Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare organizează Vineri, 23 aprilie 2021, începând cu ora 12.00, un dublu eveniment, în care știința întâlnește cultura pe platforma muzeală: Lansarea versiunii în limba română a spectacolului digital de planetariu ”SISTEMUL SOLAR” și reinterpretarea clasică a evenimentului online HUBBLE de anul trecut, sub titulatura 30+1 Telescopul Spațial Hubble.
Posterul oficial al aniversării – în 2020 – a trei decenii de astronomie spectaculoasă din spațiul cosmic, al unui telescop-satelit care, până în prezent, este cel mai prețios ochi uman ațintit spre cosmos, nu doar merită, ci necesită un demers epic într-un cadru mai restrâns, dar autentic însuflețit de istoria de 30 de ani, plus încă unul, de descoperiri uimitoare realizate de acest telescop spațial a cărui misiune este coordonată de NASA și Agenția Spațială Europeană.

O carte de colecţie, o carte reprezentativă pentru Maramureş, ne propune neobositul etnolog Pamfil Bilţiu şi colaboratoarea şi consoarta lui, Maria Bilţiu. Apărută în condiţii grafice deosebite, se numeşte „Ioan Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, editura „Cetatea Romei”, director dr. Nicoară Mihali (carte-simbol, tocmai bună pentru a putea fi oferită turiştilor care ne trec pragul).
Demersul domnului Pamfil Bilţiu este salutar fiindcă Maramureşul, dacă se identifică cu ceva, se identifică cu porţile maramureşene, bisericile de lemn, folclorul de pe Iza şi Mara şi în mod excepţional cu „Cimitirul vesel” din Săpânţa.
Din Cuvântul de început, numit „Argument” aflăm că: „Lucrarea noastră îşi propune să umple un gol resimţit de multă vreme. Prin ea ne propunem să analizăm şi să tratăm opera meşterului Ioan Stan Pătraş sub toate aspectele ei, pentru a o putea astfel pune în legitimile ei drepturi şi a o aprecia la justa ei valoare, asta şi ca o replică la nu mai puţinele consideraţii eronate şi exagerate, emise în legătură cu ea, cu toate că cercetările noastre sunt îngreunate de dispariţia multor obiective din zestrea sa artistică, odată cu trecerea vremii. Ne gândim la numărul mare de cruci care s-au distrus, la fosta poartă a CAP-ului, cea de la şcoală, precum şi la alte lucrări.”

La Festivalul Internaţional de Satiră şi Umor „Mărul de Aur” Bistriţa, ediţia 2021, cu rezultate notabile s-au prezentat şi epigramiştii maramureşeni Ioan Şiman (preşedintele Cenaclului epigramistic „Spinul” Baia Mare) şi Nicolae Şerban din Tăuţii Măgherăuş.
Juriul format din: Cornel Udrea - preşedinte, Grigore Chitul, Sandu Oltean, Vasile Vajoca, Mirela Grigore, Virgil Raţiu şi Maximilian Menuţ – membri, după deliberare, au hotărât clasamentul final al acestei disputate ediţii de umor şi poante fine: Florin Rotaru (Buzău) – 8,36 puncte; Grigore Chitul (Şanţ/Bistriţa Năsăud) – 8,31 puncte; Gheorghe Bâlici (Chişinău/Republica Moldova) – 8,10 puncte; Laurenţiu Ghiţă (Bucureşti) – 8,04 puncte; Mihai Moleşag (Tulcea) – 8,04 puncte; Nichi Ursei (Râmnicu Vâlcea) – 7,95 puncte.
Reprezentanţii Maramureşului au obţinut următoarele punctaje: Nicolae Şerban (Tăuţii Măgherăuş) – 6,38 puncte, prof. Ioan Şiman (Baia Mare) – 6,08.
Informaţia ne-a fost oferită de către directorul festivalului, reputatul epigramist bistriţean  Alexandru Câţcăuan.

Îl ştiu de ceva timp pe scriitorul, omul de televiziune şi editorul Ioan Romeo Roşiianu şi pentru mine nu a fost o surpriză faptul că pandemia nu l-a împiedicat să muncească, ba dimpotrivă, l-a făcut să muncească şi mai mult! Cu folos! În sprijinul afirmaţiei mele stau faptele săvârşite de acest om altruist şi profesionist până la perfecţiune.
„Închis” în casă (am pus ghilimelele de rigoare fiindcă este un suflet liber!), munceşte zi şi noapte pentru colegii lui într-ale scrisului iar roadele se văd, acum de Sfintele Paşte! (cred că nici perioada nu a fost aleasă întâmplător!). Au fost deja tipărite următoarele cărţi: Valeria Bilţ - „Te caut, Doamne, şi te simt”, Colecţia „Ecumenica”, cu o prefaţă semnată de  pr. dr. Florin Stan, referințe critice Ioan Romeo Roşiianu, coperta Florin Dochia, tehnoredactare Adalbert Solticzki.

O sută de texte din „Decameronul” lui Giovani Boccacio, în viziunea a 100 de regizori din 100 de țări, sunt interpretate de actorii trupei craiovene de la Teatrul Marin Sorescu.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii, toate cele 100 de episoade ale proiectului vor fi reunite într-un spectacol maraton de 25 de ore, ce va avea loc în luna iunie.
„Proiectul face un arc în timp într-un mesaj universal al speranței. Giovani Boccaccio a scris în Decameronul său 100 de povești pentru ca lumea să depășească o epidemie de ciumă. Acum, după 500 de ani, pe timpul pandemiei, Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova, într-o încercare similară de reziliență, invită lumea teatrală să se alăture proiectului The Hektomeron, ai cărui parteneri principali sunt Ministrul Culturii și Institutul Cultural Român”, se arată în comunicat.

despre   “Liturghia primăverii”   
de Cornelia Vaida
     
    Debutul poetei Cornelia Vaida vine ca urmare a unei mai vechi bune vestiri, de mărturisire a tuturor revelaţiilor trăite. Poezia ei este aproape magică pe alocuri avȃnd valoarea unor descȃntece, unor incantaţii cu valoare ascunsă de mantră. “Liturghia primăverii” o face cu disperarea cu care Demetra a încercat să-ṣi recupereze fiica (pe Persefona) spre a face loc primăverii, pentru învierea naturii ṣi înţelegerea sacrului prin liturghia învierii, pentru recuperarea infinitului “într-o floare… iubita din vremuri a soarelui treaz”.
    Buna Vestire, de venire a Fiului (copil frumos) de “dincolo de veacul acesta”, este mai mult decȃt o epifanie fiindcă este anterioară “în curgerea fără hodină a timpului” ca mai apoi prin “frumoase trigonometrii / ṣtiute doar de cei iniţiaţi” (probabil masonii), să ne înalţe spre slavă în locuri unde “toţi binecuvȃntaţii pămȃntului” să-ṣi lase “mormintele goale, acoperite de iubiri ascunse / vremelnic” ṣi copilului iubirii (Fiului) să-i spună cu smerenie, sfiiciune ṣi supunere :  “ Bine-ai venit copil frumos “.

Cu Adrian Pop m-am împrietenit pur şi simplu! Timizi amândoi, ne-am intersectat de mai multe ori, ba la Tabăra de literatură „Archeus” la maestrul Ioan Marchiş acasă în Ocoliş, ba la prezentarea revistei „Vatra chioreană” la el în bătătură, la Copalnic Mănăştur, dar de cele mai multe ori la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, unde muncea cu o pasiune şi devotament cum rar întâlneşti în ziua de azi!
Apoi, după un timp, printr-o prietenă comună, mi-a trimis câteva poezii ca să le public pe blogul meu „Moara lui Gelu”, am citit poemele şi de atunci a crescut şi mai mult în ochii şi sufletul meu. Ne-am întâlnit după aceea la şedinţele celor două cenacluri băimărene conduse de două doamne ale literaturii din Nord – Florica Bud şi Felicia Carmena Băinţan, la Cenaclul sătesc „Petre Dulfu” la Satulung. Cred că eu l-am invitat pentru prima dată la aceste întâlniri de lucru, cert este că l-am prezentat confraţilor, iar după ce am mers la „una mică”, mi-a reproşat (poate că este prea dur termenul) faptul că l-am prezentat ca fiind fratele lui Florin Pop, el dorind să fie cunoscut doar ca poetul Adrian Pop din Copalnic Mănăştur.

Trebuie să mărturisesc că m-am apucat greu să scriu câteva vorbe despre volumul „Prizonierii cuvântului”, co-autori Ioan Romeo Roşiianu&Iustinian George Paiuc, colecţia „Poesis”, Editura „eCreator” Baia Mare, 2019, fiindcă este o carte de poezie „grea”, aşa cum sunt şi autorii ei.
 N-am să apelez la CV-ul lui Ioan Romeo Roşiianu (pe Iustin George Paiuc îl cunosc doar din opera-i citită), nu pentru că este lung ci pentru că este arhicunoscut, el fiind unul dintre cei mai prolifici editori  români contemporani şi un poet contemporan foarte citit. Am să vă supun atenţiei dumneavoastră un fapt, era imediat după  1989 şi prietenul  Nicolae Goja de la „Graiul Maramureşului” organizează o Tabără literară cu ocazia Festivalului „Vasile Lucaciu” de la Cicîrlău de 2 zile iar una dintre opriri a fost la o agapă culturală şi culinară la Felician Fărcaş din Unguraş,  vizitarea Casei memoriale „Vasile Lucaciu” la Şişeşti, o vizită la Mănăstirea Rohia şi o expoziţie de icoane şi cărţi ale autorilor maramureşeni la caminul cultural din localitate.

    Literatura universală, ca trezorier al bogăției spirituale, a acumulat prețioase moșteniri literare, iar frumusețea unora dintre ele fascinează evii nu doar prin viziune și inovație prozodică, ci și prin personalitatea nonconformistă, frumusețea specială și biografia spectaculoasă a autorilor. Aceasta pare a fi rețeta succesului garantat pentru veșnicie, să înfrunți mentalități și să te desfășori în deplina libertate a spiritului tău descătușat de cenzura unei morale blocante, limitative. Au simțit și au experimentat plenar în special poeții, chiar din zorii măreției spiritului uman, antichitatea. De atunci vin spre noi cohorte nesfârșite de strămoși poeți, care nu au părăsit această dimensiune fără să contribuie la ereditatea spirituală a lumii. Spun poeți, dar am în vedere faptul că, deși numărul bărbaților este covârșitor, din când în când se ivește câte o femeie care arde, pârjolește totul în jurul ei cu frumusețea, pasiunea, talentul și strălucirea ei spirituală. Universalitatea unora dintre operele cu autori femei este o realitate incontestabilă, care fascinează, încântă și inspiră.

Am intrat de ceva timp în posesia cărţii „Scările imaginaţiei”, autor tânărul Raul Alexandru Mitruţi, Editura „eCreator” Baia Mare, Colecţia PROZĂ debut, 2020. Şi am făcut un experiment. La „Ora de lectură” cu elevii mei din clasa a II-a le citeam câte o povestire. Am rămas plăcut surprins de faptul că elevilor mei le-au plăcut foarte mult! Mult mai mult decât aşa zisele poveşti clasice. Magia, personajele cu nume atât de englezeşti, eroii şi puterile lor infinite, imaginaţia autorului şi finalurile fericite, în care binele învinge răul, toate la un loc, plus ritmul alert, lipsa „înfloriturilor”, i-au fascinat pe copii şi mă rugau să le citesc zilnic, ceea ce am şi făcut, până am terminat de citit povestirile. Casian, un elev din clasa mea chiar a afirmat că povestioarele lui Raul Alexandru Mitruţi îi aminteşte de seria de filme cu Harry Potter!
De remarcat este faptul că poveştile sunt traduse şi în limba engleză de însuşi autorul! Dar cine este de fapt Raul Alexandru Mitruţi?