UK Bookmakers

Violenta in scoli, o forma moderna de violenta!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Conform datelor care ne-a comunicat OND (Observatorul National al Delincventei) in Franta, in medie 60 de profesori sunt agresati zilnic in scoli (in afara vacantelor scolare!).
Nu mai putin de 15.284 de agresiuni ale profesorilor din scoli au fost semnalate din totalul de 24.284 de agresiuni comise privind toate categoriile de personal (profesori, supraveghetori, personal de directie, consilieri principali de educatie, personal administrativ si tehnic).
In principiu, 69,1%-69,5% sunt insulte si amenintari grave, 9,4%-9,5% violenta fizica fara arma, 4,1%-4,5% tentativa de agresiune cu arma alba.
Concret, anul trecut au fost semnalate 233 de acte de violenta fizica cu arma si 47 de acte de violenta cu caracter sexual.

 

In sfarsit, documentul arata ca un profesor de scoala generala, in medie, este expus unei violente fizice de sapte ori mai mare decat un profesor de liceu.

Desi violenta exista si in invatamantul superior, fenomenul este totusi izolat.

Situatia este preocupanta (in ciuda faptului ca Dl. Darcos, Ministrul Educatiei Nationale « minimizeaza » gravitatea faptului !) pentru ca studiul care ne-a fost comunicat arata clar ca situatia s-a degradat considerabil de la anul scolar 2002-2003 la cel 2005-2006, respectiv 2007-2008, cresterea fiind de proportii, in general 25% fata de 2002-2003 (o crestere de 7% fata de 2004-2005, 9% fata de 2005-2006), din care intre 9-11% in scolile considerate « dificile » (cu mixitate sociala importanta, cu rata mare de copii cu parinti imigranti, in principiu « slab » calificati sau necalificati!).

 

Agresiuni cu violenta

 

Desi in majoritatea cazurilor completele de judecata din TGI (Tribunale de Inalta Instanta) nu accepta la proces ca probe « materiale » inregistrari audio sau video, totusi documentele pot fi inregistrate la dosar ca dovezi (probe) de culpabilitate, pentru a fi prezentate Judecatorului de Instructie care instrumenteaza dosarul.

Si ele pot influenta, evident, atat ancheta cat si juriul care urmeaza sa ia o decizie in ceea ce priveste culpabilitatea unui invinut in cazul in care exista si alte dovezi « complementare.

Telefonia mobila sofisticata si ultra performanta din cea de-a treia generatie, in ciuda unor « reprosuri » foarte controversate din partea medicilor, cum ca ea ar fi nociva organismului uman datorita undelor pe care le emite si receptioneaza, are totusi si avantaje care nu de putine ori, datorita imaginilor reale pe care sunt capabile sa surprinda pot convinge magistratii sa-si orienteze ancheta intr-o directie « nebanuita » la inceput, pentru solutionarea unor probleme pe care le ridica un dosar penal de mare complexitate, si in special unul, in care exista o serie de contradictii !

Astfel, in ziua de 24 aprilie 2006, Abdoulah Welle, un elev in al doilea an de BEP (Brevet de Studii Profesionale, echivalentul Scolii Profesionale in Romania) la liceul Lavoisier din Porcheville (Yvelines, aria metropolitana pariziana, coroana mare), si-a agresat profesoara ei, iar prietenul lui a filmat cu telefonul sau mobil intrega scena de cosmar.

In urma unei anchete locale minutioase, Politia a inaintat rezultatul ei Tibunalului de Inalta Instanta de la Versailles (aria metropolitana pariziana, coroana mare) care a deschis lui Abdoulah Welle un dosar penal (in corectional) pentru « violenta voluntara provocand o intrerupere de activitate de mai putin de 8 zile (mai exact 5 zile !) », cu circumstante agravante pentru « agresarea unei persoane indeplinind o misiune publica », el lovind de mai multe ori cu scaunul in mod bestial, profesora lui in varsta de 34 de ani.

Este pentru a treia oara cand compare in fata tribunalului in acest dosar, insotit de un Oficer al Politiei Judiciare de la Versailles (COPJ), cum pe 26 iunie anul trecut nu s-a putut judeca cazul datorita « unor dificultati de ordin procedural », iar pe 27 octombrie pentru solicitarea de catre Judecatorul de Instructie care instruise dosarul, a unui « complement de ancheta » !

In urma investigatiilor pe care le-am in acest dosar am aflat ca el solicitase expertize psihiatrice si medico-psihologice atat partii vatamate, care de patru luni era in concediu (fara sa cunoastem motivul !) cat si elevului agresor, care aparent parea un adolescent fara « probleme », fara un « trecut violent ».

Celalat adolescent, Massire Touré, care filmase scena de agresiune, tot in varsta de 19 ani, a comparut cu alti colegi de-ai lui care asistasera si ei la scena pentru « neacordare de ajutor unei persoane aflate in pericol » si « prejudiciu adus vietii private ».

 

 

Din declaratiile D-nei Corinna Kerfan, avocata lui Abdoulah Welle, adolescentul « martor » la agresiune nu a fost supus unei expertize medicale, insa, imaginile filmate cu telefonul sau mobil au fost difuzate in cartierul Val-Fourré la Mantes-la-Jolie (Yvelines), unul din cele mai defavorizate si cu « probleme » ale regiunii pariziene, de unde cei doi elevi sunt originari

Mai tarziu am aflat ca imaginile au aparut si in « Le Parisien-Aujourd-hui », un cotidian national francez!

In ceea ce priveste derularea anchetei, ea a ridicat o serie de probleme, pentru ca in majoritatea cartierelor « dificile » ale regiunii pariziene « legea tacerii » este cea care domneste pretutindeni, in toate structurile sociale.

In sfarsit in ciuda unui « trecut fara violenta » a lui Abdoulah Welle, am descoperit ca in ianuarie anul acesta, el a mai avut un « incident » cu un sofer de autobus al RATP-ului (Regia Autonoma a Transportului Parizian : Metro-RER/Tren Urban Regional-Bus-Tramway), caruia i-a tras cateva palme.

Contactat soferul, el ne-a declrat ca Abdoulah Welle este « usor dezechilibrat psihic », adica un « instabil », care in momente mai « dificile », de neprevazut, este capabil de maltratare fizica cu consecinte grave.

Ceea ce pune in evidenta din contra, agresivitatea inculpatului, care momentan se afla in arest preventiv !

Se pare insa ca Procurorul General al Republicii de la Versailles, s-a aratat si el destul de agresiv » in pledoaria sa solicitand curtii o « pedeapsa exemplara, severa, dar justa» : 13 luni de inchisoare ferma.

In ceea ce o priveste pe D-na Corinna Kerfan, ea s-a aratat revoltata de rechizitoriul Ministerului Public, insistand lung asupra faptului ca « rolul justitiei trebuie sa fie educativ » si nu de « distrugere, de destabilizare » a unui inculpat care traieste intr-un cartier « dificil », sugrumat de somaj, teatrul unor scene de violenta, trafic de stupefiante, etc. 

In plus, conform regizitoriului, Abdoulah Welle, care s-a aratat, laconic, arogant, indiferent, urmeaza sa indemnizeze victima pentru « daune fizice si morale » ceea ce devine imposibil in cazul unei detentii de lunga durata.

Si totusi, in fata curtii el a recunoscut ca a gresit si ca îi pare rau de cele intamplate, fiind gata sa indemnizeze victima.

Un element pe care il putem percepe ca « pozitiv » in acest dosar, in acelasi timp insa, si un element « favorabil » persoanelor cu un dezechilibru psihic

El intarziind la curs s-a repezit la profesoara lui pentru ca aceasta din urma refuza sa-l primeasca la ora.

Remarcam ca din pacate cei doi adolescenti nu au fost judecati in acelasi dosar, (ceea ce ar fi fost normal si de asteptat !), celalat urmand sa fie deferit Tribunalului Corectional pe 12 iunie, iar din cele declarate de D-na Cécile Flécheux, avocata profesoarei, absenta la audienta, in iulie 2006 ea a solicitat instantei recalificarea acuzarii pentru o intrerupere de 35 de zile, ceea ce Tribunalul Corectional nu i-a aprobat.

In concluzie, Avocatul General al acuzarii, reprezentantul Ministerului Public ar trebui sa tina cont de faptul ca o persoana care comite un delict intr-un context in care discernamantul lui este pus la indoiala, indiferent de amploare, el trebuie sa beneficieze de circumstante atenuante.

Si totusi, nu prea s-a intamplat asa.

Pe 15 martie 2007, Tribunalul Corectional de la Versailles, considera ca re’chizitoriul Ministerului Public este just, condamnandu-l pe Abdoulah Welle la 20 de luni de inchisoare, din care 12 luni (un an) cu executare in penitenciar si 8 cu suspendare, respectiv, la plata unor daune morale de 5000 de euro.

 

Acte de tortura (viol)

 

Studiile si cercetarile efectuate in mediul carceral, ne arata clar ca majoritatea celor care comit acte grave de violenta, acte de tortura, acte barbare, sunt barbati !

Si in general, sexul tare este mult mai « salbatic » si violent, mult mai « necivilizat » decat sexul « slab », sexul frumos.

Exista insa si Centre de Detentie, Penitenciare, « rezervate » femeilor (si nu putine !), ceea ce este o dovada certa a faptului ca si ele sunt violente.

Ca si ele comit crime.

Mai mult sau mai putin atroce.

Multe dintre ele regreta faptele comise, multe nu. 

Majoritatea dintre ele se considera nevinovate sau in cazul cel mai rau, « pozeaza » in victime, altele vorbesc de « manipulare », de « complot » impotriva lor.

Statisticile ne arata si ele ca in majoritatea cazurilor, pedepsele pronuntate de tribunale sunt nult mai mici atunci cand este vorba de sexul frumos, decat atunci cand este vorba cel tare !

Cu alte cuvinte, justitia este mult mai « intelegatoare » si « blanda » cand in boxa acuzatiilor se afla o femeie, decat atunci cand in locul ei se afla un barbat.

 

 

Odata cu inceperea noului an scolar in 2006, trei adolescente cu varstele cuprinse intre 15-18 ani, « internate » la Centrul de Plasare a tinerilor in dificultati (esec scolar, abandon de familie, copii maltratati, etc.) la Scoala « Le-Nôtre », Château de Pinceloup, Sonchamp (Yvelines, Paris-aria metropolitana), pe 4 septembrie 2006, in jurul orelor 22H00 au agresat cu o rara violenta, urmat de viol, acte de « tortura si barbarie » colega lor de camera, minora, in varsta de numai 14 ani.

Din diferite surse apropiate dosarului aflam ca cele trei adolescente au lovit colega lor cu pumnii si picioarele, inainte de a stinge mucuri de tigari pe mainile si picioarele ei.

Inainte de a o viola cu un cintru, ordonandu-i « sa-si rada parul de pe picioare si zonele ei intime cu o lama de ras culeasa din gunoaie ».

In dimineata zilei urmatoare, administratia scolii descoperand minora intr-o stare deplorabila, sesizeaza Jandarmeria din Saint-Arnoult-en-Yvelines, care aresteaza cele trei adolescente si le plaseaza in detentie provizorie la Inchisoarea pentru Femei la Versailles (Paris-aria metropolitana), pe cea majora si la Inchisoarea Bois d Arcy (Yvelines) pe celelalte doua minore.

Interesant este insa faptul ca cele trei adolescente isi recunosc faptele comise intr-un proces verbal inregistrat la Jandarmerie fara nici o jena, fara nici o explicatie !

In plus, nici una din ele nu a avut pina atunci antecedente penale si nici nu a avut vreun conflict inainte cu victima, ele aflandu-se numai de cateva zile in centru !

Vineri, Tribunalul de Inalta Instanta (TIG) - Versailles le-a inculpat cu capul de acuzare : « viloenta agravanta si viol urmat de acte de barbarie ».

Cea majora, considerata « leader » de Procurorul Republicii, a cerut o confruntare cu Judecatorii de Detentie (JD) si de Libertate (JL), avand in vedere ca majoratul ei o « dezavantajeaza » considerabil in fata legii si evident, ea risca o pedeapsa mult mai severa decat celelalte colege ale sale, minore !

Conform celor declarate de Procuror, ea dispune de patru zile pentru a-si prepara « apararea » si a-si « justifica » actul, urmand ca saptamina viitoare, miercuri, dosarul ei sa fie reexaminat de TIG-Versailles.

Din ceea ce am aflat pana la aceasta ora, se pare ca cele 4 eleve, imparteau aceasi camera, iar cele trei agresoare ar fi reprosat victimei ca « isi scartaise patul ».

Totusi, ancheta nu a confirmat aceasta ipoteza.

In schimb, se pare ca agresiunea a fost descoperita de un educator, victima lasand un mesaj pe PC-ul administratiei.

Mentionam ca Scoala « Le-Nôtre », fondata in secolul XIX (in 1888), este un Centru de Pregatire Profesionala si girata de catre Primaria Generala Paris, scolarizand saizeci de elevi anual, tineri aflati in dificultati (cazuri sociale grave), prin ordinul semnat de un Judecator insacinat cu Protectia Copilului, unde elevii prepara un CAP (Certificat de Aptitudini Profesionale) in Horticultura si arta Bucatariei.

 

Tentative de asasinat

 

In ziua deschiderii procesului, inculpatul Kévani Wansale in varsta de 20 de ani, intra « in lanturi » intr-una din salile de audienta al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) din Evry (Essonne-91, aria metropolitana pariziana).

Insotit de catre politisti si jandarmi, imbracat « banal », purtand un pulover negru si jeans, el si-a ales ceva « special » pentru audienta : o pereche de ochelari fumurii pentru a-si ascunde privirea.

Pe 1 martie 2008, de ziua internationala a femeii, o zi simbol dedicata sexului frumos si a feminitatii, dupa aproape doi ani si jumatate de detentie preventiva intr-un QHS (Cartier de Inalta Securitate) el compare in boxa acuzatilor, in fata unui Juriu Popular, inculpat pentru « tentativa de asasinat ».

Conform Codului Penal el risca recluziunea criminala la perpetuitate (inchisoarea pe viata !)

Dna Karen Montet-Toutain, victima lui soseste si ea, ceva mai tarziu, nedand nicio declaratie presei care incerca cu orice pret « sa-i smulga » doleantele ei de la acest proces !

Pe 16 decembrie 2005 Kévani Wansale, un tanar in varsta de 17 de ani, elev in BEP de vanzari (Brevet de Studii specilalizate in vanzari) la Liceul Profesional « Louis-Blériot » din Etampes (Essonne-91, aria metropolitana pariziana), cu cateva zile inainte de vacanta de « Noël » nu banuia inca, ca nici craciunul care era « pe vine » si nici « Saint Silvestre » (Revelionul), nu le va petrece in sanul familiei sau cu prietenii.

Ca noul an care urmeaza, dar si anii cei care îi vor urma, nu-i vor aduce decat nenorocire si suferinta.

Si asta pentru ca in acea zi blestemata de vineri avea sa raneasca cu mai multe lovituri de cutit in abdomen si pe mani, profesorul lui principal (diriginta lui), profesoara de arte plastice aplicate Karen Montet-Toutain, punandu-i viata in pericol.

Gestul tanarului a fost greu de inteles si este si mai greu de explicat.

Chiar daca Dna Montet-Toutain a convocat mama elevului la scoala in ziua precedenta pentru a o avertiza ca, Kévani « va trece » in fata consiliului de disciplina si este pe cale de a fi exmatriculat definitiv din scoala.

 

Din investigatiile pe care le-am intreprins in acest dosar iesit din comun, am aflat ca, cu putin timp inainte de tragicul eveniment, elevul Kévani Wansale a fost exmatriculat din scoala pentru o altercatie cu un alt profesor.

Ca Dna Montet-Toutain inainte sa fi fost agresata de catre Kévani, a fost si ea in repetate randuri amenintata de catre agresor, motiv pentru care ea ar fi « sesizat » Directia Generala a invatamantului preuniversitar (Academie de Versailles) din cadrul Ministerului Educatiei Nationale.

Aceasta « sesizare » insa facuta pe cale ierarhica se pare ca nu a fost inregistrata sub nicio forma la Inspectia Generala a Educatiei Nationale, pentru ca noi nu am reusit sa o gasim in documentele de arhiva.

Imediat dupa incident si arestarea lui, fapta lui Kévani Wansale a fost considerata deosebit de grava, fiind calificata de catre politie si consemnata de catre jurisdictie ca : « tentativa de omucidere voluntara cu premeditare » (« tentativa de asasinat » !), ceea ce conform Codului Penal « atrage dupa sine » pentru inculpat, luand in consideratie si depozitia colegilor sai, martori, aflati in sala de clasa in momentul agresiunii, precum si antecedentele sale de agresor, recluziunea criminala la perpetuitate.

Ulterior acest cap de acuzare este contestat in parte de catre avocatul sau Damien Brossier, care afirma ca « clientul sau i-a marturist ca el si-a adus cutitul de bucatarie (cu o lama de lungime de 20 cm !) la scoala pentru ca intentionase sa-si deschida venele ».

Adica, vroia sa se siuncida ! Insa, intre timp s-a razgandit.

Deci nu cu scopul de a agresa pe cineva sau a comite o crima.

In ciuda faptului ca a doua zi seara, pe la orele 23h00 s-a predat la Comisariatul de Politie din cartier si el insusi si-a recunoscut fapta

In plus, in ziua agresiunii profesoarei-diriginte, el s-a asezat in primul rand ceea ce era contrar obiceiului sau.

Intocmai, pentru a putea ajunge la ea cu mai multa usurinta.

Din investigatiile pe care le-am efectuat, nu exista nicio indoiala in ceea ce priveste « premezditarea » actului.

Asa cum sustine in declaratiile sale, este insa foarte probabil ca el sa fi vrut sa o raneasca doar victima nu si sa o ucida.

In dimineata zilei de vineri, 16 decembrie 2005, la ora profesoarei-diriginte Karen Montet-Toutain, Kévani Wansale se asezase imbracat (cu un bluzon) intr-o banca din primul rand.

Adresandu-se elevului cu rugamintea « de a se dezbraca », ceea ce el refuza categoric, Dna Montet-Toutain nu se astepta niciun moment ca viata ei ar fi in pericol.

Astfel, pe neasteptate, Kévani s-a ridicat si s-a indreptat catre ea lovind-o cu cutitul de bucatarie de mai multe ori in zona abdominala, in fata a 30 de martori, colegii sai de clasa.

Profesoara incercand sa se apere este ranita si la maini, prezentand plagi deschise destul de profunde.

Evenimentul s-a petrecut atat de repede incat ceilalti elevi prezenti in clasa nu au avut timp sa anunte supraveghetorii care patrulau pe culoarele institutiei.

De-altfel el a si disparut imediat de la locul incidentului, predandu-se a doua zi, seara la Comisariatul de Politie din Etampes.

In prima zi de proces, in sala de audienta, in fata Curtii, el « cere scuze » atat profesoarei cat si familiei acesteia, incercand sa-i convinga pe jurati « cat de mult regreta fapta sa» si pentru care sufera profund.

Apoi, elevul incearca « sa se apere » descriind pe mama lui ca o persoana « foarte autoritara » care il considera « un borfas », motiv pentru care el nu dorea ca ea sa fie la curent cu situatia lui scolara si nici sa fie trasa la raspundere pentru greselile lui.

Cu atat mai mult cu cat dupa discutia avuta cu Dna Montet-Toutain, mama lui nu intelese ca el urma sa fie exclus definitiv din scoala.

Chemat la bara, inculpatul fara sa-si dea seama incepe sa povesteasca cu detalii « premeditarea » actului, in ciuda interventiei avocatului sau Damien Brossier.

Intarziind la prima ora de curs, se duce la toaleta si pregateste cutitul : « Stiam ca voi face cu el ceva ». (...) « Ma gandeam sa-mi tai venele sau sa-mi fac rau . Nu aveam un plan bine pus la punct ». (...)  « Trebuia intr-un fel sa fac ceva . Simteam nevoia. Tensiunea in care am trait in ultimii ani m-au perturbat profund ».

O versiune mult mai confuza decat cele declarate in timpul instructiei, Judecatorului de Instructie.

In momentul in care Dna Montet-Toutain i se adreseaza si il roaga sa se dezbrage, el solicita din partea ei un “compte-rendu” in ceea ce priveste discutia avuta cu mama lui in ziua precedenta.

Si urca tonul. 

Este momentul in care se repede la ea si îi aplica prima lovitura de cutit in abdomen, apoi a doua in urma carora profesoara « cade la pamant » intr-o balta de sange.

« Astazi imi dau seama ca ea vroia sa ma ajute.A facut acest lucru de multe ori cu multi colegi de-ai mei ! Imi pare rau de ceea ce am facut si regret sincer ».

Uitandu-se in ochii victimei « îi cere pardon ».

Si nu uita nici familia ei prezenta langa ea.

Si lor le cere « pardon ».

Un « alt » Kévani, nu un criminal, cel care s-a repezit la diriginta lui sa-i curme viata.

Un Kévani, pe care Dna Montet-Toutain nu-l cunoscuse asa, atat de « fragil » si respectuos.

Profesoara in varsta de 29 de ani, insarcinata cu un al treilea copil, in concediu medical de sase luni, asistata de catre cei doi avocati ai sai, Koffi Senah si Francis Lec, explica juriului ca ea vazuse cum Kévani isi ridicase « sweat-shirt » -ul sau, insa nu vedea ceea ce avea in mini !

« Mi-am ridicat capul si am vazut Sofiane, un elev amenintat de catre Kévani care vroia sa-l opreasca».

« Toti elevii au iesit din clasa ! Eu am cazut cu fata la pamant si el s-a repezit cu cutitul la bratul meu ! Atunci m-am ridicat si am inaintat catre Sofiane ca el nu cumva sa fie ranit ! »

In ceea ce priveste « loviturile de cutit », ea afirma ca « ele erau voluntare (premeditate), directe, ferme si violente ».

Si erau nu mai putin de 7 la numar, contesat cu vehementa de catre aparare, cum Institutul de Medicina legala nu a putut da un verdict « sigur » in acest sens !

In sfarsit, in ciuda faptului ca inculpatul risca inchisoarea pe viata, Ministerul Public s-a aratat « generos » si “intelegator” cu el!

Avocatul General al acuzarii, Karine Vermès, solicitase « numai » 15 ani de recluziune criminala, fara perioada de siguranta cu toate ca pentru ea « dorinta de a ucide » a lui Kévani era « evidenta »!

Si asta numai pentru faptul ca Damien Brossier, avocatul apararii a solicitat Curtii recalificarea tezei de « premeditare » in « agresiune involuntara » datorata unei « rataciri » in urma unui traumatism psihic de care sufera inculpatul.

Dupa cum remarcase Dl. Francis Lec, avocat al FASL (Federatiei Autonomilor de Solidaritate Laica), reprezentand partea civila, peste 600.000 de profesori asteptau cu « sufletul la gura » o pedapsa exemplara pronuntata lui Kévani Wansale de catre completul de judecata pentru ca asemenea acte barbare sa nu se mai produca in institutiile publice de invatamant.

Dupa aproape trei ore si jumatate de deliberare, Curtea a retinut totusi « premeditarea » actului lui Kévani si l-a condamnat in dupa masa zilei la 13 ani de recluziune criminala.

In ciuda faptului ca inculpatul repeta intr-una, exprimandu-se clar si cu precizie: « Mi-am pierdut capul ! Am devenit complet nebun », respectiv, « Dna Montet-Toutain va cer scuze.
Si sotului dvs, precum si copiilor dvs ! Pardon, pardon sincer colegilor mei de clasa, familiei mele, fratilor mei ».

In ciuda faptului ca aceste fraze le rostea cu lacrimi in ochi cara au impresionat profund atat victima, care la randul ei a inceput sa planga cu hohote, cat si auditoriul din sala de judecata !

« Acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample si sigur ar fi putut fi evitat ! Eu niciodata nu am avut intentia de a ucide pe nimeni ! »

« Intr-un fel este o sinucidere ceea ce am facut ».

La pronuntarea verdictului nici partea vatamata si nici inculpatul nu au reactionat intr-un niciun fel.

Dl. Damien Brossier, avocatul acuzatului nu ne-a precizat daca va face sau nu apel.

Totusi, noi am aflat ca in numele clientului sau, el a facut apel.

In ciuda faptului ca mama lui Kévani, Lénia Wansale s-a autoacuzat in fata Curtii de Apel Paris, joi 22 ianuarie 2009 sustinandu-si responsabilitatea sa in acest dosar, Juriul Popular a confirmat pedeapsa de 13 ani de recluziune criminala la care il condamnase pe Kévani pe 1 martie 2008 Curtea cu Juriul Popular de la Essonne (reg. Pariziana) pentru tentativa sa de asasinat, comisa pe 16 decembrie 2005.

Dosarul Kévani Wansale este cu cetitudine unul complex.

Pe de o parte, Curtea a retinut « premeditarea » in ciuda contestatiilor avocatului apararii, Damien Brossier, iar pe de alta parte, avocatul general al acuzarii Dna Karine Vermès, nu solicitase « decat » 15 ani de recluziune criminala, pentru ca in final, inculpatul sa fie condamnat la « numai » 13 ani, cu toate ca, conform Codului Penal el risca inchisoarea pe viata !

Pentru a intelege decizia juriului, verdictul, oarecum contradictoriu, am fost obligati sa efectuam o serie de investigatii aprofundate in ceea ce priveste personalitatea inculpatului si sa incercam sa intelegem cum a fost posibil ca Kévani sa comita un asemenea act bestial.

Rezultatele cercetarilor noastre au pus in evidenta o serie de circumstante « atenuante » in favoarea lui Kévani, care justifica decizia juriului, verdictul, pronuntat de catre TGI de Evry.

Kévani, nu este un criminal cu « sange rece ».

Kévani este o victima a unui context social-istoric in care s-a nascut, a crescut si si-a trait libertaea, inainte de a recurge la acel act criminal pentru care va plati scump.

« Cei mai frumosi ani » ai tineretii nu-i va petrece intr-un mare centru comercial ca vanzator sau ulterior, ca sef de vanzari, ci intr-un Centru de Detentie, departe de familie, departe de cei pe care îi iubeste, unde se va « maturiza » poate mult prea devreme.

Fara « perioada de siguranta », in principiu, la « jumatatea pedepsei » el este « conditionabil », adica peste patru ani de detentie (cum el efectuase aproape deja doi ani si jumatate in detentie provizorie !), urmand ca restul pedesei sa o execute sub control judiciar in stare de libertate.

Si asta in cazul in care JAP –ul (Juge d’Application des Peines - Judecatorul care raspunde de executia pedepsei in penitenciar) considera ca el va putea beneficia de libertate conditionata de control judiciar.

Este foarte probabil si motivul pentru care avocatul apararii nu a facut apel.

In apel la Paris sau Versaille, mai mult ca sigur, pedeapsa primita la TGI de Evry ar fi putut fi majorata.

Cum va suporta Kévani regimul de recluziune criminala intr-un Centru de Detentie nu stim inca, stim insa cu certitudine ca viata lui inainte de a fi comis acel act odios si regretabil pe 16 decembrie 2005, pentru care va avea suficient timp sa mediteze in tacere, a fost un calvar.

Un adevarat calvar !

Mama lui soseste in Franta in 1987 cu cele doua surori ale lui, « via Belgia », fiind insarcinta cu el !

Ea se refugia din Kinshasa (Zair, prin filierele tentaculare ale imigratiei clandestine, « ramura nord-africana » !) unde sotul ei (tatal lui Kévani) a fost torturat si ulterior ucis ! (A se vedea si articolele : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/masacru-la-frontiera-ue-dreptul-de-muri.html;  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/guantanamito.html;  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/imigratia-in-ue-axa-canare-lampedusa.html)

In Franta se stabileste la Puteaux (Hauts de Seine-92, aria metropolitana pariziana) unde reuseste sa obtina un spatiu locativ intr-un camin de « nefamilisti ».

Este orasul (estul parizian) unde se naste Kévani.

Din pacate sejurul ei aici va fi de scurta durata.

In incercarea de a reusi « mai bine », femeia este incarcerata de doua ori pentru delicte « relativ minore », iar apoi incepe sa « migreze », mai intai la Arcueil (Val de Marne-94, aria metropolitana pariziana-coroana mica), apoi la Brétigny, Grigny, Etampes (Essonne-91, aria metropolitana pariziana-coroana mare), pentru ca in sfarsit sa ajunga in sudul Frantei la Pau (Pyrénées Atlantiques-64).

Astfel, Kévani « migreaza » si el din casa in casa, sau mai mult, chiar din Hotel in Hotel (social in “custodia” primariilor) ca intr-o “cavala” (fuga).

Cand mama lui nu se mai descurca, copiii erau lasati in grija serviciilor sociale.

Intre noiembrie 2002-mai 2003, respectiv mai 2004-noiembrie 2004, Kévani este arestat si incarcerat pentru detinere si comercializare de obiecte furate, dupa care este plasat in custodia unei familii « de intampinare » care il gazduieste si cu ceilati fratiori ai sai nascuti in Franta !

Conform Codului Penal, in Franta, cazierul sau judiciar este « gol » pentru ca numai pedepsele mai mari de doi ani cu executare in penitenciar sunt inscrise in cazierul judiciar al condamnatului ca urmare a unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva (*) !

Intr-un esec total de « integrare » el schimba cinci familii la rand fara sa poata ajunge la un « acord » cu parintii sai adoptivi !

« Vroiau sa ma integreze intr-o famile, pe cand eu aveam deja o familie ! ». Se revolta el !

De constitutie fizica robusta, “impulsiv”, supranumit “Dolorès”, Kévani Wansale, « membru » al unei familii monoparentale cu sase copii, este supus in permanenta unei instabilitati sociale care a favorizat « parcursul sau haotic » !

Datorita absentelor acumulate la scoala in 2003 este exmatriculat si pleaca cu mama lui, respectiv cu sora lui mai mare Jessica la Pau (Pyrénées Atlantiques-64) care isi deschide propriul magazin !

Acolo reuseste sa faca un curs de vanzator, devenind « ucenic » intr-un « butic maternele » (magazin cu obiecte pentru noua-nascuti !), avand pe soara lui « indrumator de stagiu » !

Din pacate « aventura » nu dureaza decat patru luni, afacerea nu merge si familia revine la Paris.

In septembrie 2005, Kévani este admis la Liceul Profesional « Louis-Blériot » din Etampes in clasa de BEP (Brevet de Studii Profesionale) de vanzari, avand-o pe Dna Montet-Toutain ca profesor principal (diriginte), care la proces isi aducea aminte ca, contrar celorlalti elevi, « el nici macar nu s-a prezentat in clasa ».

Intre 9-15 decembrie este exclus de la cursuri datorita comportamentului sau violent fata de un alt profesor.

Mama lui va fi pusa la curent cu acest eveniment pe data de 15 decembrie prin intermediul dirigintei lui Kévani, care a convocat-o la scoala.

La proces au fost chemati ca martori la bara peste 40 de persoane, care l-au cunoscut de aproape si care l-au descris asa cum il cunosteau in realitate, fara menajamente.

Evident, toate depozitiile nu i-au fost favorabile.

Unii spuneau ca in ziua dramei avea o privire de « nebun », fiind dominat de un puternic « sentiment » de razbunare.

Insa, dupa cum prietena lui remarca « el nu era un baiat rau » si toate procesele verbale pe care le-am putut studia confirmau acesta presupunere, punand in evidenta faptul ca « Kévani nu are un profil de asasin ».

Chiar si procesele verbale ale expertilor-psihiatri de pe langa TGI de Evry care l-au consultat in repetate randuri erau in favoarea lui Kévani !

Pentru ca ele asigurau Curtea, ca inculpatul « nu are un profil de criminal cu sange rece ».

Cealalta sora a lui mai mare, Bianca a atras si ea atentia la bara asupra vietii « tumultoase » si

« extrem de dificile » de care a avut parte inculpatul, punand accentul si pe « iresponsabilitatea » mamei !

« Pe care o iubim totusi, dar care ne-a facut mult rau in viata »!

Ultimul martor Lénia, mama lui Kévani, o femeie mica, de statura insa impozanta, cu o reputatie de « tirana » a evocat viata ei dificila incepand cu sosirea in Franta, confirmand ca Dolorès numele sub care era cunoscut Kévani este « rezultatul unor lungi suferinte traite » in Zair cu multi ani in urma!

Ea a recunoscut « fara niciun fel dificultate » ca este intr-adevar “ o mama dura, foarte severa” !

« Am impiedicat Kévani sa traiasca, i-am dat mult prea multe sarcini, l-am sufocat, el devenise pentru mine un fel de carja! »

In ceea ce priveste Dna Montet-Toutain, viata ei de familie se deteriorase considerabil dupa tentativa de asasinat a lui Kévani!

In concediu medical de sase luni, insarcinta cu al treilea copil, ea suferea de o serioasa depresie nervoasa si de o « frica bolnavicioasa ».

Intre timp am aflat ca ea facuse deja doua tentative de siuncidere !

In ceea ce il priveste pe Sofiane, colegul lui Kévani care ar fi intervenit pentru a proteja Dna Montet-Toutain, la proces a luat o « pozitie » destul de confuza, mai mult favorabila lui Kévani !

Motiv pentru care sotul lui Karen, Frédéric Toutain se repezise la « martor » strigand in gura mare :  "Uita-te la mine ! Te-am vazut la spital ! Mi-ai spus ca sotia mea este o femeie cumsecade ! Viata noastra este o viata de rahat acum ! De ce nu spui nimic ! De ce ne lasi acum?"

Inainte de a trece la act, Kévani a avut o discutie cu Tijani, 22 de ani, un coleg de clasa !

Acestuia din urma se « destainuise », marturisind ca este suparat « foc » pe diriginta lui si are de gand sa-i faca « un truc de ouf ! » (ceva rau, regretabil!) care insa atat pentru Tijani cat si pentru ceilalti colegi de clasa ai lui nu avea nicio semnificatie « reala ».

Pentru ca nimeni nu s-a gandit niciun moment ca in afirmatia lui Kévani era ascunsa drama care avea sa comita a doua zi.

In sfarsit, Ministrul Educatiei Nationale, Dl. Xavier Darcos a trimis si el un reprezentat la proces prin care « solicitase justitiei sa-si faca treaba » subliniand ca este vorba de o « situatie de exceptie (exceptionala) ! Multumesc lui Dumnezeu ca nu se intampla zilnic ca un elev injunghiaza un profesor » !

Mentionam ca un raport al Inspectiei Generale pe care l-am studiat a estimat in ianuarie 2006 ca Ministerul Educatiei Nationale « nu a comis nicio gresala in ceea ce priveste agresiunea Dnei Karen Montet-Toutain ! Ar fi trebuit ca, conducerea institutiei sa fie mai prudenta si ca ea sa intervina mai rapid cu mai multa eficacitate pentru a evita drama» !

 

Agresiuni cu arma alba

 

Luni dupa-masa, in jurul orelor 15h45, pe 19 ianuarie 2009, Antoine Desmots, un elev in varsta de 18 ani in clasa terminala la Liceul profesional « Pierre et Marie Curie » de la Château Gontier (Mayenne) isi agreseaza cu trei lovituri de cutit (la umar, sold si torace) profesorul sau de tehnologie (electronica) in varsta de 30 de ani in sala de clasa, unde el coordona activitatile elevilor impartiti pe grupe.

Contactat, Michel Peneau, directorul scolii, ne precizeaza faptul ca elevul este un tanar fara antecedente penale (conform fisierului sau scolar care contine si date strict confidentiale), ceea ce aparent este o « surpriza ».

Pentru ca asa cum am mai mentionat, un individ in Franta cu Cazierul sau Judiciar « alb » nu este neaparat o « usa de biserica », avand in vedere faptul ca in Cazierul Judiciar francez (*) adresat « societatii civile » nu sunt marcate decat pedepsele mai mari de doi ani cu executare in penitenciar.

Investigatiile pe care le-am efectuat in acest dosar ne-au permis sa intelegem mai usor incidentul pentru care agresorul, a doua zi dimineata, arestat la numai o jumatate de ora, dupa ce a fugit de la locul crimei, urma sa fie inculpat de « tentativa de omor » conform celor afirmate de catre capitanul de jandarmerie Eric Deloffre !

In primul rand, aflam de la Parchetul Laval ca el este cunoscut deja serviciilor de politie si justitie pentru delicte mici (furt, degradare-distrugere de bunuri, incendii voluntare, etc.) cele care nu figureaza in voleul 3 (partea 3) din Cazierul (*) sau judiciar iar apoi din declaratiile tatalui sau, Thierry Demots, ca adolescentul este foarte « fragil » din punct de vedere psihic, fapt confirmat si de catre responsabilii de le inspectia academica (inspectoratul scolar).

Studiind atent dosarul lui, se pare ca totul a inceput in luna septembrie anul trecut dupa esecul sau la concursul de recrutare in Armata la Nantes ca pilot de car de lupta (tanc, etc.)

In urma unei serioase depresii nervoase, la inceputul lunii octombrie, el comite o tentativa de sinucidere in urma careia este internat la spitalul psihiatric din Château-Gontier.

Desi conform celor declarate de catre tatal sau si anume ca « el nu era pregatit sa iasa si de-altfel, el niciodata n-ar fi trebuit sa paraseasca spitalul », in noiembrie isi reia cursurile in clasa de BEP terminala de electrotehnica (echivalentul clasei terminale intr-o scoala profesionala) la Liceul « Pierre et Marie Curie », unde a doua zi a spart tot ce i-a iesit in cale, in special, mobilier (scaune, masa, tabla, etc.).

Contactat directia spitalului, se pare ca el a fost externat din lipsa de « locuri », cum institutia psihiatrica nu dispune decat de 26 de paturi si cazul lui nu era considerat « disperat »!

Conform celor declarate de catre Michel Peneau, directorul scolii, daca Antoine era la prima sa « tentatriva de omor », el era in schimb la a doua « tentativa » de a reusi la bacalaureat.

Desi cunoscut ca un elev « dificil », inspectorul de Academie, Pierre Benaych ne-a declarat ca nu-l intelege pe inculpat si ca insusi « gestul lui este de neinteles ».

In Liceu sunt scolarizati 350 de elevi care « invata intr-un climat socio-profesional corespunzator » si din cate am putut afla, niciodata el nu a fost confruntat cu o violenta de o asemenea amploare.

 

Asasinate

 

Joi, pe 8 ianuarie 2009, Camille si Constance, doua colege de scoala si prietene bune se hotaresc sa ia masa de pranz impreuna la domiciliul lui Constance, in cartierul rezidential Saint-Gervais, la Rouen (port, Seine Maritime)

In concluzie, ele nu se mai intorc la scoala dupa pranz !

Pentru ca masa lor de pranz se transorma intr-o drama iesita din comun din cauza geloziei.

Camille seducand fostul prieten a lui Constance, aceasta din urma are « dificultati » serioase in ceea ce priveste acceptarea acestei realitati care trezeste in ea puternice sentimente de ura fata de Camille.

Astfel, Constance, loveste de mai multe ori cu un cutit de bucatarie (in bucatarie !) pe care il are la indemana, prietena ei intima Camille (cu precadere in abdomen), care in ciuda tentativei sale de a se apara este grav ranita.

Pentru a pune capat « suferintei » ei, precum si starii de agonie in care se afla ea, Constance cauta un ciocan in trusa de ustensile de lucru al tatalui ei si o loveste in cap pana cand ea moare.

Imediat dupa aceasta istorie macabra, Constance transporta corpul prietenei sale in camera ei, o aseaza in pat si o acopera, dupa care se duce in vizita la un prieten ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Odata descoperit cadavrul lui Camille de catre parintii lui Constance, care ajung acasa in jurul orelor 17h00, ei anunta imediat politia care o si aresteaza la domiciliul prietenului in compania caruia se afla !

Incepand de 9 ianuarie 2009, seara, adolescenta a fost internata la spitalul psihiatric de la Saint-Etienne-du-Rouvray (aria metropolitana Rouen), in asteptarea unei noi expertize medicale (psihiatrice) si inculparea ei pentru « omucidere voluntara », ne-a declarat adjunctul Procurorului Republicii de la Rouen, Christian Dreux.

Directoarea scolii private « Lycée des Tourelles », Christine Van Lerenberghe, unde erau scolarizate cele doua adolescente, ne declara ca nu numai ea, dar intregul corp profesoral este « profund socat » de acest eveniment « de nebanuit, de neimaginat ».

Imediat o celula de criza a fost creata in scoala pentru ingrijirea elevilor « fragili » psihologic marcati de catre acest incident de o gravitate fara precedent in « istoria » scolii.

Camille, 18 ani, a fost inmormantata marti, pe 13 ianuarie 2009, dupa practicarea unei autopsii la Institutul Medico-Legal de la Rouen.

Constance (aceasi varsta), dupa ce si-a recunocut fapta in fata anchetatorilor Sigurantei Departamentale carora a fost incredintata ancheta, la acea data era inca internata in spitalul psihiatric de la Saint-Etienne-du-Rouvray.

Procurorul Republicii de la Rouen estima ca starea ei psihica nu-i permite inca justitiei nici sa o supuna unui interogatoriu « sever » si nici sa o inculpe pentru moment.

Ea a fost audiata de catre Procuror, inculpata pentru « asasinat » si inchisa preventiv (in detentie provizorie) pe 4 februaruie.

Daca in urma instruirii dosarului ei de catre un Judecator de Instructie numit de catre Procurorul Republicii de la Rouen va fi gasita « responsabila » din punct de vedere psihic, ea risca pedeapsa cu inchisoare pe viata.

 

Agresiuni cu « ustensile scolare »

 


Un elev in varsta de 12 ani « inarmat » cu o foarfeca, joi, pe 5 februarie, si-a agresat profesorul sau de limba si literatura germana la Ansamblul Scolar Catolic « Jean XXIII » de la Montigny-lès-Metz (aria metropolitana Metz) aflam de la Inspectia Academica Moselle.

Profesoara a fost victima unei taieturi (cu intepatura) de cinci cm fiind internata la Spitalul « Bon secours de Metz », ne-a declarat Michel Larrory, directorul ansamblului scolar.

In ceea ce il priveste pe elev, este « formal » asupra faptului ca « el nu s-a remarcat sub nicio forma » ca avand un comportament violent (agresiv) nici fata de colegii sai de clasa si nici fata de profesorii sai.

Din contra, studiind buletinul sau scolar (carnetul sau de note) el pare un elev stralucit, « supradotat », care « reuseste bine » fiind si « laudat » (dat exemplu pozitiv) in fata colegilor sai.

Asa cum ne arata statisticile academiei, multi dintre copii cu abilitati intelectuale inalte au probleme de comunicare atat cu colegii lor de clasa cat si cu profesorii lor.

Chiar mai mult.

Au probleme de comportament.

Ca regula generala, profesorii sunt « profund socati » de acest eveniment pentru ca nu-si pot imagina « ceea i-a trecut prin cap copilului ».

 

 

Dupa primele marturii pare ca tanarul a inceput sa aplice lovituri de foarfeca in spatele profesoarei care intorcandu-se catre el a lovit-o in fata !

Cei 160 de profesori ai scolii si-au intrerupt cursurile in semn de protest contra acestui incident care s-a produs in cursul diminetii la sfarsitul cursului de germana, in timp ce elevii isi aranjau cartile si caietele in ghiozdan, inainte de a iesi in recreatie .

Ansamblul scolar catolic aflat sub contract cu Statul este frecventat de catre 1600 de elevi, inscrisi in scoala generala, liceu, respectiv, clase pregatitoare pentru Scolile Superioare de Inalte Studii in Economie (aproape 2000 daca includem si clasele primare).

Profesorii nu au parasit institutia decat dupa orele 17h00 cand elevii au fost lasati sa se retraga la domiciliile lor.

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

Conform unui studiu international efectuat de Organizatia Mondiala a Sanatatii in 37 de tari, Romania este nominalizata pe primele locuri la violenta in scoli.

Peste jumatate dintre profesorii romani (cca 58%) raporteaza acte de huliganism, vandalism la orele lor sau au nevoie de protectie pentru securitatea lor, respectiv, a altor elevi.

In schimb, numai 7% dintre profesorii din Olanda sustin acelas lucru.

Studiile aprofundate ale comportamentului scolar au demonstrat ca cel putin unul din patru elevi de clasele VII-VIII se teme sa nu fie atacat sau sa devina victima a violentei in scoli.

Cel mai mare procent din acest punct de vedere se intalneste in Ungaria (75%), respectiv in Romania.

Aproape 70% din elevii romani se afla in aceasta situatie, ducandu-se cu teama la ore.

Pe locul trei in topul insecuritatii scolare se afla filipinezii (60%). scolile din Danemarca si Singapore fiind cele mai sigure

Conform datelor pe care le detinem, doar 6% din cursanti se tem de acest lucru, respectiv 8%.

Fenomenul se regaseste in Franta, Germania si Statele Unite ale Americii in procente de 18% 22%, respectiv 26%.

Potrivit altor studii, actele de huliganism, vandalism in scoli se produc cel putin o data pe saptamana.

De exemplu, un studiu israelian a aratat ca aproape o treime din elevii care frecventeaza scoli elementare si licee si aproape un sfert din studentii aflati in unitatile superioare de invatamant considera violenta ca fiind o mare problema in scolile in care studiaza

Violenta in scoli este un fenomen care framanta societattea civila de pretutindeni si ea se manifesta in toate tipurile de scoli si la toate nivelurilre de studii, ea manifestanduse in egala masura atat intre elevi cat si intre elevi si profesori.

Este insa interesant faptul ca studiile nu au reusit sa si explice « concret » diferentele dintre tari in ceea ce priveste violenta in scoli !

Pe de-o parte, fenomenul nu este legat de rata criminalitatii, a divorturilor sau de procentul minoritatilor etnice.

Dar pe de alta parte aceste situatii sunt in conexiune cu indicatorii sociali, cum ar fi conditiile socio-economice, varsta, calitatea sistemului scolar etc.

Ca regula generala, cei care suporta acte de cruzime din partea colegilor sunt tinerii anxiosi, fara protectie, persoanele sensibile, tacute, etc.

Iar agresorii, sunt elevi care isi manifesta deseori furia nu numai asupra profesorilor, dar si a parintilor.

Conform unui studiu al profesorului Barry Nurcombe, de la Universitatea Queensland, numit Prevalenta tulburarilor la copii si adolescenti, deseori tinerii cu probleme mintale de sanatate provin din familii sarace, cu o apreciere negativa despre sine, cu performante scolare slabe.

Tentativele de sinucidere in randul adolescentilor cu probleme de sanatate mintala prezinta un procent ridicat, ca de-altfel consumul exagerat de tabac, alcool sau de srtupefiante.

In Franta, Jean Claude Barreau, Inspectorul General al Educatiei Nationale, profesor universitar, dar si « educator de strada » considera in cartea sa (« Copii nostri si noi », Ed. Fayard) ca tinerii in general sunt victimele unei crize de transmitere ale valorilor morale si sociale de catre parintii lor : « adultii nu-si joaca rolul lor in educatia copiilor lor ».

Astfel, in familiile in care exista o preocupare a parintilor pentru educatia copiilor si cu atat mai mult in acele familii care au o situatie materiala buna, copiii sunt mult mai putin agresivi cu cei din jur!

Ca regula generala, comportamentul agresiv este un element caracteristic al lipsei de educatie si el este un fenomen mult mai profund in cadrul familiilor de imigranti care au un statut social precar si se confrunta cu probleme de natura economica pe de o parte, iar pe de alta, cu un proces de integrarare care deseori este extrem de dificil din cauza barierelor culturale.

O influenta negativa asupra comportamentului violent ai adolescentilor joaca si filmele comerciale in care cu rare exceptii agresivitatea verbala sau fizica sunt absente, ele fiind prezentate ca o realitate si o « nevoie » sociala pentru supravietuire !

Un fel de lege a Junglei !

In Franta, guvernul si ministerele de resort (al Educatiei, al Familiei, etc.) pentru prevenirea violentei scolare se confrunta cu luarea unor masuri care se pare nu sunt atat de securizante, pe cat sunt de restrictive, aducand un « prejudiciu » libertatilor individuale ale persoanei, violand drepturile fundamentale ale omului.

Aici putem aminti, plasarea de camere de supraveghere video in curtile de recreatie, in toalete sau in locuri putin frecventate (posibile locuri de violenta, viol, etc.).

Introducerea in scoli a uniformelor, respectiv, a unor documente de identitate (din ce in ce mai sofisticate !) care sa certifice calitatea de elev al institutiei scolare respective !

Cresterea numarului de supraveghetori pe culoarele institutiilor de invatamant.

Crearea unor cabinete psiho-pedagogice in cadrul lor pentru prevenirea si combaterea actelor agresive!

Din investigatiile pe care le-am facut in cateva institutii scolare, o majoritate de elevi, cel putin in cele “fara antecedente” se declara “nemultumiti” de sistem (peste 65%), considerandu-se traumatizati psihic de atata securitate, avand impresia ca societatea civila ii considera niste potentiali infractori, asigurandu-le doar o libertate limitata!

Cu toate ca procentul este ceva mai scazut in institutiile “cu probleme”, nici elevii acelor scoli nu sunt foarte favorabili “restrangerii libertatilor” decat intr-un procent de cca 58%!

Parerea noastra, cel putin teoretic, este ca prevenirea si combaterea violentei in scoli este o problema de optimizare matematica in care trebuie introdusi un set de parametrii

corespunzatori « securitatii » si, un alt set de parametrii corespunzatori « libertatilor », individuale, in raport cu care trebuie cautata o solutie « optima », de compromis !

Noi, in cadrul unui program de MASS (Matematici Aplicate in Stiinte Sociale) pe care il avem in studiu acum, ne-am propus elaborarea si solutionarea unei asemeenea probleme care speram sa dea si rezultatele asteptate!

Problema poseda mai multe solutii, conducand la modele, nu atat in functie de parametrii utilizati cat in functie de « constrangerile » intre cele doua seturi de parametrii !

In cursul anului scolar urmator (2009-2010), cu acordul Ministerului Educatiei Nationale, urmeaza sa si testam cateva modele teoretice pentru fiabilitatea lor !

 

 

______________

(*) Cazierul Judiciar francez prezinta trei voleuri (parti): Voleul I (B1), in care sunt consemnate toate tipurile de abateri de la normele de conduita sociala stabilite prin lege (contraventii, convocari de catre Politie si Justitie, arestari, precum si orice informatii judiciare, condamnari cu sau fara privare de libertate de orice durata, etc.), el fiind destinat numai Ministerului Justitiei, Ministerului de Interne, a Apararii Nationale, DST, Siguranta Nationala, etc. ; Voleul II (B2), in care sunt consemnate numai condamnarile cu sau fara suspendare dar inferioare unei pedepse de doi ani cu privare de libertate, cu executare in penitenciar, el fiind adresat Administratiei Publice (Sectorului de Stat), Institutiilor semi-private, de Paza si Securitate, etc. ; Voleul III (B3), in care sunt mentionate numai condamnarile private de libertate mai mari de doi ani, el fiind la dispozitia persoanelor fizice la cerere, solicitat de catre toate institutiile si intreprinderile, societati comerciale, etc., pentru angajare !"



Articolul pe Investigatie

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/violenta-in-scoli-o-forma-noua-de.html

 

Articolul in Revista Politia Capitalei

60.1.%20%20Revista%20Politia%20Capitalei%20-%20Februarie%202009%20%...

60.%20Articolul%20de%20investigatie%20Violenta%20in%20scoli%20nu%20...

 

NOTA AUTORULUI

 

Dupa cum putem remarca Cazierul Judiciar francez este compus din trei Voleuri (Buletine, Parti), si el este astfel „organizat” incat sa faciliteze reinsertiunea sociala ai fostilor delincventi, care au  comis infractiuni mai mult sau mai putin grave si au fost sanctionati penal, fie cu amenda, fie cu suspendare, fie cu executare in penitenciar.

Ca regula generala persoanele fizice sau cele morale (juridice) private, nu au acces decat la B3 (Buletinul nr.3), in care nu figureaza decat condamnarile mai mari decat doi ani. (vezi figura 1)

Ceea ce inseamna, practic, ca daca un delincvent a fost de mai multe ori condamnat, insa la pedepse mai mici sau egale cu 2 ani (amenda penala, cu suspendare sau exacutare in penitenciar), Buletinul nr.3 a lui este „gol”.

B2 (Buletinul nr.2 ), in care sunt trcute tot ceea ce contine B3 sun marcate si sanctiunile penale mai mici decat 2 ani (amenda penala, cu suspendare sau executare in penitenciar, fara contraventii!) nu poate fi solicitat de catre o persoana fizixa, decat de catre Serviciul Public (Invatamant-Cercetare, Politie-Justitie, Administratie si sanatatea publica, etc.), in cazul unei oferte de angajari.

Persoana fizica, insa poate cere informatii despre continutul lui. (vezi figura 2).

Din contra B1 (Buletinul nr.1), in care pe langa informatiile din B3 si B2, figureaza si contraventiile, respectiv, arestarile (GAV-Garde a Vue), anchetele (legate de o posibila infractiune, etc.), este nedelivrabil (despre care nu sunt furnizate nici macar informatii in „exterior”) si nu are decat caracter de „uz” intern pemtru Ministerul Justitiei, care poate tine cont de acesta in cazul condamnarii unei persoane fizice.

Poate si ca introducerea unui asemenea „sistem” de Cazier Judiciar ar fi benefic si micilor infractori romani, care au o reala vocatie pentru reinsertiunea lor in sociatatea civila.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2018