UK Bookmakers

Scrierea cu diacritice: indicator al gradului de cultură şi de profesionalism. Condiţie esenţială pentru elaborarea, interpretarea şi aplicarea corectă a textelor legale și religioase

Scris de N. Grigorie Lăcriţa. Posted in Cultura


 „Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon, citatecelebre.eu).
 „Gândeşte ca un înţelept, dar comunică în limba oamenilor”. (William Butler Yeats).

Cuprins:
1. Semnele diacritice.
2. De ce este importantă scrierea cu diacritice.
3. Măsuri ce se impun a fi luate pentru a asigura scrierea cu diacritice.
4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.
Anexa nr. 4/1. Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
Anexa nr. 4/2. Exemplele de modul în care o singură literă schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.
6. Topica este foarte importantă.



1. Semnele diacritice

„Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii”. (Confucius).

„Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele”.  (Nichita Stănescu).

Un semn diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferenţă în pronunţie sau pentru a deosebi, printr-o diacritică, sensurile a două cuvinte care, în lipsa diacriticei, ar fi scrise identic.
În limba română, semnele diacritice se plasează, de obicei, deasupra sau dedesubtul unei litere.
Limba română foloseşte următoarele cinci semne diacritice Ă, Â, Î, Ș, Ț, cu perechile lor minuscule ă, â, î, ș, ț.
Aspectul şi denumirea semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea limbii române sunt (vezi DEX şi DOMO):
Ă ă – căciula (breve): când semnul este pus deasupra lui A și a.
 â Î î – circumflexul: semnul este pus deasupra lui A, a, I și i.
Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă, plasată sub literele S, s, T și t.

2. De ce este importantă scrierea cu diacritice

„Cuvintele sunt cărările faptelor”. (Definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur).

„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din exemplele din acest material, sensul şi conţinutul unor cuvinte, propoziţii, fraze şi al unor articole de lege este schimbat radical, în rău, faţă de cel corect, din cauză că scrierea, fie şi numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a făcut corect, cu diacritice.
Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, interpretabile diferit, vulgare, pornografice, obscene şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit de cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe morale şi / sau juridice, exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens.
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă”. (Alvin Toffler).
Scrierea fără diacritice poate conduce la cuvinte care nu există în limba română, precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără diacritice, a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.
Unele cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de diacriticele care li se ataşează, precum:
1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”; „ţâţa”; „ţâţă”;
2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi” / ”latură” (parte laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături” (apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi etc.); „laţuri” / ”laţ” (instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.);
Cuvintele străine (nume de persoane şi de locuri, titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor de origine.
Trebuie avut în vedere faptul că, după o perioadă minimă de acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza de scriere este aceeaşi şi cu diacritice şi fără.
În frecvente cazuri, textele scrise fără diacritice obligă numeroşi utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care generează nemulţumire şi dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care emană respectivele texte) şi faţă de funcţionarii publici (care le-au scris).
Cei care scriu fără diacritice, pe lângă faptul că dovedesc o lipsă de respect faţă de cititori (de utilizatori a ceea ce scriu ei), sunt etichetaţi şi ca agramaţi (ca persoane care fac greşeli elementare de limbă, deşi se pretind oameni culţi), ca ignoranţi, inculţi, necultivaţi, neinstruiţi, neînvăţaţi, proşti, „glorioşi analfabeţi profesional” etc.
Sunt frecvente cazurile în care cei care scriu fără diacritice ajung în situaţii dintre cele mai penibile, chiar când nici nu se aşteptă la aşa ceva, precum în următorul exemplu.
În tren, un demnitar şi un elev din şcoala primară, fiecare cu câte o tabletă PC.
Micuţul şcolar (însoţit de bunicul său) avea de făcut o compunere, la care scria cu diacritice.
Înaltul demnitar redacta o normă juridică, la care scria fără  diacritice.
Văzând pe mogâldeaţa de şcolar cum scrie cu diacritice, înaltul demnitar s-a gândit că ar fi bine să scrie şi el cu diacritice, fapt pentru care l-a întrebat:
„Cum se numeşte aplicaţia care te ajută să scrii cu diacritice?”
„Şcoală primară !” a fost răspunsul primit.
Este uşor de înţeles situaţia jenantă în care a fost pus înaltul demnitar, care a continuat să scrie tot fără diacritice, şi aceasta din cauză că … „nu avea această aplicaţie”.
Din cauză că DEX-ul nu defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta PC”, se impune precizarea că aceasta este un computer portabil, este un intermediar între un telefon mobil şi un laptop, cu diagonala cuprinsă, în general, între 17,8 cm. (7 inchi) şi 25,4 cm. (10 inchi), unde 1 inch = cu 2, 54 centimetri. Utilizarea dispozitivului se bazează pe atingerea ecranului tactil şi pe folosirea unei tastaturi virtuale pentru redactarea textelor. DEX-ul nu defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta PC”.
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. (Albert Einstein).
Grav este şi faptul că numeroase şi deosebit de importante acte normative, inclusiv cele emise de justiţie, conţin cuvinte scrise fără diacritice, generând serioase greutăţi în cunoaşterea, în interpretarea şi în aplicarea corectă a acestora.
Limbajul fiscal deficitar este sursa multor neînţelegeri şi a numeroase fapte de evaziune fiscală legală.

3. Măsuri ce se impun a fi luate
pentru a asigura scrierea cu diacritice

„Veghează-ţi gândurile. Ele devin cuvinte.
Veghează-ţi cuvintele. Ele devin acţiune.
Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.
Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.
Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău.”
(Lao Tzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea sa”).

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă, există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice fundamentale ale statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără diacritice.
Punerea în circuitul public, de către instituţiile statului, de texte scris incorect în limba română, în special din cauza nefolosirii diacriticelor, compromite respectivele instituţii ale statului.
În numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc., se prevede, prin lege, clar şi la modul imperativ, obligativitatea:
1) scrierii cu diacritice, textele scrise fără diacritice nefiind acceptate, și
2) scrierii textelor cu fontul „standard”, care este fontul stabilit prin lege pentru limba respectivă.
O asemenea obligaţie legală ar trebui să existe şi în ţara noastră.
Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, este necesar să se dispună clar, precis şi la modul imperativ obligaţia scrierii cu semnale diacritice a tuturor textelor întocmite (1) în instituţiile statului, şi cu atât mai mult a celor de utilitate publică, şi (2) în întregul sistem de învăţământ şi de educaţie, de stat şi particular.

4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt,
cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial,
fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.

„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.” (Mahatma Gandhi).
„A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru”. (Proverb japonez).

Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt, o singură literă în plus, în minus, scrisă cu sau fără diacritice poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut cu totul diferit faţă de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice, dintre care unele nu pot fi prezentate în acest articol, chiar dacă sunt reale, se prezintă  exemplele din Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2.
Efectul neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, precum în enunțurile:
„Ileana s-a măritat cu Vasilică”, unde numele de băiat, Vasilică, fără căciulă, devine nume de fată, ajungându-se, de la o căsătorie decentă, la homosexualitate feminină, la o căsătorie între lezbiene: „Ileana s-a măritat cu Vasilica”
 „Ionescu este o persoană cu doua feţe” (şi cu nici un obraz)., unde, din Ionescu, persoana duplicitară, cu doua feţe şi cu niciun obraz, se ajunge la „Ionescu este o persoană cu doua fete”, adică cu două fiice (și, posibil, om onorabil, cu obraz).
În cazurile în care se scrie fără semnele diacritice:
1) are loc înlocuirea unei litere, care prezintă un semn diacritic, cu o literă fără respectivul semn diacritic,
2) are loc la schimbarea sensului cuvântului respectiv, şi
3) se ajunge ca o persoană, o faptă, o situaţie etc., să fie prezentată cu totul diferit, uneori chiar cu grave conotaţii negative, sexuale, imorale etc.

Anexa nr. 1

Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical
sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii,
fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

Forma CORECTĂ,
prin scrierea CU diacritice
Forma GREŞITĂ,
prin scrierea FĂRĂ diacritice
1
2
Este un om de bâză în unitate.
Este un om de bază în unitate.
Mi-a violat corespondenţa (conţinutul scrisorilor etc.).
Mi-a violat corespondenta (persoana cu care sunt în corespondenţă).
„Organul fiscal trebuie să manifeste bună dispoziţie în faţa contribuabilului”, sau (şi mai grav şi pornografic) „Organul fiscal se distra în faţa contribuabilului”.
„Organul fiscal trebuie să manifeste bună dispoziţie în fata contribuabilului”, sau (şi mai grav şi pornografic) „Organul fiscal se distra în fata contribuabilului”.
El era alb, dar faţa o avea neagră.
El era alb, dar fata o avea neagră.
Restaurantele trebuie să aibă feţe pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a de confort.
Restaurantele trebuie să aibă fete pe masă pentru a se încadra în categoria a II-a de confort.
Ionescu Şpagă are două feţe şi nici un obraz.
Ionescu Şpagă are două fete şi nici un obraz.
Şi-a îmbrăcat dantura cu feţe acrilice (cu un material sintetic).
Şi-a îmbrăcat dantura cu fete acrilice.
Medicul are câte o fişă (foaie de hârtie) pentru fiecare pacient.
Medicul are câte o fisă (placă mică de metal) pentru fiecare pacient.
Prindea şi muşcă, atunci când este nervos.
Prindea şi musca, atunci când este nervos.
Are o mânie (izbucnire de iritare violentă) când se supără.
Are o manie (boală mintală) când se supără.
Avea în grădină multe laţuri pentru vulpi.
Avea în grădină multe laturi pentru vulpi.
A căzut în lăturile trocului de la porci.
A căzut în laturile trocului de la porci.
A mers la spital să-şi opereze naşul.
A mers la spital să-şi opereze nasul.
S-a căsătorit cu un păstor (cioban).
S-a căsătorit cu un pastor (preot protestant).
Ia smuls părul din cap.
Ia smuls parul din cap.
„Impozitarea păturilor”, sau
„A comandat 100 de pături”.
„Impozitarea paturilor”, sau
„A comandat 100 de paturi.”.
Umbla cu pâră pe la şefi.
Umbla cu para pe la şefi.
Cu un prinţ a obţinut ce şi-a dorit (onoruri, plăceri etc.).
Cu un print a obţinut ce şi-a dorit (documentul dorit, prin imprimare, prin listare).
Puţin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie...
Putin a lipsit pentru a nu se putea lua o decizie...
Este un loc unde se râde tot timpul.
Este un loc unde se rade tot timpul.
Un român ajuns la Polul Nord.
Un roman ajuns la Polul Nord.
„Românii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau „Românii sunt urmaşii dacilor”.
„Romanii s-au luptat cu turcii la Plevna”, sau
„Romanii sunt urmaşii dacilor”.
A mers după Sămânţă la târg.
A mers după Samanta la târg.
Vând sârmă inox cu diametru de 1,20 mm.
Vând sarma inox cu diametru de 1,20 mm.
Pe alee are şapa (strat de bitum, de asfalt) spartă.
Pe alee are sapa (unealtă agricolă) spartă.
Sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu şiţă.
Sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, clădirile acoperite cu sită.
A avut un şoc nervos
A avut un soc nervos
A mers la ţanc (adică exact când trebuie; la timp, la momentul potrivit)
A mers la tanc (adică la o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc.)
Ţaţa a născut 2 copii.
Tata a născut 2 copii.
A mers în concediu cu un ţânc (adică cu un copil de vârstă mică).
A mers în concediu cu un tanc (adică cu o maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc.)
Se plimba prin parc cu un ţânc în braţe.
Se plimba prin parc cu un tanc în braţe.
Copiii care sug la ţâţă sunt mai să­nătoşi
Copiii care sug la tata sunt mai sănă­toşi
Este un om care are un ţel (punct, obiectiv către care tinde cineva) frumos în muncă.
Este un om care are un tel (instrument de sârmă) frumos în muncă.
A venit şi ţipa la mine
A venit şi tipa la mine
La masa festivă ne-a servit şi câte un ţipar
La masa festivă ne-a servit şi câte un tipar
Permanent l-a urât (duşmănit) pe colegul său când acesta avea un succes.
Permanent l-a urat (slăvit) pe colegul său când acesta avea un succes.
Ileana s-a măritat cu Vasilică (o căsătorie frumoasă).
Ileana s-a măritat cu Vasilica (o căsătorie între persoane de sex feminin, numită lesbianism1).
Este, prin naştere, om de viţă nobilă
Este, prin naştere, om de vită nobilă
Mireasa se fotografia sub o viţă.
Mireasa se fotografia sub o vită.
Pe 30 noiembrie  gălăţenii  îşi serbează ziua.
Pe 30 noiembrie  galatenii2  îşi serbează ziua.
Căi de transport (rutiere, feroviare).
Cai de transport (animale).
Problema sa de sănătate este problema căilor respiratorii.
Problema sa de sănătate este problema cailor respiratorii.
Şi-a educat copii pentru ca aceştia să se ferească de răi.
Şi-a educat copii pentru ca aceştia să se ferească de rai.
Ia aplicat două şuturi în fund.
Ia aplicat două suturi3 în fund.
Ţara românilor este foarte mare.
Tara (defectul fizic sau moral) românilor este foarte mare.
Gheorghe dormea pe stâncă.
Gheorghe dormea pe stanca.
Vorbitorul s-a bucurat de o asistenţă mare.
Vorbitorul s-a bucurat de o asistentă mare.
Veniturile sale sunt din comercializarea raţelor.
Veniturile sale sunt din comercializarea ratelor4.
Cea mai bună pâine este pâinea făcută în ţest5.
Cea mai bună pâine este pâinea făcută în test.

Scrierea incorectă, în general, şi cea fără diacritice, în special, este cauzată de faptul că (sublinierile ne aparţin) „Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”. (Feodor Mihilovici Dostievski).
Exemplele din Anexa nr. 1 sunt cea mai bună dovadă a modului în care scrierea fără diacritice, fie şi numai a unei singure litere, schimbă radical sensul şi conţinutul nu numai al cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
În lumea fiscaliştilor practicieni (în special a organelor de control fiscal), dar şi a agenţilor economici, a rămas „de neuitat” cazul unei societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de „pături”.
La controlul fiscal efectuat s-au constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de control a dispus, pe lângă alte sancţiuni, şi confiscarea a 200 de pături, dar, nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator) s-a înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.
Cazul a ajuns în justiţie şi, aşa cum era de aşteptat, câştig de cauză a avut societatea comercială respectivă care a demonstrat că: (1) în obiectul de activitate nu avea „realizarea produsului paturi”; (2) efectiv şi în mod real nu a realizat niciodată produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele necesare (precum tehnologie, utilaje, forţă de muncă, materiale etc.) pentru realizarea produsului „paturi”.
O singură literă lipsă, în plus sau „deplasată” fie şi numai cu un singur loc (în stânga sau în dreapta altei litere într-un cuvânt), schimbă radical sensul şi conţinutul nu numai al cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, text sau articol de lege care conţine cuvântul respectiv.
„De multe ori, limba taie mai mult decât sabia”. (Anton Pann).
Edificator în sensul celor menţionate mai sus sunt exemplele din Anexa nr. 2.
Anexa nr. 2

Exemplele de modul în care o singură literă schimbă radical
sensul şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al întregii propoziţii,
fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

Forma GREŞITĂ.
Forma CORECTĂ
Într-o declaraţie de avere a apărut scris de mână: „În anul 2016, am obţi­nut un venit anal de 60.000 lei.
Într-o declaraţie de avere a apărut scris de mână: „În anul 2016, am obţi­nut un venit anual de 60.000 lei.
A fost în viaţă preceptor (persoană care se ocupa cu educaţia unui copil într-o familie avută).
A fost în viaţă perceptor (funcţionar care era însărcinat cu strângerea impo­zitelor).

În condiţiile în care „litera” legii nu mai redă „cuvântul” legii, aceasta nu mai poate exprima „spiritul” legii, ceea ce face ca „litera” legii să devină sursa unor stări con­flictuale în interpretarea şi în aplicarea legii (din cauza neclarităţilor existente în inter­pretarea şi în aplicarea „literei” legii).
În asemenea cazuri, legea ajunge să fie interpretată şi aplicată de la caz la caz, în funcţie de pregătirea, de voinţa, de convingerea intimă, de puterea sau de interesul fiecăruia (a celui care este judecat sau a celui care judecă).
De aceea este nevoie ca legea să fie foarte clară în litera şi în spiritul ei, pen­tru ca aceasta să nu devină sursa unor stări conflictuale în interpretarea şi în aplicarea sa, pentru a nu se ajunge la interpretarea şi aplicarea legii „de la caz la caz”, în special în funcţie de interesele nelegitime personale ale celui care judecă, ale celui care este judecat, sau ale ambilor, interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin valorificarea neajunsurilor în reglementare.

5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”,
fiind o blasfemie.

Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu”6:
„Dacă omul redă corect „Cuvântul lui Dumnezeu” = 1.
Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.
Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.
Dacă omul mai este şi propovăduitor al lui Dumnezeu = 1000.
Însă dacă omul redă greşit „Cuvântul lui Dumnezeu”, adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că „omul care redă greşit mesajul Divin este o nulitate”, un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat că „0 la orice putere este 0”, viaţa a demonstrat că „orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate rămâne !”7. (N. Grigorie Lăcriţa).

Pe Internet există zeci de Site-uri care prezintă Biblia cu numeroase şi inadmisibile greşeli, în special fără scrierea cu diacritice, care conduc la o gravă abatere de la redarea corectă a „Cuvântului lui Dumnezeu”.
Iudeii aveau şi au o tradiţie, cu putere de „Lege eternă”, care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă a „Legii lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.
Conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.
Unor indivizi le-a încolţit în minte gândul de a pirata unele biblii, bine traduse, şi de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără scrierea cu diacritice, ceea ce face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, acestea fiind o blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor, a obiectelor de cult şi a sentimentele religioase ale milioanelor de credincioşi.
Într-o ţară, în care marea majoritate a populaţiei este creştină, asemenea impostorii – propovăduitori, care redau greşit „Cuvântul lui Dumnezeu” spre uzul public, sunt nişte blasfematori, sunt nişte nulităţi, nişte ipocriţi, care, ridicaţi la putere, sau la orice rang posibil, tot nişte nulităţi rămâne!
Spre exemplu, Biblia postată pe Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/, conţine numeroase și grave erori care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, greşeli care sunt cauzate de:  
1. Scrierea fără diacriticele proprii limbii române.
2. Folosirea mai multor font-uri, chiar și în acelaşi cuvânt, faţă de fonturile Times New Roman, singurele cu care este corect să se scrie Biblia..
3. Folosirea, în unele versete, a numeroase cuvinte şi formulări (a) fie care nu sunt înţelese, (b) fie care necesită folosirea DEX-ului, (c) fie care nu se găsesc nici în DEX,
Existenţa unor asemenea erori conduce la situaţia în care „Cuvântului care vine de la Dumnezeu” să nu mai poată fi înţeles, să nu mai poată fi însuşit din citirea versetelor respective.
Pentru edificare prezint aici un singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi aparţin):
„19. ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Textul corect este următorul:
„19. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Nu „ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta”, ci „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta”.
În orice text românesc, lipsa diacriticelor denotă o gravă lipsă de profesionalism şi de cultură generală, elementară.
În Biblia menţionată mai sus numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte (şi formulări) fie care nu sunt înţelese, fie care necesită folosirea DEX-ului, unele cuvinte negăsindu-se nici în acest dicţionar.
Edificator în acest sens este exemplul din versetul 32, al capitolului 27, din „Leviticul”, redat mai jos, în care sublinierile îmi aparţin:
„32.    Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului”.
Cuvântul „afierosit 1) nu este cunoscut de marea majoritate a populaţiei; 2) conform DEX, acesta are sensurile de „1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte puţini dintre cei care citesc acest verset vor înţelege că este vorba despre o zeciuială închinată Domnului.
De reţinut că (1) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro NU prezintă forma oficială a Bibliei Patriarhiei României, nu are girul Bisericii Ortodoxe Române, și (2) că Patriarhia României nu are un Site oficial (!?) cu prezentarea Bibliei ortodoxe în format electronic.
Prezentarea, spre folosire, de marea majoritate a populaţiei, unei Biblii (indiferent în ce format, electronic sau pe hârtie) cu numeroase și grave erori, cele mai multe fiind cauzate de scrierea fără diacritice, care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, este o blasfemie, este o lucrare prin care se insultă, se defăimează, se profanează divinitatea, religia, cele sfinte, sentimentele religioase ale unui întreg popor creştin.
Această problemă este amplu prezentată de subsemnatul în articolele 1) „Despre bibliile satanice, care induc în eroare şi redau blasfemic «Cuvântul lui Dumnezeu»” și 2) „Atenţie la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, care induce în eroare ca prezentând Biblia ortodoxă, oficială, a Patriarhiei României”, prezentate și pe Internet (a se vedea, spre exemplu, Site-ul https://issuu.com/doina_dragut/docs/n._grigorie_lacrita_-_despre_biblii_9789712cfc1496 .

6. Topica este foarte importantă

„Cuvintele aranjate în mod diferit au un înţeles diferit, iar semnificaţiile dispuse diferit au un efect diferit”. (Blaise Pascal).
„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

Literele sunt pietrele de temelie ale cuvintelor.
Literele, aranjate în diferite combinaţii, formează cuvintele.
Topica este definită ca fiind „ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază” (DEX).
Topica, este foarte importantă deoarece aceasta stabileşte sensul şi conţinutul unei propoziţii, a unei fraze, a unei prevederi legale etc., stabileşte ordinea faptelor,
Altfel spus, de la ordinea cuvintelor în propoziție, sau a propozițiilor în frază, se ajunge la ordinea faptelor.
Sunt cazuri în care ordinea cuvintelor este hotărâtoare în stabilirea sensului şi a conţinutului unei propoziţii, a unei prevederi legale, a unei fapte etc.
Uneori auzim spunându-se că „plouă afară”, deşi în mod normal nu plouă de­cât afară, situaţie în care avem de-a face cu un pleonasm.
În cazul în care se începe cu adverbul şi se zice „afară plouă”, situaţia în ex­primare se schimbă, căci nu se pune problema unde plouă, ci ce se petrece afară, fapt pentru care exprimarea nu mai este pleonastică.
Ordinea faptelor, admiterea sau interzicerea (prin lege, obicei, religie etc.) unei acţiuni/activităţi este, uneori, stabilită de ordinea de aranjare a aceloraşi cuvinte într-o propoziţie, exemplul ce urmează fiind edificator în acest sens.
Exemplu.
„Ion şi Gheorghe ies de la biserică. Ion se întreabă dacă este bine să fumeze în timp ce se roagă. Gheorghe îi răspunde: «De ce nu întrebi preotul ?».
Ion se duce şi şi-l întreabă: «Sfinţia ta, pot să fumez când mă rog ? ».
Preotul îi răspunde: „Nu. fiule, nu se poate. E o lipsă de respect pentru religia noastră».
Ion se întoarce la prietenul lui şi-i spune ce i-a spus preotul.
Gheorghe îi spune: «Nu mă miră. Ai pus greşit întrebarea. Ia să încerc şi eu».
Şi Gheorghe se duce la preot şi îl întreabă: «Sfinţia ta, pot să mă rog când fumez ? ».
La care preotul îi răspunde: «Bineînţeles fiule. Bineînţeles».”
Există și o topică subiectivă, exprimată cu multă subtilitate, printr-o adevărată ştiinţă şi artă, prin care se induce o anumită dependentă, conduită şi/sau o încărcătură afectivă în  rândul maselor, aceasta fiind numită topică psihologică deliberată, care, în frecvente cazuri, generează efecte negative mult mai numeroase şi mai grave decât topica prostiei.

În concluzie:
 „Iar dacă tu ai prevenit un păcătos să se abată de la calea lui şi el nu s-a abătut, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai mântuit viaţa.”  (Biblia, Ezechiel 33. 9).
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3). Amin!!!

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2020