Ioan Romeo Roșiianu – călător prin „pagini” și prin suflete

Scris de Petronela Apopei. Posted in Cultura


Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „dăruind, vei dobândi”, iar Ioan Romeo Roșiianu, acest neobosit călător dinspre suflet înspre suflete, înzestrat cu lumina Cuvântului, a bunătății, dar mai ales a uitării de sine în favoarea celorlalți, din talanții pe care i-a primit de la Dumnezeu, dăruiește cu toată inima frumusețe semenilor săi prin cuvântul scris.
De data aceasta, vine către suflete cu o carte de critică literară, o „Punte peste pagini” (apărută la Editura „Castrum de Thymes”, din Giroc, în 2021), după alte patru volume de critică (tot niște „punți”, dar peste „ani” și „vremuri”), ceea ce îi conferă un loc de frunte în galeria cercetătorilor de pagini scrise, de descifrare a mesajelor transmise de diferitele tipuri de scriitură care au făcut obiectul cercetării ochiului său critic.
Personalitate complexă, poet, critic, editor, jurnalist, antologator, om de cultură, un extraordinar descoperitor de talente și un promotor remarcant își diseminează talentul, punându-se în slujba luminării prin cultură, prin arta cuvântului.


Efervescent în scriitura sa, fie că e poezie, eseu sau critică, Ioan Romeo Roșiianu reușește să transmită de fiecare dată emoții și sentimente răsărite de sub pana măiestrită pe care o posedă și nu pregetă să o scoată la lumină în favoarea cititorului.
În volumul de față a concentrat, în două secțiuni, prefețe și postfețe ale aparițiilor la editura al cărei director este, „eCreator” (prima parte, „Lumina din cartea eCreator”  - 35 de cărți de poezie, proză, critică, jurnal) cât și apariții la alte edituri aflate în colaborare cu „eCreator” (Lumina din cărți – 37 de volume).
Demersul său critic este pertinent și obiectiv, filtrându-l prin sita sufletului, fără părtinire.
Astfel conținutul volumelor este raportat la calitatea scriiturii, fiind disecat cu minuțiozitate de ceasornicar, un ceasornicar inebranlabil care trebuie să dea luminii ce-i al luminii.
A fi critic e o muncă uriașă, uneori cea a unui Sisif, deoarece trebuie pe lângă alte multe calități să citești cu sufletul, să empatizezi cu autorul scriiturii și să dai „verdicte”.
Un foarte bun psiholog, posedând o doză nelimitată de persuasiune, cunoștințe cât munții, Ioan Romeo Roșiianu dovedește și în arta criticii că este un profesionist incontestabil.
Autorii cărților recenzate au beneficiat de un tratament spiritual corespunzător scriiturii lor, unii fiind îndrumați către calea corectă înspre înalțare.
Debutanți sau arhicunoscuți, autorii așezați în ordine alfabetică, primesc în cronicile cărților lor, frânturi din sufletul unui Om, Ioan Romeo Roșiianu.
Astfel, prima „chemată” este Petronela Apopei Ignat, cu a sa „Iubită în albastru”, volum de debut poetic despre care spune că „scrie pasional” într-o carte „care se susține singură atât prin formă cât și prin conținut, una în care substanța ei este realitatea însăși”, apoi autorul găsește „forța imaginii-n versul confesiunii” Anei Ardeleanu sau „întoarcerea la origini de suflet” a Elenei Borcuti, urmate de „poezia unei confesiuni existențiale” a Teodorei Chiric Butuc.
„Despre timpul poetului și timpurile poeziei” găsește valențe în volumul Marinelei Belu – Capșa, iar în cartea Alexandrei Cheroiu, a văzut „Calea către sine sau căutarea de sensuri”.
„Renașterea în poemul aforism” este văzută la Adela Conciu, iar „Explorările interioare ale cuvântului” sunt regăsite în cartea Alinei Narcisa Cristian.
În „căutarea timpului pierdut” îl descoperă pe Ioan Corin Culcea, iar „poezia reveriei într-un cuvânt melodios” o vede la Mirela Ianuș Dinga.
Curajul „de-a investi în cuvânt” îl citește la Gabriel Dinu, „forța cuvântului în imagine”, la volumul Alinei Florica și Iustinian George Paiuc, dar și „provocarea poemului de introspecție” pe care îl posedă Daniela Achim Harabagiu.
La loc de cinste stă și proza lui Alexandru Nelu Huidici, „Fotografiile mișcate” ale lui Ion Toma Ionescu, cât și „cultul cuvântului” în proza acestuia, „Copacul cu icoană”, dar și „melancolia trecerii prin lumea cuvântului” (Florina Isache).
Poezia „ca act confesiv” a Ninei Lavric este urmată de o carte de critică, „Raftul de la colț (II)  a criticului Daniel Luca, dar și una a aceluiași autor, poetul, de data asta - „Teritoriu ocupat”.
De două postfețe, a două volume, beneficiază Katherine D. Mag, iar poezia lui Daniel Marian e găsită drept „plină de esențe”, iar cea a Danielei Micu este „confesiunea ca formă de reinventare”.
O altă carte de critică este oferită interesului publicului, „Scriitorii timpului meu” a criticului Cristian Gabriel Moraru, una „cât o confesiune” prin pildele Mihaelei Loredana Mușetescu, iar „echilibrul imaginii în cuvânt” îl are Nicolae Nistor.
Vine rândul unei cărți de versuri și picturi, realizată de Aurelia Oancă și Coca Carmen, iar Geta Stan Palade vine cu două cărți, una de povești, una de poezie și Mariana Petrache cu ai săi „Aști rătăciți”.
O altă carte de versuri, aflată la debut este cea a Clarei Protea, iar cea a lui Carmen Ifrim-Săsărman e „cât o-ntoarcere acasă”, în timp ce la Miriam Tkee, „Pătrățica abstractă” e „o viață ascunsă-ntre coperți”.
Pledoaria critică a primei părți este încheiată de „poezia gândurilor ascunse” a Loretei Toader.
Aceeași atenție și același condei critic sunt acordate și celei de-a doua secțiuni în care și-au găsit locul și rostul cărțile semnate de: Robert Sorin Baicu (două cărți), Carmena Băințan (două cărți), Constantin T. Ciubotaru, Teodora Cosmina Coloja, Adela Conciu, Vasile Dragoș, Ion Duduveică, Felicia Feldiorean, Alexandru Nelu Huidici, Lăcrămioara Iva, Mady Ivănescu, Nadia Urian Linul (două cărți), Katherine D. Mag, Cristian Gabriel Moraru, Mircea Munteanu – Mongolul, Liviu Nanu, Aurelia Oancă, Geta Stan Palade, Viorel Birtu Pîrăianu, Alec Portase, Constantin Roman, Katy Șerban și Ion Vanghele, Katy Șerban, Georgeta Șuta, Silvana Andrada Tcacenco (două volume), Daniel Toma, Ioana Raluca Trandafir (două cărți), Valentina Cristina Vadana, Nicolae Vălăreanu Sârbu (două volume), Valeriu Valegvi, galeria artiștilor fiind încheiată de Viorica Toacă Osipova.
Atenția criticului Ioan Romeo Roșiianu a fost distribuită egal tuturor volumelor, reușind prin calitățile excepționale pe care le posedă și în domeniul scrierii sale, să pună pecetea lucrului desăvârșit, împărtășind cititrilor fragmente din lumina siderală a sa.
Talentul scriitoricesc, obiectivitatea (în critică și eseu), subiectivitatea (în poezie), dar mai ales persuasiunea sunt doar o parte dintre calitățile prin care Ioan Romeo Roșiianu pe care le exploatează din plin, ajungând la sufletele lectorilor prin vasta sa capacitate de dăruire.
Slujitor al Cuvântului, nu se dezice, se sacrifică pe altarul frmosului, dăruindu-și sufletul Luminii, iar inima sa Iubirii de tot ce înseamnă frumos.
Octavian Paler spunea „Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poți oferi cu inima și nu te costă nimic.”
Urmând parcă acest îndemn, Ioan Romeo Roșiianu își îmbrățișează cititorii, prietenii în spiritul Luminii, cu lumină în ochi...
Să fiți iubiți în Lumină, cititorilor!

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021