lor; la Edgware Road) siHasib Hussain (18 ani, locuind la Leeds, cu fratele sau si sotia lui; la Tavistock Square).

In ziua atentatelor, cei 4 teroristi s-ar fi dus impreuna, intr-o masina la Luton (Bedfordshire), de unde ar fi ajuns cu trenul la Londra (gara King’s Cross), in jurul orei 08h30.

Niciunul dintre teroristi nu era cunoscut autoritatilor britanice ca islamisti-extremisti.

In privinta celor care ar fi comandidat aceste acte teroriste, au fost banuite mai multe persoane.

In priul rand, Haroon Rashid Aswat (n.1979) britanic, din Yorkshire (de origine Pakistanez), considerat ca seful britanic al Al Qaeda (fost bodyguard a lui Oussama Ben Laden/Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden),  si care ar fi parasit Londra cu doua zile inainte de atentate.

Banuit ca ar fi avut contacte cu serviciile de informatii britanice interne (MI5) si externe MI6 (Secret Intelligence Service-SIS sau MI6-Military Intelligence, section 6, fondat in 1909, cu 3.200 de salariati, avandu-l ca sef pe Alex Younger), acesta a fost arestat de catre Politia de frontiera din Zambia, la frontiera cu Republica Zimbabwe si extradat autoritatilor engleze pe 7 august 2005, dar Scotland Yard nu mai era interesat de persoana acestuia.

Un al doilea suspect, care ar fi fost si el implicat in atentate in calitate de conceptor al bombelor teroristilor, a fost Magdi Mahmoud El-Nashar (n.1972, egiptean de origine), specialist in biochimie,  pe atunci, lector la facultatea de chimie a universitatii Leeds, care primul semestru al anului universitar 2000-2001 l-ar fi petrecut in Departamentul de Tehnologie chimica a Universitatii de stat Calorina de Nord (SUA), ca bursier al Centrului National de Cercetare egiptean, inainte de a decide sa-si continue studiile la universitatea din  Leeds, unde este titularizat in 2005, dupa obtinerea titlului de Doctor in chimie.

Cu trei saptamani inainte de atentate, acesta a inchiriat un apartament la Leeds, in cartierul Beeston.

Atat in acest apartament  cat si in casa inchiriata la Hasib Hussain, Scotland Yard ar fi gasit urme de explozibil, care ar fi putut servi la fabricarea bombelor artizanale utilizate in atentatele teroriste din 7 iulie.

In plus, numarul de telefon al proprietarului apartamentului lui El-Nashar, apare in agenda telefonica a unuia dintre teroristi-kamikaze, pe care il informeaza cu o saptamana inainte de atentate, ca trebuie sa plege urgent in Egipt, in legatura cu visa sa de sedere (in timpul vacantei scolare!), lasand cheile apartamentului unui prieten.

Arestat pe 15 iulie in Egipt (in cartierul popular al familiei acestuia, Bassatine, in sudul Cairo-ului), Ministrul egiptean de interne, ar fi indicat intr-un raport al sau, ca ”exista probe irefutabile” care confirma faptul ca acesta nu are nicio legatura cu atentatele din 7 iulie 2005 la Londra, iar pe 9 august 2005, el este pus in libertate.

In ceea ce priveste antena FBI la Raleigh in Carolina de Nord, nici aceasta nu a putut pune in evidenta, nicio legatura intre El-Nashar si vreo organizatie islamista extremista in SUA.

Mohammed al-Guerbouzi, unul dintre fondatorii GICM (Grupul Islamic de Lupta Marocan, organizatie islamista sunnita, specializata inatentate cu bomba, afiliata la Al Qaeda, fondata in 2003), alaturi de Abdelkrim al-Medjati(Karim el-Mejjati, n.1967, studii in materiale explozibile in Afganistan,  coordonatorul atentatelor de la Casablanca-16 mai 203, Madrid-11 martie 2004 si Londra-2005, ucis in Arabia Saudita, pe 5 aprilie 2005) care in acea perioada ar fi petrecut un timp la Londra, era si el, la inceput, pe lista suspectilor, ca de altfel si Mustafa Setmarian Nasar (Abou Moussab al Souri), un sirian, considerat ca, organizatorul atentatelor de la Madrid, insa, acestia au negat orice legatura cu evenimentele de la Londra.

Pe 21 iulie 2005, peste numai 2 saptamani, alte 4 atacuri teroiste (tot cu mombe artizanale), tot in transportul public londonez, ar fi trebuit sa produca alte victime.

Acestea, spre deosebire de cele din 7 iulie, nu au fost „sinucigase”, adica  purtate de catre kamikaze, ci plasate in statiile de metrou: Shepherd’s Bush (explodata la 12h26), Oval (explodata la 12h30), Warren Street (explodata la 12h45) si unul intr-un bus cu etaj, explodata in statia Bethnal Green, la ora 13h30.

Dupa modul operator, pare ca aceste atentate ar fi fost organizate din punct de vedere logistic si tehnic de catre aceasi grupare terorista.

Din fericire, au explodat numai detonatoarele, deci nu au fost si victime.

Alte doua atentate avortate (descoperite la timp de autoritatile politienesti), care nu au produs victime  omenesti, ar fi trebuit sa aiba loc pe 29 iunie la Londra, prin intermediul  a doua masini-capcana, blindate cu explozibil  (un Mercdes-Benz W124 la Haymerket si altul, W123, pe Cockpur Street), iar altul a avut loc pe 30 iunie la Aeroportul International din Glasgow, la ora 15h11, cand o alta masina-capcana, un  Jeep Cherokee (umpluta cu gaz si petrol) a percutat poarta principala al Terminalului 1,  ranind lejer un pasager. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Medici teroristi, fideli lui Allah”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/medici-teroristi-fideli-lui-allah.html)

Revenind acum la atacul terorist comis de catre Michael Adebolajo (29 de ani,  alias Mujahid Abu Hamza) si Michael Adebowale (22 de ani, alias Ismail Ibn Abdullah) asupra   soldatului britanicFusilier Lee Rigby (in varsta de 25 ani) pe 22 mai 2013, Presedintele Frantei, François Hollande, intr-un comunicat de presa, a declarat ca acest nu are nicio legatura cu cel comis de catre Alexandre  Dhaussy  (22 de ani) in cartierul de afaceri parizian La Défense, pe 25 mai 2013.

Urmarind sirul atentatelor teroriste din acest deceniu, duminica seara  in jurul orei 19h01 sursa noastra, (ora 20h00, versiuna oficiala, „ora de varf” a recreatiei dominicale, al plimbarilor de seara, etc.), pe 21 decembrie 2014, adica, in ziua urmatoarea, atacului terorist comis de catre Bertrand Nzohabonayo la Comisariatul de Politie de la Joué-lès-Tours, are loc un nou atac, aparent  „terorist”, la bordul unui vehicul, in mai multe zone circulate (pietonale) la Dijon (Capitala Departamentului  Côte d’Or si a Regiunea administrative Bourgogne, intre bazinul parizian si cel al Rhône-ului).

Imbracat cu „djellaba” (imbracamintea traditionala musulmana)  si strigand „Allahou Akbar” (strigatul specific mujahidinilor, in cadrul „Razboiului Sfant”), la bordul unei masini Renault Clio „voiture-bélier” (masina de sacrificiu, in principiu, furata!), Nasser Edin, un individ (in varsta de 40 de ani), forteaza vehiculul, intentionat, in 4 locuri ale orasului (in jurul Pietii Wilson si strazii Chabot-Charny, intr-un interval de 20 de minute), in trecatorii de pe strada  (zone pietonale din centrul orasului), „in numele copiilor palestinieni”, ranind 13 peroane (dintre care 2 grav si 2 lejer, care nu au necesitat ingrijiri medicale), spitalizati in regim de urgenta la CHU-Spitalul Universitar, conform modului operator utilizat in Israel, de catre militantii palestinieni: pe 22 octombrie, are loc un prim atac, comis de catre un membru Hamas (harakat al-muqâwama al-'islâmiya,  حركة المقاومة الإسلامية,  miscare de rezistenta islamica activa in Gaza, fondata in 1987 de catre Ahmed Yassin, Abdel Aziz al Rantissi, Mohammed Taha, fosti membri a gruparii „Fratii Musulmani” (FM), fondata in 1928 de catre Hassan el Banna, cu ideologie de palestinianism,  islamism, antisionism, antisemitism, antiamericanism, etc., avandu-l sef pe Khaled Mechaal), care vizeaza un grup de civili, in  Jerusalem, in care un bebelus moare si 9 persoane (in asteptarea unui tramvai) sunt ranite.

Utilizand acelasi mod operator, pe 5 noiembrie, 14 persoane vor avea aceasi soarta, intr-o statie de tramvai in Jerusalem-Est.

Unul dintre victime, un politist, moare, ulterior atacului, la spital, iar atentatorul-kamikaze, Ibrahim al Akri, un alt membru Hamas, moare si el (datorita ranilor grave) in propriul vehicul accidentat.

Cateva ore mai tarziu, un alt vehicul, intra intentionat, intr-un grup de soldati israelieni  in regiunea Bethleem (Cisiordania), ranind grav, 3 dintre ei.

Cu ptin timp dupa putin timp dupa atacurile comise la Dijon (tousi, in spatele Sinagogii!), in ciuda faptului ca martorii declara ca ar fi auzit strigatul „Allahou Akbar” de mujahidin al individului, Marie-Christine Tarrare, Procurorul Republicii de Dijon, intr-un comunicat de presa, precizeaza ca nu este vorba de un act terorist, ci al unui „dezechilibrat mintal care a fost de 157 de ori internat in spitalul psihiatric al orasului, Charteuse, in perioada 2001-2014”.

Omul, intotdeauna  „politocos si serviabil”, in „costum de jogging, cu cacheta si bascheti”, desi musulman, „fara sa fi manifestat public vreodata semnele religioase ale confesiunii sale”, ar fi recunoscut ca a actionat „voluntar” si „singur”.

Adica, fara nicio legatura cu Statul Islamic (SIIL).

Cu alte cuvinte, nu este un musulman radicalizat sau autoradicalizat care ar comite acte teroriste dupa modelul „lupului solitar”.

Deci, capul de acuzare conform caruia „tentativa de asasinat” ar fi fost comisa „in asociere cu o intreprindere (organizatie) terorista”, nu a fost retinuta.

Evenimentele, din informatiile pe care detinem (de la martori oculari), s-ar fi desfasurat astfel: Edin, ar fi lovit 4 persoane pe strada Chabot-Charny (unghi cu Piata Wilson), inainte de a intra pe strada Godrans, apoi pe strada Monge si ulterior pe strada Transval, ranind pe parcurs 9 persoane, dintre care doua, lejer, fara a necesita ingrijiri medicale.

In timpul interogatoriului, intr-o confuzie totala, acesta ar fi afirmat ca ar fi actionat „in numele copiilor ceceni (din Republica Cecena) care si ei l-ar fi  impresionat profund si nu palestinieni” si „contra Statului Francez”.

In ciuda acestui fapt, individul, fost toxicoman, de nationalite franceza (de mama algerian, tata marocan) si de confesiune musulmana (n.1974, la Strabourg,  al carui nume nu-l putem mentiona), politicos, serviabil, dar cu tulburari psihice importante (spitalizat in psihiatrie de 157 ori in ultimul deceniu si jumatate!), cunoscut autoritatilor politienesti doar pentru delicte minore de drept comun (si numai din anii 1990: furt de masini si furt cu arma), care locuieste (cu parintii sai) intr-un imobil cu 4 etaje in centrul orasului (in fata Parcului Colombière), care nu a fost „ghidat de religie” (nefiind un practicant religios), este arestat si inculpat de „tentativa de asasinat”.

Dupa parerea mea, este vorba de o incalcare flagranta a „iresponsabilitatii penale”.

In ziua urmatoare, pe 22 decembrie 2014, in jurul orei 19h00, Sébastien Sarron (n.1977, La Rochelle), originar din Berneuil-Saintes (Departamentul Charente Maritimes, Regiunea Poitou-Charentes, vestul Frantei), la bordul unei camionete albe Peugeot Expert, isi lanseaza vehiculul sau (cu o viteza de cca 70-80km/h) intr-o cabana (care comercializa vin fiert), instalata in Place Royale (una dintre zonele pietonale cele mai aglomerate), la Nantes (Capitala Departamentului Loire Atlantique si Regiunii administrative Pays de la Loire, vestul Frantei), ranind 10 persoane  (dintre care 5 grav), conform Procurorului Republicii de Nantes, Brigitte Lamy, spitalizati in regim de urgenta la CHU-Spitalul Universitar din Nantes.

Dupa gestul sau, conducatorul vehiculului (in varsta de 37 de ani), vrand sa se siuncida, s-ar fi (auto)injunghiat de 10 ori in torace si in abdomen, fara ca pronosticul vital al acestuia (internat la spitalul Hôtel-Dieu din Nantes girat de CHU Nantes, iar ulterior la CHU la sectia de reanimare) sa fi fost angajat!

De la sectia de reanimare, pe 31 decembrie 2014, a fost transferat direct, la Polul Psihiatric Saint Jacques, pentru ca sub nicio forma, inainte de un tratament psihiatric, legea nu-i permitea anchetatorilor sa-l interogheze (audieze).

Virgile Porcher, un tanar, alturist, generos si amator de dans,  in varsta de 25 de ani, grav ranit la torace si la cap, dar care suferea si de multiple fracturi si rani grave (deschise) care risca sa ramana cu un handicap fizic definitiv, intre timp, a decedat.

Cu putin timp inainte de miezul noptii, Bernard Cazeneuve, Ministrul de interne, a facut un comunicat de presa precizand ca „actul lui Sarron, nu este un act care sa aiba un fundament politic, care sa rezulte dintr-o viziune terorista sau care sa fi avut o inspiratie de radicalitate religioasa”.

Cu atat mai mult cu cat, in timpul comiterii actelor sale, acesta nici nu ar fi facut „apel” (contrar unor marturii care contesta acest lucru!) la strigatul specific al mujahidinului radicalizat: Allahou Akbar!

Cu alte cuvinte, pista urmarita de catre anchetatori este cea de „dezechilibrat mintal”, ca si in cazul lui Nasser Edin.

Numai ca daca Sarron,  care nu ar fi facut apel nici la serviciile sociale, are in cazierul sau 3 condamnari (comercializare de lucruri furate, furt in 2006 si degradare de vehicul, in 2008, la Béziers-Departamentul Hérault, inainte sa se stabileasca la Berneuil), iar in vehiculul sau, anchetatorii ar fi gasit niste note, in care acesta explica ca ar avea probleme familiale si si de instabilitate psihica, ca i-ar fi teama de a nu fi ucis de catre serviciile secrete, etc., el nu ar avea un „trecut psihiatric”, oficial, ca Nasser Edin, ceea ce ridica o serie de semne de intrebare.

Pe 12 decembrie ar fi dat in judecata propria-i familie, pentru motivul ca-l defaimeaza pe internet, cu toate ca, el nu figureaza pe nicio retea de socializare si nici motorul de cautare Google nu-l gaseste la nicio adresa alectronica.

Din contra, acesta din urma, in ciuda posibilului sau strigat: Allahou Akbar,  (care ar fi fost auzit de cativa martori!), spre deosebire de Sarron, nu si-a propus sa se sinucida, care ar fi fost cunoscut in satul lui, nu ca un om rau, fanatic, marginal (chiar daca traia singur) ci, mai mult, ca un alcoolic!

Si char mai mult, un toxicoman.

Din informatiile pe care detinem, Sébastien, ar fi avut mari probleme si cu drogurile si n-ar fi acceptat sa faca o cura de dezintoxicare, desi familia acestuia ar fi insistat in repetate randuri.

In momentul comiterii atacurilor sale, acesta avea o alcoolemie de 1,8g/l de sange (mult, peste limita legala admisa de 0,5g/l).

Omul, muncitor si econom, putin comunicativ (care nu cere nimic de la nimeni si nici  nu prea socializeaza) si-ar fi cumparat o ferma cu cca 7 ani in urma si traia singur, cu cainele sau Lily, un Ciobanesc german, dupa ce cumpara si revinde doua apartamente in sudul Frantei.

O casa veche cu teren, pe care cultiva, cu pasiune, fructe si legume, pe care plantase arbori fructiferi, etc., unde cu ocazia perchezitiei, anchetatorii au gasit si 700g de canabis, respectiv, un carnet cu notite cu scuze adresate viitoarelor sale victime.

Dupa o recuperare medicala si un tratament psihiatric (care a durat peste un an), pe 14 ianuarie 2015,  acesta este inculpat  de „asaninat”, respectiv, de „tetativa de asasinate” (fara sa fi fost audiat de un  Judecator de Instructie sau de un politist de la Politia Judiciara), fiind incarcerat, in jurul orei 13h15  in arest preventiv, la Centrul Penitenciar de la Nantes (in cartierul de Arest Preventiv-Maison d’Arrêt).

Sora lui, Laëtitia (Loëtitia, care nu l-a revazut pe Sébastien de cand s-a mutat la Berneuil), sustine ca omul, de o „timiditate maladiva”,  care adora animalele si plantele (iar la 19 ani a facut cursuri la Agde-Departamentul Hérault, pentru a deveni peisajist), nu este un sfant, dar nici nu este un monstru si este ea cea care pentru prima data (in familie) ar fi sesizat ca fratele lui delireaza, ca devenise incoerent in afirmatii si incepea sa sufere de paranoia.

Ruptura lui cu societatea debuteaza in jurul varstei de 30 de ani, 

Dupa parerea mea, in acest dosar nu este vorba nici de o pista islamista (de natura confesionala), dar nici de una de natura psihiatrica.

Este vorba de un alcolic, singuratic (pe telefonul sau nu au fost identificate decat 2 apeluri in ultimele 6 luni!), dezamagit de viata (probabil si din cauza pierderii serviciului sau, recent, din informatiile pe care le detinem), deci, categoric, supus „responsabilitatii penale”, ceea ce nu este cazul in dosarul lui Nasser Edin.

Ceea ce din punct de vedere psihiatric putem formula in felul urmator: omul, se afla fie intr-o perioada de depresie majora cu un risc important de sinucidere (suicid), fie intr-o stare de confuzie mentala datorita consumului mare de alcool si de droguri!

In ambele cazuri, el este „responsabil penal”.

In sfarsit, cred ca putem retine in acest dosar fara niciun fel de probleme, premeditarea, avand in vedere faptul ca, Sébastien (dupa 250km parcursi de acasa pana la Nantes, unde nu avea niciun fel rude sau prieteni), la ora 14h00 se afla in parking-ul Gloriette (Petite Hollande) si pana la ora 16h30, conform tichetelor de parare gasite in vehicul.

Ulterior, acesta ar fi prelungit sederea in parcare pana la ora 18h00, timp in care, foarte probabil, ar fi consumat in masina  (da si/sau in alta parte), o cantitate mare de alcool (bere) si/sau droguri, pentru a-si face curaj in privinta planului sau diabolic care urma sa-l puna in aplicare in jurul orei 19h00.

Avand in vedere faptul ca in preajma Craciunului, in trei zile consecutive, 20-22 decembrie 2014, au loc trei atacuri, aparent de natura confesionala (pe 20 decembrie: la Comisariatul Joué lés Tours, pe 21 decembrie: La Dijon si pe 22 decembrie: La Nantes), care tot aparent, ar putea crea o panica in randul populatiei civile, pe fondul unei serii de crime minutios „organizate”, marti, pe 23 decembrie, Prim-Ministrul Manuel Valls, seful Guvernului Francez, prezinta, un comunicat oficial pe Europe 1, in care mentioneaza ca nu ar exista nicio legatura intre cele trei atacuri, dintre care, oficial, numai cel din 20 decembrie, al lui Bertrand Nzohabonayo, ar fi de natura confesionala.

Cu alte cuvinte, cele de la Dijon si Nantes, ar fi fost comise de catre persoane „fizice” cu probleme „psihice”!

In sfarsit, mentionand atentatele teroriste de natura confesionala (islamista)  in acest deceniu, trebuie sa adaugam si faptul ca numai in aceasi perioada 2012-2014, in ciuda unei scaderi progresive semnificative, in total, au loc totusi  in Insula Corsica (Franta Metropolitana)  122 de atentate (si 30 de tentative de atentate): 78 in 2012, 32 in 2013 si 12 in 2014 (cel mai mic numar in ultimele trei decenii!), care nu sunt de natura confesionala (islamista), ci de natura separatista (independentista).

Adica, un numar considerabil (mult)  mai mare, decat cele de tip radical-islamiste!

In acest an, dupa cum stim, atacurile teroriste au debutat cu masacrul  de la Charlie Hebdo, pe 7 ianuarie 2015, unde 12 oameni si-au pierdut viata si alti patru au fost grav raniti.

Este vorba de jurnalistii: Jean Cabu (Cabu, 76 de ani), caricaturist, desenator de presa, autor de benzi de desene animate, figura legendara al saptamanalului Charlie Hebdo (si colaborator la Hara Kiri, Le Canard enchaîné), creatorul personajelor "Grand Duduche",  "Beauf";  Georges Wolinski (Wolin, 80 de ani), desenator de presa, o alta figura legendara al saptamanalui Charlie Hebdo (si colaborator la Hara Kiri saptamanal si lunar, Redactor sef  la Charlie Mensuel, Action, Paris-Presse, La Gueule Ouverte, l’Humanité, Le Noubvel Observateur, Phosphore si Paris Match), creatorul celebrei benzi de desne animate „Roi des cons”; Bernard Verlhac (Tijnus, 57 de ani), caricaturist, desenator de presa si jurnalist de investigatie la Charlie Hebdo (si colaborator la  La Grosse Bertha, l’Idiot International, l’Eveénment de Jeudi, Marianne, Fluide glacial si l’Express, respectiv, invitat al emisiunilor televizate moderate pe A2 /M6, de catre Laurent Ruquier, Marc-Olivier Fogiel si Bruno Masure), autor a unor lucrari celebre (de desene animate) despre Presedintele Nicolas Sarkozy (Cinq ans sous Sarkozy, Editura 12 bis) si Procesul lui Yvan Colonna (presupusul asasin al Prefectului de Corsica Claude Erignac in 1998, Le Procès Colonna cu Dominique Paganelli, Editura 12 bis), cu care am purtat discutii deosebit de constructive referitor la personalitatea lui Nicolas Szarkozy si Yvan Colonna.

Stéphane Charbonnier (Charb, 47 de ani), desenator-satiric si jurnalist, director al saptamanalului Charlie Hebdo din 2009 (si colaborator la Grosse Bertha, Mon Quotidien, Bert, l’Echo de savanes, Fliude glacial,  Télérama si l’Humanité, respectiv, invitat al emisiunii „T’empêches tout le monde de dormir” pe M6, al moderatorului Marc-Olivier Fogiel), sustinator al Partidului Comunist, iar ulterior, al Frontului de Stanga, aflat sub protectie politieneasca dupa publicarea caricaturilor despre Mohamet; Philippe Honoré (Honoré, 73 de ani), desenator de presa si ilustrator (colaborator si la Le Monde, Libération. Hara Kiri,  Globe, La vie ouvrière, l’Evénement de Jeudi, Les Inrockuptibles, Le Magazine Littéraire si Lire);  Bernard Maris (Oncle Bernard, 68 de ani), economist, scriitor si jurnalist (fost profesor la Institutul de Studii Europene, al Universitatii Paris 8 si a predat micro-economia la Universitatea Iowa-SUA, precum si in cadrul Bancii Centrale din Peru, la Lima, colaborari la Marianne, Le Nouvel Observateur, Le Figaro Magazine, Le Monde, cu emisiuni pe teme de economie pe France Inter-J'ai tout compris à l'économie, laEchos- actualité économique, i-Télé si C dans l’air).

            Alaturi de cei 6 jurnalisti mai sus mentionati, au pierit in atacul terorist de la sediul saptamanalului Charlie Hebdo si corectorul Mustapha Ourrad (60 de ani), un algerian-kabil (tatal a doi copii), stabilit in Franta in 1974 (recent naturalizat francez, in decembrie 2014!), apreciat pentru calitatile sale profesionale si eruditia sa, care a fost angajat la saptamanal in 1997, dupa ce a lucrat un timp la Hachette.

In princiu, miercuri el nu venea la redactie, insa pe 7 ianuarie participa la sedinta de lucru privind bilantul saptamanalului pe 2014 si activitatea acesteia in 2015.

Elsa Cayat (54 de ani) psihiatru si psihanalist la saptamanal, autor de lucrari despre cuplu si sexualitate, prezenta si ea la sedinta de lucru a redactiei din 7 ianuarie 2014, fiind responsabila cu rubrica „Charlie Divan” al ziarului, este singura femeie ucisa in atacul terorist de la Charlie Hebdo.

Ea era fata lui Georges Khayat, medic si scriitor tunisian, originar din Sfax, autor al lucrarii „Jenesse”, despre viata comunitatii evreiesti in perioada colinalizarii si detinea un cabinet de Psihiatire si Psihanaliza pe Avenue Mozart la Paris (sectorul 16).

Michel Renaud (69 de ani), jurnalist (colaborari la Europe 1, Le Figaro), fondator al festivalului ”Rendez-vous du Carnet de Voyage” de Clermont Ferrand  (in 2000), fost director de cabinet al Primmarului de Clermont Ferrand din 1982, Roger Quilliot, iar ulterior al lui Serge Godard, din 1997 (in 2014, facea inca parte dine chipa de campanie al noului Primar campania, Olivier Bianchi), redactor al revistei Auvergne Architectures (din 1990), presedintele asociatiei "Les Rencontres de la francophonie", invitat a lui Charb, pe 7 ianuarie 2015, casatorit cu Gala Romanov (originara din Gomel-Bielorusia) si tatal a doi copii (o fata si un baiat din prima casatorie), a fost si un mare calator, vizitand si descriind peste 70 de tari, dintre care majoritatea din Asia Centrala si America Latina.  

Printre victimele de Charlie Hebdo se numara si doi politisti: Franck Brinsolaro (Frankie, 49 de ani, casatorit de trei ani cu Ingrid, 38 de ani, redactor sef al „l’Eveil normand” la Bernay, Departamentul Eure in Normandia, tatal si el a doi copii: May 1 an si Kevin, 25 de ani, dintr-o casatorie anterioara), Brigadier de Politie (functionar categoria B a functiei publice), cu o vasta experienta in cadrul Serviciului de protectie (al personalitatilor-VIP) al Politiei Nationale (SVOSHP, fondat pe 1er mars 1935, devenit  SPHP, pe 19 octobre 1994  si SDPL din 2 octombrie 2013), care era garda de corp personala a lui Charb.

Ahmed Merabet (41 de ani), originar din Livry Gargan (Departamentul Seine-Saint Denis, regiunea pariziana), de confesiune musulmana, celibatar si delegat sindical, facand parte din Fortele de Ordine Publica (Gardien de la Paix)-VTT, el va fi mutat la Comisariatul de Politie al sectorului (arondismentului 11) Paris, cu 8 ani in urma, dupa obtinirea calificarii de „ofiter al Politiei Judiciare”.

In sfarsit, exista si o ultima victima colaterala a atacului terorist de la Charlie Hebdo.

Este vorba de Frédéric Boisseau (42 de ani), tatal a doi copii si el (de 10 si 13 ani), salariat al societatii de intretinere Sodexo, care, din pacate,  in momentul atacului se afla in holul sediului Charlie Hebdo cu scopul efectuarii unor lucrari de reparatii.

Adica, la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit !

Atacul terorist a fost revendicat de catre fratii Kouachi, Chérif  (29 noiembrie 1982-9 ianuarie 2015) si Saïd (7 septembrie 1980-9 ianuarie 2015),  aparartinand organizatiei teroriste AQPA (تنظيم القاعدة في جزيرة العرب‎, Tanīm al-Qā‘idah fī Jazīrat al-‘Arab, "al-Qaeda Organization in the Arabian Peninsula"; تنظيم قاعدة الجهاد في جزيرة العرب, Tanīm Qā‘idat al-Jihād fī Jazīrat al-‘Arab, "Organization of Jihad's Base in the Arabian Peninsula", activa in Yemen si Arabia Saudita) ucisi amandoi, vineri,  pe 9 ianuarie 2015 la Dammartin en Goële (Departamentul Seine et Marne, regiunea pariziana).

In ziua urmatoare, pe 8 ianuarie 2015, la Montrouge, la ora 08h10, un barbat de culoare (identificat ulterior in persoana lui Amedy Coulibaly), o ucide pe Clarissa Jean-Philippe (25 de ani), celibatara, fara copii, poitista municipala stagiara (dupa o pregatire ca agent de securitate si siguranta in 2008) si raneste grav un agent, pe Av. Pierre Brossolette, nr. 91.

Vineri, pe 9 ianuarie, Amedy Coulibaly (imbracat cu o vesta antiglont) ajunge in cartierul Porte de Vincennes (Paris Est, sectorul 20), la magazinul evreiesc Hyper Cacher de pe Avenue de la Porte de Vincennes nr. 23 (in care intra in jurul orei 13h00), aflat in proximitatea localitatii Saint Mandé (facand parte tot din regiunea urbana pariziana), cu o populatie evreiasca importanta, intr-un moment cand magazinul este aglomerat (in preajma Şabat/Shabbat/Shabbes-ului, considerat uneori si ca Semnul lui Dumnezeueste ziua odihnei saptamanale instituita de religia iudaica care cade in a saptea zi a saptamanii, sambata), inarmat pana in dinti cu: un kalasnikov, doua pistoale mitraliere Skorpion VZ.61 si cu 15 batoane de explozi, ucide 4 persoane, luand si 17 ostatici.

Este vorba de Philippe Braham (45 de ani), cadru comercial, in cadrul unei societati (unui cabinet) de consultanta in informatica, un tata de familie discret, evreu practicant, pregatit sa-si ofere serviciile neconditionat, in orice moment in caz de nevoie, fratele Rabinului de la Sinagoga din Pantin (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea pariziana).

François-Michel Saada (64 de ani), un pensionar (nascut la Tunis, in Tunisia), fost cadru superior, casatorit cu Laurence (specialist in tulburarile psihomotorii, cu peste trei decenii de activitate) si tatal a doi copii, Jonathan si Emile (care traiesc in Israel), a fost impuscat de catre Coulibaly, imediat ce acesta a penetrat in magazin, in timp ce se afla ca coada, in proximitatea casei.

El tenta sa iasa din magazin cand il vede pe Coulibaly, dar acesta, il observa, riposteaza si il impusca din spate.

Ceva mai tarziu, este executat si Yoav Hattab (21 de ani), de nationalitate tuniziana, dintr-o familie cu sapte copii, fiul lui Benyamin Hattab, Mare-Rabin al Tunisului si Director al scolii evreiesti din Tunis (Tunisia).

            Originar din La Goulette (regiunea urbana a Tunisului pe litoralul Marii Mediterane, unde rezida inca o mica comunitate evreiescal), dupa obtinerea unui Bac ES (Bacalaureat Econimic si Social) la liceul francez "Pierre Mendès-France" ("PMF" sau "Mutu", cca 2.000 de elevi francezi si tunisieni) la Tunis (Mutuelleville), Yoav, vine la Paris in 2012 pentru studii de marketing si comert international.

El este ucis de catre Coulibaly, atunci cand acesta incerca sa foloseasca unul dintre kalasnikov-urile agresorului (care nu era armat), depusa pe o cutie de carton (nu deoarte de acesta), in timp ce urca in magazin de la subsolul acestuia, neputand sa se ascunda in cea de-a doua camera frigorifica, pentru ca aceasta se inchidea numai din exterior.

Cu numai trei zile in urma acesta a revenit dintr-un voiaj de cateva zile din Israel, o tara de care era foarte atasat.

Amedy Coulibaly (27 februarie 1982-9 ianuarie 2015), nascut in regiunea pariziana (Juvisy sur Orge, Departamentul Essonne), dintr-o famile de malieni (cu 10 copii, el fiind singurul baiat si al 7-lea ca varsta), acesta trece de la delincventa juvenila (relativ minora) la marea criminalitate (terorism-islamist), prin radicalizare, avand ca mentor, ca de altfel si fratii Kouachi, pe Djamel Beghal, cu care este incarcerat in 2010 la Inchisoarea Fleury Mérogis (Regiunea pariziana), pentru implicarea lui in tentativa de evadare a lui Smaïn Ait Ali Belkacem. 

Asaltul de catre RAID (Unitate de lupta de elita a Politiei Nationale) supra lui Coulibaly are loc, aproape simultan (si in aceleasi conditii administrative, cu acordul Presedintelui Republicii), cu cel al GIGN  (Unitate de lupta de elita a Jandarmeriei Nationale) supra fratilor Kouachi, la ora 17h12, dupa ce ridoul metalic este ridicat de catre politisti si 4 greande defensive (stun grenade ou flashbangen) sunt aruncate asupra supermarketului, care distrug poarta principala de acces si vitrina acestuia.

Atunci, Coulibaly ar fi strigat : "Am sa va omor pe toti", incercand sa forteze iesirea prin intrarea principala deschizand focul asupra politistilor de la RAID, dar cade rapus de gloantele acestora.

In total, 4 persoane sunt ranite: 2 politisti de la RAID, 1 de la BRI si un ostatec. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate problematicii: „Allah(o)u Akbar. Partea II. Atacaurile teroriste din 7-9 ianuarie in Franta”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/02/allahou-akbar-partea-ii-investigatii.html; „Adio Charlie”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/01/adio-charlie.html;  „Charlie’s problem”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/03/charlies-problem_21.html

Acesta, intr-un mesaj-video, destainuieste numele sau de mujahidin (razboinic) : "Abou Bassir Abdallah al-Ifrisi, soldat al Califatului" isi revendica actele sale teroriste, (datorate atacurilor coalitiei oocidentale contra Statului Islamic).

Aceasta revendicare insa, nu este confirmata si de catre Statul Islamic.

In ziua de marti,  3 februarie 2015, in jurul orei 14h10, la Nisa (Departamentul Alpii-Maritimi, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Cote-d’Azur), trei militari sunt agresati (raniti) cu un cutit de cu doua lame (gen vanatoare), in fata Centru Comunitar Evreiesc (unde are sediul si postul de radio Shalom), Piata Massena, intr-un context, „nedefinit”.

Agresorul, Moussa Coulibaly, pe de o parte, poarta acelasi nume cu Amedy Coulibaly, fara sa aiba vreo legatura cu acesta.

In varsta de 30 de ani, dintr-o familie poligama din  Val Fourré (cartier „sensibil” la Mantes la Jolie, Departamentul Yvelines, regiunea pariziana),  cu 6 condamnar in cazierul sau judiciar, el este respins pe 29 ianuarie 2015 de catre Politia de frontiera turca pe Aeroportul Istanbul-Ataturk, in provenienta de la Roma, catre Aeroprtul Leonardo da Vinci din Roma (Fiumicino), dupa ce este reperat de catre serviciile operative ale DGSI.

Interpelat, la putin timp dupa agresiune, acesta este  arestat, iar sambata pe 7  februarie (dupa 4 zile de arest, maxim, in cazuri exceptionale, cum este si terorismul, dintre care 2 zile,  la Comisriatul Central Auvare din Nisa- 28 Rue de Roquebillière, 06300-Nice si alte 2 zile la Sectia Antiterorista de pa laga Parchetul de la Paris), acesta este inculpat (cu capul de acuzare: „tentativa de omor asupra celor 3 militari in legatura cu o intreprindere terorista”) si incarcerat preventiv. (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Allah(ou) Akbar. Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/03/allahou-akbar-partea-iii-atacurile.html)

In acest deceniu,  in Uniunea Europeana, chiar daca numarul de atentate teroriste a scazut in raport cu deceniul trecut, acesta ramane inca la un nivel ridicat.

Daca in 2009, numarul acestora era de 316, in 2010, numarul lor scade la 249.

Din contra, in privinta arestarilor, legate de actele teroriste, numarul acestora nu se modifica sensibil, scazand de la 623, in 2009, la 611,  in 2010.

Insa, conform documentelor Europol (sub directia lui Robert Wainwright, seful acestuia) in 2010, numai 3 atacuri islamiste (de natura confesionala) ar fi fost inregistrate, cu un numar mare de arestari: 179.

Dintre acestea, 89 de indivizi ar fi pregatit atentate in Uniunea Europeana.

Comparativ cu atentatele de natura confesionala, 160 de atacuri teroriste de natura separatista au avut loc in Europa (majoritatea in Franta si Spania) si 349 de persoane arestate.

In schimb, miscarile de extrema stanga si anarhistii, ar fi comis in 2010, „numai” 45 de atentate (in care si-au pierdut viata 6 persoane) si ar fi fost arestati 34 de persoane in legatura cu acestea.

Numarul atentatelor teroriste, ar fi scazut in 2011, la 174, pentru a inregistra o „lejera” crestere, la 219 in 2012, in care 17 persoane si-au pierdut viata si 46 au fost ranite.

Dintre acestea, 6 atentate ar fi de inspiratie religioasa (2 in Belgia, 4 in Franta), 18 de stanga (10 in Italia, 7 in Spania, 1 in Grecia), 2 de dreapta (1 in Grecia, 1 in Bulgaria), 167 separatiste (121 in Franta, 46 in Spania), 26 nespecificate (24 in Marea Britanie, 1 in Italia, 1 in Bulgaria). 

Daca numarul de atacuri comise de catre comandourile de extrema stanga a scazut in perioada 2011-2012, numarul arestatiilor teroriste extremiste de natura confesuinala, a crescut in Europa, de la 122 de persoane in 2011, la 159 in 2012.

In Europa, 537 de suspecti au fost arestati pentru terorism in 2012, fata de 476 in 2011, Franta facand parte dintre tarile care ar fi facut cele mai multe arestari, cu Irlanda si Olanda.

In 2013, in Franta au fost efectuate 225 de arestari (dintre care 143 sunt de ordin religios si 77 de natura separatistaa).

Dintre cele 63 de atacuri (comise sau avortate), 58 erau de origine separatista, 5 de origine nespecificata si niciuna de origine religioasa.

Din populatia UE (cca 500 milioane de locuitori), in 2013, ar fi fost ucise 7 persoane, dintre care una singura a fost ucisa de catre un musulman (soldatul britanic  Fusilier Lee Rigby, pe 22 mai 2013).

La  nivel european, numarul de arestari ramane „constant”, in jur de 50o, in raport cu anul precedent.

In ceea ce priveste atacurile comise sau avortate, ele sunt in scadere, de la 219 in 2012, la 152, in 2013.

In medie, numarul deceselor in UE, datorate terorismului, in acest deceniu, este in jur de 8-9, iar numarul terorismului clasic (nespecificat) sau separatist, are reprezenta cca 80-85% din totalul actelor teroriste in Franta.

In total, dintre cele 2.564 de atacuri teroriste comise (majoritatea dintre ele fara victime) intre 1792-2013 (Global Database of Terrorism), 241 de persoane ar fi fost ucise in 174 de atentate, iar atacul terorist de la Charlie Hebdo, ar fi fost cel mai ucigas dupa  18 iunie 1961, cand OAS (Organizatia Armata Secreta, politico-militara clandestina franceza, fondata pe 11 februarie 1961 pentru a sustine prezenta franceza in Algeria, responsabila de uciderea a cca 2.200 de persoane, oficial, dar a cca 12.500, neoficial), ar fi ucis 28 de persoane (si ranind 170), prin deraiarea cu explozibil, al trenului Strasbourg-Paris (la Blacy, Departamenul Marne).

In orice caz, s-ar parea ca teroristii islamisti, nu ar fi responsabili decat 1% din totalul atacrurilor teroriste.

Cu mult in urma separatistilor din Insula Corsica, care totalizeaza in perioada mai sus mentionata 214 atacuri teroriste (adica 72%) sau al separatistilor din Tara Basca (13 atacuri teroriste, 4% din totalul atacurilor).

Incepand cu acest secol (2001), cele mai multe atacuri teroriste, ar fi avut loc, nu in Franta (276), ci in Marea Britanie (403), Grecia (369) si in Spania (362).

Din contra,  atacurile teroriste uslamiste, par a fi cele mai marcante, pentru ca sunt cele mai sangeroase.

Incepand cu acest secol, 249 de persoane ar fi fost ucise de catre islamisti in Europa, cu mult mai multi, decat cele ucise de catre separtistii din Tara Basca (56 de morti), respectiv, separatistii irlandezi (27 de morti).

Conform unor documente UE, intre 4.000-5.000 de europeni ar fi fost plecati in Siria si Irak pentru a se alatura djuhadului, dintre care cca 1/3 s-ar fi intors acasa.

Conform declaratiilor lui Manuel Walls, Prim-Ministrul francez, cca 3.000 de persoane ar fi supravegheate pentru radicalizarea lor, dintre care cca 1.300 ar fi djihadisti potentiali, iar cca 400-500 ar avea legaturi cu organizatia terorista Al Qaeda.

Conform unui simplu calcul, acesti francezi (de confesiune musulmana) nu reprezinta, nici macar 0, 06% din totalul de musulmani francezi si cca 90-91% dintre ei s-ar radicaliza prin intermediul internetului sau prin intermediul  mediului carceral.

 

 

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/04/allahou-akbar-partea-v-comentariul.html

 

 

 

NOTA

 

Articole conexe

”Allah(o)u Akbar” partile I-IV

http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.html

http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.html;

 http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.html;

http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46989-allah-o-u-akbar-partea-iv-valul-de-atentate-teroriste-din-1995-si-consecintele-atentatelor-din-2015.html;

„Adio Charlie”

http://necenzuratmm.ro/editorial/46378-adio-charlie.html;

„Charlie’s Problem” 

http://necenzuratmm.ro/editorial/47043-charlie-s-problem.html

Cititi si: "Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea I

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea IV. Valul de atentate teroriste din 1995 si consecintele atentatelor din 2015

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024