UK Bookmakers

Gemenii de la Toulouse. Cea mai mare catostrofa industriala postbelica franceza. Cauze posibile! (Partea I)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Corespondenta de la Paris

Procesul Uzinei AZF Toulouse

TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris

(Curtea de Apel, Camera Corectionala)

 

Pe 24 ianuarie 2017, a inceput, in fata Camerei Coretionale a Curtii de Apel Paris (Tribunalul de Inalta instanta- Camera Corectionala) al 3-lea proces al exploziei "Gemenilor" de la Toulouse (Uzina AZF/Azot Fertilizant, specializata in sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001, una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din intreaga istorie a Frantei (si cea de-a 2-a in Europa, dupa explozia centralei atomoelerctrice de la  Cernobîl/26 aprilie 1986), dosarul caruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am putut urmarii de aproape pe tot parcursul instrumentarii lui (inclusiv la celelate 2  procese anterioare/23 februarie-30 iunuie 2009, in Prima instanta, respectiv, pe 24 septembrie 2012, in Apel) timp de peste 7 ani, in care mai multe  anchete lansate de catre INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi  pus in evidenta faptul ca dintre cele cca 25.000 de persoane afectate intr-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei, cca ¼ aflate la mai putin de 1.700 de m de explozie ar fi fost ranite,  cca 1/3 dintre ele, in cursul lunilor urmatoare, ar fi fost obligate (nevoite) sa consulte un medic generalist, cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta si cca 1/100, chiar si din zonele indepartate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).

 

In general, 1/5 persoane aflata la mai putin de 1.700 de m sufera si astazi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar si astazi, peste jumatate (cca. 55%) ar prezenta inca sechele, intr-o forma  mai mult sau mai putin grava, iar ½ dintre  copii aflati in proximitatea focarului exploziei si  ¼  dintre cei aflati in zonele mai indepartate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificari comportamentale (probleme de somn, cosmaruri, neliniste, regresiune, somatizare, rezultate scolare modificate, etc.).

Astazi, la cel de-al 3 lea proces (care va dura cca 4 luni, pana pe 24 mai), in total,  cca 2.750 de persoane s-ar fi  constituit in parte civila (in cadrul mai multor asociatii: „Sinistratii din 21 septembrie”, „AZF Memorie si Solidaritate”, etc.), care, intr-un fel sau altul (direct sau indirect), se considera victime ale celei mai mari catastrofe industriale (a uzinei AZF Toulouse), care a avut loc in Franta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar in timpul procesului, 187 de martori ar trebui sa fie  fi audiati.

In acest context, cei 2 (ramasi) inculpati in dosar,  Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morala/juridica, pe atunci filiala al gigantului petroilier Total SA) proprietarul  uzinei AZF Toulouse si directorul acesteia, Serge Biechlin (persoana fizica), acuzati de „omucidere si vatamare corporala grava involuntara (din culpa)”, in ciuda imensului prejudiciu moral si material cauzat (31 de morti, cca 8.000 de raniti, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare si pagube materiale de peste 2Md€), risca 225.000€ amenda penala (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de inchisoare cu executare (maximum) si 45.000€ amenda penala (Serge Biechlin), dupa ce in urma procesului  desfasurat in perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amandoi au fost achitati in beneficiul indoielii (in Prima instanta),  iar pe 24 septembrie 2012, amandoi au fost condamnati in Apel (Grande Paroase la 225.000€ amenda penala, iar Serge Biechlin la 3 ani de inchisoare dintre care 1 an cu excecutare si la 45.000€ amenda penala)

Asumandu-si intreaga responsabilitate pentru cele intamplate pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avandu-l pe atunci PDG/Presedinte-Director General pe  Thierry Desmarest, care si el a fost citat la proces) a si despagubit deja victimele sale (sub forma de daune morale si materiale) la nivelul a cca 2Md€.

In Franta, in momentul de fata ar exista inca alte 600 de intreprinderi (in domeniul petro-chimic) cu un risc asemanator de explozie!

Ca ironie a  sortii  in aceasi perioada (aproximativ)cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfasoara in fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale pentru „complicitate la  asasinate teroriste”si procesul lui  Abdlekader Merah  (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah   (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de catre o unitate de lupta de elita RAID-Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasiona a Politiei Nationale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque/in dosarul caruia am fost implicat prin intermediul lucrarilor mele de investigatie)care, conform  unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Cautare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar si victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, presedintele asociatiei „Sinistratii din 21 septembrie”), ar avea intre ele o legatura „organica” (conform avocatilor apararii Simon Foreman si Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se si pe lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat).

 

Prabusirea Turnurilor  Gemene (cosurile uzinei AZF) de la Toulouse pe 21 septembrie 2001 in urma unei puternice explozii  (Ce s-a intamplat cu Gemenii de la Toulouse/Ziarul Politia Capitalei) dupa  numai 10 zile de la prabusirea Gemenilor WTC1 si WTC2  de la WTC la New York (Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea I), a dat nastere la o serie de confuzii si dezbateri in contradictoriu, atat in randul unitatilor si organizatiilor de lupta antiterorista, cat si in cadrul societatii civile.

Atat in SUA cat si in Uniunea Europeana, in general si in Franta, in particular.

Majoritatea autoritatilor implicate (direct sau indirect) in evenimentele de la New York, respectiv, de la Toulouse, erau convinse ca organizatiile teroriste islamiste (extremiste, fundamentaliste, jihadiste, etc.) vor continua sa comita atacuri sangeroase nu numai Statele Unite dar si restul lumii, inclusiv, in Uniunea Europeana, deci, in particular, si in Franta.

Si acest lucru  in ciuda faptului ca Franta a refuzat sa participe la operatiunile militare ale SUA si a aliatilor sai (in cadrul Coalitiei Multinationale) in Irak, dupa invazia acestei tari pe 20 martie 2003 (Operatiunea „Libertate Irakiana”), in cadrul Global War on Terror (Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) declansat pe 28 septembrie 2001, de catre Administratia Bush.

Ceea ce a urmat de atunci si pana in prezent, in cadrul acestui razboi in Lumea Occidentala, din toate punctele de vedere, a fost (si este) un adevarat dezastru: sute de teroristi islamisti (jihadisti) ucisi, arestati si incarcerati, dar milioane de oameni nevinovati (inclusiv, femei si copii) asasinati (victime colaterale) si delocalizati (refugiati), respectiv, dispresati in lume, care mor in conditii inumane, ca victime ale unor interese politico-economice meschine ale marilor puteri militare. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului din cartea autorului:" Allahu Akbar")

 

PREAMBUL

 

Procesul exploziei Uzinei AZF (Azot Fertilizant) de la Toulouse (la cca 3km de centrul orasului) deschis in epoca moderna sub acest nume in 1927, filiala a grupului petrolier francez ElfTotalFina, care, printr-un efect domino, a provocat importante pierderi umane (oficial: 31 de morti, printre care 21 de salariati si cca 2.500 de raniti, dintre care cca 30 in stare foarte grava) si uriase pagube materiale (cca 2Md €, dintre care 33Mil € reprezinta contravaloarea unor cladiri publice distruse integral sau partial) va debuta la TGI (Tribunalului de Inalta Instanta) de la Toulouse, pe 23 februarie 2009, dupa o instructie care a durat peste 7 ani, in fata Curtii (Camerei) Corectionale (compusa din 3 magistrati), ca si cum in dosar ar fi fost vorba de o infractiune delictuala („minora”) si nu una grava, criminala (judecata de catre o Curte cu Jurati/Curte Populara compusa in Prima instanta din 9 Jurati/dintre care cei 3 magistrati din Corectional si 6 cetateni alesi de pe listele ecelectorale, respectiv, 12 Jurati in Apel/3 magistrati si 9 cetateni alesi de pe listele electorale).

Acesta, care  va dura aproximativ 4 luni (pana pe 30 iunie 2009), timp in care cele 109 volume ale dosarului totalizant  53.820 de pagini (120 de volume pana la debutul celui de-al 3 –lea proces, la Paris pe 24 ianuarie 2017) vor fi minutios analizate, va fi in intregime filmat (conform principalului avocat al partii civile Agnès Caséro) in urma unei licitatii publice organizata de catre autoritatile locale in colaborarea cu Asociatia victimelor catastrofei (avandu-l presedinte pe Frédéric Arrou) la care au participat cateva zeci de companii specializate in domeniul audio-vizualului (imaginile fiind publice timp de o jumatate de secol/50 de ani de la pronuntarea sentintei), o permiera absoluta in Franta, intr-un dosar „neistoric” si corectional (in care pedeapsa maxima prevazuta de lege este 10 ani de detentie criminala, in raport cu un dosar criminal in care pedeapsa maxima in executare este de 30 de ani de recluziune criminala sau inchisoare pe viata, cu maximum 22 de ani incompresibili-perioada de siguranta, inainte de executarea careia, integral, o eliberare conditionata sub control judiciar nu poate fi solicitata).

Mentionam aici faptul ca pana la procezul AZF, in Franta, nu au fost filmate decat procesele cu caracter istoric (singurele autorizate prin lege): procesul lui Maurice Papon (1910-2007) si al lui Paul Touvier (1915-1996), judecati si condamnati pentru participarea lor la crime contra umanitatii.

Papon, fost primar (al Gretz-Armainvilliers/1955-1958 si al Saint-Amand-Montrond/1971-1983) deputat al Departamentului Cher (1968-1981) si Ministru al Bugetului (1978-1981), in timpul manadatului lui Valéry Giscard d’Estaing (n.1926/in functie intre 1974-1981), arestat in 1984 la Bordeaux si condamnat pe 12 aprilie 1998 la 10 ani de detentie criminala pentru complicitate la crime comise contra umanitatii (organizarea si arestaarea de evrei in perioada 1942-1944 in regiunile Gironde si Aquitaine), iar Touvier, fost functionar al Statului (politist), colaborationist cu Regimul de la Vichy (1940-1944), in timpul regimului politic condus de catre Maresalul Philippe Pétain (1856-1951), fost sef al Statului francez in perioada 1940-1944 (cel de-al Doilea Razboi Mondial), condamnat la moarte in 1946 (si confirmat in 1947) pentru numeroasele sale crime comise (contra evreilor) ca sef al Militiei de la Lyon (in timpul ocupatiei naziste).

In sfarsit, in urma aceastei explozii in care s-au prabusit cele doua turnuri gemene AZF (mai mici decat cele de la WTC New York), este vorba de o adevarata catastrofa nationala, cu care Franta nu s-a mai confruntat decat in timpul unor calamitati naturale de mari proportii, motiv pentru care  asociatia victimelor  trebuia sa „justifice” caracterul istoric al procesului, adica, interesul istoric al procesului pentru arhivele nationale (ale Justitiei).

Este meritul avocatilor asociatiei (care o vor si repezenta pe aceasta la proces), Stella Bisseuil, Agnès Caséro (avocati la Baroul toulosean din 1983) si Christophe Lèguevaques (pe atunci, tanar avocat la Baroul parizian), care au reusit sa convinga Curtea de Apel ca procesul prezinta un interes national si fundamental, nu numai pentru societatea civila, respectiv, autoritatile locale si regionale, dar si pentru comunitatea stiintifica, atragand atentia asupra consecintelor dramatice care pot rezulta in cazul unui accident in instalatiile industriale plasate in zonele urbane sau arii metropolitane de mare densitate urbana.

Mentionam aici faptul ca din informatiile pe care le detinem, chiar si Primarul de atunci Pierre Cohen (PS) al metropolei Toulousene (cu regiunea urbana, cca 1 milion de loc.) s-a constituit cu Primaria parte civila la proces pentru recuperarea uriaselor daune materiale, avand in vedere faptul ca pe o raza de cativa km in jurul exploziei, numeroase imobile apatinand primariei au fost complet distruse sau partial avariate (dintre care, ulterior, unele trebuiau demolate).

Imediat dupa catastrofa, autoritatile locale si regionale (Departamenul Haute-Garonne, Regiunea Midi-Pyrénées) au si trecut deja la negocieri (pe „calea amiabila”) cu ElfTotalFina pentru obtinrerea unor daune materiale, considerate de extrema urgenta.

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Inainte de a prezenta detaliat tragicul eveniment (catastrofa industriala), in Dosarul Corectional  AZF Toulouse (pe care l-am putut urmarii pe tot parcursul instrumentarii lui), consideram ca este necesar sa precizam o serie de aspecte legate de apartenenta acesteia unor grupuri petroliere franceze importante (care au gestinat-o si au exploatat-o), pentru ca „detaliile” acestora, au contribuit esential la prelungirea excesiva a anchetei.

Astfel, AZF de Toulouse, inainte de catastrofa, era o uzina chimica (de Azot Fertilizant) apartinand pana in 2005 societatii  GPN (Grande Paroise Azot/intreprindere chimica, fosta filiala al grupului petrolier Atofina/disparuta in 2004 in profitul grupului Arkema/prezenta in 50 de tari cu 19.000 de angajati si cifra de afaceri de cca 8 Md€,  aflat in componenta grupului  Total SA-intreprindere petroliera si de gazeificare franceza privata, creata in 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina si Elf/ex-Elf Atochem), astazi facand parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producator european si al 8-lea mondial de polietilena [(C2H4)n polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obtinut prin procesul de polimerizare/cca 90 Mil. tone, anual], fosta filiala a lui Total SA (cu sediul general la Paris-La Défense, prezenta in 130 tari cu cca 96.500 de salariati cu cca 35% in Franta si cca 16.000 de statii de carburant dintre care cca 3.700 in Franta, prima intreprindere franceza din punctul de vedere al cifrei de afaceri/cca 170 Md €, a 5-a in Europa si a 24-a pe plan mondial, privatizata in 1993, care apsoarbe in 1999 Petrofina/companie petroliera belgiana fondat in 1920, respectiv, in 2000, Elf Aquitaine/societate franceza de extratie petroliera), fiind cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume dupa ExxonMobil Corporation (societate petroliera americana cu sediul general la Irving-Dallas/Texas, creata in 1999, cifra de afaceri cca 350 Md€, 75.000 salariati), Shell/Royal Dutch Petroleum (companie petroliera anglo-olandeza creata in 1890 cu sediul general la Londra, cifra de afaceri cca 330 Md€, cca 94.000 salariati),  BP (APOC/Anglo-Persian Oil Company, companie petroliera anglo-iraniana creata in 1909 cu sediul general la Londra, cifra de afaceri cca 280Md€, cca 80.000 salariati), Chevron Corporation (ChevronTexaco, companie americana fondata in 1879 cu sediul generala in California, cifra de afaceri cca 180Md€, cca 67.000 salariati), ConocoPhillips (companie petroliera americana fondata in 2002 cu sediul general la Houston-Texas, cifra de afaceri cca 175Md€, cca 17.000 salariati).

Mentionam aici si faptul ca Elf Aquitaine, la randul ei ia nastere din fuziunea a 3 giganti petrolier in 1966 numit atunci ERAP (Intreprindere de Cercetari si Activitati Petroliere): RAP (Regiunea Autonoma al Petrolului, creata pe 29 iulie 1939), SNPA (Societatea Nationala a Petrolului din Aquitaine, creata pe 10 noiembrie 1941), respectiv, BRP (Biroul de Cautare al Petrolului, creat in 1945).

ERAP este redenumit in perioada 1967-1976 Elf-RAP, care din 1976 devine societatea SNEA (Societatea Nationala Elf Aquitaine).

Mai exact, atunci cand are loc explozia „turnurilor” gemene ale uzinei AZF Toulouse (Departamentul Haute Garonne, Regiunea administrativa Occitanie), aceasta se afla in proprietatea grupului petrolier Grande Paroise (Departamentul Seine et Marne, regiunea urbana pariziana/primul fabricant francez de ingrasamant azotat, cu o cifra de afaceri de cca 500 Mil € si un efectiv de cca 800 de persoane), care in afara de uzina mai sus mentionata,  exploata si alte doua mari intreprinderi industriale de acest tip: la Grandpuits-Bailly-Carrois (Departamentul Seine et Marne/Regiunea urbana pariziana), respectiv, la Le Grand-Quevilly/Regiunea urbana Rouen (Departamentul Seine Maritimes, Regiunea Normandia).

Acest grup petrolier, ratasat pe atunci grupului Total SA (diviziunea de Chimie), astazi (incepand din 1 iulie 2013), face parte din grupul Borealis AG (cu sediul General la Viena, creat in 1994, prin fuziunea dintre Neste Oyi/compania nationala petroliera a Finlandeisi Statoil/companie petroliera norvegiana fondata in 1972) apartinand simultan atat IPIC (International Petroleum Investment Company din Abu Dhabi/Emiratele Arebe Unite-64%) cat si OMV (Österreichische Mineralölverwaltung-34%, companie petroliera austriaca privata cu sediul la Viena, fondata in 1956).

In ceea ce priveste Atofina care inainte de ratasarea GPN la Total SA detinea cca 99,89% dintre actiunile acesteia, a fost absorbita de catre compania petroliera Arkema SA (specializata in chimia fina si a materialelor de performanta) prezenta atat in America de Nord si de Sud (38 de intreprinderi, cca 34%), cat si in Europa (59 de intreprinderi, cca 38%), respectiv, in Asia si restul lumii (39 de intreprinderi, cca 28%), prin cele 6 filiale ale sale:  Altuglas International (productie si comercializare de PMMA/Polimetacrilat de metil), Bostik (specializata in  solutii si materiale de lipit), Coatex (productie si comercializare de aditivi), CECA (activa in chimia de specialitati: aditivi bitum, fosfor, productie de petrol si gaz, agenti filtranti, carbon activ, etc.),  MLPC International (productie si comercializare a sulfurii de carbon, produse pentru industria cauciucului, compuse organice derivate din amoniac, etc.) si Sartomer (unul dintre principalii producator in lume de acrilate pentru sistemele de reticulare prin raze ultra violete/foto-reticulare care amelioreaza performanta adezivilor, fibrelor optice, cauciucului, etc.).

In sfarsit, UZF (care a mai fost supus unei explozii, printr-o simpla coincidenta, tot pe 21 septembrie in 1781, dintre cele 8 in total, dupa crearea acesteia in 1666 in cadrul industriei militare toulousene („Moulins à Poudre Royaux”), avand ca activitate principala sintetizarea amoniacului NHprin procedeul descoperit de catre chimistul german Fritz Haber (1868-1934, Premiul Nobel in 1918/hidrogenizarea diazotului/N2 gazos atmosferic prin intermediul dihidrogenului/Hgazos in prezenta unui catalizator) cu aplicatii si in industria militara (transformarea amoniacului in acid nitric, precursorul prafului de pusca sau in explozivi puternici ca TNT/Trinitrotoluen-C7H5N3Osau nitroglicerina-C3H5N3O9), in special dupa imbunatatirea metodei de catre inginerul chimist germanCarl Bosch(1874-1940, Premiul Nobel in 1931/Procedeul Haber-Bosh), unul dintre fondatorii si director IG Farben  (IG-Farbenindustrie AG/fondata in 1925,inchisa in 1952) care pana la sfarsitul celui de–al Doilea Razboi Mondial era specializata in producerea de amoniac sintetic (cu derivatele sale de ingrasaminte azotate, de explozivi), de biocide, gaze de exterminare (Zyklon B/pesticid pe baza de acid cianhidric prevetat de catre chimistul german Carl Balthasar Walter Heerdt (1888-1957/colaborator al lui Haber), de esenta sintetica, medicamente si coloranti, de plastic si cauciuc sintetic, pelicule fotografice si textile, etc.

Pe langa sintetizarea amoniacului, UZF (cu cca 480 de salariati, pe un teren de cca 65ha), creata pe 11 aprilie 1924 in cadrul ONIA (Oficiul National Industrial al Azotului) care si-a inceput activitatea de productie in 1927, se ocupa si de sintetizarea ureei [compus organic de forma CO(NH2)2/CH4N2O], respectiv, a nitratilor sau de sintetizarea produselor destinate agriculturii (ingrasaminte azotate) si de productia de explozivi (explozibili) pentru  industria miniera, din gaze naturale (Lacq gas field/descoperit in 1951 in regiunea Aquitaine, sud-vestul Frantei), iar in 1983 (cand productia acesteia depasea 960.000 de tone), ea devine primul producator si exportator mondial.

Intre timp, in proximitatea uzinei AZF (in special, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial) vor fi construite cartiere rezidentiale destintate salariatilor acesteia (Papus, Mirail, Empalot, etc.), iar Stadionul Gironis si TAC (Thoulouse Athlétique Club) suint create la initiativa conducerii intreprinderii, ceea vor contribui substantial la dezvoltarea economica a metropolei Toulouse (oarasul si regiunea sa urbana/metropolitana).

In ceea ce priveste SCGP (Societatea Chimica Grande Paroisie), creata, dupa Primul Razboi Mondial (in 1919) de catre gigantii industriali francezi AL (70%/Air Liquide, creat in 1902, specializat in gaze industriale/gaz pentru industrie, sanatate, mediul inconjurator, etc., cca 70.000 de salariati, cu cca 17.000 M€ cifra de afaceri) si SG (30%/Saint Gobain, creat in 1665, specializat in productia, transformarea si distributia/distribuirea materialelor, cca 185.000 de salariati, cu cca 45Md€ cifra de afaceri), implantata la Grand-Quevilly (regiunea urbana Rouen din 1929) devine primul producator francez de amoniac cu o capacitate de cca 5t/zi, pana la inchiderea acesteia in 1967, cand are loc infiintarea intreprinderii AGQ (Ammoniac de Grand-Quevilly/regiunea urbana pariziana), cu o capacitate de productie de 1.000t/zi care va fuziona pe 1 noiembrie 1987 cu AZF Toulouse, pe atunci filiala a CDF –Chimie (Charbonnages de France, institutie publica franceza cu caracter industrial si comercial creat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial/1946), cel mai mare producator francez (pe atunci) de fertilizanti, plasat in 1990, de catre Guvern (in urma restructurarii grupurilor publice) sub controlul Elf Aquitaine (vezi mai sus), numit, incepand din 1 mai 2007, GPN.

Mentionam aici si faptul ca dupa fuziunea dintre SCGP si AZF sub numele de Grande Paroise, grupul petrolier va gestiona aproape intreaga productie de ingrasaminte cu capital francez, inclusiv, al concurentului sau norvegian Norsk Hydro(grup creat in 1905 cu sediul general la Oslo/specializat in productie, rafinarea si fabricarea produselor de aluminiu, prezent in cca 50 de tari, cu cca 13.000 de angajati, cu 34,3% din capitalul acestuia detint de catre statul norvegian).

In sfarsit, in uzina AZF Toulouse (in care isi desfasurau activitatea cca 500 de angajati), pe 21 septembrie 2001, in jurul orei 10h17, un stoc de cca 375-400 tone de nitrat de amoniu destinat productiei de ingrasamant chimic explodeaza intr-un hangar al acesteia (centrat pe cladirile 221, respectiv, o parte pe 222) autorizat sa stocheze maximum 500 de tone), generand un crater urias de forma ovala (cca 75m lungime, 45m latime si 6m adancime).

 Explozia perceputa (auzita) si la cca 100 km de Toulouse este urmata si de un cutremur de pamant de cca 3,5 magnitudine pe scara Richter dar si de alte fenomene (mai mult sau mai putin ciudate), electrice, luminoase, sonore (etc.), nemaintalnite pana atunci in regiune, a fost evaluata la una echivalenta cu explozia a cca 35-40 TNT (trinitrotoluen/exploziv de referinta in calculul pirotehnic), ceea ce indica detonarea unei cantitati de 60-80 de tone de nitrat de amoniu.

Explozia ar fi avut consecinte mult mai dramatice daca stocul de produse toxice din cladirile adiacente ar fi explodat sau daca vagoanele de clor si de amoniac aflate in proximitatea cladirilor 221-222 ar fi fost avariate in timpul exploziei (avand in vedere si faptul ca uzina AZF era plasata la numai 3-4km de centrul orasului).

Din contra, daca ar fi fost deja reglementata depozitarea nitratului de amoniu la nivel european (directiva 80/876), adica: stocarea ingrasamintelor azotate in limite maxime de 28-31,5% de azot (80-90% de nitrat de amoniu); incadrarea nitratului de amoniu industrial-un exploziv puternic, intr-un cadru legislativ mult mai restrictiv (cu norme severe); etc., catastrofa industriala ar fi fost de proportii mult mai reduse. 

In plus, adiacente cu cladirile 123, 124 si 125, acest ansamblu de cladiri (inclusiv hangarul explodat) nu a fost echipat cu un sistem de detectare a incendiilor, iar 221-222 nu erau prevazute nici macar cu detectoare de oxid de azot, iar o ancheta facuta de catre doi membri al fostului CHSCT (Comitetul de Ingiena, Securitate sial Conditiilor de Munca instaurat in 1947, devine obligatoriu in totate institutiile publice si private cu mai multi de 50 de salariati, conform art. L. 4612-1 din Codul Muncii) al uzinei Grande Paroise, in 2007 (cand inca ancheta nu era inchisa) iau initiativa personala (fara sa-si  consulta colegii) de a difuza o nota in care dau perfecta dreptate versiunii oficiale (expertilor), in care chiar daca admit faptul ca  n-ar fi fost imposibila explozia filtrului JF 302 N  (in stare avansata de degradare si neintretinut corespunzator care ar fi putut bloca procesul de evacuare al gazelor) plasat in partea superioara al turnului (presupus si in cadrul anchetei stiintifice), stocarea varsata al nitratului industrial ar putea fi fost si ea cauza exploziei.

In rest, bilantul este catastrofic atat din punct de vedere al pierderilor umane cat si al daunelor materiale,  fiind fara precedent in istoria tragediilor industriale franceze, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Din investigatiile pe care le-am intreprins in acest dosar a carui instrumentare a durat mult mai mult decat era prevazut (peste 7 ani/excesiv de mult intr-un dosar corectional), bilantul tregediei este impresionant: oficial, 31 de persoane si-au pierdut viata, dintre care 10 salariati al grupului petrolier GPN si 11 a uzinei AZF (in interior), respectiv, 8 in exteriorul acesteia, iar alte cca 2.500 de persoane au fost ranite (dintre care 897 grav/cu 30 in stare critica) dintre cei cca 8.000 care au necesitat ingrijiri medicale, dintr-un total de cca 25.000 de persoane care au fost afectate psihic (direct sau indirect) datorita exploziei hangarului uzinei (cladirile 221-222).

Unii dintre ei au si decedat intre timp, insa nu am reusit sa-i „identificam”, pentru ca nu exista din cate stim, nici un document oficial care sa-i fi monitorizat. 

Insa, la sfarsitul anului 2002, cca 14.000 de persoane erau inca sub tratament medical pentru depresie, insomnie, probleme psihice, etc.

In timpul instrumentarii dosarului care a durat peste 7 ani, de-a lungul mai multor anchete lansate de catre INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar), acestea ar fi  pus in evidenta faptul ca cca ¼ dintre cei aflati la mai putin de 1.700 de m de explozie ar fi fost raniti,  cca 1/3 dintre acestia, in cursul lunilor urmatoare, ar fi fost obligati (nevoiti) sa consulte un medic generalist, cca 1/10, ar fi fost spitalizati de urgenta si cca 1/100, chiar si din zonele indepartate, ar fi fost traumatizati fizic (41,4% cu probleme auditive) sau psihic (49,5%).

In general, 1/5 persoane aflata la mai putin de 1.700 de m sufera si astazi de probleme auditive iar atunci, toate, ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar si astazi, peste jumatate (cca. 55%) ar prezenta inca sechele, intr-o forma  mai mult sau mai putin grava, iar ½ dintre  copii aflati in proximitatea focarului exploziei si  ¼  dintre cei aflati in zonele mai indepartate ale acesteia, prezentau (pe atunci) modificari comportamentale (probleme de somn, cosmaruri, neliniste, regresiune, somatizare, rezultate scolare modificate, etc.)

Din punct de vedere material, explozia a cauzat distrugeri de mare anvergura in sud-vestul metropolei Toulouse (peste 2Md€ daune materiale, din care 33Mil€ reprezentand contravaloarea daunelor provocate in urma distrugerii celor 107 cladiri publice), fara insa sa distruga integral turnul AZF, compus din cele doua „cosuri” (turnuri) gemene uriase (demolat dupa catastrofa), care de-a lungul timpului a fost un obiectiv de reper pentru avioanele comerciale (dar si militare) care aterizau pe Aeroportul International Toulouse-Blagnac (cca 9 Mil de pasageri anual), al 5-lea aeroport francez (dupa numarul de pasageri), dupa Paris-Roissy (Charles de Gaulle/cca 68 Mil), Paris-Orly (cca 30Mil), Nice-Côte d’Azur (cca 13 Mil), Lyon-Saint Exupéry (cca 11 Mil) si Marseille-Provence (cca 10 Mil).

Sunt complet distruse zonele comerciale din proximitate: Dartry (Darty Plc, Kesa Electricals pana in 2012) grup englez (prezent in Franta, Italia, Portugalia si Turcia) creat in 2003, specializat in distribuirea (distributia) materialului electromenajer in Europa si Turcia, respectiv, Brosette (grup apartinand concernului Saint Gobain Distribution Bâtiment France, leader mondial in conceperea si distribuirea materialelor de constructii, sanitare, de caldura si  de instalatii), impreuna cu 150 de autobuze aflata in de depoul Langlade al SEMVAT (Societatea de transport public pa actiuni/SA al aglomeratiei urbane Toulouse/fondata in 1973), cu finantare mixta: publica-80% (35,97% Toulouse Métropole; 16,33% Toulouse ville si 25% Departamentul Haute Graonne al carui Prefectura este Toulouse) si privata-20% (din care cca 10% Transdev/Veolia-Transdev prin fuziunea in 2011 cu Veolia Transport, intreprindere franceza multinationala, unul dintre cei mari mari operatori mondiali de transport din lume/cca 83.000 de salariati si 7Md€ cifra de afaceri facand parte din grupul C3D/RATP-Regiunea Autonoma de Transport Parizian/fondata in 1949, cca 60.000 de salariati, cca 6Md€ cifra de afaceri cu cca 3-3,2Md de pasageri transportati anual).

Sunt partial distruse sau grav avariate o serie de intreprinderi (IMM-uri) private instalate in directa sau indirecta vecinatatea a uzinei, piscini, sali de sport (gimnastica), sali de concerte, respectiv, obiective publice ca Liceul Déodat de Séverac si Liceul Joseph Gallieni, Palatul sporturilor, sala de spectacole Bikini, Scoala Nationala Superioara de Ingineri de tehnici si tehologii in Chimie (Scoala Nationala de Chimie), respectiv, Centrul spitalicesc Gérard Marchant.

Mai precis, conform documentelor de la Prefectura Departamentului Haute Garonne (cu capitala la Toulouse), peste 30.000 de locuinte ar fi fost grav avariate (dintre cele 55.000 fectate  sub o forma sau alta, iar cca 38,7% chiar si din zonele indepartate sau distruse complet (cele aflate in proximitatea focarului exploziei) cu cca 80.000 de sinistrati.

Explozia ar fi avariat cca 3.500 de intreprinderi, 18 crese, cca 120 de institutii de invatamant: 82 de scoli primare (dintre care 31 aproape integral), scolile Maurice Jacquier si Oustalous (in intregime reconstruite), 18 scoli generale, 11 licee (din care liceele Françoise si Gallieni reconstruite integral), 4 institutii de invatamant superior, printre care si Scoala Nationala de Chimie (reconstruita) si 3 centre universitare, respectiv, 77 de institutii sociale, culturale, sportive si administrative. (A se vedea si imaginile video care pun in evidenta dimensiunile uriase/fara precedent, ale marii catastrofe industriale, considerata de catre experti si autoritati judiciare, respectiv, specialisti in domeniul catastrofelor si asigurarilor,  drept cea mai mare in Franta dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial: Telejurnal Antenne 2;Telejurnal France 2; Telejurnal A2; Telejurnal Fr3; Telejurnal France3).

Printre consecintele directe ale catastrofei industriale putem mentiona si anularea Marelui turneu de tenis incepand din 2001 (care era organizat anual la Palatul Sporturilor Toulouse din 1982) si transferat din 2003 la Palatul sporturilor de la Metz (Departamentul Moselle/Regiunea administrativa Grand Est).

Peste 1.300 de intreprinderi (private sau publice, reprezentand 20.769 de locuri de munca) din toate sectoarele de activitate au fost atinse de suflul exploziei si partial distruse, anul urmator (in 2002) fiind suprimate 960 de locuri de munca in 16 intreprinderi, inclusiv, la AZF, Tolochimie si in cadrul grupului SNPE (Societatea Nationala de Pudra si Explozivi/Explozibili, multinationala fondata in 1971 si inchisa in 2013), producatoare de materiale energetice si explosive pentru constructii civile si industriale, mine, chimie si derivate chimice, dar si de materiale propulsante pentru armamente balistice militare si civile (aerospatial) sau aibag-uri (pentru autovehicule rutiere), ale carei activitati militare au fost preluate de catre Herakles (Safran Ceramics/intreprindere industriala aerospatiala franceza creata in 2012, iar din 2016 de catre ASL/Airbus Safran Launchers creata in 2015 de catre Airbus Industrie/EADS [1]grup aeronautic si aerospatial european creat in 2000, respectv, Safran-grup industrial si tehnologic francez in domeniul aeronauticii si aerospatial creat in 2015, pentru dezvoltarea rechetelor cu reactie Ariane 6 de putere medie si mare), respectiv, Nexter S.A (grup industrial da armament francez creat in 1973-fabricant de materiale si echipamente militare utilizate in lupta terestra, aeroterestra, aeronavala, si navala).

Peste 1.400 de salariati au fost concediati partial din 133 de intreprinderi si 3.378 de declaratii de accidente de munca ar fi fost monitorizate de catre autoritatile de resort, totalizand o pierdere de 40.000 de zile de munca la productia industriala regionala (a regiune metropolitane Toulouse).

Am aflat ca din cca 80.000 de solictari de despagubire, 19.012 de dosare ar fi fost depuse la compania multinationale de asigurari si reasigurari AON Belgium (370 de colaboratori cu sediile la Bruxelles, Liège, Gand, Anvers) al gigantului petrolier TotalFina, pentru prejudicii corporale cauzate de explozia Uzinelor AZF  (cca 330 Mil.€) si 11.436 de dosare (dintre  care 7.657 cu „risc de imbolnavire”)  la CNAM (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate), ca  urmare a exploziei uzinii.

Victimele exploziei uzinelor AZF, constituiti in asociatie vor depune nu mai putin cca 600 de plangeri contra societatii petrochimice Grande Peoise.

            Conform documentelor FFSA (Federatia Franceza a Societatilor de Asigurari) pe care le-am putut studia, in urma exploziei uzinelor AZF, 75.000 de sinistre ar fi fost declarate, din care cca 92% de catre particulari, iar daunele intreprinderilor reprezinta cca. 88,7% din rambursari.

Imediat dupa drama, confuzia este mare si ia proportii uriase aproape instantaneu, atat in cadrul tentacularului organism de conducere al grupului petrolier cat si in cadrul sericiilor competente in materie de securitate nationala, respectiv, in randul societatii civile.

Fiind inca sub influenta atentatelor teroriste de la New York pe 11 septembrie 2001, multi considera ca ar fi vorba de  un atac terorist, insa dupa 3 zile de ancheta, Procurorul Republicii de la Toulouse, Michel Bréard, considerand ca este vorba de un accident (datorat unei erori umane in urma manipularii incorecte a unor produse usor explozibile), de o “catastrofa industriala” de “dimensiune nationala” (cu o certitudine de peste 90%) si nu de un atentat de natura confesionala (musulmana) ca la New York, pe 28 septembrie, acesta va deschide, in sfarsit, o “informatie judiciara” pentru cercetarea cauzelor catastrofei.

In iunie 2002, 13 persoane sunt inculpate in dosarul AZF (dintre cele 19 audiate initial), anchetatorii considerand ca acestea se fac vinovate pentru prepararea unui “amestec accidental de produse de clorat si amonitrate”. Sunt retinute urmatoarele capete de acuzare: “omucidere si vatamari corporale involuntare”, “distrugere sau deteriorari involuntare de bunuri ca efect al exploziei”.

Conform pistei privilegiate de catre Bréard, cu cca ¼h inainte de explozie, un angajat al unei firme care lucra pentru AZF, ar fi varsat cca 500kg de produs de clorat (DCCNa, destinat intretinerea piscinelor) peste un stoc de amonitrat (ingrasamant azotat mineral pe baza de nitrat de amoniu NH4NO3) de mare dosaj (33-34,5% azot), stocat (varsat), in principiu, in saci de 50kg sau 500kg.

Desi conform anchetei nu ar fi fost clar daca amonitratul ar fi fost de mare dosaj sau mediu (26-27,5% azot), acest lucru nici nu a prea conta pentru ca efectul ar fi fost aproape acelasi.

Important este faptul ca in cadrul mai multor reconstituiri efectuate in octombrie 2002 s-ar fi evidentiat si faptul ca cele doua produse care au interactionat (chimic) nu puteau fi confundante de catre manipulator datorita mirosului deosebit de puternic degajat de catre DCCNa.

Pentru a iesi din impas, expertii presupun ca explozia ar fi fost posibila chiar si in cazul in care numai cateva kg de DCCNa ar fi fost dispersate (imprastiate) pe podea            (sol) in urma manipularaii acesteia de catre angajati, fara ca ulterior sa fi fost facut menajul inainte de stoparea activitatii (ceea ce ar fi evitat persistenta mirosului acestuia in incapere).

Avand in vedere faptul ca, conditiile de stocare ale materialelor inflamabile (implicate in explozie) in hangar (cladirea 221), ar fi lasat mult de dorit,  explozia s-ar fi fost datorat, intocmai si acestora: spatiu inchis lipsit de ventilatie suficienta, lipsa de oxigen, prezenta de gaze toxice (in amestec) in incinta incaperii.

Insa, pe de o parte, analiza esantionului (probei) prelevate de catre functionarii de politie al SRPJ (Sereviciul Regional de Cautare al Politiei Judiciare) Toulouse de la fata locului (exploziei) in noiembrie 2001, infirma aceasta conjectura.

Pe de alta parte, incalzit in principiu pana la 165°C, temperatura nitratului de amoniu ar fi trebuit sa atinga temperaturi de peste 200°C intr-un spatiu confinat (volum inchis total sau partial) specific hangarului (cladirii 221), pentru producerea unei explozii, ceea ce la AZF n-ar fi fost cazul.

Si totusi, amesteculanumitor substante, cum sunt nitratul de amoniu si mazut (mazout/combustibil derivat din petrol) poate declansa o explozie, ca dovada ca un asemenea amestec a fost utilizat si in atacurile teroriste de la World Trade Center pe 26 februarie 1993, contra TWC1 (Turnul 1/Nord) in care vor fi ucise 6 persoane si ranite 1.042, in urma exploziei unei masini-capcana (incarcata cu 680 de kg de explozibil) care va da nastere si unui un crater de dimensiuni uriase (30m x 40m) pana la nivelul (etajul) 5 al cladirii, care s-ar fi prabusit daca acesta ar fi fost plasat mai aproape de fundatie (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: 3. Terorismul nu are religie (Partea III)! Terorismul islamist in Lumea Occidentala pana la declansarea GOWT (Global War on Terror), respectiv, in cea de la Oklahoma City (din fata cladirii guvernamentale federale Alfred P. Murrah) pe 19 aprilie 1995 comis cu un camion-capcana (incarcat cu 2.300 kg de explozibil) de catre Timothy James McVeigh (1968-executat la Penitenciarul Terre Haute pe 11 iunie 2001), un veteran al Armatei Americane, simpatizant al Militia Movement –apropiat anarhismului de dreapta si national anarhismului cu tendinte paramilitare), cu complicitatea lui Terry Lynn Nichols (n.1955, condamnat la inchisoare pe viata si incarcerat la Inchisoarea Federala de Maxima Siguranta ADX Florence/statul Colorado), care a facut 168 de morti (printre care 19 copii) si 680 de raniti intr-o explozie de  mare anvergura (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: 4. Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror).

In ambele cazuri insa au fost tilizate detonatoare puternice, ceea ce n-ar fi fost cazul in catastrofa de la AZF (daca excluden atentatul terorist), dar cunoastem faptul ca intr-o alta parte a uzinei se fabricau pastile de clor (tricloroisocianurice), care ar fi fost varsat involuntar (accidental) peste o mare cantitate de nitrat de amoniu, iar clorul din tricloroisocianura, in amestec cu nitratul de amoniu poate da natere la temperatura mediului ambiant la triclorura de azot, un lichid istabil, care poate exploda violent la o temperatura de cateva zeci de grade (60-90°C), ceea ce face ca Michel Bréard sa-si concentreze ancheta, nu in directia unui posibil atentat terorist, ci in cea a unei „erori umane” comise in timpul manipularii materialelor explozibile.

Expertul judiciar Jean-Louis Lacoume (Absolvent de Normale Sup (ENS) -Scoala Normala Superioara/cea mai prestigioasa institutie franceza de invatamant superior stiintific, Profesor de fizica la INPG/Institutul National Politehnic din Grenoble, Director de Cercetare in domeniul tratamentului de semnal care a condus campania seismica-seismologica din vara anului 2004), insarcinat cu o ancheta stiintifica a analizat cele 7 inregistrari video ale catastrofei AZF facute in locuri diferite (ale metropolei): la Hotel Dieu-Saint Jacques (CHU-o parte al Spitalul Universitar Toulouse), Urssaf (Centrul de Colectare a Cotizatiilor de Securitate sociala si a Alocatiilor Familiale), Aeroportul Toulouse-Blagnac, Radio Présence, Purpan (cartier limitrof al metropolei toulousene care gazduieste mai multe spitale si revicii CHU: Sptalul Pierre-Paul Riquet, Spitalul de Copii, Spitalul Paule de Viguier,  Noul Spital, Garonne/Villa Ancely si Casselardit/Casselardit – Junod, respectiv, Scoala de Ingineri (stiintele vietii, stiinte agroalimentare, stiinte agricole, marketing si management), Scoala Dentara si Air France.

Dupa parerea acestuia, cele doua explozii cvasisimultane care ar fi fosyt percepute de catre majoritatea martorilor (10h17m55s, respectiv, 10h18m6s/conform Profesorului Naylor de la Imperial College of London), gratie sonometrului de o mare fidelitate de la CCI (Camera de Comert si Industrie) Toulouse, ar fi reprezentat o unica explozie: o unda seismica, urmata de alta, acustica (cca de 7 ori mai putin lenta decat cea seismica).

Pentru 5/7 inregistrari, expertul a explicat „dubla” explozie prin trecerea undelor seismice cu o viteza de 2.000m/s, urmata de trecerea celor acustice cu 340m/s (ccea ce dintre cele doua evenimente variaza liniar cu distanta, iar la cca 3-4 km de explozie se manifesta printr-o intarziere de cca 10 s), cu o amplitudine cuprinsa intre 0,1-0,5, pentru o magnitudine cuprinsa intre 3,2-3,4 pe Scara Richter (conform CEA/Comisariatul Energiei Atomice si a Energiilor Alternative-EMSI/Laboratory of seismic mechanic studies)

Din contra, in cazul celei de-a 6-a explozii (la Aeroportul Blagnac), cele doua unde ar fi fost fost separate numai de 4,4s.

Explicatia este insa data prin comparatie cu explozia pe 12 septembrie 2011 in Kenya  a unui rezervor de combustibil (conducta de gaz) aparatinand societatii petroloiere publice  KPC (Kenya Pipeline Company) din zona industriala Lunga-Lunga a orasului Nairobi (regiunea Sinai/dens populata), datorita unor scurgeri importante (cauzate de o defectiune la o supapa), care ar fi ucis  cca 100 persoane  (si ar fi ranit grav, alte 116), in care aceasta ar fi fost urmata de catre o alta explozie (secundara) datorata unei coline din apropiere.

Cu alte cuvinte, conform Prof. Jean-Louis Lacoume, un asemenea „efect” de „ecranare” ar fi avut loc si cu ocazia explozaiei uzinei AZF.

Mentionam aici si faptul ca accidente petroliere in Kenya (cu efecte asemanatoare) au mai avut loc si pe 31 ianuarie 2009 la Molo (Nakuru) in care mor cca 133 de persoane si peste 200 sunt grav ranite, datorita unei „electricitati statice” prezente la locul exploziei sau pe 19 iunie 2009 la Kapokyek (Kericho), in care 4 de persoane sunt ucise si cca 45 au fost ranite grav si foarte grav (cu arsuri peste 50% din suprafata corpului).

Din contra la Purpan, in cea de a 7-a inregistrare, nu s-ar fi inregistrat decat o singura explozie!

Conjectura luiJean-Louis Lacoume este sustinuta si de catre Joël Coudrieau, expert citat de catre Ministerul Public si confirma teza unei singure explozii (a unei „supe” chimice”) anuntata pe 26 septembrie de catre Matthieu Sylvander si Annie Souriau, sefa echipei de seismologie de la Observatorul  Midi-Pyrénées din Toulouse (CNRS/Centrul National de Cercetare Stiintifica-Universitatea Paul Sabatier).

Ulterior, alti magistrati au fost numiti in acest dosar, Procurorii Republicii, M. Soubelay, Paul Michel si Judecatorii de Instructie (responsabili cu instrumentarea dosarului), Joaquim Fernandez, Didier Suc  si Thierry Perriquet (din noiembrie 2003).

Ultimul dintre ei, Judecatorul de Instructie, J. Fernandez solicita desemnarea unui colegiu de experti studiul detaliat ale cauzelor tehnice care ar fi putut provoca explozia format din specialistii in domeniu, Daniel Van Schendel, Dominique Deharo, Claude Calistisi Jean-Luc Geronimi, care vor confirma intr-o mare masura teoria profesorului  Jean-Louis Lacoume.

In acest context, in iunie 2004, in dosarul AZF, JI Perriquet inceteaza urmarirea penala a 9/13 persoane inculpate, din motivul ca nu ar exista  „probe suficiente” pentru a-i trimite pe acestia in fata instantei judecatoresti, iar in decembrie 2005, este disculpat si seful atelierului implicat in productia substantelor explozive, pentru ca pe 13 iulie 2006, sa fie disculpat si manipulatorul produselor explozibile stocate in hangar (cladirea 221), suspectat ca ar fi amestecat din gresala sau intentionat, produsele de clorat cu nitratul de amoniu, care n-ar fi comis nicio eroare „profesionala” in manipularea acestora.

Din contra, pe 18 mai 2006 este inculpata “Grande Paroisse” S.A. (filiala a grupului Total) cu capetele de acuzare: “imprudenta”, “neatentie”, “neglijenta sau violare deliberata a unei obligatii particulare de securitate” (DMRS nr.106, primul trimestru 1974, Rubrica nr.405 devenita 1330), iar pe 31 mai 2006, in urma mai multor sesizari (sub forma de memoriu) ai avocatilor partii civile (ianuarie si septembrie 2003, respectiv, august 2004), si directorul acesteia Serge Biechlin, pentru „omucidere si vatamare coporala grava involuntara” (din culpa), caruia i se mai reproseaza si “neglijenta in ceea ce priveste securitatea intreprnderii”.

Cu mai multe precizie, pe 5 septembrie 2003, contra avizului Procurorului Republicii, JI Thierry Perriquet inceteaza urmarirea penala in ceea ce priveste 10 persoane din cele 13, ramanand inculpate numai trei salariati de la tratamente termice (Gilles Faure, Serge Paillas, Thierry Clément) pana la inculparea lui Serge Biechlin.

Mai tarziu, sunt disculpati Clément, pe 9 octobrie 2003 si Paillas, pe 7 iulie 2004.

Pe 13 iulie 2006 este disculpat si Faure.

Pe 9 iulie 2007 JI Perriquet (cu putin timp inainte sa fi fost numit la Curtea de Apel din Monaco), termina instrumentarea dosarului si îi trimite pe cei 2 inculpati ramasi (Sociatea “Grande Paroisse” S.A., persoana morala/juridica si directorul uzinelor AZF, Serge Biechlin, persoana fizica) in fata Camerei Corectionale al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Toulouse (conform art. 221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17; R231-54-1; R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul de Procedura Penala francez).

Contrar JI Thierry Perriquet, acesta din urma, care era absent din uzina pe 21 septembrie (ceea ce ar fi regretat profund!), era ferm conins ca explozia hangarului se datora unui atac terorist, ceea ce sustinea cu convingere si la proces  (unde incerca sa impresioneze profund victimele catastrofei prin compasiunea sa fata de acestia, prin remuscarile  pe care  le-ar fi avut datorita tragediei): „Pe 11 septembrie 2001, cand au avut loc atentatele teroriste de la New York, eram in vacanta. (...). Atunci ma gandeam ca o uzina pe care o conduc (cu cca 40.000 de tone de produse periculoase) ar putea fi o tinta (pentru teroristi). Am aflat atunci ca uzina vecina a grupului SNPE (aflata la cca 600m de AZF), beneficia inca de la 1 septembrie de programul Vigipirate/antiterorist (n.r/cu atat mai mult cu cat pe  pe 13 decembrie 2011 in jurul orei 21h45 a avut loc o alte explczie fara sa faca victime, la o alta uzina vecina aflata la cca 1.200m, Saica Pack, specializata in fabricarea de cartoane ondulate). La uzina AZF, totul functiona perfect (mergea bine). (...). Ma gandeam ca trebuie sa fiu paranoiac. Imediat am luat masuri pentru intarirea securitatii uzinei. Dupa care, am plecat in vacanta in ziua care preceda explozia.

Cu alte cuvinte, Biechlin, ar fi fost convins (contrar anchetei stiintifice si administrative) ca uzina pe care o dirija din 1998 ar fi fost o „uzina model”  (intr-o stare „perfecta functionare” din toate punctele de vedere), inclusiv,  cu un personal bine pregatit, performant, motivat, dinamic, etc.: „Noi avem 14 motive succesive care interzic din punct de vedere chimic, explozia. (...). Pista chimica este strict imposibila (contrar anchetei stiintifice si administrative care au privilegiat aceasta pista accidentala). Nu stiu ce s-a intamplat. (...).

Acest punct de vedere (atacul terorist) este privilegiat (sustinut) si de catre aparare (atat in prima instanta/23 februarie-30 iunie 2009, cat si in Apel/septembrie 2012) si dezvoltat, ulterior, in lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat,  mai ales ca explozia a avut loc numai cu 10 zile dupa atentatele terortiste de la New York.

Pista urmata de catre SRPJ (Serviciul Regional de Cautare al Politiei Judiciare) Toulouse si DCRG (Directia Centrala de Informatii Generale a DGPN/Directia Generala a Politiei Nationale care fuzioneaza pe 1 iulie 2008 cu DST/Directia de Supraveghere al Teritoriului dand natere la DCRI/Directia Centrala de Informatii Interne care devine cel mai important serviciu de informatii interne francez: EDVIGE & CRISTINA, noile fisiere al Directiei Centrale de Informatii Interene Francez (DCRI) este abandonata dupa numai cateva zile de la catastrofa la interventia autoritatilor franceze de la Paris.

Conform declaratiei lui Alain Cohen, ofiter la SRPJ (implicata in ancheta antiterorista de la AZF), acesta l-ar fi auzit pe fostul sef al acestuia Marcel Dumas (intr-o conversatie telefonica cu Prefectura) afirmand: „Daca Paris vrea ca explozia sa fie un accident, atunci va fi un accident”!

Perchezitia efectuata la domiciliul principalului suspect Hassan Jandoubi (un muncitor interimar de confesiune musulmana) al carui cadavru este identificat in proximitatea craterului exploziei, a fost facuta de catre anchetatori dupa ce apartamentul acestuia a fost golit de toate efectele sale personale.

In plus, nici comunicatiile lui telefonice n-au fost studiate detaliat.

Cei care sustin aceasta pista sunt convinsi ca ancheta in acesta directie a fost stopata data unei presiuni politice din partea autoritatilor statului care ar fi dorit ca explozia sa fie considerata o „catastrofa industriala”.

Conjectura are la baza si declaratia medicului legist de la CHU Purpan, Anne-Marie Duguet (pe care anchetatorii n-ar fi obtinut autorizatia sa o interogheze) care facea referire la costumatia lui Jandoubi (intalnita in cazul islamistilor jihadisti kamikaze): 5 slipi si 6 chiloti (largi/gen Bermude) suprapusi peste un corp excesiv de curat (spalat cu grija si intretinut cu cosmetice), ceea ce sugera ideea „ca individul s-ar fi pregatit pentru o relatie cu Dumnezeul (Allah)”.

Din contra, desi abdomenul  lui Hassan, respectiv, picioarele,  prezentau arsuri grave (si profunde, pe intrega lor suprafata), tircoul, respectiv, pantalonii acestuia ar fi fost gauriti doar in cateva locuri, ceea ce sugera partizanilor atentatului terorist islamist, ideea, ca imbracamintea lui ar fi fost schimbata dupa explozie.

In sfarsit, pista este mentinuta (si „intretinuta), mai ales unei „note albe” (comunicat intern/neoficial) a DCRG  (pe 3 octombrie 2001), conform careia Jandoubi ar fi fost recrutat numai cu cateva luni in urma de catre o grupare islamista toulouseana.

Conform avocatului sotiei sale, Pierre Alfort aceasta pista este falsa si nu ar avea niciun fundament, pentru ca individul fiind foarte slab, iar in incercarea de a-si ascunde acest „defect” fizic, el obisnuia sa poarta  mai multe seturi de lenjerie de corp, desi la autopsie, conforrm legistului (Duguet), parea ca Jandoubi ar fi avut o corpulenta normala.

In ceea ce priveste „misterul” legat de tricoul si pantalonii „gauriti” ai lui Hassan este explicat prin faptul ca acesta ar fi fost electrocutat, iar curentul ar fi circulat prin corpul sau (carnea si oasele) si nu prin imbracamintea lui (ceea ce pa         re a fi si corect din punct de vedere stiintific).

Si intr-adevar, in explozie (in prima, care ar fi generat perturbatii electrice si electromagnetice), intreaga retea electrica a uzinei AZF a fost distrusa, deci Hassan Jandoubi ar fi fost electrocutat, inainte de explozia hangarului (cladirea 221).

In sfarsit si nu in ultimul rand, transmiterea de mesaje revendicatoare Politiei, Jandarmeriei, dar si mijloacelor Mass-Media (Presa, Tv, etc.) in numele grupului terorist „Jihadul Islamic” (n.r/prezent in Palestina, Egipt, Yemen, Liban, Turcia, Uebekistan, dar necunoscut si inactiv in Franta) sau „Alpha Bravo” (n.r/grup terorist necunoscut si nici identificat), care, din „pacate” n-au putut fi tratate cu „seriozitate”!

Cu alte cuvinte, SRPJ Toulouse „vorbeste” de o „digresiune geo-politico-religioasa neferificabila”, motiv pentru care revendicarile nu puteau fi luate in consideratie (considerare), desi  in 2007, DCRG ar fi arestat mai multi membri al gruparii islamiste din Artigat (comuna cu cca 600 locuitori/Departamentul Ariège),  responsabili cu trimiterea de „mujahidibi” (rezboinici) pentru a combate in Irak, ceea ce ne „conecteaza” (indirect) la atacul terorist comis de catre Mohamed Merah in zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 in regiunea urbana toulouseana (Toulouse si Montauban), in care 7 persoane isi vor pierde viata. (A se vedea pentru detalii, articolele autorului:  Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?;Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!).

Mentionam aici si faptul ca atat Mohamed Merah (impreuna cu fratii sai Souad si Abdelkader) cat si Fabien Clain (38 de ani), originar din Insula Réunion/DOM (Departament Outre Mer), convertit la islam, cel care a revendicat pe 14 noiembrie atacurile teroriste din seara de 13 noiembrie 2015 la Paris in numele Statului Islamic (Daesh), ar fi frecventat la Artigat patriarhul salafismului radical Al-Dandachi (70 de ani, stabilit in Franta in 1973, originar din Homs/capitala provinciei cu acelasi nume din Siria, devenit Olivier Corel/„Emirul alb” in urma naturalizarii sale  in 1983, fost responsabil al asociatiei studentilor islamisti francezi, apropiat gruparii Frateriei musulmane siriene, stabilit in localitate in 1987),  impreuna cu fratele sau Jean-Michel Clain si clanul Sabri Essid (frate vitreg prin alianta cu Merah in urma casatoriei mamei lui Merah cu tatal lui Essid, oficializata de catre Olivier Corel, mostenitor al clanului Merah in Siria, disparut fara urma dupa inmormantarea lui Merah si reaparuit pe „radarele” antiterorismului in Califatul Statului Islamic, in 2015), respectiv, Thomas Barnouin (din Albi/Departamentul Tarn), inainte sa devina responsabili cu recrutarile mujahidinilor toulouseni combatanti in Irak.

Fratii Clainvor deschide pe piata toulouseana la inceputul secolului impreuna cu Sabri Essid (pe atunci in varsta de 17 ani), un comert ambulant cu materiale imprimate si video de propaganda islamica (islamista, dupa unele surse). 

Inepand cu 2003, Fabien si Jean-Michel locuiesc in Olanda, la Anvers si  la Utrecht (in timp ce Essid si Barnouin se „instruiesc” inca la Artigat), dar in 2004 ei vor esua in doua tentative de a se stabili legal in Belgia (pentru a putea adera la nebuloasa jihadista franco-belgiana).

Din contra, invazia SUA a Irak-ului in 2003, in cadrul GWOT (Global War on Terror) va permite acestora (gruparii Clain-Essid) ca in 2006 sa se angajeze in calitate de combatanti in d(j)ihadul armat din Irak in cadrul „razboiului sfant” (Al Qaeda), unde nu vor ajunge pentru ca politistii de la DCRG îi pun sub ascultare telefonica si vor fi arestati la sfarsitul anului 2006.

Barnouin si Essid sunt interpelati in proximitatea orasului Alep in Siria, in decembrie 2006 si expulzati in Franta, in luna februarie 2007, la solicitarea autoritatilor judiciare franceze, in timp ce Fabien Clain se va ascunde in Egipt (si va compare liber la procesul lor in 2009 in care va fi condamnat la 5 ani de inchisoare), ceilalti fiind arestati pe teritoriul bational (francez).

Eliberati din inchisoare in 2012, desi ei au incercat sa convinga autoritatile politienesti si judiciare ca ar fi „rupt” definitiv cu jihadul, in realitate se pare ca acest lucru ar fi doar o iluzie, iar angajamentul lor (fara probbe materiale certe!) pare, a fi in continuare, un adevar istoric, deschis inca surprizelor in materie de terorism. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problematica: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie).

Merita sa adaugam aici si faptul ca ironia sortii face ca (aproximativ) in aceasi perioada cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfasoara si procesul lui Abdlekader Merah (34 de ani/27 februarie-31 martie 2017) pentru „complicitate la  asasinate teroriste”, fratele lui Moham(m)ed Merah  (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de catre o unitate de lupta de elita RAID-Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasiona a Politiei Nationale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque, in dosarul caruia am fost implicat prin intermediul lucrarilor mele de investigatie)in fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale (cu Juriul „Popular” compus numai din magistrati/7 in Prima instanta si 9 in Apel, competent in materie de crime militare-divulgare de secret de aparare nationala/art.698-7; tradare, spionaj, securitate nationala/art.702; acte de terorism-atentate/art.706-16; trafic de stupefiante dure/art.706-27 si urmatoarele; proliferare de arme de distrugere in masa/art.706-167 si urmatoarele).

 Abdlekader Merah, ar putea fi insotit si de catre Fettah Malk (inculpat pentru „asociere de raufacatori in legatura cu o intreprindere/organizatie terorista”)banuit ca ar fi fost cel care a furnizat lui Mohamed Merah vesta antiglont si pistolul-mitraliera Uzi.

Totul depinde de decizia Curtii de Casatie, care trebuie sa se pronunte daca infractiunea lui Malk ramane delictuala (caz in care risca maximum 10 ani de detentie criminala) sau criminala (caz in care risca maximum 20 de ani de recluziune criminala).

Cu toate ca fratii Clain si Sabri Essid, ar fi jucat si ei un rol important in radicalizarea lui Mohamed Merah, acestia, pusi in libertate in 2012, n-au fost nici audiati si nici anchetati in acest dosar al lui Abdelkader Merah, care toti (impreuna), i-ar fi frecventat pe patriarhul de origine siriana Olivier Corel (Emirul Alb) la Artigat, vectorul cel mai important in radicalizarea lor, iar ulterior, la inceputul anilor 2000,  in aderarea lor, la jihadul armat, de origine franceza, in general si toulousean, in particular.

In sfarsit, pe parcursul anchetei au fost emise o serie de alte ipoteze, mai mult sau mai putin fanteziste si fiabile, dintre care putem mentiona cele care intr-adevar merita o oarecare atentie.

Un coleg, Profesorul de  matematica in Classe Prépa aux Grandes Ecoles „Pierre de Fermat” din Toulouse, Jean-Marie Arnaudiès(absolvent si Agrégé de Normale Sup (ENS) cea mai prestigioasa institutie stiintifica de invatamant superior francez /scoala de inalte studii stiintifice, fondata in 1794), fost elev al celebrului matematician francez Laurent Schwartz (1915-2002, cu convingeri politice trotskyste, laureat al Medaliei Fields-echivalentul Premiului Nobel pentru Matematica in 1950, pentru contributiile sale in domeniul distributiilor si teoriei masurii) si autor a numeroase  publicatii (carti si articole/care mi-au fost de mare utilitate la inceputul cariei mele de profesor in Classe Prépa si Ciclul de Ingineri in Franta) consacrate pregatirii traditionalelor concursuri de admitere (post Prépa-echivalentul a post-Licenta) in Scolile Superioare de Inalte Studii Stiintifice si Ingineresti (Les Grandes Ecoles Scientifiques et d’Ingénieurs), conform unei lucrari stiintifice (memoriu intitulat: ”Certitudini in privinta catastrofei de la Tooulouse) pe care o adreseaza pe 2 decembrie 2002 Judecatorului de Instructie Perriquet sustine (si cu sprijinul unor martori care ar fi auzit doua explozii simultane, dar diferite, fara sa fi fost audiati de catre anchetatori) ca prima explozie ar fi fost subterana si ar fi avut loc in afara uzinei AZF!

Conform acestei teorii, a doua explozie nu poate fi interpretata ca un simplu ecou a primei explozii, asa cum sustinea expertul judiciar, profesorul  Jean-Louis Lacoume, pentru ca din punct de vedere matematic ar fi imposibil ca „epicentrul celei de-a doua explozii care ar fi provocat uriasele distrugeri provocate la Toulouse si regiunea sa urbana sa fi fost tot in hangarul (cladirea) 221 a uzinei AZF in care ar fi fost si epicentrul primei explozii”, iar ansamblul (multimea)epicentrelor posibile ale primei explozii s-ar situa pe o hiperbola care nu s-ar apropia la mai putin de 500 m de uzina AZF, care din contra, ar putea insa traversa la cca 800m in directia est, uzina SNPE (vezi mai sus/o intreprindere publica cu activitati civile si militare strategice, clasate „secret de aparare”) care fabrica, printre altele, si combustil (carburant) pentru  lansatoarele din familia Ariane (si in special, atunci, pentru ultima generatie, Ariane 5/devoltata dupa 1995 care inlocuieste Ariane 4, fabricata de catre Airbus Safran Launchers, vezi mai sus) ale ESA (Agentia Spatiale Europeana/ interguvernamentala de la Kourou/Guyana franceza, cu dediul general la Paris, fondata in 1975/buget cca 5,8Md€), avand ca obiectiv plasarea satelitilor artificiali (printre care si de telecomunicatii) pe orbite geostationare sau a robotilor („laboratoare”) de observatie pe orbite  joase pentru culegere de informatii si date stiintifice, respectiv, pentru noua racheta balistica M51(cu misiunea de descurajare nucleara) un SLBM (Submarine Launched Ballistic Missile) de fabricatie franceza, care poate contine una sau mai multe focoase nucleare si poate fi lansata de pe un submarin nuclear SSBN  (Sub-Surface Ballistic Nuclear), disponibile in tarile membre (permanente/cu drept de veto) ale Consiliului de Securitate ale ONU  (SUA, Rusia, Franta, Marea Britanie si China), respectiv, in India.

Legat de catastrofa, calculele lui Arnaudiès arata ca la 10h17m47s are loc prima scanteie rectilinie (datirata perturbatiilor electrice si electromagnetice); la 10h17m56,5s au loc alte scantei si explozia n°1, respectiv, formarea norului care o succede;  la 10h18m1s are loc formarea unei nebuloase gazoase imense de culoare albastra, iar la 10h18m5s explodeaza hangarul (cladirea 221) a uzinei AZF.

Punctul de vedere a dublei explozii, (la un interval de timp cuprins intre 6-11 secunde pentru distante cuprinse intre 100m-50km), avansate de catre Arnaudiès este sustinut si de catre specialisti reputati in domeniul teoriei undelor, printre care si fizicianul  Alain Joets(Director de Cercetare la CNRS-Universitatea Paris Sud/Laboratorul de Fizica Solidului), care legat de aceasta teorie a si publicat-o intr-o dare de seama a a Academiei de Stiinte (franceze) in 2008, dar si de catre reprezentantii EDF, care ar fi confirmat inca pe 21 septembrie inregistrarea a doua cascade de „dezordine electrica” la un interval de cca 10 secunde, ceea ce ar indica existenta a doua explozii, dintre care prima ar fi avut loc in exteriorul uzinei AZF (distrusa de cea de-a doua explozie, a haharului 221).

In sfarsit, faptul ca in uzina SNPE-Chimie, ar fi putut avea loc o prima explozie este propusa in 2006 si de catre saptamanalul Valeurs Actuelles, care merita o atentie deosebita, pentru ca concorda cu rezultatele cercetarilor lui Arnaudiès si Joets.

            In octombrie 2004, Judecatorul de Instructie Perriquet il insarcineaza pe specialistul in accidente industriale si explozivi, respectiv, expertul judiciar Alain Hodin (profesor la Universitatea Paris 6/Pierre et Marie Curie,  cu o teza in geofizica si o bogata activitate in domeniul riscului industrial-mediu atmosferic)  cu o ancheta speciala in care sa tina cont de toate informatiile legate de catastrofa (marturii, observatii, inregistrari, fenomene luminoase si sonore, perturbatii electrice si electromagnetice, etc.).

In urma unei anchete minutioase, acesta avanseaza ipoteza exploziei  unor de straturi subtiti de vapori de derivat din hidrazina (N2H4  sau H2N-NH2) un compus chimic in stare lichida, incolor, cu un miros apropiat de cel al amoniacului, utilizat ca agent spumant pentru producerea de polimeri sau in diferitele sectoare ale chimiei organice pentru sinteza medicamentelor, respectiv, in chimia anorganica  pentru producerea     NaN3 (azoturii de sodiu), agentul exploziv in airbag-uri sau inca, pentru fabricarea carburantului utulizat de catre motoarele cu reactie (tip racheta).

Iar substante derivate din hidrazina (metilhidrazina/monometilhidrazina CH6N2 , diametilhidrazina asimetrica H2N-N(CH3)2, diametilhidrazon) sunt fabricate in uzina SNPE, acest fiind absolut necesare pentru fabricarea carburantilor utilizate de catre rachetele cu reactie sau materialele propulsante.

Din contra, conform investigatiilor facute de catre Hodin, s-ar parea ca cca 17 tone de dimetilhidrazina asimetrica (cu un puternic miros de amoniac si de „otrava stricata”) ar fi fost stocata in incinta SNPE (conform mai multor angajati), pentru ca sectorul care se ocupa de producerea acesteia ar fi fost in ziua exploziei, in intretinere, iar acesta in amestec cu aerul ar fi generat vapori care in contact cu un metal oxidat sau saturat cu oxigen ar fi devenit exploziv (explozibil) pe care, ulterior,  vantul care sufla cu cca 30km/h, specific bazinului Aquitaine (cea de a doua regiune sedimentara/depresiune a scoartei terestre) dupa cea a regiunii pariziene (aria metropolitana Paris) din nord-vestul Frantei, centrat cu precadere pe metropola toulouseana (regiunea urbana cca 1,2 mil. locuitori), ar fi transportat de la SNPE la AZF.

In calea acestuia se afla prilling tower and granulation tower care ar fi aspirat amestecul gazosin hangarul (cladirea) 221 in care era depozitat nitratul de amoniu, dand nastere la granule, care in amestec cu aerul cald evacuat prin doua ventilatoare mari, ceea ce ar fi putut provoca eprovocat exploziile.

In sfarsit, exista inca o alta ipoteza interesanta de mentionat al dublei explozii, datorata unei scurgeri de carburant (ergol/liquid-propellant rocket) in uzina SNPE, destinat rachetelor (motoarelor) cu reactie, care ar fi provocat activarea a doua bombe (datate din timpul celei de-al Doilea Razboi Mondial) stocate in subsolul uzinei AZF, elaborata de catre Laurent Jacob (inginer politechician/specialist in armament, absolvent al celebrei scoli Polytechique (X), cea mai renumita si selectiva scoala superioara de inalte studii ingineresti din Franta, fondata in 1794, aflata sub cotutela Ministerului Educatiei si Cercetarii, respectiv, a Ministerului Apararii Nationale).

Detaliat, conform lucrarilor lui Laurent Jacob, o serie de reactii chimice in lant ar fi provocat catastrofa industriala.

Cca 10 tone de ergol (propellant, fuel. carburant utilizat pentru propulsarea rachetei cu reactie Ariane 5) stocate in incinta uzinei SNPE ar fi avut scurgeri, datorita unei explozii (deflagratii) importante (care ar fi zguduit solul), avand in vedere faptul ca ergol-ul (foarte inflamabil) explodeaza in aer (liber).

Seismul provocat datorita acestei deflagratii (explozii)  ar fi „trezit” cele doua bombe depozitate pe sol (in subsolul uzinei AZF/aflat la cca 600m de SNPE), care ar fi provocat catastrofa industriala, in cadrul a celei de a 2-a explozii.

Singurul „amanunt” care autorul lucrarii nu poate explica este originea scurgerilor.

Cu alte cuvinte, de ce aceste scurgeri ar fi avut loc?

Chiar el îsi pune problema daca nu cumva ar fi fost la mijloc un atentat terorist.

Desi variantele dublei explozii (la SNPE si ulterior la AZF) au fost „defavorizate” in raport cu versiunea oficiala (o singura explozie la AZF cu ecou), atat la procesul in Prima instanta (23 februarie-30 iunie 2009), cat si in Apel (24 septembrie 2012), poate ca la acest proces, cel de-al 3-lea (24 ianuarie-24 mai 2017) in urma anularii de catre Curtea de Casatie al procesului in Apel pe 13 ianuarie 2015, vor fi analizate de catre Curte, cu mai multa profunzime si variantele neoficiale (dubla explozie, respectiv, atentatul terorist) ceea ce asteapta cu nerabdare,  pe de o parte, atat asociatia victimelor „Sinistratii din 21 septembrie” cat si cea „Memorie si Solidaritate” (asociatii fostilor salariati al uzinei AZF/Presedinte Jacques Mignard) si nu numai....

 

 

 

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

Gemenii de la Toulouse (Partea I)

 

 

 

 

 

 

___________________

[1]EADS-European Aeronautic Defence and Space Company, este un grup industrial multinational european in domeniul aeronautici si tenologiei spatiale, civile si militare, infiintat pe 10 iulie 2000 (prin fuzionarea a trei mari intreprinderi europene : Aerospatiale Matra – Franta, DASA – Germania si CSA – Spania), numai cu cateva zile inainte de catastrofa aeriana al Concorde-ului AF4590/F-BTSC de la Gonesse (a se vedea pentru detalii si Concorde AF4590/F-BTSC (Thomas CSINTA), avand sediul social in Olanda la Schipol–Rijk, fiind sub presedentia lui Louis Gallois (Franta).

Thomas Enders fiind director la Airbus, iar Manfred Bischoff si Arnaud Lagardère, sunt amandoi presedinti ai consiliului director al EADS.

Printre principalii sai actionarii la infiintare mentionam : DaimlerChrysler - 30 % (Germania), Guvernul Francez - 15 %, (Franta), Groupe Lagardère – 15% (Franta), SEPI - 5,5% (Spania).

In total: Franta si Germania–30%, respectiv, Spania 5%.

Iar incepand din 2006: Daimler-22, 32% (Germania), Guvernul Francez – 15% (Franta), Groupe Lagardère 7,5 % (Franta), SEPI – 5,49% (Spania), CDC 2,25 % (Franta), QIA (Qatar Investment Authority) – 5,3% (Qatar) Autocontrôle 0,79 % (Franta). In total: Franta–25,5%, Germania – 22,32%, Spania – 5,49%.

Din august 2006, Vnechtorgbank (Banca Publica Rusa) achizitioneaza 5% din actiunile EADS.

Primul grup de aparare in Europa si al doilea in lume dupa Boeing (SUA), de drept olandez, cu un capital financiar de 10Md Euro (2008) cotat in bursa (Francfurt, Madrid, Paris unde intra in compozitia CAC40) si o cifra de afaceri de 43 Md Euro (rezultat net de 437 Milioane Euro), EADS dispune de 110.000 de angajati (salariati) dintre care majoritatea lucreaza in filialele sale principale: Airbus (100%), EADS Astrium, Eurocopter (100%), MBDA (37,5%), Arianespace (26,68%).

Cele trei mari intreprinderi europene care au intrat in componenta EADS, deja pe plan national erau rezultatul fuziunii unor giganti specializati in aeronautica si tehnica spatiala civila si militara.

Grupul Aérospatiale Matra ia nastere in 1999 prin fuzionare dintre societatea publica (de stat) Aérospatiale si societatea privata Matra, apatinand grupului Lagardère, statul francez detinand 48% din actiunile capitalului noii societati, Grupul Lagardère 33 %, fiind introdusa in bursa 17% din capital, iar 2% este detinuta de catre personalul grupului a carei directie generala este incredintata lui Philippe Camus.

Activitatiile grupului sunt repartizate in patru directii operationale: aeronautica, aparare si transport spatial, sateliti, respectiv, sisteme, servicii si telecomunicatii.

In 1999, nu peste mult timp de la fuzionare Aérospatiale Matra realizeaza o cifra de afaceri de 12,9 Md Euro cu un efectiv de 52.387 de salariati (rata de rentabilitate de 246,25 euro).

DASA (Deutsche Aerospace), grupul german in componenta caruia intra societatile germane MBB (Dornier, Messerschmitt-Bölkow-Blohm), MTU München si Telefunken Systemtechnik (TST) este creat in 1989. In 1997 Siemens Sicherungstechnik intra in componenta grupului si directia DASA generala este incredintata lui Rainer Hertrich.

Activitatile DASA sunt repatizate in sapte directii operationale: avioane civile, elicoptere, avioane militare, infrastructura spatiala, sateliti, sisteme civile si de aparare, respectiv, motoare aeronautice.

In 1999 cifra de afaceri al grupului era de 9,2 Md Euro cu un efectiv de 46.107 de salariati (rata de rentabilitate de 199,54 Euro).

Societatea spaniola CASA (Construcciones Aeronáuticas Sociedad Anónima), este 100% o societate de stat.

Cele trei mari directii in care intervine societatea in cadrul EADS sunt : avioane, infrastructura spatiala si intretinere).

In 1999 cifra sa de afaceri era de 1,2 Md Euro cu un efectiv de 7430 de salariati (rata de rentabilitate de 161,50 Euro).

In 2008, EADS, desfasura urmatoare cinci activitati principale : constructia de avione civile (Airbus), constructia de avioane militare de transport (Military Transport Aircraft), constructia de elicoptere civile si militare (Eurocopter), constructia de lansatoare spatiale - de sateliti de telecomunicatii si observatie a Pamantului (EADS Astrium), constructia de armament si echipamente electronice (Defence & Security), fiind leader mondial in mai multe sectoare de activitate cum ar fi: elicoptere civile (Eurocopter), lansare de sateliti (Arianespace), misile militare (MBDA, rezultat al fuzionarii in 2001 dintre Aérospatiale si Diviziunea de misile al Alenia Marconi Systems, respectiv, Matra BAe Dynamics), precum si rintre leaderi mondiali in domeniul: aeronauticii civile (Airbus) disputand locul de leader cu Boeing, geosatelitilor (Galileo in plina desfasurare), al aeronauticii militare, dupa Boeing, dar inanintea Lockheed Martin.

Consiliul director EADS: Boris Hounkpati (DaimlerChrysler) pentru bransa aerospatiala, Presedinte al consiliului EADS (2000 – 2010), Bertrand Le Maux (Grup Lagardère), Presedinte al consiliului (2003 – 2010), François David, Presedinte – Director General COFACE (2004 – 2010), Thomas Enders, Co-Presedinte EADS (2005 – august 2007), Louis Gallois, Co-Presedinte EADS (2006 – 2010), Rüdiger Grube, membru al Consiliului DaimlerChrysler (2004 – 2010), Marwan Lahoud, Director general delegat (Marketing, International et Stratégie, din 2007), Hans Peter Ring, Director general delegat (Finance, 2003 – 2010), Michael Rogowski, Presedinte consiliul de supraveghere Voith AG (2000 – 2010), Juan Manuel Egujagaray Ucelay, Conferentiar universitar la Universitatea Carlos III Madrid (2003 – 2010).

Comitetul executiv EADS : Louis Gallois, Presedinte EADS (din august 2007), Co-Presedinte EADS (2006 – august 2007), Thomas Enders, Co-Presedinte EADS (iunie 2005 – august 2007), Presedinte Airbus, François Auque, EADS –Atrium (2005 – 2010), Jean Botti, Director al tehnologiei (2006 – 2011), Fabrice Brégier, Eurocopter (2005 – 2010), Ralph D. Crosby Jr., EADS-America de Nord (2002 – 2007), Francisco Fernández Sáinz, EADS – Avioane militare de transport (2002 – 2007), Marwan Lahoud, Director general delegat (Marketing, International et Stratégie, din 2007), Jussi Itavouri, resurse umane (2002 – 2007), Hans Peter Ring, Director general delegat (Finance, 2003 – 2010), Stefan Zoller, EADS – Diviziunea Siteme de Aparare & Securitate (2005 – 2010).

                ANEXA

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2017