Cu soarele unor „Emoții de vară” în suflet

Scris de Petronela Apopei. Posted in Cultura


Dimitrie Bolintineanu spunea că „lumea are nevoie de speranță ca de lumină”, iar neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu vine în sprijinul luminii din oameni cu o nouă antologie (dedicată verii și soarelui binefăcător), „Emoții de vară”, într-o lume în care întunericul tinde să acapareze ochi, suflete și minți.
Un real promotor al valorilor, un descoperitor de noi talente, un susținător al prieteniei, prietenul prieteniilor (după cum l-am numit, pe bună dreptate), provoacă și de această dată la un maraton al scrisului nu mai puțin de 70 de autori, aducând lumină în ochi și speranțe în inimi.
Generozitatea antologatorului oferă posibilitatea oricui de a spera într-o ascensiune pe plan spiritual, prin vers, eseu sau proză scurtă, așa cum a făcut de nenumărate ori, în frumoasele antologii înfăptuite de-a lungul timpului. Astfel că aceste volume pot constitui material didactic pentru mai puțin inițiații în tainele metaforei, ale demersului liric sau ale sensibilizării prin emoții desprinse din frumos și divin.


Deloc întâmplătoare este asocierea a mari nume contemporane, cu aspiranți la poarta scrisului, astfel că antologiile pot deveni manuale din care pot trage ocheade cei interesați și dornici de realizări artistice.
„Hrăniți speranța cu fapte bune”, spunea Bartolomeu Anania și iată că un om, sprijinitor al culturii, în vremuri „improprii visului și poeziei”, Ioan Romeo Roșiianu hrănește speranța din oameni prin aceste antologii tematice.
Așa că antologatorul știe cum să așeze frumosul pe hârtie (mâinile tale au scris în ochii mei frumusețe / Da, mâinile tale frumoase / Cu gust de nopți și zile de dragoste, / Mâini ce au pictat un răsărit, / Ce au mușcat din carnea mea albastră, / Mâini ce au scris „neverending story”), în speranța luminii din iubire („iar dragostea mea de viață a fost atunci / cea mai mare dragoste a vieții mele trăite desculț printre spini / esența mea dea fi o lumină-n întunericul nimicului din noi” – Scrisoare despre sentimente-ngropate și liniștea goală), în sufletul dornic de înălțare („așa a fost, Iubito și ți-am spus că sufletul nu se îmbracă cu bani dar se îmbracă cu aurul simțirii / el se îmbracă mereu cu bunătate simplitate și frumos / sufletul se îmbracă mereu cu ajutor înțlegere compasiune și dor / cu iertare se-mbracă mereu nu cu haine la modă și zi.” – Scrisoare despre vederea departe și ochi frumoși).
Prin emoții, sentimente și har poetic, antologia oferă un „Dar” (pe un „tărâm neumblat / astral, nepătat / veșmânt nepurtat / și nepigmentat” - Mihaela Marilena Chițac), „pe rafturi tapetate cu poeme, / poezia, o nimfă expusă în imagini virtuale / atrage trupuri tinere ce simt iubirea, / inima ca o cerere în alb” (Ovidiu Cristian Dinică) în care poți să „citești gândul în privire și zâmbești, te aud semănând îndoiala.” (Florin Dochia).
Anotimp al căldurii, al plenitudinii, vara vine cu „Emoții de vară”, cu un „Vis de vară” („Te-am căutat cu privirea pe cer / Dar nu erai printre stele, / Voiam ceva anume să-ți cer / Dar nu te-am aflat printre ele. // Te-am căutat în zadar ... tu erai fericită / Dormeai atât de frumos ... la mine în piept” – Vasile Didoacă Dojană), un „Picur de stea” („Din streșini ude / Picu se-aude / Cântând o romanță / Târzie de viață. // Și picur plăpând / În palmă îl prind / E lacrima mea / Ori plânge o stea?” – Domnița Ganea) care ar putea „Și-n ploi să strălucească / Lumina!” (Daniela Achim Harabagiu), într-o „Dimineață” („copil de lumină, astrul / cu dinții lui de lapte / înfipți în floarea din fereastră... / mușcată de sărut, / siameza tinerețe a noastră” – Alexandru Nelu Huidici) cu gust de cireșe coapte.
În permanentă concordanță cu sufletul poetului, natura face impresie artistică, surprinzând prin paleta coloristică de emoții estivale, în „Peisaj marin” („în fereastra deschisă / cuvintele se scriu direct în mare/ pe decupajul albastru / care se adâncește sau se întinde / nici urmă de valuri / vântul se întinde / potolind pe strună o muzică / ce se deschide în lumină” – Ion Toma Ionescu) sau „În zbor de fluturaș” („Printre florile din crânguri / Mă plimbam cu dor în glas, / Te-am zărit pășind pe vârfuri / Ca-ntr-un zbor de fluturaș.” – Nicuță Ioan Lungu) și într-un „gram de neliniște” („care se rostogolește / în valea patimilor” – Daniel Marian), așteptând și alte „Veri...” („Mi-a mai venit o vară, / corabie de croazieră / pe marea mea albastră... // Veșnic nepregătit / pentru arșița din ochii tăi, / inventez cascade, / desfășor perdele de lumină / să-ți penetreze ultramarinul inimii.” – Dan Mitrache) sub un „Clar de lună” („Este o noapte de vară sfântă” – Cristian Gabriel Moraru) în care „Liniștea” („liniștea nu-mi aparține / alunecă din mine” – Nicolae Nistor) poate deveni neliniștea cea „dureros de dulce” a iubirii, vara dovedindu-se anotimpul propice acesteia („Deși ești departe / Ești mereu aici / În inima mea / Ți-ai făcut culcuș / Și cânți și suferi și dormi / Alintându-mă” – Nicolae Toma), fiindcă „iubirea e apa / pe care o bem / când suntem însetați / de dragoste / e cerul / care cade / noapte de noapte / să ne învelească / gândurile” (Constantin Vaciu).
Însetați de iubire, de sublimul din noi, vara capătă valențe neobișnuite în sufletele celor care înfăptuiesc frumosul din vers și care speră că acesta poate fi zărit în orice petală de floare sau zbor de fluture văratic, căci „speranța este un dar extraordinar pe care Dumnezeu ni-l dă pentru a ne stăpâni temerile și a nu ne lăsa cuprinși de ele” (Vincent McNabb).
Să fiți iubiți în Lumină, iar soarele să vă dea ziua cea bună / cu lumini în ochi, cunună, dragi cititori!

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021