UK Bookmakers

Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea VI). Contextul abolitionist in lume (in SUA) in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea. (Oslo, Norvegia/21-23 iunie 2016)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Motto
: "Multi dintre cei care traiesc ar merita sa moara, iar dintre cei morti, ar merita sa traiasca. Puteti sa le acordati aceasta sansa ? In acest caz, sa nu fiti prea prompti in privinta pronuntarii pedepsei capitale" (J.R.R. Tolkien, 1892-1973, scriitor, poet si filizof britanic, autor al The Lord of the Rings)

In ciuda participarii unui numar impresionant de personalitati remarcabile ale vietii politice internationale, ale organizatiilor nationale (internationale) pentru apararea drepturilor omului, oameni de stiinta, laureati al Premiului Nobel pentru Pace, in ciuda faptului ca romanul Ionut-Alexandru Gologan, condamnat la moarte in Malaezia isi asteapta executia in Culoarul mortii, nicio personalitate politica romana sau persoana juridica (organziatie care militeaza pentru drepturile omului) inregistrata in Romania, nu a considerat utila participarea sa la acest al 6-lea Congres International contra Pedepsei cu Moartea (Oslo/21-23 iunie 2016).

 

In general, eu nu cred in nevinovatia celor condamnati la moarte pentru trafic de stupefiante in tarile Asiei de Sud-Est si in particular, al francezului Serge-Areski Atlaoui(Indonezia, 2007), respectiv, al romanului Ionut-Alexandru Gologan (Malaezia, 2013), dar abolitionist convins cum sunt, consider, ca nicio fiinta umana, in aceasta lume trecatoare si muritoare, pentru nicio infractiune criminala (nici macar ˝grava˝, dar cu atat mai putin pentru una delictuala-mai ˝putin grava˝ !), nu merita sa fie condamnata la Pedeapsa Capitala. Pentru ca aceasta fiinta umana, indiferent de starea sa juridica (in libertate sau privata de liberate) este intotdeauna o sursa inepuizabila de inspiratie si de creatie, care poate contribui, intr-un fel sau altul, direct sau indirect la progresul si prosperietatea societatii civile. Un exemplu de necontestat este cazul Profesorului Philippe Maurice, simbolul abolirii Pedepsei Capitale in Franta. Condamnat la moarte in 1980 si neexcutat (gratiat de catre François Mitterrand), astazi, el este unul dintre cei mai recunoscuti si apreciati istorici medievalisti contemporani pe plan mondial. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat abolirii Pedepsei Capitale in Franta: "33 de ani de la abolirea Pedepsei Capitale in Franta": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-33-de-ani-de-la-abolirea.html)

 

 

In sfarsit, daca Serge Atlaoui si Ionut-Alexandru Gologan nu vor fi executati (iar ulterior, pedepsele lor vor fi comutate la inchisoare pe viata), acest lucru, sub nicio forma, nu se va datora interventiilor presedintilor Frantei (François Hollande) si (sau) a Romaniei (Klaus Iohannis), ci in exclusivitate, datorita interventiei organizatiilor (miscarilor) abolitioniste deosebit de influente, reconoscute pe plan mondial, bine structurate si active in lume: ECPM (Ensemble contre la Peine de de Mort-Impreuna contra Pedepsei cu Moartea din Franta, careia apartin si eu), ADPAN (Anti-Death Penalty Asia Network-Malaezia), SUHAKAM (Comisia Drepturilor Malaeziei), Bar Council of Malaysia (Badan Peguam Malaysia-Baroul Avocatilor din Malezia), respectiv, MADPET (Malaysians Against Death Penalty & Torture).

Nota : ECPM (Together Against Death Penalty-Impreuna contra Pedepsei cu Moartea) este o organizatie francofona renumita (de referinta) de lupta contra pedesei cu moartea, cu sediul central (general) la Paris (prezenta si in SUA la New York, respectiv, in Canada la Montral), creata in octombrie 2000 de catre francezii Michel Taube si Jean-François Daniel, avand ca scop promovarea abolirii universale in lume a Pedepsei Capitale (Pedeapsa cu Moartea), facand lobbying pe langa instantele internationale CDP (Comisia Drepturilor Persoanei) al l’ONU si FDP (Forumul Drepturilor Persoanei) al UE, fiind un membru activ al Comitetul de pilotaj CMPM (Coalitia Mondiala contra Pedepsei cu Moartea). Printre membrii organizatiei il regasim pe Profesorul Philippe Maurice, Director de Cercetari in Istorie Medievala la EHESS (Scoala Superioara de Inalte Studii in Stiinte Sociale), fost condamnat la moarte (1980), simbolul abolirii Pedepsei Capitale in Franta, precum si pe Profesorul de Drept Robert Badinter, abolitionist convins, parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta (1981), aparator benevol in anii 1970 a zeci de condamnati la moarte, care asteptau sa fie ghilotinati, cu celebra "masina umana si democratica a mortii" a lui Jeseph-Ignace Guillotin, Medic, Om politic si Deputat francez, care in sedinta Adunarii Nationale din 1789, dupa succesul Revolutiei franceze si Declaratia Drepturilor Omului si al Cetateanului, propune reformarea vechiului Cod Penal francez, prin intermediul a 6 articole fundamentale, iar mai tarziu, in sedinta din 20 martie 1791, utiulizarea unei masini: "mecanice, eficace, sigure", dar in special : “umane” si “democratice”, pentru executarea sentintelor de condamnare la moarte, caruia îi propune si numele : Louisette! (dupa numele Doctorului J. Louis, Secretar al Academiei parisiene de Chirurgie care a studiat, a pus la punct si a perfectionat masina!).

Un alt membru reputat ECPM este si Profesorul Rick Halperin (SMU-Southern Methodist University, Dallas), cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste, membru al CAIUSA (Chair of Amnesty International, USA). Tristan Mendès France, reputat scriitor si jurnalist francez, fiul matematicianului si profesorului emerit de renume de la Universitatea Bordeaux, Michel Mendès France si nepotul marelui Om politic de stanga, Pierre Mendès France, fost Prededinte al Consiliului in Franta (19 iunie 1954 - 5 februarie 1955) in timplul Republicii a IV (27 octombrie 1946 - 4 octombrie 1958), a fost Presedinte al ECPM pana in 2007. In prezent aceasta organizatie are ca Director general pe Raphaël Chenuil-Hazan si Director de Programe pe Nicolas Perron.

Am fost intotdeauna un abolitionist, prin educatie, prin mediul meu profesional, prin sensibilitatea mea fata de literatura, de la Victor Hugo la Albert Camus. (...). Dar abolitionismul nu era batalia (lupta) mea prioritara. Au fost altele, mai mult politice, decolonizarea, Razboiul Algeriei, libertatile (democratice). (...). Inumanitatea (lipsa de umanitate) si incoerenta pedepsei cu moartea mi se par insa (absolut) totale. Este un lucru de a le concepe intelectualmente si cu totul altceva de a le trai in realitatea juridica”(Robert Badinter, Profesor de Drept Penal, fost Ministru al Justitiei/23 iunie 1981-19 februarie 1986; Parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta/9 octombrie 1981-votat de catre Adunarea Nationala pe 18 septembrie 1981 cu 363 de voturi pentru si 117 voturi contra, adoptata in Senat pe 30 septembrie 1981 cu 161 pentru si 126 contra; participant la elaborarea Constitutiei Romaniei/1991; fost Presedinte al Consiliului Constitutional Francez/4 martie 1986-4 martie 1995, Presedinte de onoare al celui de-al 6-lea Congres Mondial contra Pedepsei cu Moartea/21-23 iunie 2016, Oslo-Norvegia).

 

APROFUNDAREA DOSARULUI [Continuare, a se vedea pentru detalii si articolele autorului:Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea IV). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie), repectiv, Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea V). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie) si Al 6-lea Congres Mondial contra Pedepsei cu Moartea]

 

In prima sectiune a acestui amplu material de investigatie (Impreuna contra Pedepsei cu Moartea/Partea IV, Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea IV). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie) am analizat cu detalii contextul abolitionist in care se desfasura cel de-al 6-lea Congres Mondial contra Pedepsei cu Moartea la Oslo (21-23 iunie/2016), punand accentul, pe de o parte, atat pe executiile masive care au avut loc in tarile mai putin sau mai mult democratice (Arabia Saudita, SUA, etc.), cu precadere, dupa Congresul Regional (sud-asiatic) contra Pedepsei cu Moartea de la Kuala Lumpur/Mamazia(11-13 iunie 2015, a se vedea pentru detalii: Impreuna contra Pedepsei cu Moartea ! (Partea III) (Malaezia, Kuala Lumpur, 11-13 iunie 2015, Lucrarile Congresului), cat, pe de alta parte si pe erorile judiciare comise de catre autoritatile competente (in ultima jumatate de secol), ai caror protagonisti (sau apropiati de-ai lor) au participat la Congres (Sonia Jacobs, Peter Pringle, Suzan Kigula, Iwao Hakamada, Byson Kaula, Ndume Olatushani, Ahmed Haou, etc.).

In cea de a doua sectiune (Impreuna contra Pedepsei cu Moartea/Partea V,Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea V). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie), am insistat asupra executiilor din Pakistan si Iran, alte doua state (republici) islamice (mai putin democratice) care impreuna cu Arabia Saudita sunt responsabile de cele mai multe executii in lume (intre 90%-95% in functie de surse).

In sfarsit, in aceasta sectiune (cea de-a treia, Impreuna contra Pedepsei cu Moartea/Partea VI), voi reveni asupra pedepsei capitale, respectiv, asupea executiilor, in exclusivitate, in SUA (in cursul acestui an/2016), considerata cea mai „agresiva” dintre marile democratii-liberale (in contextul in care din 1973, cca 150 de condamnati la moarte au fost achitati, in unele cazuri chiar tardiv, datorita nevinovotiei lor) dar si una dintre acele tari, care pastreaza inca, in general, o pozitie fruntasa si ferma la capitolul condamnarilor la moarte.

Voi face analiza fiecarei executii (caz/caz), pentru ca vom vedea ca chiar daca toti condamnatii la moarte prin cele 20 de injectii letale practicate in acest an (2016) au ca „elemente centrale” in comun: cruzimea, barbaria, abominabilitatea, sadismul, etc., fiecare dintre ei, are istoria lui, fapta lui, considerate „elemente secundare”, care il personalizeaza si care îi vor deosebi (distinge) fundamental, unii de altii!

Inainte de a reveni la executiile din SUA in acest an, mentionam ca pana in prezent (pana la redactarea materialului), numarul celor executati a scazut semnificativ, de la 28, anul trecut (in 2015), la 20, in 2016 (ultima pe 8 decembrie), dintr-un total de 1.442 (dupa reluarea executiilor in 1977), dintre care, primii 14 au fost executati inainte de Congresul de la Osolo (in perioada 7 ianuarie-11 mai), iar cei 6 executati ulterior, ar fi fost deja programati, cu mult timp inainte de acest eveniment abolitionist de mare anvergura.

Cu alte cuvinte, nici o executie, n-ar fi fost programata in SUA, ulterior Congresului.

Din conta, acest an va debuta deosebit agresiv in materie de executii, iar in cursul lunii ianuarie 2016, 4 vexecutii vor avea loc!

Pe 7 ianuarie in Satul Florida (la FSP/Florida State Prison-Starke Prison/Raiford Prison, cea mai mare inchisoare din Florida, deschis in 1961/cca 1.400 de detinuti) cu cea a lui Oscar Ray Bolin Jr. (53 de ani, carnival worker, arestat in 1990, aparat de catre avocatii John Swisher si Sam Williams), un serial-killer (ucigas in serie), acuzat de asasinarea (crime de grad 1/prin Stabbing with knife - Beating over the head”) in 1986: in Hillsborough County, pe 25 ianuarie, a lui Stephanie Anne Collins (17 ani); pe 5 noiembrie a lui Natalie Holley („Blanche”/25 de ani), respectiv, la Tampa, pe 5 decembrie a lui Teri Lynn Matthews (26 de ani) si condamnat la moarte (de 3 ori), respectiv, la inchisoare pe viata (1 ori), pe 30 octombrie 1992 si confirmat in apel, ulterior, pe 10 septembrie 1996, anulate ulterior de Curtea Supreama al Statului Florida, datorita unor vicii de procedura.

Este important de retinut aici faptul cu Bolin Jr., (gasit vinovat, in total de catre 72 de jurati), in fiecare dosar a facut apel, care a fost acceptat, iar Curtea Suprema al Statului Florida, a anulat in fiecare dosar sentinta.

Ele au fost rejudecate insa pe 25 octombrie, respectiv, 2 noiembrie 2001, la New Port Richey (Florida).

Primul legat de uciderea lui Teri Lynn Matthews (in varsta de 26 de ani), corpul careia este descoperit pe 5 decembrie 1986, langa calea ferata intr-o regiune rurala al Comitatului Pasco.

Martorii cheie in acest dosar, au disparut insa cu timpul.

Cheryl Jo Coby, fosta sotie al lui Bolin Jr. a murit, iar Robert Kahles, administratorul firmei de remorcare pentru care lucra Bolin Jr in 1986, s-a sinucis in 1991, care inainte de a-si trage un glont in cap, îi reprosa sotiei: „N-ar fi trebuit niciodata sa-l angajez pe acest baiat (Bolin Jr.) la noi...”.

Ea ar fi fost injunghiata in gat, in piept si lovit de mai multe ori la cap.

In ciuda faptului ca n-ar fi plouat de mai multe zile, victima ca si imbracamintea acestuia erau ude.

Desi autopsia a pus in evidenta sperma in jurul organelor genita le ale femeii, nu existau niciun fel de probe materiale ca ea ar fi fost abuzata sexual.

Conform informatiilor din dosarul de instructie, ea era angajata (salariata) la o banca la Tampa si lucra pana la ora 23h00, dupa care se intalnea des cu prietenul ei Gary McClelland in oras, cu care si locuiau impreuna la parintii acestuia din urma.

Pe 5 decembrie in jurul orei 14h00, Teri Lynn Matthews a plecat la parintii ei (ma si tatal vitreg) in Comitatrul Pasco si nu a mai reaparut niciodata.

Conform lui Cheryl Jo Coby, Oscar i-ar fi marturisit ei, ar fi fost el ucigasul lui Teri Lynn Matthews, iar fratele lui mai mic (vitreg) Philip (pe atunci in varsta de 13 ani) l-ar fi ajutat sa se debarsaseze de corp.

In conditii similare sunt gasite si cadavrele celorlate doua fete: Stephanie Anne Collins, Natalie Holley (Blanche), dosarele lor criminale fiind judecate pe 2 noiembrie 2001.

In fiecare dosar, sentinta de condamnare la moarte este pronuntata intr-un numar de voturi: 12-1, 12-0, 12-0.

In momentul inculparii lui, Bolin Jr. executa o pedeapsa intre 25-75 de ani de recluziune criminala pentru rapirea si violarea unei truck-stop waitress, in varsta de 20 de ani si era suspectat ca ar fi comis, in total, 7 crime de sange.

Conform declaratiei lui Rosie Martinez (in varsta de 37 ani pe atunci), aceasta s-ar fi maritat cu Bolin Jr. pe 5 octombrie in 1996 „prin telefon” (ea fiind in apartamentul ei din Gainesville, iar el in Culoarul mortii din Starke), dupa condamnarea lui la moarte, ceea ce le-ar fi permis sa se intalneasca in fiecare sambata la Cafeteria (of the state prison) intr-un context mai mult sau mai putin „intim” si „pasional”.

Aceasta (astazi Hillsborough County Public Defender's Office as a death penalty mitigation expert) s-ar fi indragostit de el, intocmai, pentru ca ar fi crezut intotdeauna in nevinovatia lui.

Cu alte cuvinte, in faptul ca Oscar n-ar fi un serial-killer, motiv pentru care ar fi fost alaturi de el pana in ultimul moment al vietii (pana cand a fost executat).

Mentionam aici si faptul ca la FSP din Starke (in care pana in 2000 executiile au avut loc prin electrocutare cu scaunul electric, iar ulterior, au loc prin injectie letala), au fost executati si alti celebri ucigasi in serie, printre care putem mentiona pe: Ted Bundy (Theodore Robert Bundy - „Lady Killer”/n.1946-executat pe 24 ianuarie 1989 prin electrocutare), autor a doua evadari, dintre care una spectaculoasa, din penitenciarul Garfield/statul Colorado pe 30 decembrie 1977, condamnat la moarte in 1979, care ar fi recunoscut inainte sa fie executat, ca ar sechestrat, violat (practicand si acte de necrofilie), respectiv, ucis 30 de persoane (dintre cele 36 de care ar fi fost acuzat) in statele Washington, Utah, Oregon, Idaho, Colorado, Vermont, Florida (in perioada 1973-1978), dupa ce timp de un deceniu de la cea de-a doua sa arestare, definitiva (pe 15 februarie 1978) si-ar fi sustinut nevinovatia; Paul Jennings Hill(n.1954-executat prin injectie letala pe 3 septembrie 2003), un militant anti-avort, fost preot presbiterien, pentru un dublu asasinat comis pe 29 iulie 1994, la Pensacola, asupra medicului John Britton (1925-1994) si James Barret (1020-1994), un Lt. Col (r) al Air Force, garda de corp al lui Britton, in fata clinicii de ginecologie a acestuia din urma, in ciuda faptului ca in urma asasinarii predecesorului sau David Gunn (1945-1993), Britton avea o garda de corp, purta o vesta antiglont si era in posesia unui .357 Magnum, respectiv, Aileen Carol Pittman (cunoscuta si sub pseudonimele: Aileen-Carol Wuornos, Sandra Kretsch, Suzann-Lynn Blahovec, Lee Blahovec, Cammie-Marsh Greene, Lori-Kristine Grody „Domnisoara Mortii”/n.1956-executata pe 9 octombrie 2002 prin injectie letala), o prostituata, arestata pe 9 ianuarie 1991 si condamnata de 6 ori la moarte pe 31 ianuarie 1992 (confirmata si de catre Curtea Suprema in 1996), pentru asasinarea a cel putin 7 barbati (care ar fi violat-o) intre noiembrie 1989-noiembrie 1990 (dintre care corpul unuia nu a fost gasit niciodata), in statele Colorado, Michigan si Florida.

Pe 20 ianuarie 2016, executia lui Bolin Jr., este urmata in Statul Texas (prima in 2016) de cea a lui Richard Allen Masterson (43 de ani) la Huntsville Unit (Texas State Penitentiary at Huntsville/Walls Unit, deschis in 1849, singura inchisoare in statul Texas dotata cu o unitate de executie/Allan B. Polunsky Unit), arestat pe 9 februarie 2001, condamnat la moarte pe 15 mai 2002, pentru strangularea (sufocarea) pe 27 ianuarie 2001, la Houston (Harris County), al artistului Darin Shane Honeycutt (actor cu numele de scena feminin Brandi Houston in varsta de 35 de ani), in apartamentul acestuia, pe care l-ar fi cunoscut intr-un bar la Houston, decedat in urma unei asfixieri), ceea ce el sustinea la inceput ca ar fi fost accidentala, in timpul unor jocuri sexuale pe care le practicau impreuna.

Este Larry Brown, un prieten apropiat al lui Honeycutt, cel care i-ar fi descoperit cadavrul (gol, in dormitorul din locuinta sa), precum si disparitia masinii sale, adica, cel care ar fi alertat si autoritatile politienesti.

Masterson a fost arestat ulterior (in posesia unei importante cantitati de cocaina), dupa cca 10 zile de la uciderea lui Honeycutt, in Florida (Marion County), de catre politistul David Null (din Houston), la bordul unui alt vehicul furat si acesta, apartinand unui alt gay Steven Drew (pe care Masterson l-ar fi intalnit intr-un bar la Tampa), care si el ar fi depus marturie contra lui Masterson, afirmand la proces ca ar fi trait cu acesta o experienta similara ca si Honeycutt (in apartamentul lui Masterson), si ca ar fi avut mare noroc ca a scapat cu viata (adica, ca nu s-a sufocat).

Conform depozitie sale (inregistrat din dosar): „Ceea ce am facut n-avea nimic de a face cu sexul (...). Era deosebuit de violent si eu stiam ca nu avea absolut nimic sexual in ceea ce facea cu mine”!

La inceputul anchetei, Masterson incerca sa convinga anchetatorii ca el si-ar fi dat seama ca lui Honeycutt i s-a facut rau si risca sa moara (adica, viata lui era in pericol!), dar avand in vedere cazierul sau judiciar „impresionant” (cu mai multe condamnari penale pentru jafuri si alte infractiuni comise in Georgia si Texas intre anii 1989-1994), autoritatile politienesti l-ar fi banuit imediat ca ar fi fost el autorul crimei, ceea ce l-ar fi determinat sa fure masina acestuia (un Ford Escort rosu) si sa plece in Florida.

Insa, probe materiale considerate „certe” din dosarul de instructie, puneau in evidenta clara faptul ca Masterson ar fi furat masina lui Honeycutt, (gasita ulterior, abandonata, intr-adevar in Florida), respectiv, faptul ca l-ar fi cunoscut foarte bine pe acesta din urma si ca ar fi petrecut in compania lui momente de intimtate.

In plus, il acuza si declaratia lui Morgan Potter, patronul firmei de constructii pentru care lucra Masterson, caruia in dimineata zilei urmatoare (dupa ce a ajuns la munca i-ar fi spus cu un oarecare regret): ”Cred ca am adormit pe cineva”!

Totusi, Gregory Gardner, avocatul lui Masterson, ar fi sustinut si el cu probe „materiale certe” ca medicul legist Dr. Paul Shrode (care a facut autopsia cadavrului lui Honeycutt), s-ar fi inselat in raportul sau si ca acesta ar fi decedat in urma unui stop cardiac datorat unei crize cardiace.

Cu alte cuvinte, Masterson ar fi nevinovat.

Probele certe ale lui avocatului faceau apel la faptul ca Shrode desi a facut autopsia pe 28 ianuarie 2001, inainte de interogarea lui Masterson de catre politisti, acesta nu l-ar fi completat decat pe 23 februarie, cu mult timp dupa arestarea si audierea acestuia din urma.

Cu alte cuvinte, acesta ar fi „adaptat” concluziile la „declaratiile” lui Masterson.

In plus, concluziile par a fi lipsite de profesionalism si ele nu ar respecta nici macar principiile elementare de medicina.

In concluzie, raportul lui Shrode n-ar fi fost fiabil.

El si-ar fi elaborat pledoaria pe marturia patologistului Dr. Christena Roberts, care ar fi sustinut (cu dovezi) ca Honeycutt ar fi suferit de probleme coronariene (la inima), care, in esenta, ar fi fost cauza decesului sau in timpul actului sexual.

In sfarsit, Gardner, avocatul lui Masterson avea si alte motive ca sa puna la indoiala calitatea de „expert” al lui Shrode.

In 2010, Guvernatorul Statului Ohio, Ted Strickland, a comutat pedeapsa cu moartea al lui Richard Nields (60 de ani, din Cincinati), care si-ar fi ucis prietena Patricia Newsome (in varsta de 59 de ani) intr-o criza de furie (si intr-o stare avansata de ebrietate) pe 23 decembrie 1997 la Springfield Township (Cincinnati) dupa ce Comisia de Eliberare si Libertate Conditionata din Ohio a acordat clementa acestuia cu 4voturi contra 3.

Adica, comutarea pedepsei de condamnare la moarte, la inchisoarea pe viata (incompresibila).

In ciuda faptului ca Procurorul Comitatului Hamilton, Joseph Deters s-ar fi opus acestei decizii.

Acesta urma sa fie executat prin injectie letalala Southern Ohio Correctional Facility Lucasville/Ohio Department of Rehabilitation and Correction(deschis in 1972 cu 1.179 de locuri, de securitate maxima).

Cel de-al 4-lea Jurat, care a salvat viata lui Nields, ar fi facut apel la, ca si Gardner in cazul lui Masterson la o „defectuoasa autopsie” facuta de catre medicul legist, conform caruia, victima ar fi fost strangulata.

Atragem atentia asupra faptului ca Strickland, democrat, fost ministru (former Methodist minister and prison psychologist), a refuzat gratierea in 14 cazuri din 15 (ultima) in timpul mandatului sau de Guvernator (incepand din 2007).

Insa, a 6-a Curte de Apel al Circuitului SUA, confirmata si de catre Judecatorul Paul E. Pfeifer de la Curtea Suprema a SUA, pe baza unei alte expertize (al Dr-ului Robert Pfalzgraf) au considerat, ca moartea provocata de catre Nields nu ar fi fost datorita strangularii (chiar daca existau urme) ci datorita unui stop cardiac al femeii care s-ar fi instalat ca urmare a unei crize de panica, intr-un context special, al acoolemiei avansate, care ar fi condus la o crima pasionala.

In concluzie, Paul E. Pfeifer, considera ca Nields nu trebuiea condamnat la moarte (definitiv) in 2002.

Tot acest magistrat remarca atunci in cadrul unui cominicat ca odata cu dosarul lui Nields, cca 161 de dosare de crima ar trebui sa fie revizuite.

Important este faptul ca expertul in acest dosar ar fi fost tot Dr. Paul Shrode, ca si in dosarul lui Masterson.

Mai mult, Shrode ar fi avut si o problema legata de studiile sale complementare (in materie de drept) care i-au permis exercitatea profesiei de medic legist.

Un tribunal din Comitatul El Paso (statul Texas) l-ar fi sanctionat (amendat) pentru un fals in acte, proband faptul ca la universitatea la care acesta a studiat medicina, disciplina de drept nu figura in programa universitara, deci, in concluzie el nu putea practica medicina legala.

In urma deciziei tribunalului Texas Medical Board i-ar fi retras lui Shorde calitatea de expert medic legist.

Dar nici nu mai conteaza acest „amanunt”!

Faptul ca Shorde ar fi gresit in raportul de autopsie, nu insemna, automat, ca Masterson ar fi fost nevinovat, ceea ce ar fi confirmat chiar el, dupa epuizarea tuturor demersurilor judiciare poisibile (recursuri, apeluri la recursuri, gratii, etc. la nivel de stat si federal), si in special, in fataTexas Board of Pardons and Paroles, dupa refuzul gratierii de catre Curtea de Apel al Circuitului 5 al SUA.

Acesta ar fi recunoscut in 2012, intr-o scrisoare adresata Procurorului general Greg Abbott (astazi, Guvernator al Statului) ca l-ar fi „mascrat” intentionat pe Honeycutt: „Voiam sa-l ucid. N-a fost o intamplare”.

In detentie, Masterson, apartinand gangului (bandei) Aryan Brotherhood, ar fi avut un comportant deosebit de violent (ca si in libertate) si ar fi agresat mai multi gardieni (Urick, Steven, etc.) pe care i-ar fi amenintat ca i-ar sufoca ca si pe victimele sale.

Executia acestuia a avut loc in jurul orei 19h00 prin injectie letala (cu pentobabital) si ar fi durat 25 minute.

Inainte de executie acesta a facut o ultima declaratie prin care demonstra celor prezenti in sala (autoritatile judiciare, rudele victimei, etc.) ca este pregatit sa moara pentru ca isi asuma responsabilitatea pentru actul sau: „Uneori trebuie sa traiti sau sa muriti pentru alegerea pe care ati facut-o. Eu am facut-o pe a mea si acum platesc pentru aceasta. Probabil ca voi ajunge intr-o lume mai buna”!

Fara sa pun la indoiala comportamentul violent excesiv al lui Masterson (care putea fi amplificat mult peste masura in timpul relatiilor sexuale, in special in faza de extaz/orgasm) sau faptul ca acesta ar fi fost un criminal „adevarat”, conform marturiei unui fost student de-al meu (L. B.) in mediul carceral (francez), gay, adept al practicilor sexuale sado-masochiste (cunoscut in „domeniu”), utilizarea in timpul jocurilor erotice a unei pungi de plastic (desirabil/destructibil) trasa pe cap si legata (fixata) cu o curea pe gat sunt destul de curente.

Conform acestuia, desfacerea (desirarea, ruperea) pungii de plastic, imediat dupa provocarea orgasmului, ar aduce subiectul intr-o stare de extaz iesita din comun, care poate conduce la adictiune (dependenta) fata de acasta practica, ceea ce nu este recomandabila persoanelor care sufera de insuficienta cardiaca sau au probleme coronariene, pentru ca ele pot fi victime ale unui stop cardiac, inainte de declansarea orgasmului.

In acest context, n-ar fi fost exclus faptul caDarin Shane Honeycutt, datorita problemelor cardiace cu care se confrunta, sa fi intrat in coma inainte de producerea orgasmului si sa fi decedat ca urmare a unui stop cardiac inainte ca acesta sa fi fost sufocat intr-un moment de delir sadico-obsesional de catrre Masterson.

In ziua urmatoare, pe 21 ianuarie, are loc executia in Alabama (prima dupa executia lui Andrew Reid Lackey pe 25 iulie 2013, condamnat la moarte pentru uciderea lui Charles Newman cu ocazia unui jaf armat in 2005), la Inchisoarea de Stat Atmore/William C. Holman Correctional Facility(conform declaratiei Col. Jeff Dunn/Alabama Department of Corrections Commissioner), a lui Christopher Eugene Brooks (43 de ani), condamnat la moarte in 1993 pentru violarea si uciderea in bataie la Homewood (Comitatul Jefferson/statul Alabama), pe 30 decembrie 1992, a lui Jo Deann Campbell (in propriul sau, pe atunci in varsta de 23 de ani), pe care ar fi cunoscut-o in 1991 in nordul statului New York in Muntii Adirondak, unde ar fi lucrat amandoi, intr-o tabara de vara.

La executia lui Brooks (unul dintre cei 187 de detinuti condamnati la moarte in Alabama, dintre care inca 22 asteapta in Culoarul Mortii) au asistat, printre oficialitatile judiciare si Mona Campbell, mama lui Jo Deann, respectiv, surorile ei, Fran Romano si Corinne Campbell.

Conform noului protocol adoptat in cadrul executiei prin injectie letala, acestuia i s-a administrat 500mg de clorhidrat de midazolam (sedativ care aduce condamnatul intr-o stare de inconstienta), urmat de 600mg de bromura de rocoroniu/C32H53N2O4+ (relaxant cu caracter paralizant pentru incetinirea respiratiei), respectiv, 240 "miliechivalenți" de clorura de potasiu/KCl (pentru intreruperea activitatii electrice a muschiului inimii provocand stop cardiac).

Pentru ca sentina de condamnare la moarte sa fie pronuntata (in Alabama), in principiu, este necesar ca cei 12 Jurati sa ajunga la unul dintre rezultatele (in favoarea pedepsei capitale pentru inculpat): 12-0, 11-1 sau 10-2, insa verdictul este pronuntat de catre Judecator.

In sfarsit, pe 27 ianuarie, este executat, din nou in Statul Texas (Texas State Penitentiary at Huntsville/Huntsville Unit - HV) si James Garrett Freeman (35 de ani), condamnat la moarte pentru uciderea pe 17 martie 2007 (in cadrul unei fuziade/schimb intens de focuri de arma) a lui Justin Hurs in varsta de 34 de ani (garde-chasse”/persoana insarcinata cu supravegherea regulamentului de vanatoare, a florei si a faunei, pentru combaterea braconajului).

Originar din Lissie (Wharton County/statul Texas), inarmat cu un AK-47 si cu un pistol Glock (calibrul.357), Freeman (pe atunci in varsta de 27 de ani), patrunde intr-o rezervatie din TPWD (Texas Parks & Wildlife Department) cu vehiculul sau pick-up (4x4) in mod ilegal, dar este somat de catre Hurs, care, simultan, alerteaza si Politia, avand ca efect urmarirea acestuia timp de cca 01h30 prin regiune (Wharton si Colorado), de catre cel din urma, impreuna cu autoritatile politienesti.

Tragand cca 40 de cartuse in timpul ripostei infractorului in Cimitirul Cemetery, acesta il raneste mortal pe Hurs (cu doua gloante).

But Wharton County District Attorney Josh McCown si Kelly Siegler (special prosecutor) vor solicita pedeapsa capitala contra acestuia.

In ciuda faptului ca avocatii lui Freeman, Stanley Schneider si Lee Cox, au incercat sa puna in evidenta faptul ca inculpatul ar fi fost un maniaco-depresiv, cu un comportament haotic (imprevizibil) si un alcoolic (care ar fi esuat in repetate randuri in urma unor programe de dezalcolizare), dupa 13 ore de deliberare, Juriul Popular (condus de catre Randy Clapp/state District Judge) l-a condamnat pe acesta la moarte, ceea ce s-ar fi intamplat pentru prima oara dupa 1979 in Wharton.

Freeman este cel de-al 1.426-lea executat in SUA dupa reluarea executiilor in 1977.

In luna februarie si martie, vor avea loc cate 3 executii, pentru ca in aprilie, din nou sa fie executati 4 condamnati la moarte.

Astfel, pe 3 februarie este executat in Statul Georgia (Jacksonville Pre-Trial Detention Facility), Brandon Astor Jones(72 de ani/ucigas de culoare, cel mai vechi condamnat la moarte), devenit scriitor celebru in lume, printre altele, cu cartea sa “Without War” (scrisa in timpul detentiei sale/timp de peste 36 de ani).

Condamnat la moarte pe 17 octombrie 1979, pentru uciderea (cu ocazia unui jaf armat) pe 16 iunie 1979 la Cobb County (statul Georgia), cu brutalitate (impuscarea in mai multe locuri/brate, picioare, craniu si chinuirea cu sadism) al lui Roger Denis Tackett (alb)/Manager of a Tenneco self-service gasoline station (pe atunci, in varsta de 29 de ani), impreuna cu Van Roosevelt Solomon (n.1943/ucigas de culoare), executat si el pe 10 februarie 1985 (prin electrocutare/scaunul electric), sentinta lui Jones este anulata in 1989 de catre Federal District Court, iar dosarul rejudecat, acesta insa fiind insa condamnat din nou la moarte in 1996 (confirmata si de catre Curtea Suprema in 1997).

In statul Georgia, dupa executia lui Jones, 75 de condamnati la moarte (care au epuizat deja toate procedurile judiciare de recurs) asteaptau (in Culoarul mortii) ca sa fie executati.

Pe 16 februarie 2016, este executat tot in Statul Texas, Gustavo Garcia (42 de ani/18 in momentul comiterii crimei) pentru uciderea la Plano (regiunea metropolitana Dallas–Fort Worth–Arlington), pe 9 decembrie 1990, al gestionarului unui magazin de bauturi alcoolice, Craig Turski, impreuna cu Christopher Vargas (minor atunci in varsta de 15 ani), condamnat si el la inchisoare pe viata.

In timpul jafului, un alt tanar, Gregory Martin (in varsta de 18 ani) este si el ranit mortal la cap.

In 1998, de ziua Recunostintei, Garcia cu inca alti 6 detinuti tenteaza o evadare, care va esua, insa unul dintre ei, Martin Gurule, desi este ranit, reuseste sa paraseasca penitenciarul, ceea ce nu au reusit decat in 1934, Bonnie Parker (n.1910/”priceput la ortografie, scris si in ale oratoriei”) si Clyde Barrow (n.1909) doi criminali americani (specializati in jafuri armate, in special, de banci), care au activat in centrul sudului SUA in timpul razboiului de Depresiune (The Great Depression/Criza rconomica din 1929), care ar fi ucis 12 persoane (printre care si 3 politisti).

Cei doi se vor intalnii in 1930 (cand Bonie scria si versuri: The Story of Suicide Sal, The Trail's End, cunoscut ulterior sub titlul The Story of Bonnie and Clyde).

Dupa o lunga perioada de filatura (filaj) in 5 state americane (Illinois, Michigan, Oklahoma, Texas si Louisiana), agentii FBI (condusi de catre Frank Hamer) vor localiza pe cei doi, care vor fi ucisi intr-o fuziada (schimb intens de focuri de arma/cca 150) pe 23 mai 1934.

In ziua urmatoare, pe 17 februarie, este executat din nou in Statul Georgia (Jacksonville Pre-Trial Detention Facility), Travis Clinton Hittson (45 de ani) un fost soldat (puscas marin, devenit alcoolic) in US Navy, condamnat la moarte pe 3 martie 1993, pentru uciderea (cu deosebita cruzime/tortura cu o bata de baseball, urmata de impuscare) si dezmembarea unui coleg de-al lui de arma, pe 4 aprilie 1992 (in Warner Robins/statul Georgia).

De fapt, acesta l-ar fi ajutat pe superiorul sau ierarhic Edward Vollmer (condamnat si el la inchisoare pe viata), sa-l ucida si sa dezmembreze, un coleg (alt puscas marin), Conway Utterbeck (in varsta de 20 de ani), al carui corp (taiat in bucati) a fost ingropat (dispersat) la Houston County si in Pensacola (statul Florida).

Dupa reintroducerea pedepsei cu moartea in SUA in 1976 (si reluarea executiilor in 1977), 61 de persoane (printre care si o femeie) au fost executate in Georgia, Hittson fiind ce de-a 39-a dintre acestea, ceea ce face ca in momentul executiei acestuia (1.429 dupa 1977), inca, alti 74 condamnati la moarte asteapte in Culoarul mortii.

In sfarsit, luna martie este la fel de sangeroasa dupa cum am mai mentionat.

Din nou in Statul Texas (la Texas State Penitentiary at Huntsville or Huntsville Unit-HV), Coy Wayne Wesbrook („Elvis”, 58 de ani/fost agent de securitate si sofer-livrator), este executat pe 9 martie2016 (in jurul orei locale 20h00), pentru asasinarea a 4 persoane (printre care si sotia sa) pe 13 noiembrie 1997 (si ranirea grava a uneia, prietenul sotiei sale, care va deceda ulterior), el fiind cea de-a 8-a persoana, condamnata la moarte si executata in SUA in acest an (a 1.430-a dupa reluarea executilor in SUA, din 1977 si a 4-a in Texas).

Intr-o ultima declaratie a sa, ucigasul isi regreta profund fapta si „îi parea rau ca cei ucisi nu-i poate readuce la viata”!

De fapt, in seara zilei de 12 noiembrie 1997, Wesbrook (care spera intr-o reconciliere matrimoniala) si-a vizitat fosta sotie Gloria Jean Coons (pe atunci in varsta de 32 de ani, cu care s-a casatorit in 1995, dar de care s-a si despartit un an mai tarziu) la invitatia acesteia in Channelview/regiunea urbana Houston (Comitatul Harris/Texas sud-est, cu capitala la Houston), in locuinta careia era in derulare (desfasurare) o petrecere la care erau erau prezenti si Diana Ruth Money (43 de ani) colocatara Gloriei, respectiv, 3 barbati: Anthony Ray Rogers (41 de ani), Antonio Cruz (35 de ani) si Kelly Hazlip (28 de ani).

Umilit si batjocorit de catre fosta sa sotie (care in timpul vizitei s-ar fi retras in dormitor pentru un trio sexual cu doi dintre invitati), Wesbrook, si-a recuperat arma din truck-ul sau (Arma de fuego/.36-caliber hunting rifle) si a deschis focul asupra celor invitati la ptrecere (timp de cca 40 secunde, in timpul noptii, in jurul orei 02h00, pe 13 noiembrie) ucigand 4 dintre ei (pe loc) fara nicio mila si ranind grav inca unul (prietenul sotiei sale, Kelly Hazlip, care va deceda ulterior).

In ciuda faptului ca ancheta ar fi pus clar in evidenta deficitul intelectual al acestuia (un coeficient intelectual scazut, mult sub medie/conform expetului Dr. George Denkowski), el a fost considerat responsabil penal si condamnat la moarte pentru actul sau pe 2 septembrie 1998.

Executia lui Wesbrook este urmata in Texas de catre cea a lui Adam Kelly Ward(33 de ani) pe 22 martie 2016 (in jurul orei 18h30), pentru uciderea in jurul orei 10h00, pe 13 iunie 2005 cu 9 focuri de arma (cu un pistol calibrul .45), al lui Michael Walker(„a code enforcement officer”, in varsta de 44 de ani), cand acesta facea fotografii la Commerce din Comitatul Hunt (Hunt County/nord-estul statului Texas), in cartierul in care locuia Ward.

Acesta moare cu putin timp inainte de sosirea la locul dramei al tatalui acestuia, Dick Walker (care lucra pentru Commerce Emergency Corps).

Conform anchetei, s-ar parea ca intre familiile Ward si Walker relatiile ar fi fost tensionate in ultimul timp, iarAdam Kelly (care „s-ar fi temut pentru viata sa”), conform declaratiei (depozitiei) tatalui sau, Dr. Ralph Ward (sustinuta si de catre Dr. Steve Ball), ar fi suferit de paranoia schizofrenica (si bipolaritate, inca de la 4 ani), fapt cunoscut si la Commerce Independent Public School District (pe care Ward l-a frecventat) dar si de catre CPD (Commerce Police Department).

Acest lucru insa nu l-a impiedicat pe procurorul de District Attorney (Duncan F. Thomas) ca sa solicite contra lui Ward pedeapsa capitala la procesul acestuia desfasurat in cursul lunii iunie 2007, ceea ce Juriul Popular ar fi si sustinut cu vehementa, chiar daca apararea ar fi incercat sa puna in evidenta si o legatura „organica” dintre jurati si Dr. Paul Zelhart, reprezentant al acuzarii, care ar fi fost surprins luand masa cu cativa martori.

Incarcerat in Culoarul mortii la Polunsky Unit (Allan B. Polunsky Unit/capacitate 2.900 de detinuti, unincorporated Polk County in Vest Livingston/statul Texas), revizuirea procesului lui Ward (TDCJ/Texas Department of Criminal Justice Number999525) solicitata in martie 2014, este refuzata de catre 5th US Circuit Court of Appeals, iar ulterior si de catre Curtea Suprema (in ianuarie 2015), pentru ca in octombrie 2016, o petitie de clementa in fata Texas Board of Pardons and Paroles sa-i fie respinsa.

Astfel, Adam Kelly Ward devine cel de-al 536-lea texan executat in SUA, dupa dupa reluarea executiilor in 1977.

Din cate imi aduc aminte, ar fi existat o dilema in privinta bipolaritatii lui Ward, care ar fi generat o serie de controverse legate, in general, de responsabilitatea penala a unui individ care comite o crima de sange.

Aceasta dilema ar fi avut la baza ideea ca Justitia Federala a SUA „se inspira” din distrubtia normala (Gauss) si considera ca persoanele cu deficienta mentala grava (IQ mai mic de 70) nu pot fi executate (din cauza iresponsabilitatii penale), ceea ce nu putea fi luat in considerare (consideratie) la Ward, pentru ca acesta ar fi fost mult mai „inteligent” decat majoritatea semenilor sai (avand IQ egal cu 123).

Merita sa facem aici mentiunea ca, repartizarea IQ a populatiei urmeaza o distributie de tip Gauss simetrica („Clopotul”, centrat pe valoarea IQ egal cu 100), conform careia cca 68%-69% din populatie are un IQ „normal” (IQ cuprins intre 85 si 115/adica, cca 33,5-34% intre 85-100 si cca 33,5-34% intre 100-115).

Din contra, numai 27-28% din populatie poseda IQ cuprins intre 70 si 85 (13,5-14% intre 70-85 si 13,5-14% intre 115-130), ceea ce corespunde unei deficiente mentale mai mult sau mai putin grave.

Insa, numai 4% din populatie poseda un IQ cuprins intre 55 si 70 (cca 2%), respectiv, unIO curins intre 130 si 145 (cca 2%), respectv, 01% un IQ mai mic de 55 si IQ mai mare de 145.

In concluzie, conform acestui „criteriu”, este cert ca Ward nu ar fi fost bipolar si nici suferind de paranoia schizofrenica.

Insa, din pactate, valoarea IQ-ului (care nu este nici ea o masura certa a inteligentei reale!) nu este o „referinta” indiscutabila nici pentru bipolaritate si nici pentru paranoia sau schizofrenie.

Pentru ca tulburarile bipolare (maniaco-depresive/cca 1-2% din populatie) sunt tulburari ale dispozitiei (careia îi este asociata emotia), osciland intre extaz si iritabilitate (manie sau mai putin grav, hipomanie), respectiv, depresie si normotimie/eutimie (hiperreactivitate emotionala „echidistanta” intre manie si depresia), ceea ce (conform unor investigatii pe care le-am efectuat in mediul carceral francez) pot conduce in anumite situatii la iresponsabilitate penala, fara ca cei diagnosticati cu acestea (tratabili psihologic, respectiv, medicamentos cu molecule psihotrope, cateodata asociate cu antipsihotice) sa fie debili mintali.

Acelasi lucru putem spune si in lagatura cu paranoia schizofrenica, o boala mintala cronica incurabila in care subiectul poate pierde contactul cu realitatea (datorita unei manii a persecutiei delirante, insotita de halucinatii, cu precadere auditive si de tulburari ale perceptiei) dar nu inseamna, neaparat, ca el se afla in posesia unui handicap mintal sever, asa cum demonstreaza istoria, care consemneaza o serie de personalitati a lumii stiintifice si literar-artistice (Zelda Sayre Fitzgerald/1900-1948, celebra romanciera americana/sotia lui Francis Scott Key Fitzgerald; John Forbes Nash, Jr/1928-2015, celebru economist si matematician american-Premiul Nobel in Economie/1994 si Premiul Abel pentru Matematica/2015; Robert James Fischer/1943-2008, celebru campion de sah/Mare Maestru International, americano-islandez; celebri muzicienii britanici: Syd Barrett/1946-2006, fondatorul grupului de rock Pink Floyd si Peter Green/n.1946, fondator al grupului Fleetwood Mac; Jake Lloyd/Jacob Christopher Lloyd, n.1989, celebru actor american;Edvard Munch/1863-1944,celebru pictor si specialist in gravura de expresie norvegiana; Janet Frame/1924-2004, scriitoare neozeelandeza, etc.).

Atragem atentia insa asupra faptului ca pe 29 ianuarie 2015, un alt ucigas texan (adevarat, recidivist!), Robert Charles Ladd (57 de ani), condamnat la moarte pe 29 august 1997 pentru violarea si uciderea, prin strangulare, a lui Vicki Ann Garner (38 de ani) si incendierea casei acesteia, pe 25 septembrie 1996 in Smith County (in timp ce se afla in libertate condtionata sub control judiciar pentru uciderea cu un cutit de bucatarie a lui Vivian Thompson cu cei doi copii ai sai Latoya si Maurice, tot intr-un incendiu pe 25 octombrie 1978), a fost executat (in jurul orei 07h00) prin injectie letala cu pentobarbital (executia cu numarul 1.400 de la reluarea executiilor in SUA/1977), in ciuda faptului ca avea un IQ=67 < 70!

In sfarsit, pe 31 martie, are loc si cea de a 3-a executie a lunii (in jurul orei 21h30), in Statul Georgia (Jacksonville), a lui Joshua Daniel Bishop (41 de ani), condamnat la moarte pe 13 februarie 1996 pentru uciderea (cu mai multe lovituri la cap „cu un triunghi gros din lemn masiv”), pe 9 iunie 1994, al lui Leverett Lewis Morrison (in varsta de 44 de ani) care dormea intr-o caravana (in Baldwin County/statul Georgia) in urma unei petreceri impreuna cu ucigasii sai (Joshua Daniel Bishop si Mark Braxley).

Bishop avand intentia sa plece cu Braxley la un amic al acestuia in timpul noptii, avea nevoie de masina lui Morrison, caruia a incercat sa-i fure vehiculul (in timp ce acesta dormea), dupa ce ar fi reusit sa-i sustraga cheile.

Drama are loc datorita „trezirii neasteptate din mahmureala” a victimei, care va opune rezistenta ucigasului sau Bishop (asistat de catre Braxley).

Dupa comiterea crimei, Bishop (gasit vinovat ulterior si intr-un alt dosar criminal, uciderea lui Ricky Willis, cu doua saptamani mai devreme, pentru care nu a fost judecat) introduce corpul victimei in masina pe care a o incendiaza, cu ajutorul lui Mark Braxley (prietenul sau), care, pledand cupabil (vinovat), ar fi evitat pedeapsa cu moartea, fiind condamnat la inchisoare pe viata incompresibila (fara posibilitatea de eliberare conditionata sub control judiciar).

Merita sa atragem atentia aici si asupra faptului ca, desi in urma unor scrisori de clementa, pe de o parte din partea lui Angela Morrison Duduk (una dintre surorile lui Leverett Lewis), care considera ca moartea fratelui sau Josh nu ar fi razbunata prin executia lui Bishop ci prin constrangerea acestuia de a petrece tot restul vietii in detentie, printre criminali („orduri”, „deseuri umane”), iar pe de alta parte, din partea lui Ronnie Daniels, fratele vitreg al lui Ricky Willis, care considera ca ar fi nedrept ca Braxley si Bishop sa nu fie condamnati la aceasi pedeapsa (adica, la inchisoare pe viata incompresibila), acesta din urma nu a fost gratiat de catre Georgia Board of Pardons and Paroles (The state parole board on Wednesday/cu 7 dintre 12 Jurati favorabili comutarii pedepsei cu moartea la inchisoare pe viata incompresibila), ceea ce de altfel s-ar fi intamplat numai in 9 cazuri dupa restabilirea pedepsei cu moartea in 1976 (in SUA), ultima data fiind cu 2 ani in urma, cand acelasi Consiliu din Georgia a comutat sentinta de condamnare la moarte, pronuntata pe 4 noiembrie 1994, contra lui Tommy Lee Waldrip (n.1946/in varsta de 51 de ani in momentul comiterii faptei), in Dawson County (statul Georgia), la inchisoare pe viata, pentru uciderea pe 13 aprilie 1991 al lui Keith Lloyd Evans(un student in varsta de 23 de ani, care urma sa depuna marturie contra fiului lui Waldrip, John Mark, intr-un proces de jaf armat al acestuia finalizat cu o crima de sange, la care el ar fi asistat ca martor ocular).

De fapt, executia lui Waldrip era prevazuta pe 10 iulie 2014, ora 19h00.

Comisia nu si-a justificat decizia!

Pe 6 aprilie 2016 urmeaza executia in Statul Texas (Huntsville/ora 18h30) al lui Pablo Lucio Vasquez (the „vampire killer”/38 de ani), condamnat la moarte pentru uciderea cu cruzime si bestialitate (utilizand o conducta metalica) la Donna (Rio Grande/statul Texas) si mutilarea unui baietel de 12 ani,David Cárdenas (care locuia in rezidenta surorii sale la Alamo/Texas), in 1998, dupa care i-ar fi baut sangele (conform depozitiei acestuia), nu inainte sa-i fi taiat gatul.

Ucigasul „vampir” (considerat de catre aparare „alienat mintal”) ar fi declarat in depozitia sa, deasemenea, ca, comanditarul acestei crime odioase ar fi fost un demon.

Pe 18 aprilie 1998, Vasquez, impreuna ca varul sau Andres Rafael Chapa ("Andy"/in varsta de 15 ani) pleaca la Donna cu ocazia unei sarbatori locale.

Dupa un important consum de bautiri alcoolice si cocaina, acestia il intalnesc in calea lor pe David Cardenas, pe care, Vasquez il ucide dupa care il „face bucati”, iar varul sau Andy il asista si il ajuta in incercarea de a disimula crima, ca de altfel si alti membri ai familiei alertati de catre ucigas.

Arestat la Conroe (in urma unui denunt anonim), Vasquez afirma politistilor ca ar fi primit un mesaj de la „Dracul” ca sa-i taie capul lui Cárdenas.

La procesul sau din 30 martie 1999, aparat de catre James Keegan, Procurorul principal Joseph Orendain solicita pedeapsa capitala contra lui Vasquez, care este pronuntata cu „usurinta”, in unanimitate, de catre Juriul Popular din Rio Grande.

Andy, care a pledat vinovat, va fi condamnat la 35 de ani de recluziune criminala, un membru al familiei, activ, in disimularea cadvrului lui Cárdenas a fost expulzat in tara de origine, Guatemala, iar ceilalti condamnati la amenzi penale.

Incarcerat initial in Culoarul mortii din Unitatea Ellis (la nord de Huntsville/statul Texas), la mijlocul anului 1999 va fi transferat la Unitatea Polunsky (vezi mai sus) din Livingston.

In ciuda faptului ca avocatul lui Vasquez solicita revizuirea procesului sau Judecatorul federal Ricardo H. Hinojosa respinge petitia in 2014.

Pe 21 ianuarie 2016, avocatul sau James Keegan, incearca niste demersuri la Tribunalul Comitatului Hidalgo pentru a-i salva viata, uzand de handicapul lui mental sever, ceea ce ar implica iresponsabilitatea lui penala si automat anularea condamnarii sale la moarte.

Din pacate, pe 22 martie, Judecatorul Magina Dorina Ramos, respinge si ea petitia lui James Keegan, considerand ca aceasta nu este motivata.

Dupa parerea ei Vasquez nu poate beneficia de niciun fel de circumstante atenuante avand la baza boala psihica, avand in vedere faptul ca el si-a comis crima sa oribila intr-o stare de supraexcitare psihica datorita consumului exagerat (in cantitati mari) de acool si drog inainte de drama.

Deci este „competent (responsabil) atat din punct de vedere mental cat si din punct de vedere juridic” conform expertilor, ceea ce îi va permite ca dupa 18 ani petrecuti in Culoarul mortii „sa-si asume vina si sa-si accepte soarta”, adica executia sa!

Urmatorii doi condamnati la moarte, vor fi executati tot in Statul Georgia (al 4-lea, respectiv, al 5-lea), cel mai sangeros stat american alaturi de Texas, pe 12 aprilie,Kenneth Earl Fults (47 de ani),iar pe 27 aprilie, Daniel Anthony Lucas (37 de ani).

Kenneth (un barbat de culoare/oligofren), cu un deficit intelectual important (IQ mai mic de 70), crescut intr-o familie dezmembrata si dezorganizata dominata de un important consum de droguri si de alcool, respectiv, de violenta domestica), este condamnat la moarte pe 30 mai 1997, pentru uciderea vecinei sale Cathy Bonds (o femeia de rasa alba, in varsta de 19 ani) pe 30 ianuarie 1996, cu 5 focuri de arma in cap (cu un pistol de calibrul .22), cu ocazia unui jaf armat comis in casa acesteia.

In cursul zilei de 11 aprilie, Comitetul de gratiere al Statului Georgia, i-a refuzat acestuia comutarea pedepsei cu moartea la inchisoare pe viata (incompresibila), cu toate ca avocatii lui Kenneth au incercat sa sublinieze faptul ca inculpatul ar fi fost si victima unui proces rasist, iar in ziua executiei, pe 12 aprilie Curtea Suprema din Washington, i-a refuzat, din pacate, suspendarea acesteia.

In ceea ce il priveste pe Lucas, acesta a fost condamnat la moarte pe 27 februarie 2000, pentru uciderea pe 23 aprilie 1998 al lui Steven Moss trucking boss (administratorul unei societati de transport cu camione/in varsta de 37 ans), precum si a copiilor acestuia, Bryan (11 ani), respectiv, Kristin (15 ani), in calitate de „complice” al lui Brandon Rhode (n.1979, inculpat pe 30 iunie 1998, condamnat si el la moarte in acelas proces cu Lucas, si executat pe 27 septembrie 2010/in jurul orei 19h00), cu ocazia unui jaf armat comis acasa la acesta la Macon (Jones County/centrul statului Georgia).

Cadavrele celor 3 ucisi de catre Lucas (pe atunci in varsta de 19 ani) este descoperit de catre Gerri Ann Moss (sotia lui Moss), care va alerta imediat autoritatile politienesti, ceea ce va conduce rapid la arestarea lui Lucas.

State Board of Pardons and Paroles al Statului Georgia i-a refuzat si acestuia gratierea cu cateva ore inaintea executiei (in jurul orei 22h00, conform declaratiei lui Bruce Chatman de la Jacksonville Pre-Trial Detention Facility), in ciuda faptului ca acesta era „doar” complice in asasinarea membrilor familiei Moss si era minor (avea 19 ani si nu cel putin 21 cum prevede legea in SUA) in momentul comiterii actului criminal.

In plus, utilizand pistoale cu calibrul .357 era greu de stabilit cu precizie cine ar fi ucis pe cine, iar Lucas „s-a scuzat, isi manifesta un profund regret pentru actul sau si solicita clementa sotiei victimei, Gerri Ann Moss”, care a si asitat la executia lui.

Mentionam aici si faptul ca Rhode ar fi fost cel a penetrat in locuinta familiei Moss (pentru a comite jaful, in special, pentru a fura bani sau bijuterii sau alte obiecte de valoare, cu scopul de a face rost de bani pentru achizitionarea de droguri), si ar fi fost el, ucigasul principal, iar Lucas l-ar fi asistat (sprijinit) pe Rhode in actul sau criminal, fiind cel care ar fi facut „menajul” (adica, ar fi tras in ei, ulterior, ca sa se asigure ca cei impuscati sunt si morti).

In sfarsit, perioada premergatoare Congresului Mondial contra Pedepsei cu Moartea de la Oslo (11-13 iunie 2016) a fost relativ „calma” din punctul de vedere al executiilor, pentru ca singura executie pana la aceasta manifestare internationala de mare anvergura, a fost in Statul Missouri.

Este vorba de Earl Mitchell Forrest (66 de ani), executat prin injectie letala pe 11 mai, condamnat la moarte pe 22 decembrie 2004, pentru uciderea pe 9 decembrie 2002 a lui Michael Wells, Harriet Smith si adjunctul Serifului, Sharon Joann Barnes in Platte County (statul Missouri).

Conform documentelor din dosarul de instructie al condamnatului, pe 9 decembrie 2002, Forrest (aflat intr-o stare de ebrietate avansata) viziteaza un „amic”, Harriet Smith, pentru a-i propune o afacere: introduce acestuia intr-o retea de trafic de metamfetamina, in schimbul unei masini de tuns gazonul (iarba) si a unei caravane (mobile home), insa, fiind excesiv alcoolizat, are loc o disputa dintre acesta si un invitat al lui Smith, Michael Well, asupra caruia va deschide focul si il ucide.

Aceasi soarta va avea si Smith, pentru ca a intrevenit, incercand sa calmeze spiritele incinse, in care Forrest va descarca nu mai putin de 6 cartuse si din casa caruia va sustrage, ulterior, metamfetamina in valoare de cca 25.000$US, inainte de se intoarce la el acasa, unde intampanat de catre politisti, el va deschide focul si asupra acestora, ucigandu-l pe adjunctul Serifului, Joann Barnes si randu-i grav pe Seriful Bob Wofford, respectiv, pe propria-i prietena Angela Gamblin, care din fericire, vor supravietui.

Forrest a fost sanctionat pentru fiecare crima de sange cu o condamnare la moarte.

Pedeapsa lui a fost confirmata si in apel de catre Curtea Suprema al statului Missouri, pe 10 ianuarie 2006, iar el este cel de-al 68-lea condamnat la moarte, executat in acest stat american, dupa reintroducerea pedepsei cu moartea, la nivel federal in SUA, in 1976.

Dupa injectia letala administrata lui Forrest pe 12 mai, inca alti 28 condamnati la moarte in acest stat, asteptau in Culoarul mortii sa fie executati.

Reluarea executiilor in SUA a redemarat la cca 3 saptamani dupa incheierea lucrarilor Congresului de la Oslo si oarecum „timid”, ceea ce este mai mult decat satisfacator.

S-ar parea ca executia celor 6 condamnati la moarte (prevazut pentru 2016) in cel de-al doilea semestru al anului, ar fi fost programata deja cu mult inainte de Congresul de la Oslo, iar dupa incheierea lucrarilor acestuia, n-ar fi fost inca programate noi executii, ceea ce este, cel putin, la fel de satisfacator.

Pe 15 iulie, este executat tot in Georgia, John Wayne Conner (60 de ani), condamnat la moarte in iulie 1982, pentru uciderea unui prieten de-al sau (in timpiul unei dispute pe fondul unui consul excesiv de alcool si marijuana) James T. White (in varsta de 29 de ani), aplicand acestuia in repetate randuri multiple lovituri in cap cu o butelie de whisky si o bucata de material contodent (lemn masiv), pe 10 ianuarie 1982 in Telfair County (statul Georgia).

Pedeapsa acestuia (al 6-lea condamnat la moarte, executat in Georgia in 2016) este confirmata in apel si pe 28 iunie 1983 de catre Curtea Suprema al Statului Georgia, ca urmare a unei recurs facut pe 24 mai 1983, dar cel mai recent, in decembrie, anul trecut (2015) de catre Curtea suprema a SUA, dupa ce inainte de executie Comisia de Gratiere si Libertate Conditionata al Statulut Georgia, i-a refuzat lui Conner comutarea pedepsei cu moartea la pedeapsa de inchisoare pe viata incompresibila, respectiv, suspendarea executiei.

Incarcerat timp de 34 de ani, dupa o copilarie nefericita, petrecuta in saracie si intr-un mediu famial de o rara violenta (dar mentinut in viata datorita numeroaselor demersuri judiciare ale avocatilor sai justificat prin deficienta sa mentala), decesul lui Conner este constatat in jurul orei locale 00h30 la Jacksonville Pre-Trial Detention Facility, adica, dupa o pauza de 65 de zile de executii in SUA (dupa cea a lui Earl Mitchell Forrest, pe 11 mai).

Executia lui Conner este urmata pe 5 octombtie, din nou in Statul Texas (la Huntsville Unit) de cea a lui Barney Fuller Jr. (58 de ani), condamnat la moarte in 2004 pentru uciderea cuplului de vecini Nathan Copeland (43 de ani) si Annette Copeland (39 de ani) pe 14 mai 2003 (cu o arma de asalt de tip AR-15/carabina semiautomata, cu care ar fi tras 59 de focuri) la Lovelady (zona metropolitana Houston/statul Texas), care s-ar fi stins din viata in jurul orei 19h00, dupa cca 38 minute de suferinta de la injectia letala (mai mult decat normal, desi aparent, dupa 30 de secunde parea mort!), administrata de catre oficiali ai Texas State Penitentiary at Huntsville, nu inainte insa sa mentioneze in „declaratia sa finala” (conform afirmatiei lui James Jones, care dirija executia) ca el „nu are nimic de spus”, dupa care sa-i spuna „calailor” sai impacat (cu el insusi): "Hey, you fixin to put me to sleep”, sub ochii copiilor celor pe care i-a ucis (printre care si Cody, baiatul cuplului, atunci in varsta de 14 ani, atins si el de doua gloante in timpul atacului).

Mentionam aici faptul ca din contra, Courtney (in varsta de 10 pe atunci), sora lui Cody, a scapat nevatamata, pentru ca Fuller nu a reusit sa aprinda lumina in dormitorul ei fie ca nu l-a gasit, fie ca ar fi fost defect (conform altor surse).

Inca din anul 2001, acesta ar fi apelat in repetate randuri familia Copeland, fie urandu-i acesteia: "La mulți ani" (in special cu ocazia diferitelor evenimente), fie amenintand-o: "Am de gând să va omor."

In plus, acesta ar fi ucis si cainele familiei Copeland.

Conform dosarului de instructie, para ca Fuller („o pasare ciudata”, „foarte inflexibil”, conform avocatului sau House) cand s-a dus in casa vecinilor sai in noapte de 13- 14 mai (aflata la cca 200 m distanta de casa lui), ar fi fost puternic alcoolizat, ceea ce i-ar fi permis sa dezlantuie masacrul cu „mai mult curaj”.

Conform unui proces verbal din dosar, inainte sa moara Annette (ucisa cu 3 gloante), aceasta ar fi sunat la 911, iar politistul care a receptionat apelul l-ar fi auzit pe Fuller spundandu-i ei: „Sarbatoarea s-a terminat, curva nenorocita”!

Insa, mult mai devreme deja, Fuller (al 7-lea executat in Texas si al 16-lea in SUA in 2015) i-ar fi solicitat avocatului sau Jason Cassel sa nu-i mai prelungeasca agonia, pentru ca el „este pregatit sa plece (sa moara)” pentru ca „s-a saturat sa traiasca in aceasta gaura (inchisoare) infernala (iad)”.

Celalat avocat al sau, William House, a adaugat faptul ca Fuller a solicitat sa fie absent la procesul sau (adica, sa nu fie in sala) si ca ar fi revenit numai la anuntarea verdictului.

Conform Procurorului Districtului Houston Cindy Garner, Fuller n-ar fi avut nici un fel de remuscari pentru ceea ce a facut si nici n-ar fi regretat fapta!

Cu toatea acestea, el nici nu s-a uitat in camera de executie, la copii victimelor sale.

Sa nu fi indraznit, oare?

Dupa executia lui Fuller, Ona Presto, sora lui Annette a facut o declaratie simiara cu cea a lui Fuller cand a ucis-o pe sora ei: „Sarbatoarea a luat sfarsit, ordura”!

Ura lui Fuller contra familiei Copeland si-ar fi atins apogeul (conform sotiei sale, Linda), cand acesta ar fi primit citatia (pe 13 mai 2003) de la Tribunalul din Houston legat de plangerea depusa contra acestuia de catre vecinii sai in 2001.

In sfarsit, pe 19 octombrie, urmeaza executia lui Gregory Paul Lawler (64 de ani), in Statul Georgia (Jacksonville Pre-Trial Detention Facility/in jurul orei 23h50, conform Procurorului general Sam Olens) condamnat la moarte in 2000, pentru uciderea politistului John Sowa pe 12 octombrie 1997 la Atlanta (Fulton County), care inainte sa i se administreze injectia letala (cu pentobarbital), ar fi refuzat ultima rugaciune, dar si sa faca o ultima declaratie, asa cum prevede (peremite) regulamentul Culoarului mortii al penitenciarului.

Lawler (al 7-lea condamnat executat in statul Georgia in 2016) si-a petrecut seara de 12 octombrie 1997 intr-un bar din Atlanta, in compania prietenei saleDonna Rodgers, iar intre cei doi (aflati intr-o stare avansata de ebrietate) ar fi avut loc o disputa conjugala (de proportii) care s-ar fi prelungit si in parking (dupa parasirea barului), unde Lawler isi teroriza prietena (bauta).

Intr-un asemenea context, interventia a doi politisti John Sowa si Patricia Cocciolone (care patrulau prin zona si s-au deplasat la locul incidentului), ar fi fost utila, pe de o parte, pentru ca ei ar fi restabilit (cel putin pentru moment), „ordinea si linistea publica”, iar pe de alta parte, pentru ca ar fi protejat-o pe Rogers, pe care au si condus-o acasa (in siguranta).

Din pacate insa, cei 3 sunt intampinati cu o rafala de focuri (de arma) trasa de catre Lawer cu carabina sa de asalt AR-15 (ajuns acasa mai devreme), nu inainte insa sa-i someze pe politisti sa plece!

Cele cca 15 cartuse trase de catre Lawer il vor ucide pe Sowa si o vor rani grav pe Cocciolone (blocat astazi intr-un fotoloiu rulant cu sechele psihomotrice pe viata), care a apucat sa riposteze cu arma sa semiautomata si sa anunte Politia din Atlanta.

Dupa o fuziada (schimb intens de focuri) dintre Lawler si politistii de la APD (Atlanta Police Departement) care a durat cca 6 ore, Lawler s-a predat acestora.

In ciuda faptului ca avocatii acestuia ar fi „descoperit” in timpul detentiei sale lungi (aproape doua decenii) ca acesta ar fi suferit de autism (Sindromul Asperger/SA), inainte (si in timpul comiterii actului sau criminal), Comisia de Gratiere si a Eliberaria Conditionate (sub control judiciar) al Statului Georgia, ca de altfel si Curtea Suprema al Statului Georgia, respectiv, Curtea Suprema SUA, au refuzat atat comutarea pedepsei cu moartea a lui Lawer la inchisoare pe viata (incompresibila) cat si anularea executiei, avand in vedere faptul ca victima era un ofiter al Politiei (functionar al statului si reprezentant al legii) din Atlanta.

Mentionam aici faptul ca sindromul Asperger/descoperit in 1944 – dupa numele pediatrului austriac Hans Asperger/1906-1980, facut cunoscut lumii in 1981 de catre psihiatrul britanic Lorna Wing/1928-2014, este o tulburare al spectrului autistic care se caracterizeaza prin dificultati semnificative in interactiunile sociale, particularitati in functionarea cerebrala si prin deficienta selectiva a empatiei, fara a fi neaparat vorba de intarziere in aparitia dezvoltarii vorbirii sau a intelectului, ale carei cauze exacte sunt necunoscute).

Desi, persoanele care sufera de SA (cca 31 de milioane in lume) sunt vulnerabile si la tulburari ale umorului, intr-un context juridic este destul de dificil de considerat acest sindrom ca un handicap care sa permita o iresponsabilitate penala in fata legii.

Amintim ca tot in statul Georgia a fost executata (prin injectie letala) pe 30 septembrie 2015 si prima femeie din SUA, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (1945), Kelly Gissendaner (n.1968), condamnata la moarte pe 20 noiembrie 1998, pentru uciderea sotului ei Doug Gissendaner/30 de ani (cu ajutorul amantului ei), pe 7 februarie 1997 in Gwinnett County, in ciuda insistentelor de gratiere al ei (in fata Congresului SUA), din partea Papei François.

Fiind cea de-a 16-a femeie executata in SUA, dupa reintroducerea pedepsei capitale la nivel federal (in 1976), executia lui Kelly Gissendaner, a fost suspendata de ori, prima data (in februarie 2015) din cauza unei furtuni de zapada (si viscol de mari proportii), iar a doua oara in martie, din cauza „tulburarilor” grave provocate de catre produsul utilizat (livrat penitenciarului) in injectia letala.

In rest, executiile in SUA vor continua tot in Statul Georgia, unde Steven Frederick Spears (54 ani), executat pe 16 noiembrie la inschisoarea de stat din Jacksonville (Jacksonville Pre-Trial Detention Facility), devine cea de-a 1.440-a persoana executata in SUA dupa reintroducerea pedepsei capitale (in 1976) si a 18-a in 2016 (a 8-a in Georgia).

Dupa crima sa abominabila (pe care a conceput-o minutios in cele mai mici detalii), Spears se va ascunde timp de 10 intr-o padure din Comitatul Lumpkin, dupa care se va preda autoritatilor politienesti si isi va marturisi crima.

Condamnat la moarte pe 21 martie 2007 (confirmat pe 16 februarie 2015 de catre Curtea Suprema) pentru uciderea prin strangulare si sufocare cu un sac de plastic (dupa o serie de lovituri in cap) a fostei sale prietene (ex-girlfriend) Sherri Holland (acasa la ea in Dahlonega/Lumpkin County) pe 25 august 2001 (care l-ar fi lasat pentru un altul!), el este executat prin injectie letala (cu pentobarbital) in jurul orei locale 19h30, refuzand, ca si Lawler (predecesorul sau) sa faca apel la o ultima rugaciune sau sa faca o ultima declaratie.

In privinta recursurilor (conform Procurorului Allyn Stockton), Spears, desi a fost sustinut si de catre Brian Kammer (directorul Georgia Resource Center, care acorda sprijin celor condamnati la moarte) n-a prea ajutat avocatii sai (fiind impacat cu ideea mortii), nici la nivelul statului Georgia si nici la nivelul statului federal (SUA), ca de altfel nici in privinta gratierii lui sau comutarii sentintei sale de condamnarea la moarte, la inchisoare pe viata, motiv pentru care acestia au incercat sa „stipuleze” in petitiile lor, ca Spears ar avea serioase probleme psihice, ceea ce l-ar face pe acesta iresponsabil penal (in fata Justitiei).

Din contra, acest punct de vedere al avocatilor sai este puternic „avariat” de catre condamnat, el insusi, atat in depozitia lui in fata autoritatilor de ancheta cat si in raportul expertului-psihiatru Dr. Matthew Norman, care l-a examinat (conform dosarului de instructie al condamnatului): „Asa de mult am iubit-o ca i-am spus ca n-o voi lasa sa ma paraseasca si asa am si facut. Nu regret gestul meu si l-as repeta oricand”; „N-am vrut sa-i ranesc fata si dupa ce i-am pus punga in cap, in loc sa dau cu ea de podea, am preferat sa imping capul ei intr-o perna”; „N-as vrea sa mor, dar sa traiesc toata viata intr-o celula de 6-9m2nu vreau (doresc) asa ceva”; „Vreau sa mor, pentru ca nu vreau sa traiesc in conditiile acestea (de penitenciar de maxima siguranta). Este ca un cancer care ma roade, zilnic, din ce in ce mai mult”; etc.

Spears s-a opus chiar si ajutorului acordat de catre fosta sa sotie Gwen Thompson, cu care el ar fi avut un copil, care intr-o petitie a incercat sa puna in evidenta caracterul „uman” al acestuia, precum si problemele familiale cu care acesta s-ar fi confruntat in tinerete si care l-ar fi marcat profund.

Acestea conform lui Kammer, ar fi putut constitui circumstante atenuante.

Insa, Speras l-a „lamurit” pe Thomas Wilson, judecator la Curtea Suprema al Comitatului Butts in cursul unei audiente: „Eu n-am fost niciodata casatorit cu Gwen Thompson si petitia ei nu este justificata. In privinta lui Kammer, care doreste sa fiu examinat de catre un alt expert-psihiatru, Dr. Robert Shaffer, acesta nu ma intreseaza, cumn ma intereseaza nici ceea ce sustine el, personal.

Merita sa subliniem aici faptul ca cca 10% dintre cei condamnati la moarte in SUA, (conform directorului executiv al Death Penalty Information Centre,Robert Dunham), renunta de maniera voluntara la procedurile judiciare de recurs in urma sentintei de condamnare la moarte, adica accepta ideea mortii si renunta la viata „de buna voie si nesilit de nimeni”!

Cu alte cuvinte, prefarea sa moara, decat sa petreaca toata viata lor in detentie!

In sfarsit, pe 6 decembrie, tot Statul Georgia il executa (in jurul orei locale 22h00) pe William C. Sallie (50 de ani), dupa ce Curtea Suprema a SUA (de la Washington), refuza gratierea (comutarea pedepsei la inchisoare pe viata), respectiv, anularea executiei acestuia.

Din contra, fata de ceilalti 2 predecesori ai sai, Lawler si Spears, acesta a acceptat atat „ultima rugaciune pentru mantuirea sufletului sau” cat si „ultima declaratie, in care isi exprima regretul sau pentru fapta comisa”.

Condamnat la moarte pe 2 mai 1991, pentru uciderea (cu arma de foc/pistol de 9 mm) la Hazlehurst/Bacon County (statul Georgia) al socrului sau John Lee Moore (in varsta de 41 de ani), precum si pentru tentativa de omor comisa asupra soacrei sale (grav ranita) pe 29 martie 1990, intr-un context de divort, in care conflictul dezlantuit era legat de custodia copilului (Ryan Moore/in varsta de 2 ani), sentinta este anulata datorita unor vicii de procedura (conflict de interese legat de jurati dar si de unul dintre avocatii saiBoyd English inlocuit cu Joseph Perkovich /conform celuilalt avocat al sau sau Earl McRae), iar Salie este rejudecat in 2001, dar este condamnat la aceasi pedeapsa (capitala).

De fapt, conform informatiilor din dosarul de instructie al lui William C. Sallie (originar din Peoria/statul Illionis, inrolat in 1985 in US Army bazata la Fort Stewart), acesta fiind in proces de divort cu sotia sa Robin Moore (din 1989/cu care s-a casatorit in 1985), pe 29 martie 1991, s-ar fi dus acasa la familia acesteia (care o gazduia pe ea cu copilul, conform unei hotarari judecatoresti provizorii) in care va penetra prin iruptie (surprindere) in jurul orei 12h45 si va deschide focul ucide socrul (cu 6 gloante, dintre care 2 in inima), va rani grav sotia acestuia (la mana/degetul mare, la picioare si umar), Linda (soacra sa/care din fericire va supravietui) si va rapi, respectiv, sechestra, propria-i sotie, impreuna cu sora ei, April Moore (in varsta de 17 ani), pe cale le va duce (fortat) intr-o zona rurala din Comitatul Liberty (intr-un mobile home/caravana, pe care il avea inchiriat sub numele de Bill Simons), unde le va tortura si viola in repetate randuri (de mai multe ori).

Din contra, fratele lui Robin (Justin Moore/in varsta de 9 ani), il va lega cu catuse de Linda Moore (aflata in stare de agonie), care vor ramane abandonati in casa (acasa), impreuna cu baietelul lui Ryan si socrul sau John Lee, ranit mortal (decedat).

Autoritatile politienesti supt prevenite de catre Linda si Justin, dupa ce reusesc sa desfaca rubanul adeziv cu care erau legati la maini, picioare si gura.

Inculpat pe 10 iulie 1990 pentru omor (de gradul 1/cu circumstante agravante), tentativa de omor, rapire si sechestrare de persoane, respectiv, viol, furt, urmat de jaf armat, agresarea si ranirea unei persoane, procesul lui Sallie se va deschide in fata Marelui Juriu pe 25 martie 1991 si acesta va fi achitat, pe 30 martie pentru furt precum, insa pe 2 mai, el va fi condamnat la moarte pentru crima si inchisoare pe viata pentru fiecare dintre cele doua rapiri, sechestrari si violuri legate de Robin si sora ei April, la 20 de ani pentru tentativa de omor, 20 de ani pentru jaf armat si 5 ani pentru utilizarea unei arme de foc.

Datorita unor vicii de procedura invocate (ina pe 26 aprilie 1991), Sallie, solicita pe 1 noiembrie 1993 un nou proces, care va fi prpusa pentru un aviz negativ din partea Curtii Supreme al Statului Georgia, pe 28 iulie 1997.

Dezbatut in sedinta din 17 septembrie 1997, petitia lui Saliie va fi respinsa (oral, ca nefondata) pe 20 ianuarie 1998, ramasa definitiva pe 18 mai 1998.

Un recurs in apel la Curtea Suprema al SUA este totusi acceptat care anuleaza sentinta din 20 ianuarie 1998, dar intr-un proces care se va desfasoara in perioada 16 februarie-5 martie 2001 (in urma unei noi inculpari, pe 26 iunie 2000), sentina de condamnare la moarte al lui Sallie din data de 2 mai 1991 (de catre un alt Juriu Popular din Georgia) este confirmata pe 2 martie, iar pe 24 martie 2003(No.S02P1702), Curtea Suprema al SUA, respinge recursul la aceasta sentinta judecatoreasca (care este un apel de altfel la condamnarea lui Sallie formulata pe 2 martie 2001, modificata pe 17 aprilie 2002 si respinsa pe 17 iunie, 8 iulie, respectiv, 23 iulie si definitiv, pe 18 noiembrie 2002, in diferite variante, de catre mai multe Jurii Populare, ad-hoc constituite).

Ca urmare, Salie ramane incarcerat in Culoarul Mortii la Georgia Diagnostic and Classification Prison din Jacksonville, pana la executia lui pe 6 decembrie 2016, acesta devenind astfel, cea de a 9-a persoana executata (in statul Georgia), in cursul anului 2016 (in SUA).

Mentionam aici faptul ca desi inca cu cateva luni in urma, cand executia lui Sallie a fost fixata de catre Carr’s office said Bacon County Superior Court intre 6-13 decembrie 2016 (la ora 19h00), un comitet de sprijin (Catholic Mobilizing Network to end the use of the Death Penalty) a elaborat o scrisoare tip (vezi: Catholic Mobilizing Network) pentru gratierea acestuia care trebuia adresata, atat catre State Board of Pardons and Paroles (2 Martin Luther King, Jr. Drive SE; Suite 458; Balcony Level, East Tower; Atlanta, Georgia 30334-4909) cat si catre Guvernatorul Statului Georgia (Office of the Governor; 203 State Capitol Atlanta, GA 30334), ceea ce din pacate nu a avut niciun efect in privinta gratierii condamnatului.

Vom incheia sirul lung al executiilor din SUA in acest an (2016), cu cea a lui Jr. Ronald Bert Smith Jr. (45 de ani/Eagle Scout and Army reservist, fiul unui angajat al NASA) in Statul Alabama (William C. Holman Correctional Facility/ADOC-Alabama Department of Corrections/Atmore, deschis in 1969, 998 de locuri, securitate medie), in jurul orei 23h00 (executie programata pentru ora 18h00, dar suspendata de catre Curtea Suprema al SUA din motive „tehnice”/lipsa celor 3 substante utilizate, 3-cocktail, in cadrul executiei prin injectie letala in acest stat, impreuna cu alte cateva (Ohio, Arizona, Alabama, Oklahoma, etc.): clorhidrat de midazolam, bromura de rocoroniu si in sfarsit, clorura de potasiu, care pe baza unor acorduri oficiale sunt furnizate de catre tarile Europei Occidentale, din ce in ce mai ostile executiilor americane. (Vezi pentru detalii, mai sus, executia lui Christopher Eugene Brooks pe 21 ianuarie 2016).

Smith a fost condamnat la moarte pe 6 octombrie 1995 (confirmat in apel in 1998 , iar pe 21 ianuarie 2000 de catre Curtea Suprema) pentru uciderea unui angajat, Casey Wilson (tatalunui nou-nascut in momentul dramei), al unei magazin (bacanii) cu ocazia unui jaf armat, pe 8 noiembrie 1994 (in Huntsville) in cadrul unei fuziade (schimb intens de focuri, inregistrat de catre camerele video) cu angajatul magazinului si executat dupa 21 ani de recluziune criminala petrecuti in Culoarul Mortii, fiind astfel, cel de-al 20-lea executat (si ultimul) in SUA in 2016.

Desi pe 5 august 1995, din cele 12 voturi ale juratilor, 7 (contra 5) erau favorabili recluziunii (inchisorii) pe viata (incompresibila), Judecatorul Lynwood Smith, a optat pentru pedeapsa capitala pe 6 octombrie, o decizie legala, care nu poate fi luata decat in acest stat (Alabama), singurul din SUA care permite aceasta procedura juridica.

Conform camerelor video de inregistrare, in primele ore ale zilei, Smith, impreuna cu doi amici Jay Zuercher si Tchad Roundtree (hotarati sa faca rost de bani) se oprersc cu masina lor in fata unui magazin aflat la Circle C. in Huntsville.

Cei doi, Zuercher si Roundtree, raman in masina, iar Smith va intra in magazin si isi va indrepta carabina catre Casey solicitand acestuiasa sa deschida casa.

Acesta nereusind, Smith il forteaza sa intra in toaleta si îi va trage un cartus in bratul stang cu un pistol-whipping si incearca sa-l deschida si el, dar esueaza.

Din contra, Smith va remarca atunci seiful aflat nu departe de casa, pe care reuseste sa-l deschida, dupa care se intoarce dupa Casey in toaleta si îi va trage asupra acestuia inca doua cartuse, unul in spate iar celalat in cap.

Intre timp intra si Zuercher vine in ajutor lui Smith (de care acesta nu are nevoie) si fura un pachet de tigari, dupa care cei doi parasesc magazinul.

In acelasi proces, Zuercher va fi condamnat la inchisoare pe viata, iar Roundtree la 20 de ani recluziune criminala, amandoi cu o perioada de siguranta de 10 ani.

Adica fara posibilitatea eliberarii conditionate sub control judiciar inainte de 10 ani.

In ciuda faptului ca in trecut Smith a fost un cetatean american „exemplar” (inainte de a deveni alcoolic), Guvernatorul Robert Bentley, nu l-a gratiat pe acesta, lasand Justitia sa-si duca la capat proiectul, avand in vedere faptul ca, la proces actul lui Smith, conform procurorului general Luther Strange ar fi fost „o crima de sange de tip executie”.

In timpul executiei sale prin injectie letala (amanata de 2 ori de catre Curtea Suprema al SUA) care a durat cca 35 de minute, condamnatul la moarte ar fi suferit crunt timp de cca 13 minute, datorita convulsiilor (spasm/contrctii bruste involuntare prelungite ale musculaturii diferitelor regiunui ale corpului) si ar fi gemut de durere, ceea ce ar fi dat nastere unor controverse legate de eficacitatea celor 3 substante (mai sus mentionate) utilizate in cadrul injectiei letale in acest stat.

Dupa cum am putut constata, in acest an, lista neagra a executiilor in SUA (care contine 20 de nume) a fost deschisa in statul Texas pe 7 ianuarie cu cea a lui Oscar Ray Bolin Jr., pentru ca aceasta sa fie inchisa, dupa 11 luni (din an), in Alabama, pe 8 decembrie, cu cea a lui Ronald Bert Smith Jr.

Merita sa mentionam aici si faptul ca Ohio, Arizona, Alabama, respectiv, Oklahoma care utilizeaza in cadrul executiilor prin injectie letala cele 3 substante (3-cocktail de medicamente: clorhidrat de midazolam, bromura de rocoroniu, clorura de potasiu sau in varianta 2-cocktail:midazolam(un sedativ)in combinatie cuhidromorfina/hidromorfon narcotic(analgezic/derivat din morfina), au cunoscut si ele incidente grave legate de eficacitatea acestora in provocarea „calma” si „rapida” a mortii.

Astfel, in Ohio, Dennis B. McGuire (n.1960), arestat pe 22 decembrie 1993, pentru sechestrarea, violarea si asasinarea (transarea gatului) lui Joy Stewart (in varsta de 22 de ani/in a 30 saptamana de sarcina) pe 11 februarie 1989 in Preble County (statul Ohio), condamnat la moarte pe 8 decembrie 1994 si executat pe 18 ianuarie 2014 (dupa epuizarea tuturor demersurilor judiciare de recurs cu noul medicament 3-kocktail) ar fi agonizat in chinuri groaznice timp de 26 de minute inainte ca decesul acestuia sa fie constatat.

Dupa ce Guvernatorul statului John Kasich a refuzat gratierea lui McGuire, Judecatorul federal Gregory Frost, care a aprobat executia acestuia a afirmat ca „el n-ar fi fost prevenit ca McGuire nu ar putea suporta acest nou medicament utilizat ca experiment pentru executia lui”!

De altfel, tot acest judecator a rerespins si apelul unui alt condamnat la moarte in Ohio, Ronald Phillips (pe atunci in varsta de 40 de ani), un violator si ucigas de copii (abuzat sexual in tinerete de catre tatal sau), care trebuia sa fie primul executat cu medicamentul 3-cocktail, condamnat la moarte pentru violarea si uciderea (in bataie) a lui Sheila Marie Evans (in varsta de 3 ani), fetita prietenei (concubinei) sale, Fae Amanda Evans, la Akron, pe 18 ianuarie 1993.

Alaturi de el si concubina lui va fi condamnata la o detentie criminala intre 13-30 de ani, pentru omucidere involuntara (prin imprudenta) pentru ca n-ar fi prevenit crima lui Phillips (n-ar fi luat toate masurile de protectia necesare pentru protejarea copilului).

Desi acesta beneficia de eliberare conditionat pentru ca suferea de cancer, ea va muri in spitalul Inchisoarii de stat Columbus din Ohio pe 8 iulie 2008.

Executia acestuia programata pe 14 noiembrie 2013, a fost amanata, pana pe 2 iulie 2014, pe de o parte pentru ca medicii care l-au expertizat (cu doua saptamani mai devreme) nu i-ar fi gasit vene suficient de „robuste” care sa suporte noul 3-coctail de medicament care urma sa fie injectat, iar pe de alta parte, pentru ca acesta ar fi fost de acord sa-si doneze organele sale vitale a unor pacienti suferinzi (printre care si mama sa, Donna Phillips, care a si primit un rinichi din partea baiatului sau, dar in ciuda transplantului reusit, ea a decedat la Akron pe 11 ianuarie 2016, la varsta de 68 de ani).

Acesta uimit cu ocazia analizelor medicale facute pentru executia lui pe 13 noiembrie 2014, declara medicilor sai cu umor: „ Cred ca Domnul a ascuns special venele mele ca sa nu pot fi executat”!

In sfarsit, pentru gestul sau de a-si salva mama, executia lui a fost reprogramata pentru 12 ianuarie 2017, conform Ohio Department of Rehabilitation and Correction.

Un caz asemanator cu cel al lui Dennis B. McGuire a fost inregistrat si in Statul Oklahoma, in timpul executiei lui Clayton Dorrell Lockett (n.1975), arestat pe 4 iunie 1999, pentru sechestrarea, violarea si uciderea odioasa (prin impuscare si „buried alive”/ingropare de vie!) a lui Stephanie Michelle Neiman (in varsta de 19 ani) pe 3 iunie 1999 in Comitatul Kay, condamnat la moarte pe 10 mai 2000 (confirmat in apel pe 5 octombrie 2005) si executat prin injectie letala pe 29 aprilie 2014.

Lockett Clayton a mai fost condamnat la 4 ani de inchisoare in 1996 in Comitatul Gardy pentru o tentativa de crima, iar mai devreme, in 1992 (pe atunci in varsta de 19 ani), a fost condamnat la 7 ani de inchisoare pentru jaf armat, tot in Comitatul Kay.

In dosarul condamnarii sale la moarte, acesta a fost protagonistul unei istorii criminale sordide, iesite din comun.

In jurul orei 10h30 pe 3 iunie 1999, Clayton Dorrell Lockett, insotit de catreShawn Mathis si Alfonzo Lockettpenetreza prin efractie in casa lui Bobby Bornt din Perry (statul Oklahoma), pentru a face rost de droguri, unde toti 3 il agreseaza cu o rara violenta pe acesta din urma.

Intamplarea face ca atunci cand Summer Hair si prietena ei Stephanie Neiman, ajung acasa la acesta (in vizita), ele sunt atacate si agresate si ele cu o cruzime inimaginabila de catre cei 3 si apoi violate cu brutaliate.

Dupe ce îl ligoteaza (leaga) cu ruban adeziv pe Bront si il duc in camera ccopilui sau Sam (in varsta de 9 luni), fac acelasi lucru si cu cele doua femei si le urca fortat in camioneta lui Bront, pe care le duc intr-o regiune rurala indepartata (in proximitatea unei grote) in Comitatul Kay, unde le bat din nou cu sadism si violeaza din nou, spunandu-le ca: „Daca vreti sa traiti, stiti bine ceea ce aveti de facut” (adica sa taca).

La riposta lui Neiman, aceasta este ranita grav de catre Clayton cu doua gloante (fara nicio mila, desi îi ruga pe cei 3 sa o lase in viata) iar ceilalti o vor ingropa de vie in grota!

In ceea ce o priveste pe Hair, ea a fost dusa acasa cu camioneta lui Bront acasa la acesta si amandoi amenintati ca daca vor „sufla o vorba” vor fi ucisi si ei (inclusiv, copilul Sam).

Evident, cei doi nu vor tace (asa cum au promis!) si vor alerta autoritatile politinesti, ceea ce va conduce arestarea celor 3 violatori-criminali in cursul zilei urmatoare.

Mentionam aici faptul ca executia „inumana” (in conditii de „tortura”) a luiClayton Dorrell Lockett(38 de ani), prevazura pentru 27 martie si practicata pe 29 aprilie 2014 in statul Oklahoma (Oklahoma state penitentiary-OSP din McAlester/deschis in 1908 cu 1.241 de locuri, securitate medie si maxima) a generat o serie de controverse, avand in vedere faptul ca acesta din urma ar fi decedat in urma unei crize cardiace dupa cca 43 de minute de la administrarea injectiei letale in urma, in conditiile in care, timpul pana la deces dureaza (conform documentelor din acest penitenciar, in acest deceniu) intre 5-8 minute (5 minute/Michael Wilson, Ronald Lott,Anthony Banks, George Ochoa, Michael Selsor si Jeffrey Matthews;6 minute/Kenneth Hogan, James DeRosa,Michael Hooper, Billy Don Alverson, JohnDavid Duty, Donald Wackerly si Julius Ricardo Young; 7 minute/Ray Thacker, Timothy Stemple siGary Welch; 8 minute/Garry Allen si Johnny Black).

Ca urmare a „esecului” inregistat cu executia lui Lockett, injectia letala care urma sa fie administrata lui Charles Frederick Varner (46 de ani), condamnat la moarte pentru violarea si uciderea lui Adrianna Waller (in varsta de numai 11 luni/crima de gradul 1) in 1999, cu mama careia Shonda Waller (in varsta de 22 de ani) traia in cuplu, prevazuta pentru 20 martie 2014 ora 20h00, a fost amanata cu 14 zile, datorita interventiei avoctatului acestuia, Madeline Cohen (sustinuta si de catre Richard Dieter, Directorul Centrului de Informare despre Pedeapsa cu Moartea), care s-ar fi opus cu fermitate executiei lipsite de demnitate ale carei „victime” ar fi fost ultimii condamnati la moarte (Dennis B. McGuire si Clayton Dorrell Lockett) in ciuda „justificarilor”, lui Jerry Massie (Purtatorul de cuvant al Serviciilor Corectionale) si Robert Patton (Directorul Departamentului Corectional din Oklahoma), conform carora, executia detinutilor mai sus mentionati ar fi durat exagerat de mult timp, din cauza unor afectiuni (medicale) ale acestora care n-ar fi fost depistate la timp (din lipsa manifestarii lor).

Chiar si Obama, Presedintele SUA, care sustinea (si sustine!) pedepasa capitala pentru „crimele odioase”, intr-un comunicat de presa pe 30 aprilie 2014, s-a declarat „socat” si profund dezamagit de „esecul” acestor executii (adica, de modul defectuos si regretabil in care acestea s-au derulat).

In aceste conditii, executia lui Charles Frederick Warner (statul Oklahoma) a fost reprogramata pentru data de 15 ianuarie 2015, in care un alt condamnat la moarte va fi executat in Florida: Johnny Kormondy(42 de ani), condamnat la moarte pe 7 octombrie 1994, pentru asasinarea (cu arma de foc), al lui Gary McAdams, dupa un jaf armat (in casa acestuia cu alti doi copmlici: Curtis Buffkin si James Hazen) si violul sotiei sale (sex oral) Cecilia McAdams, pe 7 noiembrie 1993 inEscambia County (statul Florida), pedeapsa confirmata in apel de catre Curtea suprema a Floridei pe 10 septembrie 1997, contestata din nou de catre Kormondy pe 8 mai 1999 (pentru un viciu de proceddura), respinsa de catre Curte, ca nefondata, pe 12 februarie 2003.

Un ultim recurs facut de condamnat la moarte pe 28 iulie 2003 in fata Curtii Supreme al SUA, este respins de catre aceasta pe 14 octombrie 2003.

Kormondy ar fi fost denuntat autoritatilor politienesti de catre Willie Long (care ulterior l-a gazduit), motivat de recompensa de 50.000$US acordata pentru orice informatie legata de crimina si a fost executat pe 15 ianuarie 2015, in jurul orei 20h15 la OSP (Oklahoma state penitentiary/McAlester).

Revenind acum la Charles Frederick Warner, acesta este arestat de catre autoritatile politienesti din Oklahoma pe 22 august 1997, iar Procurorul Lou Keel, a insistat de fiecare data, atat in prima instanta in 1991, cat si ulterior la recurs (2002 si 2003), ca inculpatul merita fara niciun fel de circumstante atentate, pedeapsa capitala, avand in vedere fapta sa odioasa si lamentabila, cu atat mai mult cu cat bebelusul era in incapacitate de a se apara.

Conform documentelor lui Kell, Warner (contra caruia chiar si baiatul lui in varsta de 7 ani a comparut in fata instantei in calitate de „martor”) a fost condamnat, de fiecare data la moarte cu 12-0 voturi din partea juratilor si sanctionat in plus, aditional, cu 75 de ani de recluziune criminala pentru agresiunea sexuala contra bebelusului.

In ciuda faptului ca Shonda Waller (mama bebelusului, crestina) insista asupra faptului ca ea este contra pedepsei cu moartea si considera ca modul cel mai crunt in care gestul lui Warner poate fi rabunat (din punctul ei de vedere) ar fi fost „ca acesta sa moara in inchisoare”!

Cu alte cuvinte, daca acesta pentru „crima sa vicioasa” a fi fost condamnat la inchisoarea pe viata incompresibila (fara posibilitatea eliberarii conditionate in timpul vietii).

Ca si Kormony, el a fost executat cu acelasi 3-cocktail, in jurul orei 19h30 (ora locala) la OSP (Oklahoma state penitentiary/McAlester), chiar daca celalat avocat al sau, Dale Baich, sustinea ca acest mod de executie prin injectie letala „mai devreme sau mai tarziu Curtea Suprema a SUA va fi obligata sa analizez cu mai multa responsabilitate”.

 

Un alt incident socant prin injectie letala cu 3-cocktail a avut loc si in Statul Arizona (Arizona State Prison Complex – Florence/Florence State Prison-Arizona Department of Corrections/deschisa in 1908, cca 3.946 locuri, securitate mixta), in care, datorita evenimentelor mai sus mentionate, executia lui Joseph Rudolph Wood (n.1958), condamnat la moarte pe 2 iulie 1991, pentru uciderea (cu un pistol de calibru .38), in cadrul unei violente domestice, a prietenei sale Debbie Dietz (in varsta de 29 de ani) si al tatalui acesteia, Gene (Eugene) Dietz (55 de ani),pe 6 decembrie 1989, intr-un garaj de automobile (al familiei Dietz) la Toucson (in Comitatul Pima/statul Arizona)si simultan la 15 ani de detentie criminala pentru agresiune.

Programata cu „precautie” pentru 23 iulie 2014, (timpul necesar pentru experimentarea utilizarii dozei optime de 3-cocktail in executii prin injectii letale, care au crear deja probleme in statele Ohio si Oklahoma), lui Wood i-ar fi trebuit cca 117 minute de agonie pana cand moartea „fizica” a acestuia sa fie, oficial, declarata de catre autoritatile penitenciare!

Legatura dintre Wood si Dietz (salariata al magazinului de piese al garajului familial de automobile din Toucson) care ar fi durat cca 5 ani, ar fi fost una dominata de violenta domestica, ceea ce ar fi provocat mai multe rupturi (cu noi inceputuri) al cuplului, pana cand aceasta din urma s-a hotarat sa puna capat definitiv relatiei cu Wood si sa solicite protectie din partea autoritatilor judiciare.

Turbat de suparare, pe 7 august 1989 Wood se duce la garaj si il ucide pe Gene cu un cartus (in piept), iar cu alte doua pe Debbie (in piept si abdomen), dupa care fuge de la locul faptei.

Reperat de catre 2 politisti care il someaza sa se predea, acesta simuleaza ca si cum ar depune arrma la sol, dar o recupereaza si in fuziada care are loc (schimb intens de focuri) dintre cei din urma si Wood, desi acesta este grav ranit (cu mai multe cartuse), dupa o interventie chrirugicala de anvergura, va supravietui.

Inainte de executie, dupa epuizarea tuturor procedurilor judiciare la nivel de stat si federal, inclusiv, in fata Comisiei de Garatii si Eliberare Conditionata si a Curtii Supre al SUA, care au respins cu fermitate dorinta lui Wood de a ramane in viata, pe 23 iulie 2014, autoritatile responsabile cu executia lui au anuntat ca vor utiliza un 2-cocktail de medicamente: midazolam (sedativ) in combinatie cu hidromorfina/hidromorfon narcotic (analgezic/derivat din morfina), adica acelasi 2-cocktail care ar fi fost utilizat si in injectia letala administrata lui Dennis McGuirein Statul Ohio pe 18 ianuarie 2014 (vezi mai sus) si caruia ar fi fost necesare 26 de minute de agonie pentru ca, in sfarsit, sa moara!

Acest lucru l-a facut pe Wood sa faca un recurs (prin intermediul avocatuilui sau Dale Baich) in fata Curtii Supreme al SUA si sa se opuna (fara succes) utilizarii substantei care urma sa fie utilizata in cadrul executiei acestuia pe 23 iulie, avand in vedere „esecul” inregistrat deja in cazul lui Clayton Dorrell Lockett si Dennis B. McGuire.

In petitia sa, el facea apel la violarea Amendamentului n°8 din Constitutia SUA, care interzice utilizarea unor substante in cadrul executiei prin injectie letala care „provoaca suferinta” condamnatului la moarte, cea ce, practic, este anulat in 1-ul Amendament!

Conform comunicatului unui purtator de cuvant al Procurorului general Tom Horne, reiterat si de catre seful Administratiei Penitenciare din Arizona, Charles Ryan, „protocolul arata clar ca Wood (al 26-lea in SUA in 2014 si al 37-lea executat in Arizona din 1992) era sub efectul sedativului incepand cu ora 13h57 (adica, imediat dupa 3 minute de la administrarea injectiei letale), pana la constatarea decesului acestuia la ora 15h49”.

In realitate insa (din surse sigure), autoritatile penitenciare au inceput executia la ora 13h52, iar la ora 13h57 acestea au raportat ca Wood era anesteziat, dar la ora 14h02 el a inceput sa respire si incepand de la ora 14h03 gura lui s-ar fi „(intre)deschis” iar acesta ar fi continuat sa respire (vizibil) pana la ora 15h02.

In plus, responsabilii cu executia, ar fi administrat injectia letala in 15 reprize (si nu o singura data) in cantitati de cate 50 mg (pentru un total de 750 mg), motiv pentru care, corpul lui Wood ar fi efectuat cca 600 de miscari spasmatice pe masa de executie pana la constatarea decesului acestuia la ora 15h49.

Suspendarea (temporara, intr-o prima faza) a executiei lui Wood pe 21 iulie (de catre cea de a 9-a Curte de Apel din Arizona) a dat sperante abolitionistilor, asigurandu-i ca acesta nu poate fi executat fara, ca intr-un comunicat, sa fie facut cunoscut publicului substanta injectabila utilizata in cadrul executiei.

Presedintele Curtii, Alex Kozinski, ar fi si remarcat faptul „ca ghilotina ar fi fost preferabila” sau in concordanta cu cele 5 metode de executie (utilizate in SUA: camera de gaz, electrocutarea, injectia letala, plutonul de executie si spanzurarea), ar fi preferabila „plutonul de executie”, pentru ca injectia letala „inselatoare” mascheaza brutalitatea executiilor.

Guvernatorul Statului Arizona Jan Brewer, in ciuda faptului ca s-a mirat de durata (lunga) a executiei, a sustinut si el legalitatea acesteia, precizand ca si Administratia Penitenciarelor ca „Wood a murit de maniera legala si n-a suferit asa cum rezulta din raportul medical, precum si conform marturiei celor prezenti in sala de executuie”.

Evident, familiile victimelor, si ele, s-au declarat „multumite” de cele vazute” , iar sora executatului sustinea ferm punctul de vedere al lui Brewer: „Nu stiti ce inseamna o suferinta insuportabila. O suferinta insuportabila este sa-ti vezi tatal ucis intr-o balta de sange, sa-ti vezi sora intr-o balta de sange”

Din fericire, Charles Ryan si Jan Vrewer au fost contrazisi de catre o serie de persoane oficiale prezente (participante) la executie (conform protocolul), care au denuntat barbaria cu care Wood a fost executat si atrocitatea de care acesta a avut parte in cele 117 minute cat a durat procedura (dupa injectia letala si pana la decesul acestuia).

In primul rand, conform avocatului sau Dale Baich, pe toata perioada executiei, Wood (inca in viata dupa o ora de la administrarea injectiei letale) ar fi „mormait” si „gemut” cautand cu orice sa respire (pentru a nu se sufoca!), motiv pentru care acesta intentiona sa depuna un recurs in regim de urgenta in fata Curtii Supreme Federale (SUA) cu scopul de a opri procedura de executie.

Si intr-adevar, „calvarul” sau „tortura” de care ar fi avut parte Wood in timpul executiei sale (cel de-al 3-lea esec in materie de executie prin injectie letala in prima jumatate a anului 2014, dupa cea a lui Dennis B. McGuire/18 ianuarie, respectiv, Clayton Dorrell Lockett/29 aprilie) a provocat protestatii imediate in mass-media americana dar si cele mai inalte sefere ale politicului american care au pus chiar problema reclamarii unui moratoar atat timp cat fiabilitatea executiei prin injectie letala cu 2-cocktail aminitit mai sus nu va fi examinata.

Marietta Karamanli (Franta), raportorul general al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei legat de abolirea pedepsei cu moartea s-a declarat „profund socata” de cruzimea cu care a fost executat Wood pe 23 iulie 2014, iar Diann Rust-Tierney de la Coalitia Nationala (americana) pentru abolirea pedepsei cu moartea afirma ca: „americanii sunt satui de aceasta barbarie”, in timp ce Bruxelles „regreta profund conditiile deosebit de vitrege in care s-a derulat executia lui Wood”, iar Richard Dieter, Directorul Centrului de Informare despre Pedepsea Capitala sustinea ca „este inadmisibil ceea ce s-a intamplat in timpul executiei lui Woods si trebuie sistate urgent astfel de executii”.

S-ar parea (n-ar fi exclus!) ca in statele americane in care pedeapsa cu moartea este in vigoare si practica in fapt executia prin injectie letala (introdusa din 1977, dupa reintroducerea pedepsei capitale in SUA la nivel federal in 1976), autoritatile ar fi recurs la prepararea substantei injectabile in farmacii (private) neomologate, dupa ce laboratoarele europene (partenere), din ce in ce mai ostile executiilor ar fi refuzat furnizarea acestora.

In incheiere, mentionam aici si faptul ca 80% dintre executiile care au avut loc in 2016, in SUA, au fost practicate in statele Texas (cca 25 Mil de loc/al doilea ca marime in SUA) si Georgia (cca 10 Mil de loc/al 9-lea stat ca marime in SUA), dar numarul acesrora (20/2016) a fost cel mai mic in ultimul sfert de secol (din 1991).

Din contra, in cel mai mare stat american, California (cca 37,5 Mil loc), in care desi in Culoarul mortii asteapta 741 de condamnati la moarte, in ultimul deceniu, nicio executie nu a ar fi fost practica.

In sfarsit, pana in prezent, dupa reluarea executiilor la nivel federal in SUA din 1977 si pana in prezent, 1.442 de condamnati la moarte au fost executati (printre care 16 femei, 22 de minori si 31 de straini), utilizand cele 5 procedee (metode) de executie: camera cu gaz (11), electrocutare (cu scaunul electric/158), injectia letala (introdusa din 1977/1.267), plutonul de executie (3) si spanzuratoare/spanzuratoare (3).

Cel mai mult ar fi progresat, ca mijloc de executie: injectia letala (cca 7,1%), urmata de camera cu gaz (5,4%), spanzuratoarea (3,1%) si scaunul electric (1,9%).

Repartitia anuala a executiilor este urmatoarea: 1/1977; 2/1979; 1/1981; 2/1982; 5/1983; 21/1984; 18/1985; 18/1986; 25/1987; 11/1988; 16/1989; 23/1990; 14/1991; 31/1992; 38/1993; 31/1994; 56/1995; 45/1996; 74/1997; 68/1998; 98/1999; 85/2000; 66/2001; 71/2002; 65/2003; 59/2004; 60/2005; 53/2006; 42/2007; 37/2008; 52/2009; 46/2010; 43/2011; 43/2012; 39/2013; 35/2014; 28/2015 si in sfarsit, 20/2016, cel mai mic numar de condamnati la moarte, executati, in ultimul sfert de secol.

Statele americane care au practicat executii sunt: Texas (538); Oklahoma (112); Virginia Occidentala (111); Florida (92); Missouri (87); Georgia (69); Alabama (58); Ohio (53); Carolina de Nord si de Sud (fiecare 43); Arizona (37); Louisiana (28); Arkansas (27); Mississippi (21); Indiana (20); Delaware (16); California (13); Nevada si Illionis (fiecare 12); Utah (7); Tennessee (6); Washington si Maryland (fiecare 5); Dakota de Sud, Idaho, Kentucky, Montana, Nebraska si Pennsylvania (fiecare 3); Oregon (2), respectiv, Wyoming, New Mexico, Colorado si Connecticut (1).

Astazi in SUA, statele in care sanctiunea penala de condamnare la moarte figureaza inca in Codul Penal (in afara de nivelul federal care este mentinut in continuare, respectiv, cel la nivelul militar) sunt: Alabama, Arizona, Arkansas, California, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Dakota de Sud, Delaware, Florida, Georgia, Idaho, Indiana, Kansas, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Missouri, Montana, Nebraska, Nevada,New Hampshire, Ohio, Oklahoma, Oregon, Pennsylvenia, Tennessee, Texas, Utah, Whasington, Wyoming.

Statele care au abolit pedepasa capitala sunt: Michigan (1846), Wisconsin (1853), Maine (1887), Minnesota (1911), Alaska (1957), Hawai (1959), Iowa, Vermont si Virginia Occidentala (1965), Rhode Island (1984), Dakota de Nord si New Jersey (2007), New Mexico (2009), Illinois (2011), Connecticut (2012), Maryland (2013),

Statele desi au in legislatia lor sanctiunea de condamnare la moarte dar nu le aplica in practica: New York si Massachusetts.

 

 

NOTA

A se vedea atricolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/12/impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea.html

 

ANEXA

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here