UK Bookmakers

"Esta libre, pero no es inocente"!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Pe 20 octombrie 1981, la putin timp dupa alegerea lui François Mitterrand ca cel de-al 21-lea Presedinte al Republicii Franceze (21 mai 1981-17 mai 1995),  in discursul sau, cunoscut ca cel „de Cancún” (Mexic), acesta spunea: „Salutari celor umiliti, emigrantilor sau celor exilati de pe bucata lor de pamant, care vor sa traiasca si vor sa traiasca liberi. Salutari celor care sunt persecutati sau torturati, care vor sa traiasca si vor sa traiasca liberi.
Salutari celor sechestrati sau disparuti si asasinati, care vroiau sa traiasca si vroiau sa traiasca liberi. Salutari preotilor brutalizati, sindicalistilor incarcerati, somerilor care isi vand sangele pentru a supravietui, indienilor vanati pe teritoritoriile lor, muncitorilor fara drepturi, taranilor fara pamant, rezistentei neinarmate, care vor sa traiasca si vor sa traiasca liberi. Tuturor, Franta spune : Curaj, libertatea va invinge ! Si daca Ea spune acest lucru, inseamna ca aici aceste cuvinte au sensul lor.”

 

Mai mult ca sigur ca in timpul acestui discurs Domnia sa nu si-a imaginat niciun moment faptul ca, Florence Cassez,  o tanara franceza in varsta de 38 de ani, timp de sapte ani va repeta in gand acest discurs la Centro Femenil de Readaptación Social din Tepepan (aria metropolitana Mexico City), pe de-o parte, iar pe de alta parte, ca arestarea acesteia va incorda, peste un sfert de secol, la maximum, relatiile amicale : diplomatice, culturale si economice franco-mexicane.

Ironia sortii face ca desi eliberarea acesteia a fost pusa la cale de catre fostul Presedinte al Frantei Nicolas Sarkozy (16 mai 2007-15 mai 2012), care a actionat ″energic″ in acest dosar, amenintand Felipe Calderon, Presedintele Mexicului pe toate planurile (diplomatic, politic, economic si chiar militar !), anuland si anul Mexicului care urma sa aiba loc in Franta in 2011 (dedicat lui Florence Cassez), roadele acestui eveniment istoric (atat pentru Franta cat si pentru Mexic), sa fi fost culese de catre actualul Presedinte al Frantei, discipolul preferat a lui François Mitterrand, François Hollande, cel mai titrat Presedinte al celei de a V-a Republicii Franceze.

Pe de-o parte, pentru ca acesta a incercat o alta abordare al dosarului, mult mai diplomatica (cum Enrique Pena Nieto noul Presedinte al Mexicului care l-a inlocuit pe Felipe Calderon, de la 1 decembrie 2012, are o orientare politica de stanga, Social-democrata, iar formatiunea politica a acestuia este membra a Internationalei Socialiste), iar pe de alta parte, pentru ca in momentul eliberaraii lui Florence Cassez, Domina sa era Presedinte al Frantei.

 Nu este exclus nici faptul ca daca Sarkozy ar fi castigat alegerile prezidentiale in 2012, rezultatul sa fi fost acelasi : Eliberarea lui Florence Cassez.

 Sau din contra, ea sa nu fi fost eliberata, daca Calderon ar fi fost reales.

 Cu toate ca, cu certitudine, climatul politic din ambele tari (castigarea alegerilor prezidentiale din 2012 de catre stanga !) a favorizat pozitiv acest eveniment, considerat istoric, atat de catre presedentia franceza, pe de o parte,  cat si de catre opinia publica franceza, pe de alta parte.

 In ceea ce o priveste pe Florence Cassez, ea aduce multumiri, in egala masura, ambilor presedinti : ″Nicolas Sarkozy a avut un rol important (determinant). El a inceput sa ia o pozitie ferma (contra Presedintelui si Guvernului Mexican) alaturi de parintii mei. Pentru mine nu exista polemici (legate de acest subiect). François Hollande a trecut la o abordare diferita a situatiei, intr-o maniera formidabila. Amandouora datorez enorm… (…).″

 Daca Nicolas Sarkozy nu s-a putut exprima legat de acest eveniment in public in mass-media franceza, fiind la Davos (Cantonul Grisons, Elvetia) la Forumul Mondial Economic (23-27 ianuarie 2013), de unde s-a declarat ″foarte fericit″  si ″foarte emotionat″, François Hollande a salutat evenimentul, vorbind de sfarsitul ″unei perioade deosebit de dureroase″, multumind ″tuturor celor care, atat in Franta cat si in Mexic s-au implicat in Dosarul Florence Cassez pentru ca dreptate sa fie facuta″ (si pentru ca Florence Cassez sa fie eliberata).

 In seara zilei cand evenimentul a fost facut cunoscut Presedentiei Franceze, acesta a declarat emotionat: ″Eu vreau sa-i spun ca Ea (Florence Cassez) va fi primita aici (in Franta) cu intregul nostru sprijin necesar. In sfarsit, eu imi exprim intreaga mea recunostinta justitiei mexicane… (…) si asigur Presedintele (Enrique Pena Nieto) ca din acest moment avem cele mai bune relatii posibile cu Mexicul.″

 El a fost instiintat de catre Jean-Luc Romero, Presedintele Consiliului Regional parizian si Presedintele Comitetului de Sprijin a lui Florence Cassez, la putin timp dupa alegerea lui in functa de Sef al Statului Francez pe 30 mai 2012.

Daca inainte de anuntarea verdicutului Curtii Supreme mexicane, el afirma celor din anturajul lui ca : ″Conditiile (eliberarii) sunt reunite, daca criteriul dupa care vor lua decizia judecatorii sunt elementele din dosar″ (…) si (…) ″Scenariul eliberarii imediate nu este exclus″, la vestea eliberarii acesteia el a declarat: ″Asteptam acum revenirea lui Florence in Franta. Acest eveniment va face obiectul unei sarbatori iesite din comun. Ea merita, in sfarsit, sa aiba o viata de tanara (ca orice alta care nu a cunoscut un asemenea intamplare).″

In ceea ce o priveste pe mama ei, Charlotte Crepin, cu ochii plin de lacrimi declara celor din jur : ″Plang de bucurie. Nu-mi vine sa cred″ !

Ea a aflat aceasta veste in prezenta tatalui sau, Bernard Cassez, precum al Consului Frantei in Mexic, Gerald Martin.

Desi evenimentul este comparabil (ca importanta si dimensiune !) cu eliberarea celebrilor jurnalisti francezi in Irak, in timpul Presedentiei Jacques Chirac (17 mai 1995-15 mai 2007), Christian Chesnot (France Inter, Radio France International, La Tribune de Génève), Georges Malbrunot (Le Figaro), impreuna cu interpretul lor Mohamed al Joundi, pe 21 decembrie 2004 (rapiti pe 20 august 2004), cu cea a lui Florence Aubenas (Libération, Le Nouvelle Observateur, Le Monde) cu interpretul sau Hussein Hanoun al Saadi, pe 11 iunie 2005 (rapiti pe 5 ianuarie 2005), respectiv, in timpul Presedentiei Sarkozy, cu cea a lui Ingrid Betancourt, om politic franco-columbian si jurnalista, in Columbia, pe 2 iulie 2008 (rapita pe 23 februarie 2002), el are loc intr-un context social-istoric, economic si juridic complet diferit de cele mentionate mai sus (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/rascumpararea.html)

 

PREAMBUL

 

Pe 23 ianuarie 2013, Curtea Suprema de Justitie a Mexicului ordona ″eliberarea imediata si absoluta″ a lui Florence Cassez, de nationalitate (cetatenie) franceza, in varsta de 38 de ani, arestata cu prietenul ei mexican, Israel Vallarta Cisneros, pe 8 decembrie 2005, ca leaderi a unei bande (grupari) de raufacatori, activa in aria metropolitana a Capitalei mexicane (Ciudad de Mexico District), implicata in rapirea si sechestarea a patru persoane.

Inculpata pentru rapire si sechestrare de persoane, asociere de raufacatori (in banda organizata), precum si pentru detinere ilegala de arma (de foc), pe 27 aprilie 2008, ea este condamnata (in absenta unui Juriu Popular, in cadrul unui proces ″cu usile inchise″ !) la 96 de ani de inchisoare, care in urma apelului din 3 martie 2009 este redusa la 60 de ani.

Desi pe 9 martie 2009, Presedintele Frantei, pe atunci, Nicolas Sarkozy si cel al Mexicului, Felipe Calderon Hinojosa (1 decembrie 2006 -1 decembrie 2012) se inteleg in privinta transferului aceteia intr-o inchisoare din Franta (pentru executarea pedepsei ramase), pe 22 iunie 2009, acesta din urma refuza acest transfer, motivand ″ca nu este de competenta lui ″!

 Pe 18 aprilie 2010, Parchetul de pe Langa Tribunalul din Mexico City recunoaste ca Politia mexicana ″a mintit″, motiv pentru care avocatul lui Florence Cassez, Franck Berton, pe 30 august, depune o cerere pentru anularea condamnarii acesteia la Curtea de Casatie, invocand un viciu de procedura, avand in vederea violarea a 15 articole din Codul Penal Mexican.

 In ciuda faptului ca pe 30 noiembrie 2010, fostul Procuror General federal al Mexicului (Ministrul de Justitie, 24 septembrie 2006-31 martie 2011), Arturo Chávez Chávez, fost Ambasador si in Franta afirma ca ″este convins de nevinovatia lui Florence Cassez″, pe 10 februarie 2011 Curtea de Casatie al Statelor Unite Mexicane (SUM) respinge cererea depusa de catre avocatul lui Cassez, Frank Breton, iar sentinta pronuntata in apel ramane definitiva.

 Pe 7 martie 2012, Raportorul Curtii Supreme Mexicane, caruia s-au adresat avocatii lui Florence Cassez, ulterior, propune ″eliberarea imediata″ a acesteia, iar pe 21 martie, cei cinci judecatori, nu recunosc viciul de procedura din dosarul ei cu o majoritate de voturi.

Intre timp, din 1 decembrie 2012, Felipe Calderon Hinojosa este inlocuit cu noul Presedinte al Mexicului, Enrique Pena Nieto (care automat, conform Constitutiei mexicane devine si Sef al Guvernului !), coordonator al grupului parlamentar PRI (Partidului Revolutionar Institutional), principala forta politica mexicana de ideologie (orientare) social-democrata, membru al IS (Internationala Socialista, organizatie neguvernamentala numita astfel din 1951), derivata din IMS (Internationala Muncitoreasca Socialista creata in 1923), inlocuind IM (Internationala Muncitoreasca fondata in 1889), ceea ce permite (in urma alegerilor prezidentiale franceze din mai 2012 pe care le castiga François Hollande), o ″apropiere multilaterala si profunda″ intre Republica Franceza si SUM (Statele Unite Mexicane), atat pe plan social-politic cat si cel economic !

 Acest lucru, in cursul vizitei noului Presedinte Mexican la Paris, Enrique Peña Nieto, anul trecut, François Hollande a si facut cunoscut, motiv pentru a declarat acestuia : ″Am incredere in Curtea Suprema, pentru a termina odata cu aceasta situatie dureroasa, dar care depinde numai de justitia mexicana″ !

Astfel, pe 9 ianuarie 2013, Judecatorul Olga Sanchez Cordero transmite Curtii Supreme de Justitie a Natiunii (SCJN), o nou propozitie de anulare a condamnarii lui Florence Cassez, acceptata de catre Presedintele ei, Judecatorul Jorge Pardo, iar pe 23 ianuarie 2013, aceasta ordona eliberarea acesteia din urma (incarcerata la Centrul de detentie pentru femei, Tepepan, alat in sudul conglomeratului Mexico) : ″Notificati autoritatilor competente sa o puna in libertate in cel mai scurt timp posibil″ !

In sfarsit, ne este greu sa cunoastem adevaratul motiv pentru care aceasta noua decizie a SCJN a fost favorabila lui Florence Cassez, ″diabolica″ si ″secuestradora″ (numita astfel de catre ONG-urile care lupta contra rapirii si sechestarii persoanelor in Mexic, respectiv, opinia publica mexicana).

Fie pentru ca Olga Maria del Carmen Sanchez Cordero Davila Garcia Villegas, (originara din Mexico City, licentiata a Facultatii de Drept la UNAM-Universitatea Nationala Autonoma Mexicana), prima femeie-notar in Mexic si a noua in calitate de membra a SCJN (din 1995), este un magistrat de caracter, incoruptibil si adepta al adevarului istoric sau pentru faptul ca aceasta Curte Suprema, teoretic este independenta de puterea politica mexicana, fie pentru ca s-ar fi consultat cu noul Presedinte mexican, Enrique Pena Nieto, iar acesta isi dorea relatii amicale cu Franta, deci, inclusiv si cu Presedintele acesteia, François Hollande si Premierul Jean-Marc Ayrault. 

Sau poate n-ar fi exclusa nicio ″combinatie liniara″ a celor doua ″propozitii″ mai sus mentionate, deci, implicit si o ″combinatie de prietenii″, dintre : Ministrii de externe, Laurent Fabius (Franta) – José Antonio Mea de Kuribrena (Mexic) ; Ministriii de Interne, Manuel Valls (Franta) – Miguel Angel Osorio Chong (Mexic) ; Ministrii Economiei si Finantelor, Pierre Moscovici (Franta) – Ildefonso Guarjardo Villareal (Economie) si Luis Videgaray Caso (Finante), Mexic ; Ministrii Apararii, Jean-Yves le Drian (Franta) – Salvador Cienfuegos Zepeda (Mexic) ; Ministrii Energiei, Delphine Batho (Franta) – Pedro Joaquin Coldwell (Mexic) ; Ministrii Comertului si Turismului, Sylvia Pinel (Franta) - Claudia Ruiz Massieu Salinas (Mexic) ; Ministrii Echipamentelor si Transporturilor, Aziz Rabbah (Franta) - Gerardo Ruiz Esparaza (Mexic), respectiv, Ministrii Sanatatii, Marisol Touraine (Franta) – Mercede Juhan Lopez (Mexic).
Pentru ca Mexicul este o uriasa piata de defacere (cu o populatie aproape de  doua ori cat populatia Frantei) si are nevoie de Franta ca partener.

 Pentru ca Franta este o mare putere politica, militara, economica, nucleara, etc. si are ce exporta (comercializa) in Mexic : produse agro-alimentare ; produse cosmetice ; lenjerie intima, imbracaminte, respectiv, incaltaminte de lux ; produse medico-farmaceutice si echipamente medicale si de infrumusetare ; mecanica de precizie ; aparate de masura si control ; utilaje agricole si industriale ; aparatura electrica si electronica de mare fiabilitate ; material informatic ; echipamente de material rulant (automobile, vagoane, trenuri de mare viteza, record absolut in lume : 574,8Km/h, pe LV150 in ziua de 3 aprilie 2007) ; inginerie si tehonlogie nucleara ; tehnica aeronautica, avioane si elicoptere comerciale ; aparatura, armament si tehnica militara ; tehnologie spatiala, sateliti artificiali si nu in ultimul rand, turismul francez si gastronomia franceza.

 Pentru ca Franta de multi ani este tara cea mai vizitata in lume (peste 80 de milioane de turisti anual, cu peste 20 milioane pentru Metropola pariziana), inaintea Spaniei, SUA, Chinei si Italiei.

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

In primavara anului 2003, Florence Marie Louise Cassez Crepin (nascuta la Lille, pe 17 septembrie 1974, Departamentul Nord, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais, fiica lui Charlotte Crepin si a lui Bernard Cassez, patronul unei mici intreprinderi de textile), pleaca in Mexic (la Mexico City-Ciudat de Mexico) unde traficul de stupefiante si kidnapping-ul fac ravagii, insa fratele ei, Sébastien, a infiintat, cu putin timp in urma, o societate care comercializa echipamente medicale (mai exact de ″beaute″ - infrumusetare), in asociere (parteneriat) cu un oarecare Eduardo Marguolis, un mexican de origine israelo-araba (libaneza).

Abandonand liceul si caminul familial in 1990/1991, ea ″debuteaza″ in campul muncii intr-unul dintre magazinele tatalui sau, pana cand intre 2000-2003 lucreaza ca secretara de directie la Societatea Comerciala Eurodif (un lant de magazine specializata in imbracaminte si decoratiuni interioare, buticuri de moda si accesorii) la Calais (aproape pana la lichidarea judiciara a acesteia, in 2003). 

Proaspat sosita in Mexico City, ea este angajata la firma fratelui sau de catre acesta pentru a se familiariza cu noua sa tara adoptiva (gazda), precum si cu contextul social-economic al metropolei mexicane (peste 20 de milioane de locuitori, in care cel mai marunt semn de instarire poate avea ca efect rapirea celor in cauza), iar la scurt timp, Florence Cassez reuseste sa obtina un post de  secretara la un Cabinet de Avocatura si se lasa sedusa de catre unul dintre cei mai importanti clienti al acestuia, pe care il cunoaste in octombrie 2004 prin intermediul lui Sébatien, fratele ei, Israel Vallarta Cisneros. 

Acesta, in momentul arestarii lui, cu Florence Cassez, pe 8 decembrie 2005 (nejudecat inca nici astazi !), a fost acuzat de zece kidnapping-uri si o crima de sange, respectiv, de faptul ca ar fi unul dintre sefii bandei de rapitori ″LOS ZODIACO″ (Zodiacul) o ″reuniune de mici intreprinderi familiale″ : Sergio Cotrez Vallarta (El Ludovico), Eduardo Estrada Granados (El Lalo), Mario Vallarta Cisneros (El Chaparro),  Israel Vallarta Cisneros (El Cancer), Florence Cassez, respectiv, Ricardo Estrada Granados (El Richard) . 

Gruparea care opera in regiunea metropolei Mexico City inca din 2001, ar fi fost responsabila de rapirea a 20 de persoane, iar membrii sai ″asociati″ (colaboratori), activi, ar fi fost arestati, toti, pana in 2012.

In toamna anului 2004 cand parintii ei o viziteaza pe Florence si pe Sébastien Cassez, in Mexic, ea iî prezinta lor pe Israel Vallarta Cisneros, noul ei prieten, de care ea se separa in aprilie 2005 si revine pentru un timp in Franta (pana in septembrie).

La revenirea ei in Mexic, ea se intoarce la Israel Vallarta si locuieste la acesta din luna septembrie pana pe 8 decembrie 2005, cand este arestata cu acesta in jurul pranzului la bordul unei camionete in care se aflau lucrurile ei, pe o autoruta, la cca 50 de km de Mexico City.    

 Politia insceneaza arestarea ei cu Israel Vallarta Cisneros, care este transmisa in direct de catre cele mai mari doua posturi mexicane de televiziune, TV Azteca si Televisa, in dimineata zilei de 9 decembrie la ferma acestuia, Las Chinitas (unde acesta reconditiona si masinile second-hand achizitionate pentru a le revinde ulterior), situata la sud de Mexico City pe drumul catre Cuernavaca la cca 30 de km de centrul Metropolei.
Conform documentarului realizat, pare ca odata cu arestarea lor ar fi fost eliberati si trei ostatitici rapiti si sechestrati timp de 52 de zile de catre organizatia criminala de kidnapping Los Zodiaco : Ezequiel Yadir Elizalde Flores, un tanar in varsta de 29 de ani si Cristina Ríos Valladares cu fiul sau Cristian, in varsta de 11 ani.

Sotul ascesteia Raul Valladares, prezent si el in timpul rapirii ar fi reusit sa scape ulterior, deci el nu era in acel moment sechestrat la ferma.

Acest lucru a fost recunoscut luni, pe 21 ianuarie 2013, cu doua zile inaintea eliberarii lui Florence Cassez si de catre Carlos Loret de Mola, animatorul celebrei emisiuni informative "Noticieros Televisa" al principalului Canal de Televiziune, Televisa, insa, sigur, deja dupa ce Curtea Suprema de Justie a hotarat eliberarea ei pe 23 ianuarie.     

Acesta ″regreta ca nu si-ar fi dat seama de inscenare: Pe 9 decembrie 2005 noi am avut de transmis in direct captura lui Florence Cassez si numai ulterior am aflat ca ar fi fost vorba de o inscenare a AFI (Agentia Federala de Investigatii), pentru ca ea ar fi fost arestata pe autostrada cu prietenul ei la bordul unei camionete cu o zi inainte. Retrospectiv, cred ca daca am fi analizat cu mai multa minutiozitate imaginile am fi putut descoperi inselaciunea″!

Ceea ce nu ar fi imposibil, pentru ca investigatiile noastre confirma faptul ca asociatul lui Sébastien Cassez, Eduardo Marguolis, era si reprezentantul unui numar important de societati israeliene in Mexic, printre care si intreprinderi de armament si echipamente pentru fortele militare si politienesti, fiind in egala masura si proprietarul unei societati de supraveghere si protectie la Mexico City.

Iar, prin intermediul afacerilor sale intretinea stranse legaturi cu Genaro Garcia Luna, Directorul AFI (Agentia Federala de Investigatii) mexican si cu Luis Gardenas Palomino (adjunctul lui Genaro Garcia Luna), Seful DSRPF (Divizia de Securitate Regionala a Politiei Federale) care ancheta rapirile bandei ″Los Zodiaco″ (Zodiacul), printre leader-i caruia ar fi fost atat Israel Vallarta Cisneros cat si Florence Cassez.

Astfel, n-ar fi exclus ca Eduardo Marguolis, sa fi profitat de relatiile pe care le avea pentru a-l ameninta pe Sébastien, respectiv, pe cei din anturajul acestuia.

Ceea ce ar putea conduce la ideea ca Florence Cassez ar fi fost victima unui complot ai celor trei mai sus mentionati, pentru a-l compromite pe Sébastien !

Pe 11 februarie 2006, Florence Cassez, apare in direct in emisiunea ″Punto da Partida″ a lui Denise Maerker, pe Canalul Televisa si denunta inscenarea facuta de catre Genaro Garcia Luna si adjunctul acestuia, Luis Cardenas Palomino (care de-altfel, in cadrul acestei emisiuni se felicitau reciproc pentru activitatea lor deosebit de eficace depusa contra bandei de rapitori Los Zodiaco) : ″Domnule mintiti, eu am fost arestata cu o zi in urma (…) si nu pe 9 cum afirmati dvs, la ferma (…). Totul este o inscenare din partea dvs″ (…)!

Exact cum remarca si avocatul mexican, Agustin Acosta, a lui Florence Cassez : ″Intreaga ancheta a fost construita pe o minciuna, clienta mea fiind condamnata in primul rand de catre Jurnalul televizat (opinia publica mexicana !), pentru ca ulterior sa fie fabricate probe contra ei″ ! 

In ceea ce il priveste pe Genaro Garcia Luna, Directorul AFI, fiind constrans, acesta, in cadrul aceleasi emisiuni, cu doua luni mai tarziu a recunoscut si el ca ar fi fost vorba de o inscenare, insa sustine ca ea ar fi fost facuta la soliciatra mass-mediei, ceea ce este dezmintit de catre animatorul-vedeta a emisiunii, Carlos Loret de Mola.

Conform Codului de Procedura Mexican, avocatii lui Florence Cassez, Frank Berton (francez) si Agustin Acosta (mexican) au sustinut ca aceasta ar fi trebuit, dupa doua ore de la arestarea ei, sa fie prezentata Parchetului (unui Judecator de Instructie), pentru a fi inculpata.

Ceea ce nu a fost facut niciodata !

Conform apararii, in momentul in care are loc rapirea, Florence Cassez lucra la Fiesta Americana, un hotel la Chapultepec, un oras la sud-vest de Mexico City, la cca doua ore de drum de ferma lui Israel Vallarta, unde au fost descoperiti cei rapiti si sechestrati.

In realitate, in momentul arestarii ei, ea revenea cu Isreael Vallarta Cisneros de la ferema acestuia, cu mobila pentru noul ei apartament pe care l-a inchiriat in centrul Metropolei.

Dintre cei trei rapiti, Ezequiel o recunoaste pe Florence Cassez in urma unei confruntari, in schimb, ceilalti doi n-o recunosc, decat trei luni mai tarziu, dupa interviul ei televizat !

Acestia nu i-ar fi vazut fata, cum ea ar fi purtat o masca (cagula) in prezenta lor, insa o identifica prin alte particularitati ale ei: voce, accentul francez, pielea si parul (vizibil de sub cagula)!

Copilul (Cristian), din contra, isi aminteste insa si de asemanarea dintre vocea ei cu cea a unui var de-al sau, Edgar, care la randul lui este varul fratilor Rueda Cacho, deja implicati in kidnapping.

Din pacate insa, Politia niciodata nu a exploatat aceasta pista !

Din contra, Justitia mexicana considera declaratia lui Cristina Rios Valladeres (rapita cu fiul ei pe 19 octombrie 2005 si sechestrata timp de 52 de zile, pana pe 9 decembrie), suficienta pentru inculparea lui Florence Cassez, alaturi de Israel Vallarta Cisneros, cu toate ca aceasta a negat intotdeauna orice implicare a ei in rapirile acestuia din urma, care de-altfel, chiar si el ar fi si confirmat acest lucru.

Ea era convinsa ca Israel Vallarta Cisneros se ocupa cu vanzarea masinilor second-hand si sustinea ca nu a vazut niciodata pe nimeni rapit la ferma acestuia, confirmat si de catre un cuplu, Alma si Angel, girantii unui restaurant la cativa km de ferma lui Israel Vallarta Cisneros, care  detineau chiar si cheile pavilionului in care acesta locuia.

Din contra, marturia lui Ezequiel Elizalde este fragilizata, cand experetiza a demonstrat ca aceea pata pe bratul sau care ar fi fost locul unde Florence Cassez i-ar fi administrat o injectie (anestezie) pentru a-i taia un deget, ar fi fost o pata din nastere !

Avocatul francez a lui Florence Cassez, Frank Berton incrimineaza pe sora lui Israel Vallarta, Lupita, care ar fi fost confundata de catre cei rapiti si sechestrati, cu clienta lui, care recunosc de-altfel si locul primei lor detentii : casa lui Lupita si prietenul acesteia Alejandro Mejía Guevara, care locuiau impreuna in casa acestuia din urma la Xsochimilco (Lelegatie in Districtul federal Mexico City, zona turistica reputata pentru reteaua sa vasta de canale cu gradini plutitoare, ale vechiului Lac Texcoco, inscris in patrimoniul mondial al UNESCO), unde o studenta a fost deja sechestrata intre sfarsitul lui august si inceputul lunii septembrie 2005, pe cand Florence Cassez inca locuia la parintii ei la Béthune (Departamentul Pas de Calais, regiunea administrativa Nord-Pas de Calais), dupa care Lupita ar fi disparut fara urma.

Desi in urma unei perchezitii efectuate pe 28 decembrie 2005, la domiciliul ei, Politia a gasit documentele de identitate ale mai multori persoane sechestrate, printre care si pe cele ale lui Ezequiel Elizalde, Lupita nu a fost niciodata cercetata penal in dosarul rapirilor reprosate gruparii criminale Zodiac. 

In concluzie, Florence Cassez si Israel Vallarta Cisneros, in momentul arestasrii lor nu mai formau un cuplu, cum Politia a vrut sa para si a prezentat natiunii prin intermediul mijloacelor mass-media, iar acesta din urma, ar fi colaborat cu Lupita, inca de la inceput !

Procesul lui Florence Cassez se va desfasura intre 15 februarie 2006, ziua primei audiente si pana la mijlocul lunii octombrie 2007, nemaîintalnit (de lung) in istoria proceselor penale !

Inainte de pronuntarea sentintei ea si-a sustinut cu fermitate nevinovatia ei afirmand: ″Eu am constiinta mea curata. Este o nedreptate, o masinatie, un complot, un cosmar (ce mi se intampla). Daca stiam ceea se se intampla l-as fi denuntat (pe Israel Vallatra Cisneros). Eu sunt incapabila de ceea ce sunt acuzata (…)″.

Dupa sase luni de ″deliberare″, pe 25 aprilie 2008, ea este condamnata la 96 de ani de inchisoare (recluziune crimninala), pentru participarea ei la patru rapiri (4 x 20 de ani pentru fiecare rapire), 8 ani de detentie (criminala) pentru asociere de raufacatori si cate patru ani pentru detinere ilegala de arme de foc (arme letale), respectiv, pentru detinere ilegala de munitie (de razboi).

O pedeapsa, care avand in vedere ca in Mexic nu exista contopirea pedepselor, Florence Cassez, practic, nici nu avea cum să o execute, in timpul vietii!

Pe 7 mai 2008, parintii lui Flrence Cassez sunt primiti la Palatul Elysée de catre Presedintele Frantei in exercitiu, Nicolas Sarkozy, iar ca urmare, pe 26 decembrie 2008 in Parlamentul francez 168 deputati, dintre care trei fosti Ministri ai Justitiei, soliciata eliberarea lui Florence Cassez.

 Pe 28 iunie 2008, Curtea Suprema de Justitie mexicana respinge recursul, motiv pentru care Nicolas Sarkozy, pe atunci Presedintele Republicii, personal, il numeste ca reprezentant francez al apararii pe renumitul avocat Frank Berton care s-a remarcat in celebrul Proces Outreau, cel mai mare proces de Pedofilie ″in masa″ (18 persoane inculpate) din intreaga istorie criminala (de acest gen) a Frantei, care, ulterior, urma sa devina o grava eroare judiciara (a se vedea si articolele autorului pe aceasta tema: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html
Pe 3-4 martie 2009 in apel, Florence Cassez obtine o reducere a pedepsei la 60 de ani de recluziune criminala (inchisoare), sub motivul ca ea n-ar fi implicata in cea de-a patra rapire (a studentei, al carui document de identitate a fost gasita la Lupita, sora lui Israel Vallarta), iar Franck Berton sesizeaza justitia mexicana, acuzandu-i pe Genaro Garcia Luna (devenit intre timp, din decembrie 2006 Secretarul Securitatii Publice), respectiv, pe Lupita, soara lui Israel Vallarta Cisneros (si complicele lui), ca ar fi la originea condamnarii lui Florence Cassez.

Dupa condamnarea ei, Florence Cassez este incarcerata la Centro Femenil de Readaptación Social (CFRS) de la Tepepan (in care isi executa pedeapsa inca cu alte 150 de femei), la sud de Mexico City, iar Nicolas Sarkozy doreste ca Florence Cassez sa fie repatriata in Franta pentru executarea pedepsei la care a fost condamnata conform Conventiei de transfer ai condamnatilor in afara tarilor lor de origine, din 21 martie 1983 de la Strasbourg.

Daca avocatul ei francez Frank Berton afirma atunci ca : ″Oscilam intre demersuri diplomatice judiciare si umanitare″, la vestea eliberarii acesteia pe 23 ianuarie 2013, el sustinea cu convingere : ″Asistam la un moment istoric al Justitiei mexicane″ (…), ″Dreptate a fost facuta, in sfarsit″ ! 

In timp ce Florence Cassez, clienta lui, sustinandu-si nevinovatia, exclama: ″Eu am comis o eroare de naivitate, dar nu o crima. Eu doresc sa fiu achitata si reabilitata″

In timp ce Asociatia Victimelor de Kidnapping din Mexic, conform unei petitii din 9 martie 2009, doreste ca Florence Cassez sa ramana in Mexic, se incheie vizita oficiala a lui Nicolas Sarkozy in aceasta tara, in care acesta are intrevederi cu Maria Elena Morera ex-presedinte al ″Mexico Unido contra Delicuentia″ (Mexico unita contra Delincventei), respectiv, cu Isabel Miranda de Wallace de la ″Movimiento Blanco″ (Miscarea Alba) si ″Alto al secuestro″ (Halta la Kidnapping).

Acestea au declarat Presedintelui francez ca ele considera ca ″procedura juridica ar fi fost absolut corecta si ca nu sunt de acord cu repatrierea (transferul) in Franta a lui Florence Cassez, considerata  de catre opinia publica mexicana ″la secuestradora″.

 Inainte de despartirea de Felipe Calderon Hinojosa, Nicolas Sarkozy si acesta din urma vor da o conferinta de presa impreuna in care vor afirma ca sunt de acord cu constituirea unui grup de lucru juridic franco-mexican care sa analizeze dosarul acesteia, astfel incat sa fie reprezentate atat interesele justitiei franceze, respectiv, mexicane cat si cele ale victimelor kidnapping-ului, care sa permita si transferul lui Florence Cassez in Franta, conform Conventiei de Transfer ai Detinutilor Condamnati in strainatate (in tara lor de origine) de la Strasbourg (din 21 martie 1983), semnata de catre Franta pe 27 aprilie 1983 (ratificata pe 11 februarie 1985 si intrata in vigoare pe 1 iulie 1985), respectiv, de catre Mexic pe 13 iulie 2007 (intrata in vigoare pe 1 noirmbrie 2007).

Dupa trei luni de studiu al dosarului, Comisia Juridica binationala a ajuns la concluzia ca datorita diferentelor mari dintre sistemul juridic francez si cel mexican,  transferul lui Florence Cassez in Franta nu este posibil. (A se vedea si articolele: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html

 Cu atat mai mult cu cat actul protocolului aditional al Conventiei din 18 decembrie 1997, semnat de catre Franta pe 10 februarie 1998, ratificat  pe 10 ianuarie 2006 si intrat in vigoare pe 1 mai 2006, SUM nu l-au semnat niciodata !

Este vorba in special de faptul ca in cazul kidnapping-ului, respectiv, a sechestrarii si a torturii de persoane, pedeapsa pronuntata de catre legislatorul mexican, ramasa definitiva, nu poate fi redusa, sub nicio forma, sub niciun pretext.

Ea trebuie executata in totalitate (integral) de catre condamnat, indiferent de tara in care acesta va fi transferat, ulterior dupa condamnarea lui.

Ori, in Franta, unde pedeapsa maxima in executare este de numai 30 de ani (si exista, in plus si legea contopirii pedepselor in anumite conditii), iar conform CPP francez in acest caz, condamnatul este conditionabil (poate fi pus in libertate conditionata de control judiciar) dupa efectuarea in detentie a primei jumatati din pedepasa, adica dupa 15 ani.

Din care sunt deductibile (in anumite situatii) si gratiile acordate de catre JAP (Judecatorul responsabil cu executarea pedepselor condamnatilor : 3 luni pe ani daca detinutul are un comportament ireprosabil in timpul detentiei si inca 2 luni in cazul in care studiaza si obtina o diploma de studii, indiferent de nivel : Certificat de calificare profesionala, Diploma de Bac, Diploma univeritara de scurta sau de lunga durata).

Chiar si in cazul in care condamnatul are inclusa in sanctiunea sa penala o perioada de siguranta maxima (2/3 din 30 de ani), adica 20 de ani, el este liberabil conditionat (sub control judiciar) dupa executarea acestei pedepse.

La care putem adauga inca si gratiile prezidentiale de Ziua Nationala a Frantei (cateva luni pe ani), respectiv, cele partiale sau integrale care pot fi pronuntate oricand de catre Presedintele Republicii in exercitiu !

In concluzie, pe 23 iunie 2009, Felipe Calderon anunta deci pe posturile de televiziune mexicane (conform deciziei Comisiei Juridice Binationale), ca nu poate acorda transferul lui Florence Cassez in Franta (precizand acest lucru si intr-o scrisoare adresta lui Nicolas Sarkozy pe 22 iulie 2009), iar aceasta este mutata la Santa Marta Acatitla Prison (aria metropolitana Mexico City), un centru de detentie pentru femei mai sever decat CFRS, de unde ulterior, este (re)transferata, din nou, in aceasta din urma (cu conditiile de detentie ceva mai bune).

Cu atat mai mult cu cat, intre timp, in cursul lunii mai 2009 este arestat David Orozco, unul dintre membri bandei de kidnapping Zodiac, care in timpul anchetei ar fi afirmat ca Florence Cassez a dirijat impreuna cu Israel Vallarta Cisneros rapirile si ea ar fi fost responsabila cu pregatirea lor, fiind tot ea si cea care ar fi incasat banii pentru rascumpararea victimelor.

 Ulterior, in iunie 2010, acesta ar fi declarat presei ca depozitia sa ar fi fost facuta la Politie datorita torturii la care ar fi fost sups in timpul interogatoriului (ceea ce nu a fost atestat niciodata, de niciun document oficial !) si ca in realitate el nici nu ar fi cunoscut acuzatii.

 Pe 30 august 2010, avocatii lui Florence Cassez fac un recurs pentru viciu de procedura, avand in vedere incalcarea (violarea) a 15 articole ale Codului Penal mexican, din punctul lor de vedere (legate de modul in care a decurs arestarea ei : inscenarea ; nerespectarea acordului diplomatic in cazul arestarii unei persoane de cetatenie straina : contactul Ambasadei pentru asistenta consulara ; de modul in care a fost interogata si judecata : sub teroare ; de modul de audiere a martorilor : lipsa de fiabilitate, contradictii ; etc., nerespectarea demersului juridic conform Codului de Procedura mexican : prezentarea lui Florence Cassez in fata Ministerului Public dupa arestarea ei ; etc.)

 In sfarsit, pe 10 februarie 2011, cel de-al saptelea Tribunal Colegial in materie penala  (format din Presedinte : Ricardo Ojeda Bohorquez, doctor in drept al UNAM, Judecator federal din 1992 si Magistrat al Tribunalului din 1997 si membri :  Carlos Hugo Luna Ramos, Magistrat raportor si Magistrat al Tribunalului din 1987, respectiv, Manuel Barcena Villanueava, Specialist in drept penal si Constitutional, Magistrat al Tribunalului din 2000) statueaza asupra acestui recurs si motiveaza (intr-un PV in 1.529 de pagini !) ca sub nicio forma drepturile lui Florence Cassez nu au fost violate, inclusiv, cele consulare (acela ca imediat dupa arestarea acesteia Consulatul Francez ar fi fost sesizat !), insa la numarul de telefon comunicat de catre acesta, nu raspunde nimeni niciodata!

Iar in ceea ce priveste probele incriminatoare contra ei sunt suficiente pentru a fi condamnata de catre un Tribunal mexican !

Imediat dupa comuncatul Tribunalului facut public, al doilea Consilier al Ambasadei Frantei in Mexic, Floriazn Blazy, solicita un recurs in fata unor organisme internatioinale, iar mama lui Florence Cassez, Charlotte Crepin, solicita Presedintelui Republicii boicotarea destinatiilor turustice in Mexic si anualarea anului Mexicului in Franta, celebrata pe 15 martie 2011 (la care din contra, Florence, nu vrea sa renunte, intocmai pentru mediatizarea cazului ei !).

Insa, dupa decizia Mexicului pe 14 februarie 2011, anuntat de catre Ambasadorul acestei tari la Paris, Carlos de Icaza, de a se retrage de la festivitatea ″Anul Mexicului in Franta″, pentru ca Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy sa nu poata dedica acest eveniment lui Florence Cassez, putem afirma ca o criza politica si diplomatica profunda se instaureaza, pe de-o parte, intre Guvernul Francez si cel Mexican, respectiv, intre Presedintii Nicolas Sarkozy si Felipe Calderon Hinojosa, iar pe de alta parte, pe plan cultural, pentru ca Mexicul nu doreste sub nicio forma un amalgam intre o manifestare culturala si condamnarea unei persoane de catre Justitia mexicana.

Dupa respingerea recursului din 10 februarie 2011, avocatii lui Florence Cassez, Frank Berton si Agustin Acosta sesizeaza Curtea Suprema de Justitie al Natiunii (SCJN) al SUM, Judecatorul Arturo Zaldivar Lelo de Larrea, fiind desemnat ca raportor.

Pe 7 martie 2012, intr-un raport de 144 de pagini, difuzat integral, acesta solicita ″eliberarea imediata si absoluta″ a lui Florence Cassez pentru viciu de procedura, avand in vedere o serie de neregularitati comise in privinta arestarii si condamnarii acesteia.

Insa, cei cinci judecatori ai Curtii Supreme (SCJN) nu reusesc sa ajunga la un acord !

Arturo Zaldivar si Olga Sanchez vor vota pentru anularea condamnarii lui Florence Cassez si eliberarea ei imediata, iar José Ramon Cossio pentru anularea condamnarii, insa trimiterea ei in fata unei alte Curti de Apel.

Ceilalti doi judecatori, membri ai SCJN s-au opus atat anularii condamnarii ei cat si puneri ei in libertate, nerecunoscand viciul de procedura in dosarul lui Florence Cassez.

In fata acestui blocaj SCJN o numeste pe Olga Sanchez raportor, care pe 9 ianuarie 2013, in raportul sau transmite Curtii o propunere de anulare a condamnarii lui Florence Cassez.

Pe 23 ianuarie 2013, pe baza acestui raport intocmit de catre Olga Sanchez, trei dintre cei cinci judecatori (Sanchez, Zaldivar si Alfredo Gutierrez Ortiz Mena) sunt favorabili anularii condamnarii lui Florence Cassez si eliberarii imediate a acesteia, contra celorlati doi judecatori care se vor opune procedurii si solicita trimiterea ei in fata unei Curti de Apel.

Conform acestei decizii a SCJN, care a ramas definitiva, Florence Cassez este eliberata din  Centro Femenil de Readaptación Social de la Tepepan si se va intoarce imediat in Franta.

In cadrul acestei rezolutii nevinovatia lui Florence Cassez nu este mentionata, avand in vedere ca acest for juridic suprem mexican judeca numai conformitatea procedurii conform Constitutiei, in care insa recunoaste, cu o majoritate de 3 (din cinci judecatori) existenta unor grave violari ale drepturilor condamnatei, motiv pentru care este eliberata in concordanta cu prezumptia de nevinovatie (″Esta libre, pero no es inocente″).

Conform unor documente care ne-au parvenit, unul dintre doi mexicani arestati ar fi interogati fara asistenta juridica, amenintati de catre organele politienesti mexicane si chiar torturati, respectiv, ar fi inculpati in urma unor marturii false (fabricate de catre autoritatile competente).

Jose Antonio Ortega, Presedintele Consiliului Justitiei Penale, sustine ca inchisoerile mexicane ar fi pline de nevinovati a caror culpabilitate ar fi fabricata de catre autoritatile politienesti si judiciare, iar fostul Ministru de Justitie Ignatio Morales Lechuga, crede ca solutionarea Dosarului Florence Cassez, ar putea fi inceputul creerii unei justitii mexicane demne de numele pe care il poarta !

In ceea ce o priveste pe Florence Cassez, pe toata perioada incarcerarii sale, ea a beneficiat din plin de sprijinul societatii civile !

In cursul anului 2009, in ciuda refuzului lui Felipe Calderon de o transfera in Franta, Florence Cassez, desi incarcerata, intervine in direct pe Canalul de Tv France 5 pe 12 septembrie in emisiunea ″Revu Corrigé″ a lui Paul Amar, iar pe 15 septembrie Radio Centre Ville Montréal Cinq FM difuzeaza un interviu exclusiv de 50 de minute in cadrul emisiunii saptamanale ″Les Matins musicaux d’Alain Marier″ in care Florence Cassez povesteste cu detalii arestarea ei si mentioneaza si alte cazuri de injustitie comise in Mexic, solicitand sprijinul canadienilor si in special ai celor din Quebec.

Pentru ca pe 24 septembrie, Ingrid Betancourt, omul politic franco-columbian si jurnalista, retinuta ostatic de catre FARC (Fortele Armate Revolutionare Columbiene) peste sase ani, in timpul festivitatii decernarii premiului de ″Courage au feminin″ atribuita de catre Reporterii fara frontiere si Radio Canada (inmanata de catre Guvernatoarea Generala a Canadei) a lansat in direct un apel la Radio Canada autoritatilor mexicane pentru eliberarea acesteia numind-o ″sora mea Florence″ !

In sfarsit pe 8 decembrie are loc o adunare generala in fata Ambasadei Mexicului la Paris, la initiativa parlamentarilor Regiunii administrative Nord-Pas de Calais (de unde este originara Florence Cassez), ocazie cu care parintii si avocatul ei sunt primiti in audienta de catre Ambasadorul Mexicului, iar pe 15 decembrie Comitetul Canadian (de sprijin a lui Florence Cassez) organizeaza o serata de informare si un concert la Café Sarajevo la care asista peste patruzeci de persoane, ocazie cu care Michel Fenollar difuzeaza o versiune preliminara al documentarului sau intitulat : ″Florence Cassez, 4 ans sans lumière″ (Florence Cassez, 4 ani fara lumina).

In dimineata zilei de 31 decembrie, un responsabilul al Comitetului de sprijin la Radio Mexic Canal 13 se va intretine pe tema detentiei lui Florence Cassez cu celebrul Omar Sanchez de Tagle. 

Nici anul 2010, nu va fi mai sarac in evenimente. 

Pe 26 martie, Florence Cassez este intervievata in cadrul emisiunii Desautels de catre Michel Labrecque, iar pe 30 aprilie Serge Grouard, Primarul orasului Orléans si Deputat de Loiret (Franta, Regiunea administrativa Centre, Departamentul Loiret) acorda lui Florence Cassez titlul de Cetatean de Onoare al Orasului, iar pe 29 aceasta este intervievata de catre Christiane Charrette la Radio Canada, pentru ca pe 6 mai o manifestatie de tip flashmob la care participa peste 300 de persoane (sportivi, muzicieni, etc.), sa aiba loc in onoarea ei in Piata Charles de Gaulle la Lille in prezenta unori personalitati ca : Vanessa Boslak (Campiona franceza la sarituri cu prajina), Jean-Claude Casadesus (Sef de orchestra francez), Jacques Gaillot (Episcop francez al Bisericii romano-catolice), Marc-Philippe Daubresse (Ministru, Deputat al Departamentului Nord), Thierry Lazaro (Deputat), Michelle Demessine (Senatoare, ex-Ministra), etc. si pe 23 iunie va avea loc o dezbatere publica referitor la ea si situatia ei intre Comitetul de sprijin canadian si jurnalista Yuli Garcia pe Milenio TV (Mx).

Pe 7 octombrie Anne Hidalgo, Primul adjunct la Primaria Parisului, îi primeste oficial pe parintii lui Florence Cassez, Charlotte Crepin si Bernard Cassez si le promite sprijinul institutiei publice pe care o reprezinta, iar la sfarsitul lunii noiembrie, Florence Cassez, primeste sprijinul Conferintei Episcopilor din Mexic, respectiv, sprijinul lui Ignacio Morales Lechuga, fost Procuror general si Ambasador al Mexicului in Franta) care va sustine public nevinovatia ei, pentru ca pe 25 noiembrie sa aiba loc o Conferinta despre ea la Muzeul Femeii la Longueuil (Quebec, Canada).

In sfarsit, pe 9 octombrie 2012, cel mai apreciat grup francez de muzica rock (din Orléans), La Jarry (Benoît Pourtau-vocal, David Pourtau si Arnaud Bottin-ghitara, Nicolas Saulnier-baterie) lanseaza pe piata un album intitulat ″Marques d’Amour″ (Semne de iubire) in care apare o melodie cu titlul albumului scrisa de catre Florence Cassez in timpul detentiei sale.

In incheiere credem ca merita sa semnalam si faptul ca nu au lipsit nici atacurile la adresa lui Florence Cassez.

Pe 10 februarie 2011, ONG-uri printre care si ″Alto al Secuestro et Causa Común″, se declara public contra lui Florence Cassez si sustin ca pot proba culpabilitatea ei in fata CIDO (Curtea Interamericana a Drepturilor Omului-San José, Costa Rica, creata in 1979), un fel de CEDO pentru OAS (Organizatia Statelor Americane-Organization of American States, creata in 1948), iar pe 15 februarie, simultan, in Franta, deputatul UMP al Departamentului Seine et Marne (Regiunea administrativa pariziana) Chantal Brunel, la Senat declara ca : ″nu pentru faptul ca suntem francez in strainatate, inseamna ca suntem nevinovati″, iar in Mexic, intr-un articol din El Universal, scriitorul mexican Carlos Fuentes, compara comportamentul Presedintelui francez Nicolas Sarkozy in dosarul Florence Cassez cu al celui Rafael Leónidas Trujillo Molina (24 octombrie 1981-30 mai 1961), fost Presedinte al Republicii Dominicane (16 august 1930-13 mai 1938, 18 mai 1942-16 august 1952), un dictator al unei republici bananiere, care incearca sa castige popularitate in randul electoratului francez datorita scaderii popularitatii sale in sondaje.

Pe 16 februarie 2011, Cuauhtémoc Cardenas (Om politic mexican, fiul Presedintelui Lazaro Cardenas del Rio si tatal Guvernatorului Statului Michoacan, Lazaro Cardenas Batel) apara pozitia Mexicului si respinge ideea ca, cultura mexicana sa serveasca ca pretext pentru prezenta virtuala a unei condamnate franceze de catre un Tribunal mexican, in timp ce Miguel Aleman Velasco, Presedintele  evenimentului ″Anul Mexicului in Franta″, declara ca Presedintele francez, Nicolas Sarkozy ″a comis o grava eroare luand o decizie unilaterala, incercand sa se serveasca de acest eveniment, ca un Tribunal pentru solutionarea cazului Florence Cassez ″.

Tot in aceasi zi, Isabel Miranda de Wallace, Presedinta Asociatiei Alto al Secuestro, intr-un interviu acordat cotianului de informare  ″20 Minutes″ declara ca  ″eu sunt convinsa 100% ca Florence Cassez este vinovata″, iar amenintarile Presedintelui Sarkozy contra Mexicului, considera ″excesiv de disproportionate ″.

Pe 21 februarie 2011, conform saptamanalului  ″Proceso″, Justitia Mexicana ar fi fost supusa unei puternice presiuni politice in Dosarul Florence Cassez.

Secretarul Presedintelui Felipe Calderon, Roberto Gil Zuarth s-ar fi intalnit cu Presedintele Curtii Supreme al Natiunii (Mexicane) si cei trei magistrati al celui de-al saptelea Tribunal de Mexico City, pe 10 februarie, cu cateva ore inainte de pronuntarea verictului afirmand : ″Daca Cassez este declarata nevinovata, nu numai ca acest eveniment va conduce la destituirea (demiterea) Secretarului Securitatii Publice, Genaro Garcia Luna, dar el va contribui considerabil si la reducerea eficacitatii luptei Guvernului mexican contra crimei organizate ″.

Magistratii neaga faptul ca o discutie de acest tip (gen) ar fi avut loc intre ei si  Roberto Gil Zuarth!

In ceea ce il priveste pe noul Presedinte mexican Enrique Pena Nieto, acesta regreta profund dupa deliberarea SCJN in favoarea lui Florence Cassez ca, din pacate, neregularitatile constatate in cadrul procedurilor judiciare impiedica determinarea vinovatiei sau a nevinovatiei acuzatului si a solicitat autoritatilor politienesti si judiciare ca, un caz asemenator cu cel al acesteia sa nu se mai repete.

Cu toate acestea, el ″reafirma respectul sau absolut pentru deciziile luate de catre autoritatile judiciare″.

Dupa 2.603 zile de detentie, pe 24 ianuarie 2013, la aterizarea (13h38) pe aeroportul parizian  Roissy-Charles de Gaulle (pe cel mai mare complex aeroportuar european) a cursei Air France AF439 din directia Mexico City (04h25 ora de decolare), mama lui Florence Cassez, Charlotte Crepin, se exclama : ″Sunt nebuna de bucurie″ (…),  ″Ea este fabuloasa, ea s-a zbatut″. (…), ″Nu mai sunt nici furioasa (contra autoritatile mexicane) si nici suparata. Florence a avut nesansa sa fi fost in anturajul catorva persoane de rea credinta si nu trebuie generalizat″ !

Iar ulterior, ea a declarat presei: ″Fata mea s-a zbatut, ea si-a castigat libertatea, o ador. Este extraordinara″!
In ceea ce o priveste pe Florence Cassez, intampinata oficial de catre Laurent Fabius, Ministrul Afacerilor Externe si Frédéric Cuvillier, Ministrul Transporturilor (in prezenta avocatului sau francez Frank Berton), dupa ce a pus piciorul pe solul Francez, afirma cu convingere: ″Mult timp mi-am imaginat acest moment. (…). Vazut de aici pare a fi ireal, dar in Mexic exista mii de cazuri ca al meu″ (…). ″Eu iubesc Mexicul si mexicanii ! (…). ″Mexicul nu este o tara de rahat″ (…). ″Cred ca am fost declarata nevinovata″.  ″Vinovatii nu sunt eliberati, eu sunt nevinovata. Credeam in nevinovatia mea incepand cu prima zi″ (…). ″Cazul meu a devenit emblematic pentru numerosi mexicani care cred ca el va contribui la ameliorarea justitiei lor si la intarirea dreptului cetateanului la un proces echitabil intr-o tara democratica″ (…). ″Ranchiuna, ura am cunoscut-o destul in inchisoare. Astazi le-am uitat. Doresc sa iubesc. (…)″.

Incarcerata timp de peste sapte ani, viza de sedere a lui Florence Cassez pe teritoriul SUM a expirat, deci inainte de parasarirea teritoriului acestora, ea avea de efectuat niste formalitati administrative care au fost facilitate in regim de urgenta de catre Ambasada Republicii Franceze in Mexico City.
Ulterior, in interviurile sale la Radio si Canalele de televiziune TF, BFMTV, RTL, Europe 1, etc., Florence Cassez nu si-a ascuns niciun moment bucuria : ″Mi-am imaginat 10.000 de ori eliberarea mea si ma trezeam plangand″ (…). ″La inceput am crezut ca voi fi eliberata, eram sigura de mine, imi faceam bagajele″. Apoi, credeam mai putin, dar totusi, credeam″. Numai furia de a-mi proba nevinovatia m-a facut sa rezist″ (…). In primii ani, am cunoscut furia, ura  (…). Cel mai mult insa mi-au lipsit cei dragi si am suferit pentru ca nu am putut fi prezenta la evenimentele de deces din familie″.

″Acum cred! Am reusit! In inchisoare unde am supravietuit″ (…),″exista o oarecare euforie″ (…) dupa anuntul facut de catre judecatorii Curtii Supreme de Justitie. ″Primii trei ani erau oribili, chiar si pentru o ″fata ca mine super dinamica″ (…).″Am inceput sa citesc, sa pictez si sa fac bijuterii″ (…),″Incercand sa ma reconstruiesc in fiecare zi″ (…), ″pentru a putea profita de viata mea (ulterioara eliberarii mele) fara sa fie necesar sa ma readaptez″ (…). ″Am crezut ca solul se desface sub picioarele mele″, afirma ea cand pe 27 aprilie 2008, in loc sa fie eliberata, a fost condamnata la 96 ani de inchisoare. ″Din acest moment am inceput sa ma zbat″, iar in ceea ce il priveste pe Israel Vallatra Cisneros, fostul ei prieten, aceasta adauga : ″Nu sunt judecator, vreau sa cred ca este nevinovat, dar nu vreau sa judec″ (…).″Am  castigat, sunt nevinovata″. (…). Imi sustin nevinovatia incepand cu prima zi si tot ceea ce a putut fi analizat de atunci n-a putut sa faca decat sa confirme toate spusele (afirmatiile) mele, deci mi se poate acorda castig de cauza″ (…). ″Maine imi voi cauta de lucru, im voi face CV-ul inca din noaptea aceasta (24 ianuarie)″ (…),  ″Vreau sa lucrez, este pentru mine o prioritate″, ″Eu am viata inainte ″ (…), ″Nu mai imi este frica″ (…), ″Sunt puternica dar foarte slaba din anumite puncte de vedere″ (…), ″Eu nu am nicio parere (personala) despre proces″ (…). ″Ii datorez enorm de mult lui Nicolas Sarkozy. Mi-a salvat viata″ !

Sustinut de catre personalitati politice franceze importante (atat din fosta cat si din actuala guvernare), precum si de catre fostul presedinte al Republicii Franceze Nicolas Sarkozy (2007-2012), respectiv, de catre noul Presedinte Francois Hollande (2012-),  Florence Cassez si-a facut admiratori-suporteri si in mass-media franceza: Ingrid Betancourt, Patrick Cabannes, Mélissa Theuriau, Laurence de Charette, etc, dar si in cel artistic, beneficiind de sustinerea legendarului actor Alain Delon si a celebrei actrite franceze Marion Cotillard, distinsa cu Oscarul pentru ″Cea mai buna actrita in rolul principal″ in filmul ″La vie en rose″ (Viata lui Edith Piaf), in 2007.

Yves Duteil, un nepot descendent al celebrului Capitan Alfred Dreyfus [(9 octombrie 1859-12 iulie 1935, ofiter francez de origine evreu fost condamnat în 1924  pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe ofiterul francez, Maiorul Marie Charles Ferdinand Walsin Esterházy (16 decembrie 1847-21 mai 1923), adevaratul viinovat], autor al cantecului ″Prendre un enfant″ (A rapi un copil), il compara pe aceasta cu descendentul sau!

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

In 2010, Florence Cassez a scris o carte despre ″viata″ ei petrecuta in Mexic, in care poveste cu detalii atat cele intamplate inainte de incarcerarea ei cat si dupa : ″A l’ombre de ma vie: prisonière de l’Etat mexican.″ Editions Michel Lafon, 02/04/2010. (In umbra vietii mele: prizoniera al Statului mexican).

In aceasta carte, evident, in privinta nevinovatiei ei, ea prezinta punctul ei de vedere (intr-un mod nu neaparat foarte convingator!), pe care o si sustine cu convingere, facut public si de catre mama ei, Charlotte Crepin, tot cu convingere:   Florence a avut nesansa de a fi fost in anturajul catorva persoane de rea credinta…″ 

 Cu alte cuvinte, ea ″nu a stiut….″ cine era prietenul ei Israel Vallatra Cisneros si nici nu ar fi fost in contact cu acea lume a infractionalitatii careia acesta îi apartinea.

 Deci nu ar fi fost la curent cu activitatile criminale ale lui Israel Vallatra Cisneros in cadrul bandei de rapitori ″Los Zodiaco″, pe care il credea proprietarul unei societati de vanzare-cumparare de masini second-hand !

 In sfarsit, daca aceasta carte a convins opinia publica franceza de nevinovatia ei, din contra, opinia publica mexicana, din pacate, este convinsa ca ea este vinovata, iar eliberara ei nu inseamna si achitarea ei, asa cum o pretinde  in afirmatia facuta: ″Cred ca am fost declarata nevinovata″ !

 Nu, ea "Esta libre, pero no es inocente !",  asa cum a declarat in rezolutia sa SCJN mexican (Curtea Suprema de Justitie) pe 23 ianuarie 2013.

 Cert, adevarul nu-l putem cunoaste in acest dosar (″El este misterios si usor de pierdut. Trebuie recucerit mereu″, Albert Camus, Premiul Nobel 1957), insa, vom analiza acele ″elemente″ ale ei, care pun la indoiala nevinovatia lui Florence Cassez si sustin opinia publica mexicana sau din contra, o sustin.

Florence Cassez, se hotareste sa plece in Mexic in 2003, nu pentru ca pe plan profesional nu ar mai fi putut avansa (ar fi fost plafonata !) asa cum o sustinea, ci pentru ca Societatea Comerciala Eurodif la Calais pentru care lucra ca secretara de directie era in lichidare judiciara, deci in pragul falimentului, ceea ce implica automat concediera ei in scurt timp.

Daca, pe plan profesional, se putea vorbi, oarecum, de o plafonare a ei in Franta, este pentru faptul ca ea a abandonat scoala (si mediul familial !) foarte devreme, la numai varsta de 16 ani (pentru a se descurca singura), motiv pentru care nu era in posesia unor diplome de niciun fel si de niciun nivel (VI-Certificat, Brevet de aptitudini generale ; V-Certificat, Brevet de aptitudini profesionale ; IV-Bacalaureat general, bacalaureat tehnologic si profesional, Brevet de tenician si profesional, etc. ; III-Scoala postliceala bac+2 ani de studii: BTS-brevet de tenician superior, DUT-diploma universitara de tehnologie, etc.; II-Diploma de invatamant superior de scurta durata, bac+3 ani de studii : Licenta, etc. si I-Diploma de invatamant superior de lunga durata, peste bac+5 ani de studii : Materat, Doctorat, Grande Ecole).

In plus, parcursul ei profesional si soocial intre 1990 (cand a renuntat la scoala) si pana in 2003 cand se stabileste in Mexic, la fratele ei Sébastien Cassez, a fost destul de haotic, mai mult sau mai putin ″tumultuos″, destul de oscilant, in raport cu cel al unei tinere franceze ″standard″ (model) ai anilor 1990.

Fire aventuriera, ideea de a se stabili in Mexic o tenteaza cu toate ca nivelul de viata in aceasta tara este mult mai scazut decat in Franta.

Cu un IDU (Indice de Dezvoltare Uman) de 0,854,  Mexicul  se claseaza pe locul 54, in raport cu Franta, cu un IDU de 0,970 (pe locul doi in lume),  dupa Norvegia (IDU : 0,971). [(Indicele de Dezvoltare Uman fiind introdus de catre Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare in 1990, pentru evaluarea nivelului de dezvoltare uman ale tarilor lumii, ca medie aritmetica simpla a trei variabile, care la randul lor sunt compuse din factori depinzand de dezvoltarea socio-economica caracteristice (specifice) unei tari: IDU=(L+E+V)/3; cu  L=Longevitate (Speranta de viata la nastere, intre 25-85 de ani), E=Nivelul de educatie (Rata de alfabetizare, Rata bruta de scolarizare, intre 0-100%), V=Nivelul de viata (PIB(PPA)/loc, a se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta tematica : http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2011/07/hdi-indi...

In plus, organizarea societatii civile, libertatile democratice ale populatiei, drepturile omului, activitatea autoritatilor politienesti si judiciare (cel putin teoretic!), ele nu sunt comparabile cu conditia umana in Mexic, unde coruptia (la toate nivelele, in toate domeniile) si marea criminalitate (in special cea legata de delictele si infractiunile in domeniul traficului de stupefiante si al kidnapping-ului) fac ravagii si sunt la ordinea zilei!

In ceea ce îi priveste pe mexicani, ei sunt ferm convinsi ca atunci cand strainii (si in special nord-americanii, vest-europenii, etc.) se stabilesc in tara lor, ei nu fac acest lucru din solidaritate cu ei, pentru a trai la nivelul lor (oarecum), de saracie, ci pentru a-i exploata, pentru a profita de bogatia tarii, respectiv, de ceea ce le caracterizeaza tara : coruptia, criminalitatea, etc., in profitul lor !

Iar in privinta lui Florence Cassez, acest sentiment era si mai puternic, avand in vedere faptul ca ea, pierzandu-si serviciul in Franta, nu a venit in Mexic in vacanta, ci sa profite de afacerile fratelui sau (in detrimentul lor !), care nici el, nu era foarte bine vazut de catre opinia publica, avand in vedere faptul ca societatea acestuia era fondata in partenariat cu Eduardo Marguolis, un om de afaceri mexican dar de origine israelo-libaneza, cu o activitate foarte dubioasa in domeniul afacerilor cu armament si echipament militar.

Ulterior, prietenia ei cu Israel Vallarta Cisneros, cu care ea spune ca : ″erau prieteni buni si atat″ (dar cu care a si inceput sa se afiseze in public din octombrie 2004), la care s-a mutat ulterior la Las Chinitas (sudul ariei metropolitane Mexico City) si cu care traia practic sub acelasi acoperis, a intarit si mai mult convingerea ca era imposibil ca ea sa nu fi fost la curent cu rapirile efectuate de catre banda acestuia Los Zodiaco (cel putin, daca nu a fost cumva si parte din ea !).

Cu atat mai mult cu cat cei trei rapiti Ezequiel Yadir Elizalde Flores, Cristina Ríos Valladares si fiul ei Cristian au declarat ca ar fi recunocut-o (intr-un fel sau altul !) dupa accentul ei francez, suvitele ei de par care ieseau de sub cagula, pielea ei, etc.

Evident, acest lucru nu atesta complicitatea ei la rapiri, ci doar prezenta ei la locul unde cei trei erau sechestrati din 19 octombrie 2005.

Ceea ce de-altfel este conform realitatii pentru ca Florence Cassez a revenit in Mexic in luna septembrie 2005, rugandu-l pe prientenul sau Israel Vallarta (probabil devenit intre timp ″fost-prieten″ sau ″amic″ !) sa o gazduiasca pana reuseste sa-si gaseasca o noua slujba ceea ce îi va permite sa inchirieze o locuinta undeva in Mexico City, in oras. 

Faptul ca relatia ei ″stransa″ de prietenie cu Israel Vallarta a durat relativ putin timp, este atestat de faptul ca Florence Cassez in martie 2005 se intoarce in Franta pentru cca sase luni (pana in septembrie 2005).

De ce, Florence Cassez s-a despartit dupa atat de putin timp de Israel Vallarta, un om de afaceri ″chipes″ si prosper la prima vedre, pe care ea il placea si s-a intors in Franta?

Fie, pentru ca si-ar fi dat seama ca acesta se ocupa si cu niste afaceri necurate (cel putin part-time!), inclusiv cu kidnapping si ea nu-si dorea implicarea intr-o infractiune criminala atat de grava, ceea ce de-altfel contrazice ea insasi la sosirea in Franta: ″Nu sunt judecator, vreau sa cred ca este nevinovat, dar nu vreau sa judec″ (…)″.

Mai putin, daca desi ea stia, dar nu dorea sa-si acuze fostul ei prieten !

Faptul ca ″nu stia…″ ca acesta se ocupa si cu asa ceva nu-l acuza pe Israel Vallarta, care si el la randul lui a confirmat ca ea nu era la curent cu activitatea lui ″secreta″.

Fie pentru ca, intocmai, fiind implicata si sub observatie, cuplul Florence Cassez-Israel Vallarta Cisneros sa fi luat aceasta decizie de comun acord, ″pana cand se linistesc apele tulburi″, mai ales ca el era deja de ceva vreme urmarit.

Cu atat mai mult cu cat ea lucrand pentru un cabinet de avocati, ar fi putut avea acces (cel putin teoretic !) la o eventuala lista a victimelor, iar odata cu plecarea ei in Franta ea si-ar fi dat demisia, pentru ca, ulterior, dupa revenire, aceasta ″conexiune″ sa fie scoasa din cauza!

Evident, n-ar fi exclus nici faptul ca acasa la ea in Franta (Béthune), unde a locuit cu parintii, Florence Cassez sa fi incercat sa-si refaca viata, cautand de lucru (ceva convenabil !).

Nereusind acest lucru, dupa sase luni sa fi luat decizia de a reveni la Mexico City (unde inca pe atunci fratele ei se descurca cu afacerea lui !), dar sa rupa definitiv cu Israel Vallarta Cisneros si sa inceapa o noua viata, cu atat mai mult cu cat isi gasise de lucru in centrul orasului la un Hotel de lux si a reusit sa-si gaseasca si o locuinta, nu departe de acesta.

In sfarsit, pe 8 decembrie in ziua arestarii lor, Florence Cassez sustine ca a facut apel la Israel Vallarta Cisneros pentru a-l ruga sa transporte cu camioneta lui  lucrurile ei la noua sa locuinta din centrul orasului, ceea ce poate fi adevarat si acceptabil.

Dar din pacate, la revenirea ei in Mexico City ea a fost gazduita pana la aceasta data de catre acesta, intocmai, in perioada cand cei trei rapiti Ezequiel Yadir Elizalde Flores, Cristina Ríos Valladares si fiul ei Cristian au fost sechestrati la ferma acestuia.

Desigur, mutarea ei in centrul orasului putea fi fost si o diversiune din partea lor, pentru a proba lumii ca ei oficial, s-au separat  si pentru ca eventual ea sa dispara din ″paisaj″ fiind deja bine cunoscuta (si ulterior si recunoscuta !) de catre sechestrati!

Putem adauga aici si faptul ca in principiu, aceste rapiri pareau a fi mai putin ″agresive″ decat erau in realitate : ele trebuiau sa dureze numai cateva zile, fara violenta, pana cand rudele sechestratului adunau cele cateva mii sau zeci de mii de dolari (euro, pesos) necesare pentru rascumparare.

Ca regula generala, erau vizati bogatasii ″de carton″ care si-au dobandit averile, in principiu, prin intermediul diverselor infractiuni comise pe seama coruptiei generalizate din tara si nu rare ori, din afacerile cu droguri.

Din acest punct de vedere Los Zodiaco, avea falsa impresie, ca se ″rubedeneste″ cu Robin Hood sau Zorro, respectiv, cu bandele lor asociate, ″de binefacere″!

Asa cum am prezentat mai sus, exista si un patrulea martor in defavoarea lui Florence Cassez, David Orozco, care confirma faptul ca ea ar fi facut parte din staff-ul bandei criminale Los Zodiaco si ca ea ar fi fost responsbila cu organizarea kindanapping-ului si cu recuperarea cautiunii de la rudele victimelor. 

Problema care se pune este daca acest mator ″cheie″ (ca de-altfel si cuplul Florence Cassez-IsraelVallarta Cisneros), au fost sau nu supusi torturii in timpul interogatoriilor lor, cu atat mai mult ca intre ora 10h00, cand cuplul a fost arestat (in realitate) si pana in dimineata zilei de 9 decembrie cand a fost inscenata arestarea lor la ferma lui Israel Vallerta (cu cu cei sechestrati), ar fi fost suficient de mult timp pentru o asemenea operatiune politieneasca neortodoxa.

Conform documentului alaturat, pare ca totusi ca Florence Cassez nu ar fi fost supusa violentei fizice,  fara sa fi recunoscut faptele ce i-au fost reprosate.

Insa Israel Vallarta, prezinta semne clare de tortura fizica !

Iar daca acesta si-a recunoscut capetele de acuzare, el s-a retractat pe 22 februarie 2006, afirmand ca pe 9 decembrie, depozitia lui a fost facuta sub tortura de catre oamenii Secretarului Securitatii Publice, Genaro Garcia Luna.

In ceea ce il priveste pe David Orozco, contrar celor mentionate in documentul alaturat, acesta nu putea fi un martor-cheie in Dosarul lui Florence Cassez, pentru ca acesta a fost arestat in mai 2009, adica cu peste un an dupa condamnarea lui Florence Cassez pe 25 aprilie 2008.

In plus, s-ar parea ca si el ar fi fost supus torturii, conform declaratiilor facute  de catre acesta, in iunie 2010 Agentiei Franceze de Presa (AFP), ceea ce insa, desi el promis ca va face, nu a putut proba ulterior !

In sfarsit, iata ce stim despre organizatia criminala de Kidnapping Los Zodiaco, mai putin sau deloc mediatizat.

Ea si-a facut aparitia pentru prima oara la inceputul anului 2001, in SUM in Districtul Mexico (cu precadere, in capitala Mexico City) si Morelos (un stat mic, cca 5.000 de km2 in centrul tarii la mai putin de 90 km de Mexico City, cca 1.800.000 de loc., cu Capitala la Cuernavaca), avand ca sefi pe fratii Mario si Israel Vallarta Cisneros si ea ar fi ″debutat″ cu rapirea unei familii care afirmau ca rapitoriii lor s-ar fi numit Vallarta, Cisneros si  Cortez.

In cei opt ani de activitate (pana in 2009), 27 de persoane afiliate acestei grupari ar fi fost arestate, care ar fi fost implicate in 20 de rapiri si sechestrari de persoane.

In timpul activitatii gruparii criminale Los Zodiaco, membrii sai identificati ca activi  (dupa arestarea lui Florence Cassez si Israel Vallarta Cisneros pe 9 decembrie 2005, la ferma  acestuia din urma la "Le Chinitas", Delegatia Tlalpan, Mexico City), ar fi fost organizati in trei celule: ″Los Tablajeros″, ″Los Palafox″ si ″Los Japos″, iar cei mai importanti dintre ei ar fi fost: Israel Vallarta Cisneros (El Cáncer); Mario Vallarta Cisneros (El Chaparro); Sergio Cortez Vallarta (El Leo); Juan Carlos Cortez Vallarta (El Virgo); Alejandro Cortez Vallarta (El Libra); René Vallarta Cisneros; Arturo Vallarta Cisneros; Omar Acevedo Robledo (El Dólar, El Champi); Enrique Ávila Fierro (El Rabaida); Hilario Rodríguez Hernández (El Acuario, El Parejita); David Orozco (El Géminis); Carlos Camarillo Palafox (El Sagitario) si Dhither Camarillo Palafox (El Tauro); Pavel Antonio de la Cruz Islas;  Arturo Vallarta de la Cruz; José Antonio Ríos (El Costeño); Esteban Herminio Islas Martínez; Leonardo Islas Martínez; Diego Pérez Uriarte (El Kalimba); Francisco Solache Galindo (El Ojos); Isidro Becerril Colado; Manuel Salazar González; Martín Javier Lecona Luna; Mauricio Monteagudo Alanis; Javier González Pérez; Sergio Islas Tapia; Ulises Zenil Villegas (El Güero); Enrique Ávila Fierro; Omar Acevedo Robledo; Alberto Cardona Correa; Christian Chavarría Martínez;  Francisco Solanche Galindo si Martín López Pérez.

Intre 2006-2012 toti membrii sai ar fi fost arestati, gruparea fiind astfel, lichiadata, deci inactiva in prezent (cel putin teoretic)!

Arturo Vallarta Cisneros, Sergio Cortez Vallarta, Alejandro Cortez Vallarta, Pavel Antonio de la Cruz Islas si Arturo Vallarta de la Cruz, ar fi fost arestati pe 28 septembrie 2006. 

Pe 27 august 2007 in cadrul unui vaste operatiuni lansata de catre Politia Federala, alti cinci membri sunt arestati: Martín Lecona, Mauricio Monteagudo, Manuel Salazar, Isidro Becerril si Javier González Pérez.

In acelasi an Enrique Ávila Fierro, datorita divergentelor sale cu Carlos Camarillo, David Orozco e Hilario Rodríguez, initiaza o alta subrupare de kidnapping, insa in 2008 autoritatile politienesti federale îi aresteaza pe Sergio Islas Tapia, respectiv, pe Esteban Herminio Islas Martinez si Leonardo Islas Martínez (Los Tablajeros, condamnati fiecare la peste 180 de ani recluziune criminala, pe 27 decembrie de catre Tribunalul din Mexico), iar pe 10 martie 2009 si pe Carlos Camarillo Palafox, Hilario Rodríguez Hernández, José Antonio Ríos, Francisco Solanche Galindo, respectiv, Diego Pérez Uriarte (Los Palafox).

Doua luni mai tarziu, in cursul lunii mai este arestat si David Orozco, el fiind condamnat pe 10 noiembrie 2011 la 60 de ani de recluziune criminala de catre un Tribunal din Statul Nayarit (Coasta de vest al Mexicului).  
Odata cu el mai sunt arestati si Alejandro Cortez Vallarta, Juan Carlos Cortez Vallarta, René Vallarta Cisneros (condamnat la 48 de ani de recluziune criminala cu David Orozco) si Ulises Zenil Villegas, rude apropiate ale lui Israel Vallarta (Los Japos), iar in cursul lunii iulie sunt arestati si Enrique Ávila Fierro, Omar Acevedo Robledo, Alberto Cardona Correa care lucrau independent, respectiv, Christian Chavarría Martínez, Martín López Pérez.

Ultimul dintre ei Dhither Camarillo Palafox (El Tauro) a fost arestat pe 16 iunie 2011, la Cancún (Statul Quintana Roo, in sud-estul Mexicului, unde Mitterrand si-a tinut celebrul sau discurs de prietenie dupa castigarea alegerilor prezidentiale din 1981), iar the big boss, Mario Vallarta Cisneros (El Chaparro) a fost arestat pe 27 aprilie 2012, in urma unei operatiuni la Iztapalapa (Districtul Federal Mexico City).

Conform unei informatii pe care le detinem de la Alejandro Cortès, avocatul lui Israel Vallarta, detinut in Inchisarea de Inalta Securtitate Toluca (Statul Mexico) fara sa fi fost inca judecat (in prima instanta), Ministreul justitiei nu a putut stabili nicio legatura intre organizatiile criminale de kidnapping Los Zodiaco si Los Tablajeros.

Conform raportului facut de catre AFI, avand in vedere activitatea politistilor sa, eficacitatea nu poate fi pusa indoiala.

In sfarsit, victimele gruparilor de kidnapping Los Zodiaco (Los Japos, Los Palafox, Los Tablajeros) erau in general rude ale unori oameni de afaceri (prosperi), comercianti (cu situatie materiala buna), etc., relativ vulnerabili, care erau usor de santajat si care aveau posibilitati financiare pentru rascumpararea victimelor.

Intre toamna anului 2004 si pana in primavara anului 2005, cand Florence Cassez era inca in Mexic (cu prietenul lui Israel Vallarta Cisneros), 10 rapiri au fost reprosate bandei criminale Los Zodiaco, iar rapirea noilor sechestrati datand de putin timp dupa revenirea ei din Franta, in septembrie 2005, eliberarea lor avand loc pe 9 decembrie cand ei sunt gasiti la ferma lui Israel Vallarta Cisneros.

Este insa curios faptul ca niciunul dintre membri organizatiilor criminale de kidnapping (dupa arestatrea acestora) mai sus mentionate nu a identificat-o pe Florence Casssez ca ″sef″ sau macar unul dintre laederi ale acestora (evident, in afara de David Orozco, care dupa cum am vazut mai sus ar fi facut aceasta afirmatie datorita torturii careia ar fi fost supus).

Sa fi fost atat de protejata de catre Israel Vallarta Cisneros si de catre membrii organizatiei?

Sau, in schimbul tacerii ei: ″n-am stiut″.... ca Israel Vlallarta era seful unei organizatii criminale de kidnapping, ea ar fi fost protejata de catre toti membrii acesteia?

Doar incepand din octombrie 2004, cuplul format din Israel Vallarta Cisneros si Florence Cassez a inceput sa se afiseze in toate mediile de socializare mexicane, in special in cele de mai putin ″ortodoxe″, care aveau legaturi (mai mult sau mai putin!) cu lumea drogurilor si infractionalitatii criminale. 

Coincidenta sau nu, este important faptul ca acest lucru a permis cu certitudine si el, manipularea populatiei mexicane, in defavoarea  lui Florence Cassez.

Un alt element din dosar in defavoarea lui Florence Cassez este scrisoarea publicata de catre Cristina Ríos Valladares pe 13 iunie 2008 in ″LaJornada″ (si republicata ulterior pe 7 martie 2009) in care acesta afirma, ca dupa sechestrarea ei cu fiul ei (fara sotul ei Raul care scapa rapitorilor), ea ar fi fost supravegheta, respectiv, maltrata  pe tot parscusul detentiei lor (52 de zile), de catre Florence Cassez.

Conform unei alte scrisori ale acesteia, Florence Caseez, ″geloasa″ pe ea (Cristina Valladares) pentru raporturile sexuale (fortate) pe care aceasta ar fi avut cu Israel Vallarta (violuri), pe care il surprindea in plina activitate cand intra neanuntata in incperea lor, ar fi amenintat-o ultima data, ca daca se va mai intampla, o va ucide! 

Ea este ferm convinsa (ca de-altfel si fiul ei Cristian) ca este Florence Cassez (dupa accentul ei francez inconfundabil!) care tortura victimele, iar acestuia din urma, tot ea i-ar fi extras sangele care a fost trimis sotului sau Raul, aflat in libertate, pentru rascumpararea lor!

In sfrasit, femeia afirma ca dupa eliberarea lor de catre politistii de la AFI (Agentia Federala de Investigatii) si arestarea cuplului Israel Vallatra Cisneros-Florence Cassez pe 9 decembrie 2005, ea ar fi fost obligata sa paraseasca Mexicul (cu toata familia) pentru a nu fi persecutata de catre restul bandei criminale Los Zodiaco, care era in libertate (atunci) si inca in activitate.

La fel ca si Ezequiel Elizalde, care astazi traieste in SUA, considerand ca viata lui in Mexic este in pericol si care s-a opus in mod public eliberarii lui Florence Cassez.

Este cel care sustine (si acum!) ca o recunoaste pe Florence Cassez dupa voce si dupa suvitele de par ale acesteia care ieseau de sub cagula, declarandu-ne, dupa eliberarea lui Florence Cassez: ″Sunt mexican si putin conteaza ceea vor spune oamenii, aceasta tara este un gunoi. (...). Eu nu vreau sa mai au aud niciodata de aceasta Curte. (...). Noi nici nu contam si nici marturia noastra. Eu am fost in captivitate 65 de zile, in timp ce Cassez a trait ca o regina in inchisoare″.

Aici putem mentiona si faptul ca el sustine deci ca perioada captivitatii sale ar fi fost de 65 de zile si nu de 52 ca in cazul lui Cristina Ríos Valladares si al fiului ei Cristian, ceea ce inseamna ca el ar fi fost rapit nu pe 19 octombrie, ci la inceputul lunii, pe 6 octombrie 2005!

In privinta conditiilor de detentie, nu stiu daca putem spune ca Florence Cassez ar fi trait chiar ca o ″regina″, insa este cert faptul ca ar fi avut un tratament, daca nu de VIP, cel putin privilegiat.

Acest lucru rezulta si din faptul ca se putea intretine la telefon cu parintii si prietenii ei, respectiv, cu comitetul sprijin al ei, cu regularitate (cum prevede legea mexicana pentru detinutii straini) si avea acces la interventii in direct in presa, la Radio si TV, ceea ce ar fi fost imposibil (de neconceput!) in Franta, unde nu numai ca in perioada detentiei, detinutii nu pot comunica cu mass-media, dar nici macar ulterior, dupa eliberarea lor din penitenciar, daca se afla sub control judiciar, ci numai dupa executarea integrala a pedepsei la care au fost condamnati!  

Nici in privinta manipularii Curtii Supreme de Justitie mexicane (SCJN) de catre Felipe Calderon (in defavoarea lui Florence Cassez) nu ne putem pronunta cu certitudine. 

Pentru ca Senatul mexican, a hotarat schimbarea a doi judecatori in cadrul acestei Curti in martie 2012, dupa ce Arturo Zaldivar in raportul sau de 144 de pagini, pe 7 martie, solicita eliberarea ″imediata si absoluta″ a lui Florence Cassez avand in vedere faptul ca o serie de elemente din Dosarul ei converg la un viciu de procedura datorita mai multori irgularitati comise de catre autoritatile politienesti si judiciare.

In cadrul acestei remanieri (sugerat de catre Felipe Calderon, sub motivul ca ei ar trebui sa iasa la pensie pe 30 noiembrie!), unul dintre ei, Guillermo Ortiz Mayagoitia, s-a pronuntat cu fermitate contra anularii condamnarii lui Florence Cassez (la 60 de ani, ramasa definitiva), iar pentru inlocuirea acestuia lista prezentata de catre acesta continea numai magistrati in exercitiu, avand reputatia de afi ″judecatori liberali″ : Manuel Baraibar Constantino, Emma Meza Fonseca et Rosa Maria Temblador Vidrio.

In ceea ce priveste mutarea lui Florence Cassez de la CFRS (Centro Femenil de Readaptación Social) - Tepepan, la Santa Marta Prison- Acatitla, in urma refuzului lui Felipe Calderon de a aproba transferul acesteia intr-o inchisoare din Franta (Conform conventiei de la Strasbourg din 21 martie 1983), care de-altfel a fost de scurta durata, a fost si ea justificata de catre autoritatile diplomatice mexicane : ″Este vorba de o procedura absolut normala. (…), la Tepepan fiind prevazute lucrari de amenajare, motiv pentru care lui Florence Cassez nu pot fi acordate acele ingrijiri cotidiene de care aceasta trebuie sa beneficieze.″

De-altfel din sursele noastre, Florence Cassez in privinta acestui transfer ar fi fost anuntata, in prealabil, de catre adjunctul Consulului general al Frantei in Mexic, Françoise Auburtin-Navaro (prevenita de catre autoritatile mexicane), care ″ar fi si constatat starea fizica si psihologica buna″ a acesteia.

 Pe de alta parte, Calderon ar fi luat o pozitie dura si contra narcotraficantilor, respectiv, contra cartelurilor de droguri in Mexic.

 Din 2006 si pana la incheierea mandatului sau prezidential, acesta ar fi mobilizat aproape 40.000 de militari si politisti in toata tara (prin intermediul planului Mexico Seguro, care vizeaza coordonarea autoritatilor federale, regionale si locale), salariile carora le-ar fi crescut cu 50% (pentru a evita coruptia), cu scopul  franarii acestui flagel cu care intregul teritoriu national mexican ar fi contaminat, cu rare exceptii.

In timpul acestui razboi contra drogurilor, al Presedentiei Felipe Calderon (2006-2012), 6.380 de persoane ar fi fost ucise in SUM (Statele Unite Mexicane). 

Revenind acum la parasirea CFRS Tepepan, de unde Florence Casez a fost eliberata in cursul noptii de miercuri, 23 ianuarie-catre 24 ianuarie (la ora locala 01h00), dupa ce SCJN a hotarat acest lucru in rezolutia sa in seara zilei de 23 ianuarie (la ora 18h00 locala), aceasta a fost echipata cu o vesta antioglont si acompaniata (nsotita) pana la Aeroport de catre tatal ei Bernard Cassez si Consulul General al Frantei in Mexic Gérald Martin, intr-un Jeep blindat sub o escorta gen VIP, la cursa Air France AF439, decolarea careia fiind prevazuta la 03h45 (ora ocala), iar aterizarea pe Aeroportul Charles de Gaulle-Paris, in jurul orei 14h15 (ora locala a Frantei).

Acest lucru insa, pentru a evita ″furia″ populatiei locale mexicane contra lui Florence Cassez (considerata de catre aceasta o adevarata ″secuestradora″, diabólico, etc. in toata tara !), vinovata de rapirile si sechestrarile comise de catre organizatia criminala Los Zodiaco, al carei leader si mentor a fost considerata.

Iar eliberarea ei o injustitie (inadmisibila, inacceptabla !) si numai datorita presiunii poltice franceze, care violeaza drepturile fundamentale ale omului.

Acest lucru pare a fi totusi suprarealista, pentru ca conform informatiilor noastre, s-ar parea ca in intre 2007-2012 (deci dupa arestarea lui Florence Cassez), intre 49-50.000 de mexicani ar fi fost rapiti si sechestrati de catre organizatiile criminale mexicane de kidnapping de tip Los Zodiaco, Los Tablajeros, Los Palafox, etc., iar acestea ar fi fost inca active !

Ea a fost considerata si de catre retele de socializare din Mexic cea mai antipatica persoana al anului, fiind si in centrul unori insulte la Carnavalul Mazatlan.

Editorialistul Armando Roman Zozaya de la ″Excelsior″ (cotidian in Mexico City), desi o considera pe Florence Cassez vinovata de rapire si sechestrare, afirma ca punerea ei in libertate este inevitabila si trebuie facta, pentru ca autoritatile politienesti si judiciare mexicane ar fi comis erori in gestionarea dosarlui ei criminal.

In jurnalul ″El Economista″, José Fonseca, sustine ca o mare majoritate a pupulatiei mexicane este nemultumita pentru decizia Curtii Supreme privind eliberarea lui Florence Cassez, ceea ce ar trebui sa motiveze pe noul Presedinte mexican, Enrique Pena Nieto, respectiv, pe parlamentari, sa adopte o reforma profunda in justitie.

Michelle Valadez, este indignata si ea de eliberarea lui Florence Cassez !

In ciuda marturiei sale in fata Curtii Supreme (ceea ce i-a pus viata in pericol !) in care sustinea ca sotul ei Ignacio Valadez (rapita de catre Los Zodiaco, organizatie criminala condusa de catre cuplul Israel Vallarta Cisneros-Florence Cassez), ar fi fost ucis de catre Israel Vallarta Cisneros, crima pe care acesta ar fi recunocut-o pe 9 decembrie 2005, curtea nu ar fi tinut cont de ea.  

Insa, Isarel Vallarta, dupa cum stim, ar fi recunoscut aceasta crima datorita torturii caruia ar fi fost supus de catre politistii de la AFI (ceea ce confima si procesul verbal medico-legal intocmit!) si el s-a si rectractat pe 22 februarie 2006. 

Isabel Miranda de Wallace, o activista care lupta contra crimelor, estima ca decizia punerii in libertate a lui Florence Cassez ″deschide o poarta catre impunitatea crimelor (…). Curtea a supraestimat drepturile acuzatei si pe cele ale victimelor le-a ingropat sub Arcul de Triumf.  (…). Astazi putem constata ca numai puterea (politica si economica a Frantei) este cea care conteza″.

Aici mentionez faptul ca ceasta furie si ura a populatiei mexicane contra Republicii Franceze (ca de-altfel si contra lui Nicolas Sakozy) este reala si am avut ocazia sa o constat si eu, personal, cu mult timp inainte de eliberarea lui Florence Cassez.

Cu ocazia investigatiilor mele legate de atacul terorist din 11 septembrie in SUA, dupa un deceniu de la evenimentul istoric fara precedent, in vara anului 2011.

Printr-o filiera mai mult sau mai putin conventionala am ajuns la Pachuca de Soto (Statul Hidalgo, la cca 100 de km nord de Mexico City), cu ajutorul unui vechi prieten, Matiniano-Rodrigo Martinez, din Mexico City, fost politist, un profesionist, detectiv privat influent cu contacte multiple in cadrul serviciilor secrete americane (A se vedea si ciclul de articole ale autorului consacrat deceniului post-atentate din 11 septemprie 2001 in sapte parti: "Un deceniu de terorism si antiterorism american": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/bilantul-unui-deceniu-de-terorism-si.html).

Undeva, intr-un cartier periferic in sudul zonei metropolitane, nu foarte departe de fostele birouri (dezafectate) ale unei mine de argint, ne-am intalnit la un bar  (izolat si aproape gol), cu un individ pe nume Torrel Miguel Jr., care pretindea ca sora ei, Maria Sandoz, din San Luis Potosi (unul dintre cele 31 de state federale ale Mexicului, langa Hidalgo, tot cu traditie miniera) ar avea un vecin, fost politist, declarat "mort pentru patrie" (in WTC7) de catre "Jandarmii Lumii", in timpul atentelor teroriste de la New York din 11 septembrie 2001 ! 

Aflat la o masa retrasa intr-unul dintre colturile neiluminate ale barului (in care din cauza fumului de tigara, era imposibil sa-l vezi !), mestecand paste picante dintr-o farfurie imensa, cu o sticla de bere desperados in mana stanga (si una sparta pe linga scaunul sau), imediat dupa ce am intrat pe usa, Martiniano a strigat catre el pe un ton prietenos in engleza (sa inteleg si eu): ″Is a amigos from France", acesta insa pe un ton furios ne-a replicat, destul de nepoliticos: "France no friend, because Florence Cassez it’s guilty of belonging to the kidnapping gang Los Zodiaco. She is currently serving a 60-year sentence for the crimes of kidnapping, organized crime and illegal possession of firearms, and, on 9 March 2009, during Nicolas Sarkozy’s visit to Mexico, he requested that Cassez be transferred to a French prison, something she may be entitled to under the 1983 Strasbourg Convention on the Transfer of Sentenced Persons, signed by both France and Mexico. 

La care a adugat in mexicana lui pentru a incheia conversatia: Esto no es justo. Ella es secuestradora y diabólico, y que debe, se ejecuta la pena de prisión en México, Adios Amigo ! "

In sfarsit, conform unei imagini din cursa AF439 transmise de catre Alondra de la Parra, Sef de orchestra la Mexico City, care pleca la Paris in interes de serviciu (si care calatorea la Clasa Economica), Florence Cassez (echipata in continuare cu vesta antiglont) avea loc, inclusiv, cu toti cei care o insoteau la Clasa I.

Cu alte cuvinte, Clasa I ar fi fost rezervata integral ei si insotitorilor ei !

Acest lucru pune in evidenta inca odata securitatea iesita din comun (din partea autoritatilor politice franceze) de care a beneficiat Florence Cassez pentru ca ea sa ajunga la destinatie (Aeroportul CDG Paris, Franta) fara niciun fel de eveniment, in cele mai bune conditii.

In sfarsit, participarea la crima organizata (asociere de raufacatori), unul dintre principalele capete de acuzare retinut si in Dosarul criminal al lui Florence Cassez (in Mexic) este sever pedepsita si in Franta. 

Fara sa mai adaugam si faptul ca nerespectarea drepturilor arestatului sau inculpatului, tortura psihologica (in cazuri izolate chiar si fizica !), amenintarile si inscenarile in timpul anchetei, fabricarea probelor, etc. (reprosate autoritatilor politienesti si judiciare competente mexicane), sunt destul de frecvente si in Franta (adepta al sistemului judiciar inchizitorial, o procedura penala secreta, necontradictorie si scrisa, in cadrul careia este Judecatorul de Instructie, numit de catre Procurorul Republicii, cel care efectueaza si conduce ancheta, respectiv, dezbaterea in timpul procesului (http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/sacalii.html), care se vrea totusi o tara-simbol al democratiei si al respectarii drepturilor fundamentale ale omului (pentru nerespecatarea carora de-altfel, ea a fost deseori condamnata si de catre CEDO).

Este elementul principal care a condus la nenumaratele erori judiciare comise de catre jurisdicitia franceza. (A se vedea si articolele autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/roland-agret-un-simbol-al-erorilor_12.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html;http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html;   http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/02/revizuirea-condamnarilor-in-pjp.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-..., etc.).

Conform CPP francez [(art.450-1, modificata prin Ordonanta nr.2000-916 din 19 septembrie-art.3 (V) JORF22 septembrie 2000, in vigoare incepand din 1 ianuarie 2002)] : constituie o asociere de raufacatori, orice grupare (organizatie) formata cu scopul comiterii unor delicte sau infractiuni, iar crearea ei se pedepseste cu cel putin cinci ani de inchisoare.

Atunci cand infractiunile sunt crime sau delicte pedepsite cu zece ani de inchisoare, participarea la o asociere de raufacatori este pedepsita cu zece ani de inchisoare si 150.000 de euro amenda penala, ele reducandu-se la cinci ani de inchisoare si 75.000 de euro amenda penala, daca crimele sau delictele sunt pedepsite cu cinci ani de inchisoare.

Conform art.450-2 din CPP, orice persoana care a facut parte din grupare (conform art.450-1) este pasibila de pedeapsa daca ea a fost la curent cu delictele sau infractiunile care au fost comise (sau uramau a fi comise) de catre grupare.

Conform art.450-3, orice persoana fizica care se face vinovata de infractiunea prevazuta la art.450-1, risca si urmatoarele pedepse suplimentare : interzicerea drepturilor civice, civile si familiale, prevazute la art.131-27 ; interdictia de a exersa o functie publica sau o activitate profesionala, respectiv, sociala, in cadrul sferei de activitate in care delictul sau infractiunea, au fost comise ; interdictia de sejur, prevazuta in art.131-31, in zona geografica in care delictul sau infractiunea, au fost comise, iar conformart.321-6-1, confiscarea partiala sau integrala a bunurilor acestuia.

Iata in concluzie, modul in care ar fi fost inculpata Florence Cassez, in Franta, daca ea ar fi frecventat un gang de kidnapping in Franta, fara ca ea sa fi stiut (a sa cum a declarat ea: ″n-am stiut…″!) ca aceast gang este o asociere de raufacatori!

Din contra, consideram important sa semnalam si faptul ca Florence Cassez nu a facut singurul caz de abuz al autoritatilor politienesti mexicane, ceea ce ar fi in favoarea nevinovatiei sale, iar Constitutionalistul Ana Laura Magaloni a luat o pozitie ferma in favoarea ei: ″lumea s-a saturat de inscenari,  perchezitii arbitrare, arestari abuzive, totrtura, etc″.

In 2006 Jacinta, Teresa, Alberta, trei mici comercianti indieni sunt acuzati de kidnapping de catre sase politisti federali si incarcerati. 

Ei au fost eliberati in 2010 de catre Curtea Suprema de Justitie.

Tot in 2010, aceasi curte elibereaza 14 detinuti din Atenco, manifestanti, arestati arbitrar si torturati timp de patru ani (din 2006) de catre politia lui Enrique Pena Nieto, actualul Presedinte mexican, pe atunci Guvernator al Statului Mexico. 

In acea perioada 35 de femei ar fi fost supuse viciilor sexuale.

Cu sase luni mai devreme, un tanar indian Hugo Sanchez a fost eliberat de catre caurtea Suprema dupa 5 ani de inchisoare, acuzat si el de kidnapping, pe nedrept.

Antonio Zuniga, un tanar cantaret de muzica rapp din Mexico (care a facut obiectul emisiunii documentare “Presunto Culpable”), ratacit pe straizile orasului, este arestat de catre politisti de la AFI care  cautau pe cineva pe care sa-l acuze de asasinat.

Timp de 800 de zile a fost incarcerat inainte ca avocatii sai sa poata proba nevinovatia sa pentru a fi eliberat.

Jorge Ferreira, care a stat doi ani inchis, pe nedrept, a marturist in fata camerelor de vedere cele suportate (actele de torura si barbarie) din inchisoare. 

Astazi conduce o Fundatie care lupta contra abuzurilor politienesti in Mexic.

Guillermo Velez (decedat in 2003 cu 10 ani in urma), era acuzat de catre politistii de la AFI de o rapire pe care n-a comis-o. 

Din pacte, nu a rezistat torturii. 

In 2009, familia lui a fost indeminzata de catre Ministerul Justitiei. 

La inceputul anului 2010, 15 tineri sunt masacrati la Ciudat Jaurez (Nord) in timpul unei festivitati (zona marcata de traficul de droguri, lupta dintre cartel-uri a permis supravegherea ei de catre armata si politie).

Israel Arzate Melendez, un tanar cu un ″profil de asasin″, conform politistilor de la AFI, care ar fi participat la acest masacru, este arestat de catre militari si supus unor vicii si torturi iesite din comun, fara ca vinovatia lui sa fie probata.

Avocatul sau Leopoldo Maldonado de la Organizatia pentru Apararea drepturilor Omului, Miguel Agustin Pro Jaurez, sustine ca fabricarea de vinovati in cazul unor evenimente care au un puternic impact asupra publicului este o procedura curenta si automatica in Mexic. 

Din cele 3.671 de plangeri depuse la procurori contra  politistilor si militarilor mexicani, numai in 15 cazuri dintre cazuri au fost identificate abuzuri da catre Justitia mexicana.

In sfarsit, exista si cetateni francezi condamnati in strainatate mai ″norocosi″ decat Florence Cassez, care nu a putut beneficia, din pacate, nici de gratierea autoritatilor straine (mexicane) si nici de transfer in Franta, dar care conform Guvernului Francez si al Presedentiei franceze ar fi trebuit sa beneficieze, avand in vedre contextul in care a avut loc arestarea si inculparea ei!

Eric Breteau, Presedintele Asociatiei ″Arche de Zoé″ (avand ca obiectiv de activitate ajutor acordat copiilor orfani, ajutor umaniatar), sotia sa, Emilie Lelouch, precum si alt patru membri ai sai (francezi) sunt condamnati pe 26 decembrie 2007 la opt ani de munca fortata in Ciad pentru tentativa de rapire a 103 copii, dar sunt transferati in Franta pe 28 decembrie.

Verdictul Curtii de Justitie din 26 decembrie 2007 (ora 18h30) a fost de opt ani de munca fortata pentru fiecare in parte si plata sumei de de 4,12 Miliarde de Franci CFA (cca 6,5 milioane de euro), adica 40 milioane de franci FCA/copil.

Pedepasa lor este convertita pe 28 ianuarie 2008 in opt ani de inchisoare, urma sa fie executata in Franta, dar Presedintele Ciad-ului, Idriss Déby Itno a semnat un decret de gratiere a lor pe 31 martie 2008 si condamnatii au fost pusi in ″libertate imediata″.

Mentionam aici faptul ca este tot Presedintele Frantei (pa atunci) Nicolas Sarkozy care a intervenit pe langa Presedintele Ciad-ului Ibris Déby Itno.

Cei sase resortisanti francezi : Éric Breteau (37 ani), Émilie Lelouch (31 ani), Alain Péligat (56 ani), Philippe Van Winkelberg (48 ani), Dominique Aubry (50 ani) si Nadia Merimi (31 an), conform CPP din Ciad riscau intre 5-20 de ani de munca fortata, iar rechizitoriul Ministerului Public solicita intre 7 si 11 ani contra lor.

Intre timp asistam la o reactie violenta a opiniei publice din Ciad la adresa Presedintelui Nicolas Sarkozy, care considera ca Medicul Francois Sarkozy, fratele Presedintelui, membru in Comitetul de Evaluare ″Paris Biotech Santé″ ar fi implicat in dosar, motiv pentru care pe 12 aprilie 2009, doi ostatici sunt amenintati cu moartea (eliberati pe 30 aprilie) de catre un grup armat (″Les Aigles de Libération d’Afrique″), daca Franta nu rejudeca dosarul ″Arche de Zoé″.

Astfel, in ciuda gratierii lor de catre Idriss Déby Itno, cei condamnati vor compare si in fata Tribunalului Corectional de la Paris in octombrie 2010, iar primii vor fi acuzati de escrocherie in prejudiciul a 358 de familii din Ciad si tentativa de introducere ilegala (frauduloasa) pe teritoriul francez a copiilor acestora cu scopul adoptarii (infierii) lor de catre francezi, capete de acuzare care se pedepsesc in Franta cu sase ani de inchisoare si 750.000 euro de amenda penala, ultimii doi, Dominique Aubry si Nadia Merimi, fiind achitati.

In ceea ce-l priveste pe pe Medicul (asociatiei) Philippe Van Winkelberg, contra acestuia Statul Ciad va intenta un proces la Digne (capitala Departamentului Alpes-Haute Provence, Regiunea administrativa Provence-Alpes-Cote d’Azur, sudul Frantei) in octombrie 2011, pentru plata sumei de 6,1 milioane de euro, ca despagubiri morale.

Iar pe 12 februarie 2013, Éric Breteau si Émilie Lelouch sunt condamnati de catre Tribunalul Corectional de la Paris la trei ani de inchisoare (din care doi ani cu executare), cu 50.000 de euro, amenda penala, fiecare si Asociatia ″Arche de Zoé″, cu 100.000 de euro, pentru ca ulterior executarii pedepsei lor, toti condamnatii, sa ramana sub incidenta art.450 din CPP francez, mentionat mai sus.

Legatura dintre ″Arche de Zoé″ si ″Paris Biotech Santé″ ar fi constat in faptul ca sediul asociatiei era resedinta lui Jean-Francois Dhainaut, tatal lui Stephanie Dhainaut- Lefebvre, trezorerier si secretar general al asociatiei ″Arche de Zoé″ dar si Directorul adjunct al ″Paris Biotech Santé″ !

Cunoscutul cantaret al formatiei ″Noir Désir″, Bertrand Cantat, este condamnat pe 29 martie 2004 de catre Tribunalul General din Vilnius (Lituania), la opt ani de inchisoare (detentie criminala) pentru uciderea (accidentala) a prietenei sale, actrita Marie Trintignant (fata celebrului actor francez Jean-Louis Trintignant) pe 27 iulie 2003.

In virtutea Conventiei de la Strasbourg din 21 martie 1983, acesta este transferat pe 28 septembrie 2004 in Franta, pentru executarea pedepsei.

El este eliberat pe 16 octombrie 2007, conform legislatiei franceze in vigoare.

In august 1985, cetateana franceza Rabea Dououio, in varsta de 31 de ani, este arestata la Bangkok (Tailanda) in posesie de heroina si este condamnata la 20 de ani de recluziune criminala.

Pe 4 octombrie 1990, ea a fost transferara conform Conventiei de la Strasbourg,  in Franta, pentru executarea pedepsei ramase.

Anul urmator, alti trei francezi condamnati in Tailanda pentru 14, 20 si 26 de ani de detentie, respectiv, recluziune crimniala, vor beneficia de Conventia de la Strasbourg.

Maiorul Alain Mafart si Capitanul Dominique Prieur, agenti DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe) sunt condamnati pe 22 noiembrie 1985 la zece ani de detentie criminala de catre justia neozeelandeza de la Auckland, pentru scufundarea unuei nave Greenpeace, pe 10 iulie 1985 in Portul Auckland, in care un fotograf a decedat.

Ei au fost transferati la mai putin de un an de la condamnarea lor la baza militara l’Atoll d'Hao din Polinezia Franceza (teritoriu Francez nemetropolitan), in urma unori negocieri diplomatice (in timpul Presedentiei Francois Mitterrand, 1981-1995), dupa comuatarea pedepsei lor la trei ani de ″arest la domiciliu″, entru ca ulterior, sa fie transferati de aici Franta (Metropolitana) in 1987, respectiv in 1988.

Béatrice Saubin, o tanara secretara pariziana, in varsta de 21 de ani, se indragosteste de Eddy, un chinez spargator (de banci, furgoane blindate, etc.) care traia in Malaezia.

Ea este arestata pe 27 ianuarie 1980 pe Aeroportul Bayan Lepas (in nordul Malaeziei) in posesia a 534 de grame de heroina, ascunsa in captuseala valizei sale si este condamnata la moarte prin spanzurare pe 17 iunie 1982.

In urma unori demersuri diplomatice (in timpul mandatului Prezidential a lui Francois Mitterrand, 1981-1995), ea este gratiata ulterior si eliberata pentru buna conduita (comportare), fiind repatriata in Franta pe 7 octombrie 1990.

Axista si alti condamnati la moarte francezi in strainatate : Claude Maturana, in 1980, in Arizona (SUA), decedat in 2002 de moarte naturala; Stéphane Aït Idir si Redouane Hammadi, in 1992, in Maroc (care nu a mai practicat executiile din 1993), pentru participarea lor la un atac terorist intr-un hotel din Marrakech (Maroc); Michael Legrand (care a obtinut cetateania franceza dupa condamnara lui), in 2001, in Louisiana (SUA), inca neexecutat; Serge Atlaoui, in 2007, la Jakarta (Indonezia) pentru trafic de droguri, inca neexecutat si Chan Thao Phoumy, in 2010, pentru trafic de droguri, in China.

Actualmente 2.116 francezi sunt detinuti in strainatate, printre care sapte condamnati la moarte.

Aproape 40% dintre ei sunt incarcerati pentru delicte si infractiuni legate de stupefiante, 35,5% pentru delicte si infractiuni de drept comun si 3,5% pentru delicte si infractiuni sexuale.

Cazuri similare (de francezi), cu cel al lui Florence Cassez in care inculpatii (condamnatii) afirma ca ″nu au stiut…″, deci se considera victime ale unori conjuncturi nefavorabile, arbitrare, ar mai fi : Michael Blanc, bucatar de profesie, care in 1999 este arestat in Indonezia cu 3 kg de hasis disimulat in buteliile de oxigen (de scufundare) apartinand unui prieten (care le-ar incredintat lui, fara ca el sa fi fost la curent cu continutul lor). 

Condamnat la inchisoare pe viata, pedepasa i-a fost comutata pentru ″buna purtare″ la 20 de ani de recluziune criminala in 2009. 

Mame lui Helene Le Touzey solicita transferul lui intr-o inchisoare franceza, conform conventiei de la Strasbourg din 1983.

Serge Atlaoui, sudor de profesie, in varsta de 42 de ani, condamnat la moarte in 2007, tot in Indonezia, pentru ca ar fi lucrat intr-un laborator clandestin de ecstasy. 

Acesta sustine ca el credea ca lucreaza pentru o fabrica de fibre acrilice (utilizate in domeniul textilelor, produsa prin polimerizarea moleculei de acrilonitril :  CH2=CH-CN), in care el nu facea altceva decat sa instaleze masini industriale.

Aurore Gros-Coissy,  in varsta de 25 de ani, arestata pe 19 august 2011 pe Aeroportul de Plaisance (Insula Maurice), in bagajul careia au fost gasite 1.680 de comprimate de Subutex (un substitut al heroinei). 

Ea fiind inca in detentie provizorie, sustine ca fostul ei prieten ar fi fost cel care ar fi dismulat ″marfa″ in bagajele ei.

In incheiere, o intrebare grava, dupa parerea mea, pe care o putem pune in legatura cu Florence Cassez, este urmatoarea: Florence Cassez, este, in concluzie o ″secuestradora diabólico″ sau o ″eroina nevinovata″ ? Din pacate, raspunsul la aceasta intrebare, din punct de vedere matematic, este simplu : vorbim de doua evenimente complementare (care nu au elemente comune insa reuniniunea carora le contine pe ambele, separat) si asistam in cazul lor la o forma de nedeterminare de tip 0/0: ″Esta libre, pero no es inocente″ (este libera dar nu nevinovata).

Adica, pentru o mare majoritate a opiniei publice, ″secuestradora diabólico″ in Mexic si ″eroina nevinovata″ in Franta !

″Adevarul (insa) este misterios si usor de pierdut. El trebuie recucerit mereu !″ (Albert Camus, Premiul Nobel 1957).

Hasta la vista, Amigos !


NOTA AUTORULUI

 

In cazul arestarii sau incarcerarii in strainatate, cei arestati (sau familiile acestora, prietenii, etc.) trebuie sa solicite autoritatilor locale anuntarea acestui eveniment Consulatelor (sau Ambasadelor) tarilor lor din acea tara.

Consulatele (sau Ambasadele) nu pot interveni in eliberarea celui arestat (condamnat), insa sunt abilitate sa verifice daca conditiile de detentie ale acestuia sunt sau nu respectate, conform legislatiei tarii in vigoare si pot anunta familia celui in cuza pentru obtinerea unui sprijin financiar, cand situatia o impune (in special,  pentru angajarea unui avocat).

In caz contrar, un avocat din oficiu va fi numit pentru apararea intereselor celui arestat, iar un reprezentant al Consulatului (sau al Ambasadei) poate fi prezent la audieri in calitate de observator, care poate pretinde ca acuzatul sa fie asistat si de catre un interpret (traducator), daca este necesar.

In cazul condamnarii celui inculpat, Consulatele (sau Ambasadale) pot interveni, conform Conventiei din 21 martie 1983 de la Strasbourg (Franta) pentru un eventual transfer (daca este cazul !) al celui in cauza, in tara sa de origine, daca acesta isi manifesta aceasta dorinta. 

In cazul persoanelor de nationalitate (cetatenie) franceza  coordonatele institutiei responsabile sunt : Direction des Français à l'Etranger et de l'Administration consulaire (DFEA); Service des Conventions, des Affaires Civiles et de l'Entraide Judiciaire (SCACEJ); Sous-direction de la Protection des Droits des Personnes (SDPDP);   Bureau de la Protection des Détenus (BPD): 27, rue de la Convention - CS 91 533; 75 732 Paris Cedex 15, France; Téléphone: +33 (0)1 43 17 91 07;  +33 (0)1 43 17 67 62;  +33 (0)1 43 17 91 99.

Corespondenta din Mexico City

Multumesc prietenilor mei fideli pentru ajutorul primit in timpul investigatiilor mele, Comisarului Pépé (PP), Magistratrului-Instructor Ege (EG), Juranalistilor Abelino Fuentes Gonzales, Basilio Pérez, Lance Calvera, precum si Anchetatorilor  (privati) Luis Abenicio si Zeferino Zachariah

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/esta-libre-pero-no-es-inocente-integral.html

Articol original cu imagini si documente in format PDF

Esta%20libre%2C%20pero%20no%20es%20inocente%20_Thomas%20CSINTA_.pdf

Articol in Ziarul Necenzurat

1.%20Esta%20libre%2C%20pero%20no%20es%20inocente.pdf

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2018