DW: Genocid şi deznaţionalizarea populaţiei în Transnistria. Ion Iovcev:“Aşteptăm sprijinul României, dar nu numai în cuvinte, ci şi cu fapte”

Scris de RGN. Posted in Sos Romania


Care este situaţia şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană şi cum activează instituţiile de învăţământ româneşti sub administraţia nerecunoscută din regiune? Prin ce metode se încearcă deznaţionalizarea populaţiei băştinaşe şi infiltrarea fricii? La toate acestea s-a referit în dialog la Deutsche Welle directorul Liceului Teoretic "Lucian Blaga" de la Tiraspol, Ion Iovcev, scrie dw.de, preluat de Romanian Global News.
DW: Domnule Ion Iovcev, a trecut o lună şi jumătate de la deschiderea noului an de învăţământ. Aţi avut piedici din partea autorităţilor de la Tiraspol pentru a organiza tradiţionalul început de an şcolar cu interpretarea imnului de stat, cu arborarea tricolorului?
Ion Iovcev: Administraţia separatistă de la Tiraspol îşi schimbă tactica, însă strategia rămâne cea veche, în privinţa şcolilor româneşti din raioanele de Est şi oraşul Bender.

Şi anume distrugând tot ce a mai rămas românesc în educaţie. După comasarea câtorva şcoli de sport pentru copiii din Tiraspol, în curtea liceului a fost adusă şi abandonată, ca la o groapă de gunoi, mai multă tehnică învechită – autobuze, microbuze defectate etc., astfel încât copiilor nu le-a mai rămas loc pentru joacă.

La 1 septembrie 2015, la careul solemn, desfăşurat în această curte plină cu fier uzat a fost multă lume: elevi, părinţi, profesori şi alţi oaspeţi. N-au lipsit nici miliţionerii transnistreni în formă de serviciu precum şi oamenii în civil (după cum credem noi, cei de la KGB, securitatea statului transnistrean).

Cu tot riscul ce ne urmărea, administraţia liceului s-a străduit să facă posibil, ca elevii să aibă parte de o zi frumoasă de sărbătoare, un început frumos de an şcolar cu toate atributele necesare - imnul R. Moldova, al Liceului Teoretic "Lucian Blaga", drapelul de stat al RM.

DW: În regiunea transnistreană sunt opt şcoli cu predare în limba română, unde sunt înmatriculaţi circa opt mii de elevi. Prin ce acţiuni încearcă regimul de la Tiraspol să tulbure activitatea acestor şcoli cu predare în limba română ca până la urmă să stopeze funcţionarea lor?

I.I.: Numărul de copii în toate cele opt şcoli se micşorează de la an la an din cauza presiunilor exercitate permanent din partea administraţiei transnistrene - mass media, securitatea... Drept exemplu poate servi difuzarea la televiziunea locală a filmului "documentar", la comanda KGB, "Două lumi, două sisteme educaţionale", pe data de 29 mai 2015. Prin acest film s-a încercat informarea opiniei publice că, în şcolile cu predare în limba română, nu se face educaţie şi carte, ci doar politică.

În mai multe episoade s-a arătat că împreuna cu discipolii mei m-aş afla mai des prin vizite la Chişinău, la întâlnire cu preşedintele Republicii Moldova, la Bucureşti, la întâlnire cu preşedintele României, decât la şcoală; iar după ce am fost decorat cu cea mai înaltă decoraţie a României "Steaua României", s-a spus că o astfel de decoraţie o are şi "teroristul' Ilie Ilaşcu. Prin asemenea mesaje video sunt informaţi locuitorii din regiunea transnistreană că aceste şcoli ar fi nişte insuliţe naţionaliste unde se educă într-un fel viitorii "terorişti".

În realitate, în aceste instituţii, se educă adevăraţi cetăţeni, se propagă umanismul, toleranţa şi dragostea faţă de tot ce e frumos. Toate cele cinci licee din această zonă se află în rândul primelor licee din republică, în care toţi elevii au susţinut examenele de bacalaureat, instituţia pe care o conduc situându-se pe locul şapte.

În comparaţie cu numărul de elevi pe care l-am avut până la devastarea instituţiei, la 15 iulie 2004, acesta a scăzut mult. Dar ne bucură faptul că am putut păstra numărul elevilor pe care l-am avut în anul de studii 2014-2015, anume 140 de elevi. E puţin. Însă este foarte importantă păstrarea acestei insuliţe de latinitate, care se numeşte Liceul Teoretic "Lucian Blaga" din Tiraspol.

DW: Cum sunt susţinute şcolile cu predare în limba română din stânga Nistrului de către guvernul de la Chişinău?

I.I.: Toate şcolile cu predare în limba română sunt susţinute financiar, material şi moral de Ministerul Educaţiei şi de Guvernul Republicii Moldova. Pe data de 25 august 2015 instituţia de învăţământ pe care o conduc a fost inspectată de o comisie comună mixtă din partea Chişinăului şi a Tiraspolului, care a avut scopul de a vedea cum este pregătită instituţia pentru noul an şcolar. Am fost apreciaţi din partea comisiei cu calificativul "bine".

Spuneam că n-am fi putut exista fără susţinerea financiară şi materială a Chişinăului, fără susţinerea Biroului de Reintegrare al Republicii Moldova, organizaţiilor internaţionale, a României, SUA, a mass media..., însă greul cel mare a fost şi rămâne pe seama noastră, profesorilor, elevilor şi părinţilor din cele opt şcoli. După părerea mea, şcolile din stânga Nistrului şi oraşul Bender sunt nişte "catalizatori" pentru integritatea Republicii Moldova. Nu în zadar regimul separatist a luptat şi luptă atât de mult împotriva acestor focare de lumină din regiune.

Cu toate acestea avem performanţe şi la învăţătură, şi în sport, şi în activitatea artistică. Elevii noştri participă la competiţii naţionale şi internaţionale la gimnastică artistică, fotbal masculin şi feminin, box, atletism, jocul de dame şi şah. Participăm la olimpiade, la disciplinele şcolare organizate la nivel raional şi republican. Absolvenţii noştri îşi fac studiile în cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din Republica Moldova, România şi alte state ale Uniunii Europene. Astăzi absolvenţii liceelor din raioanele de Est ale Republicii Moldova şi Bender pot fi întâlniţi în diferite domenii de activitate în ţară şi în multe alte state, de care suntem mândri pe bună dreptate.

DW: Timp de 40 de ani îi învăţaţi pe românii din Transnistria limba română. În ciuda tuturor dificultăţilor ce vă face să rămâneţi acolo?

I.I.: De mai bine de patru decenii activez în domeniul educaţiei şi practic m-am aflat aici, în stânga Nistrului, şi în perioada anilor studenţiei de la Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă". A trăi şi lucra în această zonă nu este deloc uşor. Este şi riscant. Îmi spun opinia, dar cred că şi colegii mei, directori ai instituţiilor cu predare în română din Transnistria vor răspunde la fel. Principalul motiv de a nu pleca de aici a fost dragostea pentru copii, profesia de pedagog, care practic nu e profesie, ci după cum spunea marele Nicolae Iorga "preotul, actorul şi profesorul n-au profesie, ci vocaţie". O spun franc şi din toată inima; iubirea de neam şi limbă, demnitatea şi copiii m-au făcut să înfrunt toate greutăţile şi să rămân aici unde m-a prins timpul.

Tânăra generaţie este şi va fi recunoscătoare pentru tot ce-am făcut şi facem pentru ei, pentru educaţia primită, pentru posibilitatea de a învăţa în instituţiile dorite şi pentru libera circulaţie în ţările UE, SUA şi în alte state ale lumii. Avem copii deosebiţi, avem copii educaţi în spiritul valorilor umane, europene.

DW: Ce-i lipseşte Liceului Teoretic "Lucian Blaga" pentru a avea un proces instructiv-educativ pe măsură?

I.I.: Condiţiile în care activează aceste instituţii de învăţământ din stânga Nistrului lasă mult de dorit. Şase din cele opt instituţii de învăţământ nu au edificii proprii, fiind nevoite să arendeze spaţiile necesare achitând sume exorbitante pentru chirie. Spre exemplu pentru cei 930 de metri pătraţi ai săi, Liceul Teoretic "Lucian Blaga" de la Tiraspol plăteşte anual peste jumătate de milion de lei moldoveneşti, echivalentul a peste 25.000 de euro. N-avem săli de sport, cantine, săli de festivităţi... Condiţiile în care activăm sunt bine cunoscute autorităţilor centrale de la Chişinău. Am avut o întâlnire a unui grup de elevi cu preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, în sala de şedinţe a Parlamentului. Problemele sunt bine cunoscute şi ministerului de resort. Este clar că s-ar putea face mai mult, însă instabilitatea politică şi greutăţile pe care le are Moldova în prezent se răsfrâng şi asupra noastră. Rămânem optimişti şi continuăm să luptăm pentru dreptul la studii în limba română a copiilor din regiunea de Est a Republicii Moldova.

În pofida greutăţilor pe care le avem continuăm să facem faţă cerinţelor şi să păstrăm aceste şcoli cu toate că baza materială încă lasă mult de dorit. Avem nevoie de edificii care să corespundă cerinţelor unei instituţii de învăţământ moderne.

DW: Există ameninţări din partea aşa-numitelor autorităţi transnistrene privind închiderea instituţiilor de învăţământ din regiune?

I.I.: Da, există pericolul dispariţiei acestor instituţii de învăţământ care luptă în continuare pentru studierea în limba română.

Liceul "Evrica"din Râbniţa are edificiu construit de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, însă acaparat de administraţia orăşenească din Râbniţa încă din 2004, în perioada "războiului şcolilor" şi n-a fost întors până azi. De fapt, clădirea se deteriorează în timp, de ploi şi vânt.

O altă situaţie este la Liceul "Ştefan cel Mare şi Sfânt" din Grigoriopol,care a fost luat de separatişti, în prezent cu sediul la Doroţcaia. Vin în Doroţcaia ca să poată studia în limba română, pentru ca au fost alungaţi din Transnistria. Acesta este supranumit "liceu pe roţi", deoarece de ani de zile, pe vânt, ploaie şi ger elevii sunt nevoiţi să facă naveta zilnic la o distanţă de mai bine de 30 km, din Grigoriopol la Doroţcaia, trecând printr-un control viguros la vama transnistreană. Deşi la Grigoriopol sunt clădiri în care ar fi putut fi amplasat liceul respectiv, acestea sunt lăsate în paragină. Autorităţile transnistrene fac tot posibilul ca această şcoală să nu existe.

Este dificilă şi încheierea contractelor de închiriere a clădirilor pentru şcolile cu predare în limba română. Tarifele pentru chirie cresc de la an la an.

DW: Cine vorbeşte liber, fără frică, româneşte în stradă, la Tiraspol?

I.I.: În zonă sunt declarate trei limbi oficiale: limba moldovenească, limba rusă şi limba ucraineană. De facto practic funcţionează numai limba rusă.

Chiar dacă nu eşti întotdeauna ameninţat pentru că vorbeşti româneşte, eşti totuşi sută la sută huiduit, agresat în transportul public, în magazine, instituţiile publice.

În Transnistria are loc un genocid faţă de populaţia băştinaşă, o deznaţionalizare a populaţiei după un plan bine dirijat. Tot mai puţine şcoli, tot mai puţini elevi studiază în aşa-numita "limbă moldovenească", tot mai multe familii de moldoveni sunt nevoiţi să-şi înscrie copiii în şcoli cu predare în limba rusă.

DW: Au existat şi ameninţări de genul că Transnistria va fi alipită la Federaţia Rusă şi va avea aceeaşi soartă ca şi Crimeea? Ce spun oamenii?

I.I.: Au fost şi mai sunt declaraţii de aderare a "rmn" ca şi Crimeia la Federaţia Rusă. De fapt nu numai declaraţii, dar au fost organizate şi referendumuri de aderare la Federaţia Rusă a acestei zone. Se ştie cum s-au făcut şi cum se fac plebiscitele iar rezultatele sunt în favoarea autorităţilor. Populaţia din Transnistria este informată numai dintr-o singură sursă, cea a Federaţiei Ruse. Şi tot ce este difuzat de mass media rusă este primit ca un adevăr absolut. Se vorbeşte de chipul duşmanului prin intermediul presei, prin care se subînţelege clar că acesta este Republica Moldova şi România.

Pe 2 septembrie curent s-au sărbătorit 25 de ani de la declaraţia de independenţă a "rmn". A avut loc şi o mare paradă militară. Oraşul era împânzit cu drapele ale Federaţiei Ruse, clădiri cu multe etaje acoperite de sute de steaguri ruseşti, iar aceasta are un impact mare asupra populaţiei şi a formării opiniei publice.

La 1 septembrie curent, practic toate şcolile ruseşti, zic ruseşti şi nu cu predare în limba rusă, au primit pentru fiecare elev manuale noi aduse şi editate în Federaţia Rusă. Deci, ei învaţă istoria Rusiei şi celelalte discipline după curricula Federaţiei Ruse. De facto totul este pregătit de parcă Transnistria ar fi pământ strămoşesc rusesc. Iar noi ce putem face? Doar să continuăm lupta pentru drepturile noastre şi să sperăm că în această luptă nu vom rămâne singuri.

DW: Românii din regiunea transnistreană aşteaptă în cazul respectiv susţinere din partea României?

I.I.: Aşteptăm sprijinul României, dar nu numai în cuvinte, ci şi cu fapte.

DW: Domnule Ion Iovcev, mai credeţi în UNIREA celor două maluri ale Prutului?

I.I.: Idealul meu a fost şi rămâne unirea celor două maluri ale Prutului, deoarece am crezut, şi cu atât mai mult cred acum, că numai prin unirea celor două state româneşti putem să devenim şi noi cetăţeni cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/index.php?option=com_content&view=article&id=19431:dw-genocid-i-deznaionalizarea-populaiei-in-transnistria-ion-iovcevateptm-sprijinul-romaniei-dar-nu-numai-in-cuvinte-ci-i-cu-fapte&catid=51:analize--interviuri&Itemid=72

Share
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024