Inceputul penticostalismului în Romania

Scris de neclintit.com. Posted in Cultura


În luna Iunie a anului 1922, Gheorghe Bradin s-a rugat pentru vinde­carea soţiei sale care suferea de tuberculoză şi hidropizie, şi ea a fost vinde­cată de Domnul. Bradin a trimis o scrisoare la o adresă găsită în cartea de cântări primită de la familia Andraş, din America. În Septembrie 1922 a primit un răspuns de la Pavel Budeanu şi a hotărât să deschidă prima Biserică Penticostală din România, în Păuliş, la 10 Septembrie 1922.

La sfârşitul anului această biserică avea 30 de membri. În Februarie 1923, a fost fondată o nouă biserică penticostală în Cuvin, lângă Păuliş, în casa soţilor Vasile şi Persida Semenaşcu, împreună cu alţi 3 credincioşi. La 3 Iunie 1923, atât Persida cât şi Gheorghe Bradin au fost botezaţi cu Duhul Sfânt.

Primul persecutor al penticostalilor din România a fost preotul ortodox din Păuliş, Cornel Popescu, care a determinat autorităţile locale din Radna să interzică noua „sectă”, în 1923. Gheorghe Bradin în calitate de conducă­tor al noii asociaţii religioase, şi Dumitru Stoi, secretar general, au protestat şi au cerut să fie respectată libertatea religioasă. Pretorul din Radna a trimis cererea lor prefectului judeţului Arad, care a trimis-o Ministrului Cultelor (în România cuvântul „cult” are sens pozitiv pe când cuvântul „sectă” are sens peiorativ). Ministrul a interzis „secta” penticostală în anul 1924.

În SUA, primele Biserici Penticostale române au fost înfiinţate în anii 1921 – 1922, în Michigan şi Ohio. O biserică a existat şi în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886- 1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el a locuit în Akron, Ohio. În 1924 a fost trimis în misiune în România, unde a adus cu sine cartea de cântări menţionată mai sus şi a oficiat primul botez penticostal în apă din România în râul Mureş, aproape de Păuliş, în 16 Octombrie 1924 la ora 10 dimineaţa, în mod clandestin. Conform celor spuse de Trandafir Sandru:

„Cu această ocazie a fost făcută şi prima fotografie cu biserica din Păuliş. Pe fotografie s-a scris data şi numele bisericii, care era „Biserica lui Dumnezeu”.

In conformitate cu alte informaţii, Budeanu a lucrat în acele vremuri cu American Assemblies of God. El a început să lucreze cu American Church of God din anul 1943.

Pavel Budeanu a fost arestat de jandarmi în satul Nădab (judeţul Arad) şi escortat la prefectura din Chişinău-Criş. Astfel a experimentat el, în mod personal, persecuţia şi şi-a ajutat fraţii printr-o rudă a sa, care era avocat la Bucureşti. Acesta a trimis prima petiţie la Ministerul Cultelor prin care se cerea recunoaşterea Asociaţiei Penticostale. Petiţia a fost semnată de 50 de membri ai celor două biserici penticostale din Păuliş şi din Cuvin, în frunte cu preşedintele Gheorghe Bradin şi cu secretarul general D. Stoia.

Fundalul baptist al Mişcării Penticostale din România este ilustrat prin numele de „baptişti penticostali” folosit în acea petiţie. Din păcate, Dr. Alexa Popovici în cartea sa „Istoria Baptiştilor din România” prezintă apariţia Bisericii Penticostale plecând de la multe informaţii false şi cu resen­timente amare. Cu excepţia câtorva aspecte ale pneumatologiei, penticostalii şi baptiştii români au aceeaşi doctrină; în loc să se contrazică, ei ar trebui să coopereze frăţeşte.

Petiţia din 1924 a determinat scrierea primei Declaraţii de Credinţă a Bisericii Penticostale din România. Ministerul Cultelor nu a răspuns în mod direct, dar decizia a fost prezentată în al 5-lea paragraf al Hotărârii nr. 5734/29 Ianuarie 1925:

„Secta penticostalilor cu aderenţii exclusiv din satele Păuliş şi Cuvin (jud. Arad) este condusă în mod exclusiv de către Gheorghe Bradin. Doctrina este publicată în cele 14 pagini ale broşuri numite „Declaraţia Fundaţiei Adevărate. Noi o interzicem pentru că doctrina sa nu este împărtăşită (îmbrăţişată) de către toţi membrii, ci doar de câteva per­soane iniţiate şi pentru că această (sectă) nu prezintă garanţii suficiente că ar respecta articolul 22 al Constituţiei.”

Această decizie oficială a fost publicată în ziare şi a fost răspândită în toată România. A fost primul document oficial tipărit despre penticostalii din România care a ajutat mult ca penticostalismul să fie propagat. Renaşterea spirituală a făcut ca mulţi oameni să fie interesaţi în a afla doctrina creştină penticostală, iar Gheorghe Bradin a primit în Păuliş multe scrisori şi vizite din diferite părţi ale României.

In 1925, Episcopul ortodox al Aradului, Dr. Grigorie Comşa, a început un război împotriva penticostalilor, fiind cel mai mare duşman al lor (1925 – 1937) Totuşi, în paginile pe care le-a scris despre penticostalismul româ­nesc în Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor a demonstrat o bogată şi corectă informaţie în comparaţie cu istoricul baptist Alexa Popovici. Comşa era fericit că erau doar două biserici penticostale şi era sigur că numărul lor nu va mai creşte.

Nici autorităţile statului şi nici o Biserică Ortodoxă nu au menţionat, însă, că o mică mişcare penticostală săsească, a luat fiinţă în jurul oraşului Mediaş, din Transilvania. Această trezire penticostală în mijlocul saşilor luterani din Transilvania a început în anul 1919, la Dârlos, prin intermedi­ul unor săsoaice baptiste care au fost influenţate de o penticostală venită din SUA. Michael Thelman a fost botezat cu Duhul Sfânt în anul 1923 şi a primit botezul în apă în 1927 la Viena, Austria, în timpul Conferinţei

Penticostale, unde i-a întâlnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România şi l-a ordinat pe Thelman ca pas­tor al bisericilor penticostale săseşti (Dârlos, Curciu, Boian etc.) Se pare că Thelman avea să devină unul dintre cei mai importanţi pastori penticostali ai minorităţilor etnice din acel moment. De asemenea, autorităţilor române nu le-a păsat nici de mişcarea penticostală din mijlocul maghiarilor. In anul 1997 Biserica Penticostală Maghiară din Timişoara şi-a celebrat cei 70 de ani de la înfiinţare (1927-1997)

Conform lui C. Cuciuc:

„Independent de mişcarea penticostală din Banat şi Transilvania, o româncă care a venit din SUA a început să răspândească învăţătura pen­ticostală în Bucovina.

In 1926 existau deja 6 biserici penticostale în judeţul Arad: Păuliş, Cuvin, Arad (Micălaca), Măderat, Pâncota şi Şoimoş. Episcopul Comşa, într-o petiţie trimisă prefectului de Arad, în 1926, i-a acuzat pe penticostali de fanatism şi că erau instrumente ale comuniştilor. El a cerut represalii şi, de asemenea, să fie intentat un proces împotriva penticostalilor, care chiar a avut loc. Gheorghe Bradin din Păuliş şi Ilie Gavril din Şoimoş au fost arestaţi şi trimişi în faţa Curţii Marţiale din Sibiu şi de acolo la Timişoara, unde au fost eliberaţi pentru că nu era nici un motiv pentru ca să fie judecaţi.

Surse:
Gheorghe Bradin, Jurnalul personal…., manuscris,
Cuvântul Adevărului, 1 Mai 1931,
Trandafir Sandru, Trezirea…, 1977,
Trandafir Sandru, Biserica penticostală…,1992,Ioan J.Buia, Biserica lui Dumnezeu Penticostală Română, 1937-1987, Semicantenar, Detroit, 1987,
Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, vol.II, Chucago,1989,p.397-398
Trandafir Sandru, Biserica lui Dumnezeu,1982,p.29
Gheorghe Bradin, Mişcarea penticostală din România, în Vestitorul Evangheliei, nr. 11/1 Iunie 1946,p.5
Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor, Cernica 1925,p.74-77
C.Ciuc, Atlasul religiilor…,Gnosis, Bucureşti,1996,p.66

http://neclintit.com/2013/11/13/inceputul-penticostalismului-in-romania/

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024