UK Bookmakers

In umbra vietii (Partea II). Evadari spectaculoase cu explozivi si arme de foc!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


Motto: Libertatea fiind ultima dintre pasiunile noastre individuale, astazi este imorala !

MCF este o reuniune finita de locuri (multimi) inchise (din punct de vedere matematic), dar nu ermetic (cu perete ″adiabatic″ !) din punct de vedere fizic, la traficul de obiecte interzise (stupefiantele si alcoolul ca ″alimente de baza″, iar telefoanele mobile, ca o conditie ″sine qua non″ pentru supravietuire !), in care cei obligati sa-l controleze si sa-l supravegheze, ″nu vad si nu aud″ (adica sunt surdo-muti !) din cauza unei coruptii generalizate, incontrolabile, care face ravagii in sistem!

Conform documentelor (cu circuit inschis!) al AP (Administratia Penitenciarelor) „ploua” cu telefoane mobile si in alte institutii private de libertate a Directiei Interregionale de Serviciu Penitenciar Lille (DISPL).

Inchisoarea Laon-CP (Centru Penitenciar-DISPL, 395 locuri, deschis din 1991, Departamentul Aisne, Regiunea administrativa Picardie, in partea de nord a Frantei), se numara si ea printre ele. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: „In umbra vietii” (Partea I: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html).
Dupa terminarea programului de vizita de dupa-masa (14h15-17h30), sambata, pe 30 martie 2013, la o perchezitie generala „neanuntata” de catre directie, in zece celule (din cele 395 cate numara institutia penitenciara), la intamplare, gardienii au gasit 30 de telefoane mobile, doua cutite cu lama lata (si doua taisuri), 26g de stupefiante (canabis, cel mai consumat drog in detentie) si 2,5 l de alcool!
La care putem adauga, inca 108g de canabis, „importat” de catre un „locatar” al insitutiei (in anus), care a revenit de la o activitate lucrativa, din exterior.
Dupa cele intamplate, Bernard Chalureau, de la Sindicatul FO (Force Ouvrière, a se vedea pentru detalii si: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/03/les-gran... ) este obligat sa recunoasca in disperarea sa (intr-un comunicat intern, mai mult o dare de seama!), ca Inchiisoarea Laon este un veritabil  „passoire” (filtru) al obiectelor ilicite in MCF!
Motiv pentru care perchezitia s-a prelungit prin „continuate” si in ziua de duminica, intre orele 06h00-7h30, cu interventia ERIS (Echipa Regionala de Interventie si Securitate), o unitate elita de lupta al AP, echivalentul RAID (Recherche-Assistence-Intervention-Dissuasion/Cautare-Asistenta-Interventie-Strategie de aparare pentru impiedicarea comiterii unei crime) al PN (Politiei Nationale), respectiv, al GIGN (Grupul de Interventie al Jandarmeriei Nationale), care sprijina activitatea gardienilor (supraveghetorilor, angajati ai Ministerului de Justitie) in cadrul operatiunilor de mare anvergura din institutiile penitenciare (perchezitii generale, reprimarea revoltelor si grevelor, restabilirea ordinii, etc.) ale MCF.
Din contra, aceasta interventie (din partea Directiei Interregionale), fara a fi consultat Consiliul Director al CP, a fost mai mult o „mascarada”, dupa parerea lui Bernard Chalureau!
Si nu a condus, evident, la rezultatul asteptat: doar o duzina de telefoane mobile au fost identificate si numai 30g de canabis, ceea ce in raport cu anvergura operatiunii, a fost un rezultat, mai mult decat modest!
In concluzie, in principiu, desi teoretic, telefoanele mobile sunt interzise in MCF, practic, majoritatea detinutilor, poseda cel putin unul (unii chiar mai multe!), inclusiv la Inchisoarea Laon, care in dimineata zilei de 13 octombrie 2012, in jurul orei 08h00, a fost si teatrul unei batai de proportii dintre detinuti (datorita unei revolte?!), unde, in aripa B1 a institutiei (90 de detinuti pe etaj), 2 dintre ei au fost agresati, fara mila, de catre restul 23, care au necesitat ingrijiri medicale la Centrul Spitalicesc Regional din localitate, conform unui raport al aceluiasi Bernard Chalureau, secretar adjunct al Sindicatului FO din CP Laon.
Interesant este faptul ca „solidaritatea” dintre ei i-a facut pe cativa dintre acestia sa blocheze usile de acces in aripa, pentru a impiedica ERIS sa intervina la momentul potrivit (oportun), ordinea in institutie fiind restabilita numai in jurul orei 11h00.
In fond, conform notei Subprefectului, Claude Balade, se pare ca nu a ar fi fost vorba de o revolta (in adevaratul sens al cuvantului), ci doar de o rafuiala intre detinuti (reglare de conturi), in care ar fi fost implicati doar 5, si care in cursul diminetii urmatoare a fi fost transferati in aripa B2.
Din informatiile pe care le detinem, credem totusi ca interventia autoritatilor penitenciare (locale si regionale) in zilele de 30-31 martie nu a fost chiar asa de intamplatoare cum pare.
Ci pentru faptul ca ″parasutarea″ coletelor (in jargonul MCF) de tot felul deasupra gardului inchisorii (in principiu, in 99% din cazuri, noaptea, intre 35-38 de bucati !), in ultimul timp, a devenit o practica curenta la Laon, iar pentru a impiedica expansiunea acestui flagel, gardienii inchisorii au solicitat, in repetate randuri, AP-ului, acoperis din plasa in zonele in care detinutii au acces (in principiu, deasupra celui de-al doilea perete interior).
Noi credem ca perchezitiile, respectiv, ″recolta″ obiectelor interzise in institutie in urma ei : telefoane mobile, incarcatoare, USB-uri, baterii (acumulatoare), droguri (canabis), alcool (tarie), arme albe (cutite), etc., ar fi avut ca scop, intocmai atragerea atentiei asupra flagelului de catre gardieni, pentru diminuarea rolului coruptiei din sistem, ceea ce oricum, nu mai este un tabu, practic pentru nimeni.
Din informatiile pe care le detinem, din fericire, pana in prezent, nu au fost identificate la Laon (ceea ce nu este cazul si in alte institutii penitenciare !) in aceste ″colete externe″, nici arme de foc si nici explozivi !
In orice caz, Laon ramane deocamdata o inchisoare mult prea ″deschisa″ catre exterior, dupa parerea lui B. L, fost detinut timp de 5 ani in aceasta institutie.
Acesta ne-a povestit cu lux de amanunte, printre altele si modul in care ″parasutajul″, respectiv, ″yo-yo″ (funie utilizata de catre detinuti cu scopul transmiterii diferitelor obiecte dintr-o celula in alta, prin intermediul ferestrelor), contribuie intr-o masura considerabila la ″importul″ obiectelor interzise in zona de detentie.
Cu mentiunea, ca chiar si acest tip de import, este dominata de catre coruptia din sistem, pentru ca altfel in 9/10 cazuri pachetele sunt recuperate de catre ″matoni″ (gardian, cel care priveste indiscret, insistent, supravegheaza, etc., de la verbul : mater= a privi).
Pentru ca ei pot vedea sau auzi ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor.
Insa, ei pot deveni si ″surdo-muti″ (si chiar indic-uri pentru detinuti !) daca sunt ″motivati″ de catre acestia, cum trebuie.
Aici, in 2009 din cauza unui telefon mobil a avut loc un eveniment tragic.
Un detinut in varsta de 27 de ani, in noaptea de marti catre miercuri (31 iunie-1 iulie), incarcerat in QD (Cartier Disciplinar) pentru ca a fost gasit in posesia unui mobil, s-a siuncis (prin spanzurare)!
Detinutul, condamnat la 13 ani de recluziune criminala pentru omor pe 12 februarie 2008 de catre Juriul Poular Seine Saint Denis (Regiunea urbana pariziana), a fost transferat la inceputul lunii septembrie la CP Laon (in corpul CD-Centrul de Detentie), de unde miercuri seara in QD (conform regulamentului interior al AP), in cazul in care detinutul este depistat cu un telefon mobil !
Imi aduc aminte, ca aceasta sinucidere in MCF, in 2009, era cea de-a 73-a, in mai putin de o jumatate de an (de la inceputul anului pana in luna iunie).
Pe 22 septembrie 2010, un alt detinut, recidivist, in varsta de 34 de ani, a avut aceasi soarta.
Condamnat de catre Tribunalul Corectional Laon pe 4 ianuarie la patru ani de inchisoare pentru trafic de stupefiante (ceea ce practica fara dificultati si in interior, gratie telefonului sau mobil, precum si legaturilor pe care le avea in exterior), in ciuda faptului ca era clasat un DPS (Detiunut care face obiectul unei supraveghere particulare din partea AP) si era plasat in celula dubla (cu un alt detinut, pentru a-l supraveghea si el !), acesta si-a pus capat zilelor, tot fara mari dificultati.
In urma anchetei de deces facuta de catre AP, politistii de la Comisariatul Central Saint Quentin (Subprefectura Departamentului Aisne), descopera un vast trafic de produse interzise in Inchisoarea Laon, in care vor fi implicate si cercetate penal 12 persoane.
Dupa o luna de ancheta, pentru care au fost mobilizati doi politisti de la BRC (Brigada de Reprimare a Criminalitatii), opt anchetatori de la Siguranta Departamentala (Judeteana) si 30 de agenti ai AP, care au intocmit 372 de pagini de procese verbale, acest trafic a fost anihilat, iar dosarul trimis spre judecare la Parchetul de pe langa Tribunalul Corectional Laon, conform Procurorului Republicii de Laon, Olivier Hussenet.
Prin intermediul unori indic-uri (turnatori) din randul populatiei penale, pe 21 septembrie, Seful Comisariatului Central Saint Quentin, David Boileau, a fost informat ca prietena detinutului Sekhe Thiam (care efectueaza o pedeapsa privata de libertate de 4 ani pentru rapire si sechestrare de persoana), Dorine Lefevre, îi furnizeaza acestuia in mod sistematic cantitati importante de droguri, pe care le introducea in timpul vizitei legale (″Parloir″, de la verbul ″parler″= a vorbi).
Desi cunoscuta autoritatilor politienesti si deci, supravegheata, comunicarea ei cu Sekhe Thiam nu a fost depistata (prin intemediul telefoanelor fixe, autorizate, din penitenciar), cum, in general, cei doi nu vorbeau de lucruri importante si cu atat mai putin de afaceri.
In schimb, gratie telefoanelor mobile de care Sekhe dispunea, acesta organiza intregul trafic dintre exterior si interior, fara niciun fel de probleme.
Punand insa sub ascultare numarul ei de mobil, pe 23 septembrie politistii de la BRC identifica numerele telefoanelor mobile ale lui Sekhe, care incepand din 30 septembrie fac obiectul unei supravegheri permanente (si sunt inregistrate, automatic).
De aici ei afla ca Dorine îi aduce cantitati importante de droguri lui Sekhe la Parloir (ascunse in zonele ei genitale), in fiecare sambata si mai rar, miercuri, care sunt achizitionate de catre ceilalti trei frati ai detinutului, aflati in libertate.
In plus, ei identifica si alti cinci infractori (traficanti de droguri), tot din exterior, membri ai retelei, dar si alti cinci detinuti din MCF in contact direct cu Sekhe.
In sfarsit, dupa un plan minutios conceput, sambata, pe 23 octombrie, ei lanseaza o vasta operatiune pentru anihilarea retelei.
Astfel, pentru punerea in evidenta a unui ″flag″ (″flagrant delict″), la ora 14h30, sub comanda lui David Boileau, 30 de politisti, au ″asediat″ CP Laon.
La ora 16h00, Dorine Lefevre, care il vizita pe Sekhe Thiam, incearca sa introduca 8g de heroina (drog dur !) prin Parloir (pe care il frecventa din martie 2010, cand a obtinut dreptul de vizita).
Prinsi in flagrant delict ei sunt retinuti (arestati) imediat si transferati la Comisariatul de Politie din Laon.
La ora 16h00, cand detinutii se intorc de la plimbarea (″recreatia″) cotidiana, o duzina de politisti si alta de supraveghetori, invadeaza zonele de detentie.
Alti patru detinuti, identificati ca participanti activi la traficul anihilat, sunt arestati.
Patru telefoane portabile (mobile), mai multe carduri SIM, baterii-acumulatoare si o cantitate importanta de canabis sunt sesizate !
Cei 6 arestati sunt dusi in localul Comisariatului Central din Saint Quentin, unde vor fi supusi unui interogatoriu sever, iar ulterior prezentati unui Judecator de Instructie care îi va inculpa pentru trafic de droguri (heroina si canabis)!
Sora lui Dorine Lefevre, care o cauta pe aceasta in parking-ul institutiei (insa fara succes, cum ea era deja arestata la Parloir, cu Sekhe !), este arestata si ea, ceva mai tarziu, in timpul serii, la Saint Quentin.
Cei trei frati ai lui Sekhe Thiam, care locuiau in Cartierul Europe, sunt arestati duminica dimineata, la rasaritul soarelui, in jurul orei 06h30.
Al 6-lea om din exterior, cel care furniza carnea de vita si cotletele de berbecuti, in care erau introduse sistematic drogurile, a fost arestat si el la Kebab St. Quentin (locul sau de munca), in dimineata zilei de marti.
In sfarsit, vechile metode nu sunt intotdeauna si cele mai bune.
Din contra, ceea ce nu s-a intamplat la Laon, s-a intamplat tot in cadrul DISP Lille, pe 14 mai 2012 la Compiègne (Departamentul Oise, Regiunea administrativa Picardie, in nordul Frantei).
Un cetatean originar din Compiègne (P.A.) a comparut in fata Tribunalului Corectional pentru transmiterea unui colet in interiorul Inchisoarii Compiègne-MA (Maison d’Arrêt, 82 locuri, deschis in 1867, vetuzta, mica si veche, de tip ″medieval″), care va fi inchisa definitiv in 2015, iar detinutii vor fi transferati in noua si moderna Inchisoare Beauvais-CP (Centru Penitenciar-DISPL, 594 locuri din care cei 82 de la inchisoarea Compiègne si 117 din actuala inchisoare veche Beauvais, si ea vetuzta, 33.000m2, cost 85M€, Departamentul Oise, Regiunea administrativa Picardie, care urmeaza a fi data in folosinta in 2015).
Pe 17 aprilie individul (un tanar tata de familie), aparent respectabil (fara cazier judiciar), a incercat sa introduca cu ajutorul unui Yo-yo ″adaptat″, agatat de grilajul celulei unui detinut, un pachet care continea un telefon mobil, o procedura utilizata destul de rar in MCF, avand in vedere faptul ca majoritatea institutiilor penitenciare au in jurul lor o zona de securitate, in principiu, teroretic, neviolabila.
Metoda putea insa functiona la Compiàgne (tot, cel putin teoretic !) sau in alte institutii penitenciare care, fie nu permit crearea unei asemenea zone, cum ele sunt plasate in interiorul unori asezari urbane, fie sunt izolate in exteriorul lor si institutia nu poate fi integral supravegheata cu camera video.
Din pacate pentru unii si din fericire pentru altii, omul este prins in flagrant delict de catre autoritatile penitenciare si este imediat arestat.
Identificarea lui in baza de date a Politiei Nationale, duce insa la schimbare radicala a situatiei.
Anexa 1 al cazierului sau judiciar (destinat autoritatilor politienesti si judiciare), este impresionanta.
Ea contine 11 condamnari cu tot felul de infractiuni delictuale de natura corectionala.
Chiar si in Anexa 2 (destinata Administratiei Publice) sunt mentionate 7 dintre cele 11 condamnari ale sale.
Totalizand 3 ani 9 luni de inchisoare (fara Cazier Judiciar-Anexa 3, delivrat societatii civile, dat fiind faptul ca el nu a fost condamnat la o pedeapsa de cel putin 2 ani de inchisoare cu executare), tanarul tata de familie nu este la prima abatere si nici macar de la parasutarea obiectelor interzise in incinta institutiilor penitenciare, insa din 2007 a iesit din vizorul justitiei, desfasurand o activitate lucrativa si se consacra cresterii celor doi copii ai sai, alaturi de sotia sa.
Cum insa in MCF toti detinutii sunt ″nevinovati″ si fiecare dintre ei are propria sa versiune (istorie) privind faptele care îi sunt reprosate de catre Justitie, indiferent daca este sau nu credibila, S. A. are si el propria ″istorie″, pe care a expus-o in fata lui Sylvie Rebboh, Presedinta Tribunalului Corectional Compiègne (al Completului de Judecata): ″Nu stiu cum s-a intamplat.
Este de neiertat.
Ma intorceam linistit de la serviciu spre casa, cand deodata, brusc, doi indivizi strigandu-ma pe nume, mi-au cerut sa urc in masina lor.
Ei stiau ca eu am fost incarcerat (in trecut) in institutia penitenciara Compiègne si vroiau ca sa introduc un pachet in interior.
La inceput am refuzat, categoric, insa dupa ce mi-au propus o suma importanta de bani, am acceptat. Dar n-am stiut ca in pachet a fost introdus si un telefon portabil, obiect interzis in inchisoare.
Mi s-a spus ca el nu continea decat cafea.″
La aceasta declaratia a lui S. A in fata Curtii, n-a intarziat nici reactia Procurorului Republicii Nicolas Souffrin, reprezentand acuzarea (Ministerul Public) : ″Actionand in felul acesta Domnule, dvs sunteti un vector al delincventei in Inchisoarea Compiègne″, solicitand Curtii o pedeapsa de opt luni de inchisoare, cu executare intr-un centru privat de libertate.
Fara dar si poate, tot din pacate pentru unii, dar din fericire pentru el, Instanta nu dat curs rechizitoriului Procurorului Republicii de Compiègne si l-a condamnat pe S. A., la numai sase luni, cu suspendare.
Chiar daca istoria inculpatului este putin credibila, nici Inchisoarea Compiègne nu mai este un sanctuar.
Parasutajul coletelor (cu stupefiante si telefoane portabile) in interior este o tehnica curenta, iar pe 28 ianuarie a. c, a fost descoperita si o arma de foc (pistol de calibru mic) disimulata intr-o carte la bibilioteca !
Ancheta PJ (Politiei Judiciare) legat de acest ″intrus″ (deloc obisnuit) este inca in curs de desfasurare.
Delegatul regional al Sindicatului FO, Yannick Lasserre, pe care l-am contactat, ne avertizeaza : ″Desi nu putem vorbi de o adevarata suprapoulare a inchisorii Compiègne (96 detinuti pentru 82 de locuri), nu exista niciun fel de grilaj de sarma in jurul ei, cum acesta  este in oras, in plina strada, deci oricine se poate apropia de ea si prin parasutare sau yo-yo adaptat, orice obiect poate fi introdus in incinta inchisorii si de acolo in celule″.
Iar Cyril Prugnaud sypraveghetor si secretarul local al Sindicatului CGT (a se vedea si articolul :  http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/search?q=CGT)  ne spunea ca traficul cel mai important de obiecte interzise in institutie are loc in atelierele de lucru in Regimul Industrial (RIEP-Regia Industriala a Institutiilor Penitenciare, cca 9% dintre detinuti si SC-Serviciul de Concesiune, cca 40,2% dintre detinuti) unde exista posibilitatea fabricarii (ilegal) a tot felul de alte obiecte (decat cele comandate de catre intreprinderi), unele chiar inimaginabile (inclusiv, arme albe de forma foarte ciudate), insa tot acolo si posibilitatea de supraveghere, respectiv, de control este destul de restransa, cum Inchisoarea Compiègne este o institutie penitenciara foarte veche.
Cum in aceasta inchisoare sunt incarcerati numai detinuti care, fie sunt in arest preventiv (in timpul anchetei), fie judecati (cu sentinta ramasa definitiva), dar care au de executat mai putin de doi ani de inchisoare (deci detinuti nu periculosi, cel putin aparent !), imediat deca directia constata ca un prizonier devine ″un gros poisson″ (un peste important) el trebuie sa fie transferat intr-o alta institutie a AP, in cadrul DISPL (Diretia Interregionala de Serviciu Penitenciar Lille), caruia apartine si unde conditiile de securitate sunt mai adaptate timpurilor moderne.
Un alt loc unde pot fi introduse in institutie obiecte interzise, relativ, cu mare usurinta, este Parloir-ul.
Desi Inchisoarea dispune de instrumente de control si de detectare al obiectelor metalice, respectiv, scanarea bagajelor, legea penitenciarelor din 2009 interzice perchezitia corporala, ceea ce impiedica controlul zonelor intime (in specia, genitale) ale vizitatorului !
Chair asa sa fie ?
Intotdeauna numai detinutii (cu apropiatii lor) sa fie de vina, in timp de gardienii sunt Ingeri sau Sfintii Apostoli ?
Mentionam ca in ciuda conditiilor ″medievale″ de care dispune inchisoarea Compiègne, ea are in istoria ei inscrisa si cateva evenimente iesite din comun, caracteristice marilor institutii penitenciare moderne.
Si nu nu numai descoperirea unei arme de foc in biblioteca, disimulata intr-o carte, al carui ″proprietar″, mai mult ca sigur nu va fi identificat niciodata !
In dimineata zilei de 10 ianuarie 2012, un detinut B. L., in varsta de 23 de ani, profita de transferul sau la Centrul Spitalicesc Regional Compiègne (pentru analize medicale aprofundate) in interiorul caruia îi ameninta pe cei doi supraveghetori care il insotesc cu un cutit cu lama mare (fabricat in atelierele RIEP din inchisoare) si dispare fara urma !
Fara sa fi  fost gasit, ulterior.
Este de mirare faptul ca acest individ s-a recurs la aceasta metoda pentru ca, el nu mai avea de executat decat mai putin de un an de detentie si nici nu a fost catalogat (sesizat) ″gros poisson″ de catre AP.
Ceea ce contrazice intr-un fel spusele sindicalistului Cyril Prugnaud. (Sic !)
Iar in aceasta luna, pe 21 mai 2013, un detinut numit Norddine Amir, cauia sotia a incercat sa introduca alcool (tarie) prin Parloir, ia ostatec in celula (dupa terminarea vizitei !) pe colegul sau cu o periuta de dinti echipata cu lame de ras si ameninta conducerea ca daca va avea doua luni de interdictie de Parloir (pentru ceea ce a incercat sa faca cu sotia sa in timpul vizitei !) cum i-a anuntat directorul, il ucide pe acesta din urma, dupa care se va siuncide !
Imediat dupa ″anuntul″ facut de catre Amir, directiunea declanseaza, Codul de Procedura de luare de ostatici pentru a-l calma, ceea ce nu va dura decat jumatate de ora dupa interventia ERIS.
Ajunsi in fata Instantei Judecatoresti, la Tribunalul Corectional, din contra, surpriza: cei doi detinuti vor afirma ca nu ar fi fost vorba de nicio luare de ostatici, ca de fapt intre ei, ar fi fost o intelegere, iar ″ostatecul″ cel care ar fi avut cu ideea, si numai pentru a-l sprijini pe Amir, din solidaritate, avand in vedere faptul ca acesta din urma l-ar fi ajutat si  sustinut pe ″victima″, dupa incarcerarea acestuia!
In sfarsit, Inchisoarea Compiègne, este totusi, una ″modesta″ in cadrul DISP Lille, in privinta incalcarii regulamentului AP si introducerea obiectelor interzise in incinta ei, in special al armelor (de foc, etc.,).
In cadrul DISP Lille, un loc ″fruntas″ (un record sinistru si absolut!), detine desigur Inchisoarea Lille-Sequedin-MA (Maison d’Arrêt -DISPL, 638 locuri, deschis din 2005, inchisoare moderna, Departamentul Nord, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais), de unde prevenitul Creillois Redoine Faïd, un TDM (″Talhar la Drumul Mare″, figura remarcabila al ″Grand Banditisme″-lui) ruseste sa evadeze in mod spectaculos, recent, pe 13 aprilie a.c, dupa ce intra in posesia explozivului introdus in inchisoare, cu acest scop de catre ″cineva″ din exterior, gratie telefonului mobil (″no limite″ in interior !), cu care acesta ar fi fost ″inzestrat″, cu putin timp in urma, tot de catre ″cineva″.
In aceasta inchisoare, din informatiile pe care le detinem, niciodata, in cei 7 ani de existenta, nu a fost organizata o perchezitie generala (de anvergura!) pana in dimineata zilei de luni, pe 24 septembrie 2012, cand gardienii declanseaza o greva generala (desi le este interzis!).
Motivul : prea multe telefoane celulare in celulele detinutilor, care pun in pericol securitatea lor, securitatea inchisorii si pot contribui intr-o mai mare sau mica masura la revolte, evadari, la traficul destupefiante, etc.
Obiectivul: depistarea tuturor materialelor interzise care ar fi fost introduse in mod fraudulos (prin „Parloir” sau „Parasutare” din exterior, peste gardul inchisorii; a se vedea pentru detalii si articolul autorului „In umbra vietii” (Partea I), si in special: telefoanele mobile, armele, drogurile, medicamentele interzise, etc.
Din pacate, ei nu includ si coruptia din sistem (contributia ″matonilor″ corupti), care desigur ar putea fi un al treilea vector responsabil de introducerea obiectelor interzise si intr-un mod eficace (sigur!), de care vorbesc toti detinutii, fara exceptie, dupa eliberarea lor din MCF.
La deschiderea acesteia, Inchisoarea Sequedin (in plin centru urban), urma sa inlocuiasca Inschisoarea Lille-Loos-CP (Centru Penitenciar-DISPL, 797 locuri; CD: 359 locuri-MA: 438 locuri; cea mai veche inchisoare din regiune, suprapopulata si vetuzta, instalata din 1146, in cladirea Manastirii Notre Dame de Loos, o institutie religioasa crestina, reconstruita si reamenajata in 1906), fondata de catre Thierry d’Alsace (1099-1168) si sotia sa  Sibylle d’Anjou, contesa de Flandra (Belgia), aflata la numai cativa km departare de aceasta (inchisa si demolata in iunie 2011).
Si nu numai !
Sequedin, avea si un obiectiv (principal) de atins : sa devina o inchisoare model!
Din pacate, acest lucru nu s-a intamplat, in cei opt ani de existenta, cel putin pana in prezent.
Pentru ca Sequedin, este la ora actuala un adevarat ″Mall″ al produselor ilicite, de contrabanda, ″clasice″ in MCF : telefoane mobile, droguri, tigari, bauturi  alocolice,  etc.  si chiar ″de exceptie″ : arme de foc si explozivi!
In care anul trecut au fost confiscate peste 25.000 de obiecte ilicite, o crestera semnificativa in raport cu anii precedenti (peste 24.000 in 2010 si intre 20-21.000 in 2009).
In care exista o rata ridicata a sinuciderilor si din care Redoine Faïd, ultimul dintre figurile remarcabile ale marelui bandism francez evadeaza in mod miraculos in posesia a trei obiecte strict intezise in MCF (Mediul Carceral Francez): telefon mobil, exploziv si arma de foc, fara sa fie mai prejos de ″eroii″ legendari al evadarilor spectaculoase din MCF :  Spaggiari, Mesrine, François Besse, Jean-Charles Willoquet, Michel Vaujour, El-Shennawy, toti autori de lucrari autobiografice importante sau Antonio Ferrara (El Nino, ″Le Roi de la belle″) si  Pascal Payet (″As al evadarilor″),  respectiv, marilor gangsteri-criminali, fosti membri activi ai ″French Connexion″ : Paul Carbone, François Spirito, Gaëtan (Tany) Zampa, Gilbert Hoareau („Gilbert le Libanais”, apropiat a lui Zampa, asasinat in 1983), Jacques Imbert (Jacy le Mat-„nebunul”), Jean Toci (asasinat in mai 1997 la Istres), Fratii Guérini (Antoine, Barthélémy-„Mémé”, François, Pascal, Pierre, Lucien si Paul Mondolini, fiul lui Barthélémy), Gilbert Ciaramaglia, Daniel Danty, si familiile: Francisci, Orsini si Lotti; Dominique (Nick) Venturi (decorat cu „Crucea Razboiului” pentru rolul sau in Rezistenta franceza, fratele lui Jean Venturi, reprezentantul celebrului pastis „Ricard” in America de Nord), Francis Vanverberghe („Francis le Belge”, inca din 1968, de la varsta de 22 de ani, repertoriat in fisierul central al marelui banditism francez), Christian Betta, Gérard Vigier, Joseph Lomini („Toreadorul”), Ansan Bistoni („Aga Khan”), Antoine Rinieri (arestat cu 247.000$US in SUA si inchis sase luni, apoi extradat in Franta), Jean-Baptiste Croce, Joseph Cesari („chimistul”), Robert Di Russo, Jean-Claude Bonello, Daniel Lamberti, Jean-Claude Kella, Salvatore Greco, mafiotii italo-americani de mare influenta Lucky Luciano si Meyer Lansky, Vincent Papa, Anthony Loria Sr, Virgil Alessi, Richard Berdin (traficant francez arestat la New York in flagrant delict in momentul „receptionarii” unui vehicul cu 90 de kg de heroina pura, dar care va beneficia de programul de protectie al martorilor, denuntand o retea de 40 de traficanti), etc. ; a se vedea si articolele autorului consacrate acestei tematici: marea criminalitate organizata franceza : http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/06/affaire-spaggiari.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-mesrine.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/02/affaire-ferrara.html)
O evadare considerata ca facand parte din Topul 10, al celor mai spectaculoase evadari din MCF!
Marti, dupa numai trei zile de la evadarea lui Redoine Faïd, un telefon mobil (care i-ar fi servit in timpul evadarii) si cantitati importante de plastic (care ar fi intrat in compozitia explozivului utilizat de catre acesta), sunt descoperite, dispersate in toaletele inchisorii, in cele rezervate personalului penitenciar !
Cum au ajuns ele acolo ?
Detinutii responsabili cu curatenia sa fi fost si ei implicati ?
Sau, prin intermediul canalelor de coruptie care ar exista in cadrul personalului penitenciar ?
Si nu este suficient !
Mai trebuie asteptate inca doua zile, pana pe 18 aprilie, cand are loc, in sfarsit,  acea perchezitie generala de mare anvergura pe care gardienii o solicitau inca cu un an in urma si o asteaptau de multi ani !
De ce atat de mult ?
De ce arsenalul de control al AP s-a pus in miscare, atat de tardiv si cu viteaza melcului ?
Pentru ca cei implicati sa-si poata stearga urmele ?
N-ar fi exclus ca daca ea ar fi fost efectuata atunci (chiar si cu costuri ridicate, in general, in cursul unei zile, intre orele 06h00-18h00, pentru care trebuiau mobilizati cca 130-140 de agenti, cel putin, inclusiv, ERIS-ul din DISP Lille), Redoine Faïd, figura emblematica al marelui banditism francez, poate, nu ar fi reusit sa evadeze.
Astfel, joi, pe 18 aprilie, cei 792 de detinutii ai inchisorii sunt luati prin surprindere de catre cca 300 de ″menajeri″ din Ministerul Justitiei, respectiv, din cele de Interne si de Aparare (gardieni, jandarmi mobili, brigazi canine, ERIS), cand  se anunta desteptarea de dimineata.
Conform declaratiilor lui Etienne Dobremetz, Secretarul adjunct al Sindicatului UFAP-UNSA (Nord), toti sunt dirijati mau mult sau mai putin fortat catre curtea inchisorii pentru ″plimbarea  de dimineata″!
In timpul ″recreatiei″ toate celulele sunt perchezitionate cu o maxima seriozitate si dentinutii la fel.
Fara nicio exceptie.
Inclusiv cei cu handicap sau cei care fac tratament in cadrul Serviciului (Cabinetului) Medical din institutia penitenciara.
Conform celor declarate de catre Didier Caudry (Sindicatul CGT Penitenciar, a se vedea si articolul autorului: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/01/les-gran... rezultatul a fost pe masura asteptarilor: zeci de telefoane mobile, de Stick-uri USB, cutite, cantitati importante de shit-uri, cocaina, alcool, console de jocuri, respectiv, alte marfuri de contrabanda au fost sesizate (confiscate).
Considerat un ″locatar″ special, un DPS (Detinut supravegheat cu prioritate !) de catre AP (Adminstratia Penitenciara), Faïd ar fi trebuit sa fie supus unui regim sever de ″locatie″ la Sequedin : sa ″beneficieze″ de o perchezitie generala in celula, cel putin odata pe luna, iar la fiecare trei luni, acesta ar fi trebuit sa fie mutat intr-o alta celula in cadrul institutiei penitenciare, ceea ce nu s-a intamplat.
De ce ?
De ce acest regulament a fot violat de catre directia penitenciarului ?
Din contra, daca ar trebui sa avem incredere in Etienne Dobremetz, celula lui ar fi fost perchezitionata lunar, mai putin in luma martie, iar ea urma sa fie din nou perchezitionata si in luna aprile, la numai cateva zile dupa evedarea lui.
Insa, tot el afirma intr-o declaria a lui ca Faïd a fost incarcerat intr-un cartier in care erau detinuti de drept comun, obisnuiti, care nu necesitau o supraveghere particulara (suplimentara) !
In ceea ce priveste pe fratele sau, cel care ar fi pus la cale evadarea lui (cu complicii sai !) si care ar fi introdus in inchisoare materialele necesare : telefon mobil, exploziv si arma de foc, Art.57 din Lega 2009 a Penitenciarelor, interzice perchezitionarea zonelor intime ale vizitatorului la ″Parloir″ (cu rare exceptii, cand exista suspiciuni), conform spuselor lui Samuel Gautier de la OIP (Observatorul International al Inchisorilor), deci acesta nu avea cum sa fie depistat de catre matoni (si nici ceilalti apropiati ai sai care l-au vizitat).
Probabil ca directia insitututiei penitenciare ″s-a temut″ ca nu cumva sa fie din nou condamnata, la sesizarea OIP de catre CEDO 5Curtea Europeana a Drepturilor Omului) pentru nerespectarea demnitatii umane, ceea ce n-ar fi fost nici pentru prima si nici pentru ultima oara.
Cu toate ca Redoine Faïd, in varsta de 40 de ani, care era un detinut-prevenit (in ancheta), cu prioritate pentru uciderea unei politiste municipale Aurélie Fouquet (in varsta de 26 de ani), pe 20 mai 2010, cu ocazia unui schimb de focuri pe A4, in urma unui jaf armat, comis la Villiers sur Marne (Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana), era si el o exceptie, in felul lui.
Ca dovada, sambata pe 13 aprilie cand urma sa se intalneasca la Parloir cu fratele sau, era deja inarmat cu exploziv si arma de foc, luand ostatici patru gardieni ai inchisorii si reuseste sa evadeze in uniforma de gardian (!) si sa dispara la bordul unuia dintre cele doua vehicule, care il asteptau in exterior (in proximitatea inchisorii) !
Deci, exista cu certitudine o ″defaianta″ (indiferent de interpretare : lipsa de vigilenta sau coruptie) in privinta sistemului de securitate si control la Sequedin, ceea ce recunoaste si Ministrul de Interne, Manuel Walls, intr-un comunicat de presa.
Acesta era ferm convins ca arsenalul politienesc (mijloacele materiale si umane) puse la dispozitie de catre Miniserul de Interne, mandatul international de arestare delivrat contra lui (valabil in 190 de tari), precum si cei peste 100 de politisti care il cautau peste tot in Spatiul Schengen, vor conduce cu siguranta la depistarea si arestarea lui in scurt timp, inainte ca acesta sa dispara fara urma.
Interesant este faptul ca, fratele lui Faïd, cu care acesta urma sa intalneasca la Parloir, luni pe 13 aprilie, desi a fost arestat, imediat, la ora 18h30, el este pus in libertate de catre PJ (Politia Judiciara), pentru ca acesta nu a avut niciun fel de contact cu evadatul in ziua respectiva.
Un alt apropiat al acestuia, T. Y.,  este interpelat si el in cursul serii, conform comunicatului Procurorului Republicii de Lille Frédéric Fèvre, insa in urma interogatoriului si acesta este eliberat pentru ca nu putea fi inculpat de complicitate la evadarea multirecidivstului Faïd Redoine, specializat in jafuri armate, supranumit ″Le Doc″ (Doctorul, dar si ″Creierul″, ″Scriitorul″, ″Chelul″, etc.).
Dupa un an de ancheta, pana in vara anului 2011, BC (Brigada Criminala), BRB (Brigada de Reprimare al Bandistmului) si PP (Prefectura de Politie) Paris, aresteaza 27 de persoane cu varste cuprinse intre 25-60 de ani, suspectate ca ar fi participat la operatiunea criminala (jaful armat) de la Villiers sur Marne, respectiv, la fuziada (schimb violent de focuri de arma) pe A4, in ziua de 20 mai (in care Aurélie Fouquet, o polisita municipala, mama unui copil de un an si jumatate, si-a pierdut viata), printre care si multirecidivistul Redoine Faïd, co-autorul cartii ″Des cités au grand banditisme″, (cu Jérôme Pierrat, Jurnalist, aparuta la Editura ″La Manufacture des livres″, octombrie 2010), o lucrare autobiografica (despre activitatea sa criminala) si care, ulterior, s-ar fi reconvertit in Cadru Comercial al unei firme pariziene, ca o ″dovada″ a reinsertiunii sale in societatea civila.
Originar din cartierul Guynemer la Creil (Departamentul Oise, Regiunea administrativa Picardie, nordul Frantei) in 1972 si pus in libertate conditionata sub control judiciar in 2009 din Inchisoarea Fresnes (Regiunea pariziana), dupa ispasirea unei detentii criminale de peste zece ani (din cei cei 20 solictati de catre Ministerul Public si 18 la care a fost condamnat in 2003 de catre Juriul Popular Oise, pedeapsa redusa la 12 ani de catre Curtea de Apel Amiens) pentru bracaje (jafuri armate) de banci, societati comerciale cu sechestrari de persoane, comise intre 1995-1998, in regiunea pariziana, Redoine Faïd este considerat, de catre Editura propriei sale carti, unul dintre ″starurile″ noului banditism francez (un ″aristocrat al bracajelor de banci″, un ″borfas intelectualmente supradotat, carismatic, si gentelman″, care se inspira din filmele americane cu gangsteri), nascut si format nu la Paris (intra-muros), ci extra-muros (in regiunea metropolitana pariziana).
Arestat la Villeneuve d’Ascq (Regiunea urbana Lille) pe 28 iunie 2011 (pentru violarea libertatii conditionate de control judiciar) de catre DIPJ Lille (Directia Iteregionala a Politiei Judiciare) si inculpat din nou in alte dosare criminale de jaf armat: un furgon blindat la Arras (Regiuna urbana Lille) in martie si tentaiva de bracaj de la Villiers sur Marne (al unui furgon blindat care transporta 10M€ catre Banca Nationala a Frantei), pe 20 mai 2010, respeciv, fuziada (schimb violent de focuri de arma) pe A4, el este incarcerat la Lille-Sequedin, de unde evadeaza pe 13 mai a.c.
Dupa 46 de zile de cavala (fuga, sustragere de la arestare in timpul unui mandat), el este recuperat de catre AP (Administratia Penitenciarelor) dupa retinerea lui, miercuri pe 29 mai, la ora 03h00 in Pontault-Combault (Departamentul Seine et Marne, Regiunea pariziana, nu departe de cimitirul in care presupusa sa victima Aurélie Fouquet este inmormantata), aproape de un drum national (intre un restaurant si un magazin de pise de motocicleta), intr-o zona industriala, in compania unui prieten in varsta de 29 de, ani (R. T.), cunoscut serviciilor de politie, inarmati amandoi cu pistoale automate si ″numai″ cateva mii de euro!) in Hotelul Bed & Breakfeast, unde cei doi au ajuns sambata seara, pe 25 mai si au platit in avans pentru patru nopti de sedere.
In timpul cavalei si a arestarii sale, Redoine Faïd, purta peruca, barba si ochelari!
Cum insa, in privinta prezentei lui la locul crimelor care îi sunt reprosate ar exista indoieli, conform avocatului sau Jean-Louis Pelletier (renumit pentru apararea marilor reaufacatori-legendari, printre care si celebrul Jacques Mesrine, ″Inamicul bublic nr.1″, a se vedea si articolul autorului consacrat acestuia: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-mesrine.html) „El nu are niciun motiv sa se predea (daca se preda isi asuma un risc!), pentru ca datorita trecutului sau el este presupus vinovat, iat Justitiei îi trebuie, intocmai, un vinovat ideal, pe care sa-l condamne si sa claesze dosarul”!
Primul jaf armat il comite in 1990 la Banca „Credit du Nord”, pe cand avea 18 ani si era in ultimul an la Liceul Jean Rostand de Chantilly (Departamentul Oise), pentru ca pe 20 decembrie 1995, cu ocazia unui jaf la Creil, sa sechestreze Directorul Bancii BNP cu toata familia acestuia.
Pe 25 ianuarie 1996 cu un comando format din opt oameni cagulati jefuieste o societate de Informatica la Créteil (pierdere 4MFfr=61.000€ pe atunci, azi aproape 200.000€PPA) luand ostatec girantul societatii, iar pe 18 aprilie 1996, la Evry bracheaza o alta societate de Informatica cu luare de ostatici, pe care îi elibereaza inainte de a dispare, pentru ca pe 28 decembrie la Creil, sa jefuiascca un magazin ″Le Mutant″ cu sechestrarea patronului societatii.
Pe 18 februarie 1997, jefuieste Magazinul de Bijuterii al lui Yves Platroz, pe care il sechestreaza impreuna cu sotia acestuia, iar pe 3 iulie 1997 la Villepeinte cu un comando format din sapte oameni, pe care il dirija, sa atace un furgon blindat al Societatii Ardial si sa dispara cu 412.000€.
In 1998, in Elvetia, in urma unui jaf, ia ostatec un politist, pe care il elibereaza inainte de a dispare in Germania, de unde cu prietena lui Sarah (de religie mozaica!), pleaca cu in Israel si invata limba, respectivi, explozivii.
Este arestat in preajma anului nou, pe 30 decembrie.
Apartinand unei familii algeriene (numeroase, cu zece copii), cu trei decenii de delincventa la activ, in care, in majoritatea cazurilor si-a riscat viata, privat de liberate timp de peste un deceniu, acumuland peste patru decenii de recluziune criminala in cinci condamnari, gratie contopirii pedepselor, el este pus in libertate conditionata sub control judiciar in 2009.
Conform legislatiei in vigoare el urma sa se supuna restrictiilor impuse de catre acesta, pana in 2012, la executarea integrala a pedepsei. la care l-a Condamnat Curtea de Apel Amiens (Juriul Popular al Departamentului Somme, Regiunea administrativa Picardie).
„Debutul” sau in materie de infractionalitate are insa loc mult mai devreme: la sase ani cand incepe sa fure (cu regularitate) din Magazinul Cora, iar la 12 stia deja ca va deveni o figura emblematica al merului banditism francez, demn de inaintasii sai: Spaggiari, Mesrine, Besse, etc., care si ei la randul lor au fost raufacatori-intelectuali, povestind in cartile lor publicate activitatile lor criminale, precum si vietile lor in afara legii. (Albert Spaggiari: Faut pas rire avec les barbares-1977, Les Égouts du paradis-1978, Le Journal d'une truffe-1983; Jacques  Mesrine: L’instinct de la mort-1977, Coupable d’être innocent-1979)
Si istoria lui Redoine Faïd, nu se opreste aici.
In sfarsit, evadarea acestuia care nu a durat decat 30 de minute, „debuteaza”, sambata pe 13 aprilie, la ora 08h30, cand acesta se prezinta la Parloir (blindat de exploziv si cu un pistol) si trage un foc de arma in aer (ca avertisment), dupa care indreapta teava pistolului catre un supraveghetor aflat in proximitatea lui.
Luandu-l ostatec cu inca patru gardieni, se indreapta cu ei catre iesirea din institutia penitenciara, iar in drum spre poarta (unde il elibereaza pe primul sau ostatec), arunca in aer cele patru usi interioare metalice (blindate), aflate in calea libertatii sale, dupa care escaladeaza cu ei o colina pentru a ajunge la un pod din apropierea inchisorii, unde il asteapta complicele.
Trei dintre cei patru ostatici sunt eliberati, iar Faïd cu cel de-al patrulea se urca in masina complicelui sau indreptandu-se catre Est pe austostrada A25.
Dupa scurt timp, la Ronchin (in partea nordica a regiunii urbane a Metropolei Lille), ei schimba vehiculul cu cel de-al doilea (incendiindu-l pe primul), il elibereaza pe gardianul ramas cu ei si dispar in natura, fara urma, pe DN41.
Evadare spectaculoasa, fara „complicatii” (care decurge conform planului elaborat!), intr-un interval de timp suficient de scurt pentru ca evadatul sa poata fi localizat sau pentru o eventuala interventie, in timp util, al ERIS-ului.
O evadare care creaza un haos in Babilona de la Sequedin si pune intr-o mare dificultate atat cei 220 de gardieni care lucreaza in institutie cat si conducerea ei.
Luata prin surprindere, ea nu are nici macar posibilitatea de a reactiona coerent.
In timp ce aceasta anunta vestea PJ-ului (Politia Judiciara) de Lille si OCLCO-ului (Oficiul Central de Lupta contra Crimei Organizate), Etienne Dobremetz, de la Sindicatul Penitenciar UFAP-UNSA, vorbeste de cinci porti explodate si de eliberare a ostaticilor intr-o alta ordine: unul la iesirea din inchisoare si inca unul la pod, inainte de urca in prima masina al complicelui care il astepta, pentru ca ceilalti doi sa fie eliberati dupa incendierea primei masini si urcarea in cea de a doua masina, la nivelul DN 41.
Procurorul Republicii de Lille Frédéric Fèvre, din alte surse, in comunicatul sau de presa vorbeste de cinci ostatici luati cu el, din care ar fi fost eliberati patru, inainte de urcarea evadatului in prima masina.
In ceea ce priveste, introducerea explozivului in institutie, el sustine ca ar fi fost facuta de sora evadatului in niste batiste mici, admise la Parloir, in dimineata zilei de sambata, inainte de vizita fratelui acestuia.
Ori, acesta a venit la Parloir la ora 08h30, adica la prima ora!
In plus, durata unui Parloir este de 0h45 (unul singur/saptamana pentru detinut-condamnat si 3 pentru detinut-prevenit).
Intre timp Sindicatul FO Penitenciar, solicita demisia Directorului AP (Administratiei Penitenciare), precum si al Ministrului de Interne, mentionand ca la Sequedin nu exista conditii suficient de adaptate pentru asigurarea detentiei unui raufacator-criminal de talia lui Redoine Faïd, ceea ce disculpa in totalitate personalul penitenciar.
Cu toate ca aceasta institutie penitenciara il gazduieste si pe Antonio Ferrara (cunoscut ca ″Le Roi de la Belle″, ″Nino″, etc.), un alt mare expert in jafuri armate si in matrie de evadari (tot cu arme de foc si explozivi), o alta figura emblematica si legendara al marelui banditism francez, care nu a evadat de aici! (A se vedea si articolul autorului consacrat acestuia: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/02/affaire-ferrara.html).
Nascut in 1973 in Italia (la Cassino, in rgiunea metropolitana a Romei), provenind tot dintr-o familie numeroasa (cu sase copii) care imigreaza in Franta (Choisy le Roi, Regiunea urbana pariziana) in 1983, Ferrara debuteaza in delincventa  la varsta de 18 ani, tot in Parisul extra-muros (ca si Redoine Faïd), dupa ce abandoneaza scoala la varsta de 16 ani.
Inscris in FNGB (Fisierul National al Marelui Bandistm) francez incepand din 1995 pentru o serie de bracaje (jafuri armate) comise in anii 90 si o tentativa de asasinat in 1996, el este arestat pe 13 iulie 2002 dupa patru ani de cavala (sustragere de la mandatul de arestare) si este incarcerat la Inchisoarea Fresnes-MA (Maison d’Arrêt -DISPP, Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana, una dintre cele trei mari si celebre inchisori pariziene, alaturi de MA-Felury Mérogis si MA-La Santé, construit intre 1895-1898, cand esta data in folosinta, 1651 locuri; ea contine si CNO-Centrul National de Orientare/Evaluare ai detinutilor creat in 1985, respectiv, EPSNF-Institutia Publica de Sanatate Nationala, instalata in Infirmeria inchisorii).
Pe 12 martie 2003, el evedeaza intr-un mod spectaculos (gratie telefonului mobil cu care era inzestrat si a unui plan meticulos pus la punct), ceea ce il va mentine pe primele louri in Topul 10 al celor mai spectaculoase evadari, cel putin din MCF.
Noaptea in jurul orei 04h00, un Comando format din complicii sai creaza o diversiune intr-un Parking nu departe de inchisoare (incediind o serie de masini, pentru a atrage politistii si pompierii din zona la fata locului), in timp ce el refuzind in ziua precedeanta sa fie perchezitionat dupa iesirea de la Parloir, este pedepsit si transferat in QD (Cartierul Disciplinar), aflat in fundul inchisorii, aproape de poarta din spate a institutiei.
In acest timp, unii dintre membri Comandoului ataca cu pusti de asalt AK-47 miradoarele (foisoarele, punctele de veghe ale inchisorii), iar ceilalti cu exploziv si lansatoare de rachete, arunca in aer cele doua porti blindate care il separa pe Ferrara de exterior (poarta QD si poarta de acces din spate, in inchisoare, din exterior).
Simultan, acesta, cu explozivul si cu pistolul pe care le avea ″in dotare″ (cu sau fara complicitatea gardienilor), arunca in aer poarta celulei sale si este recuperat in exterior de catre un vehicul la bordul caruia se aflau complicii sai, cu care dispare in sudul Frantei.
In cursul lunii urmatoare 14 dintre complicii sai sunt arestati de catre OCRB (Oficiul Central pentru Reprimarea Banditismului) si BRB (Brigada de Reprimare al Banditismului), care il aresteaza si pe el, pe 10 iulie, in sectorul XII la Paris la Cafeneaua Peanut’s Café din strada Bercy nr.102 (in compania altori doi celebri raufacatori ale caror nume este legat de marele banditism : Malek Bouabbas si Hamid Hakkar, in cavala din 1998 dupa evadarea lui de la Inchisoare Villepeinte din Regiunea pariziana).
Incarcerat la Inchisoarea Fleury Mérogis-MA (Maison d’Arrêt-DISPP, Departamentul Essonne, Regiunea pariziana, un complex penitenciar atat pentru barbati, cat si pentru femei, respectiv, minori,  construit intre 1964-1968, cand este dat in folosinta, pe un teren de 12 ha, unul dintre cele trei mari si importante inchisori ale regiunii pariziene si unul dintre cele mai mari din Europa, 2855 locuri) el este inculpat, in sfarsit cu capetele de acuzare : jaf armat (bracaj) cu sechestrare de persoane, tentaiva de asasinat, evadare cu utilizare de arma si exploziv, infractiune la legislatia armelor, complicitate la omucidere voluntara, respectiv, cu premeditare contra functionarilor Ministerului de Interne (politisti de la OCRB si BERB) si al Justitiei (gardieni ai inchisorii), distrugere de bunuri materiale cu exploziv in banda organizata, asociere de raufacatori, port si transport ilegala de arma de categoria I si detinere de documente administrative false, Antonio Ferrara-El Nino (″Le Roi de la Belle″…evasion !), incepe sa fie judecat, simultan, in mai multe dosare criminale incepand cu 2006.
Clasat un DPS (Detinut de supravegheat cu prioritate), celula lui este schimbata periodic, fara preavizul AP.
Si iata si surpriza.
In primul sau proces deschis pe 6 februarie 2006, in fata Juriului Popular Val de Marne (regiunea urbana pariziana), inculpat pentru jaful armat cu sechestrarea a 25 de persoane comis la Centrul Postal din Joinville le Pont (Paris extra-muros), cu complicitatea lui Bilel Moudjin, desi Ministerul Public solicta contra lui 20 de ani de recluziune criminala, el este condamnat pe 9 februarie de catre Curtea cu Jurati la numai 15 ani, pentru ca in apel, Juriul Popular de la Paris, sa-l achite in acest dosar, pe 16 mai 2012, avand in vedere faptul ca probele materiale contra lui erau putin fiabile !
Din contra, aceasi Curte cu Jurati, pe 22 decembrie 2006, il condamna pe acesta (cu Joseph Menconi, o alta figura remarcabila al jafului armat) pentru bracajul furgonului blindat Brink’s pe 26 decembrie 2000 la Gentilly (Paris extra-muros), la 11 ani de detentie criminala, cu toate ca cei doi inculpati pe intregul parcurs al procesului, deschis pe 17 noiembrie, au negat participarea lor la aceasta operatiune criminala.
Pe 9 aprilie 2009, lui Ferrara îi surade din nou norocul : in apel, Juriul Popular Evry (regiunea urbana pariziana), il achita si in acest dosar criminal !
Gratie avocatului sau Lionel Moroni, ″El Nino″ este achitat pe 10 decembrie 2009 (cu cei opt co-inculpati) si in Dosarul jafului armat comis contra furgonul blindat al Societatii Valiance la Toulouse (Cartierul Minimes), unde un Comando format dintr-o duzina de persoane cagulate, echipate cu arme de razboi: Kalasnikov si  Famas (arma automatica de asalat 5,56mm, de origine franceza, fabricata la Saint Etienne, pentru Ministerul Apararii Nationale din 1973) l-a atacat pe acesta, dupa ce a parasit sediul Banque de France (Banca Nationala a Frantei).
In schimb, pentru evadarea sa spectaculoasa de la Fresnes (fara precednt !), la proseul sau in fata Juriului Popular Val de Marne (la care el nu era prezent !), in noaptea de 14 catre 15 decembrie 2008, Ministreul Public solicita contra lui, 20 de ani de recluziune criminala.
Mai multi complici ai sai sunt prezenti la proces, printre care si un gardian al inchisorii, care a fost condamnat si el la 12 ani de recluziune criminala.
Daca acestia sunt condamnati la pedepse de ordinul anilor, El Nino, este condamnat la numai 17 ani de recluziune criminala, iar avocatul lui Karim Achoui, care l-a aparat in procesele sale anterioare, la sapte ani de detentie criminala, pentru complicitate la evadarea lui.
Insa, cum ″Le Roi de la Belle″, este un raufacator norocos, in apel pedeapsa lui se va reduce la numai 11 ani iar fostul sau avocat, Achoui, va fi achitat !
Plasat inca din 2003, dupa arestarea lui, in QI (Cartier de Izolare), el ramane la MA-Felury Mérogis pana pe 19 decembrie 2009, cand este transferat la MA Sequedin-Lille), fiind cel mai izolat si cel mai supravegheat dintre cei 430 DPS al MCF, orice miscare a lui fiind monitorizata de catre o unitate speciala de interventie ERIS, echipata cu pistoale automate, cu vesta antiglont si pistoale Taser.
Ceea ce este remarcabil in cazul lui Ferrara, cert, unul dintre marii raufacatori-legendari (specializat in jafuri armate cu arme de razboi), este faptul ca daca el n-ar fi evadat, fiind achitat in toate procesele care i-au fost intentate de catre Ministerul Public, era bun de despagubit (pentru dauna materiale si morale) de catre Statul francez, putand fi considerat de catre Justitie ca victima a trei grave erori judiciare, fara precedent in istoria criminala a Frantei.
In felul acesta, ar fi putut pe buna dreptate, hartui CNRD (Comisia Nationala de Reparare a Detentiilor) pentru indemnizarea unui deceniu de detentie criminala.
In schimb, este foarte probabil, ca n-ar fi devint celebru, n-ar fi devenit o legenda in istoria criminala a Frantei.
Ar fi ramas ″El Nino″ (datorita taliei mici) si atat!
Nicidecum ″Le Roi de la belle″…evasion ! (Regele frumoasei evadari)
In sfarsit, revenind la evadarea lui Faïd, aceasta are loc si intr-un moment neprielnic atat pentru el cat si pentru AP, pentru ca doi detinuti: Cristophe Khider (41 de ani) si Omar Top El Hadj (34 de ani, un alt autor de carte : ″Condamné a vivre″, ca si Spaggiari, Mesrine sau Faïd si care ar prefera sa moara decat sa fie incarcerat!) compar in fata Juriului Popular Rhones (Lyon) pentru evadarea lor in 2009 din Inchisoarea Moulins-Yzeure-MC (Maison Centrale-DISP Lyon, 272 locuri, 17ha, deschis din 1983, Departamentul Allier, Regiunea administrativa Auvergne, in centrul Frantei, considerata cea mai sigura din Europa), insotita de o cavala de 36 de ore, cu complicitatea a doua femei : Sylvie Piciotti, sotia lui Khider si prietena ei Nadia Kabouche (care au introdus in insitutia penitenciara, tot explozivi si arme de foc), luand ostatici doi gradieni, pe care dupa parasirea institutiei penitenciare i-au eliberat.
In urma unui proces care a durat trei saptamani, joi pe 18 aprilie, cei doi au fost condamnati la Lyon de catre Juriul Popular Rhone (Curte cu Jurati: 3 magistrati si 6 persoane alese la intamplare de pe listele electorale), in urma unei deliberari care a durat cinci ore, la 15 ani de recluziune criminala, in timp ce, Avocatul general al acuzarii, Jacqueline Dufournet, reprezentand  Ministerul Public, solicita contra lor, chiar mai mult:  20-22 de ani, respectiv, 18-20 de ani.
Sylvie Piciotti si prietena ei, Nadia Kabouche, purtatoare de tije metalice in corp, sotia unui alt detinut, Eugène Baeb, au fost si ele condamnate la 5 ani de inchisoare.
Revenind acum la Faïd, mentionam aici ca in fuziada (schimb violent de focuri de arme) pe A4 dintre poltisti si Comandoul implicat in jaful armat comis la Villiers sur Marne pe 20 mai 2010, la care ar fi participat si acesta, un numar impresionant de persoane au fost arestate si cercetate de atunci.
Dupa arestarea masiva din 11 iauarie 2011 (de 27 de persoane, dintre care numai una a fost inculpata ca ar fi fost membru al Comandoului), marti, pe 7 iunie 2011, cinci alte noi interpelari au avut loc.
Dintre ei, anchetatorii il retin numai pe Malek Kider, un raufacator de mare anvergura, care putea fi si el un membru al Comandoului.
In concluzie, nu exista nicio dovada materiala certa in privinta faptului ca  Redoine Faïd ar fi facut parte din acel Comando care pe 20 mai la Villiers sur Marne ar fi atacat furgonul blindat care transporta la Banca Nationala Franceza (BNF) 10 M€, de unde vine si scepticismul avocatului sau Jean-Louis Pelletier, privind acuzarea acestuia pentru moartea politistei municipale Aurélie Fouquet, unul dintre cei 18.000 de agenti municipali in Val de Marne, plasati sub autoritatea primarilor, a caror interventie in operatiunile criminale de mare amploare, este, oarecum, limitata.
Pentru arestarea fugitivului (care ulterior a fost incarcerat la MA-Fleury Mérogis) conform Directorului General al DCPJ (Directia Centrala a Politiei Judiciare), Christian Lothion, PN (Politia Nationala) franceza a pus la punct un plan minutios, respectiv, strict secret de actiune, mobilizand pe langa politistii de la BRI (Brigada Rapida de Interventie-Brigada de Cautare si Interventie), respectiv, OCLCO (Oficiul Central de Lupta contra Crimei Organizate) si pe cei de la BNRF (Brigada Nationala de Cautare a Fugitivilor) din cadrul ei, care a condus numai dupa sase saptamani la arestarea acestuia (prin intermediul complicelui sau, pus sub urmarie de catre cei de la BRI), motiv pentru care el a si fost felicitat, in direct, de catre Manuel Walls, Ministrul de Interne.
Aceasta fuga, ce-a de-a treia, a lui Redoine Faïd, a fost si cea mai scurta.
El a mai fost dat in UG (Urmarie Generala) si intre 1995-1998, insa din Elvetia reuseste sa pleace in Israel cu prietena lui Sarah, fiind arestat numai pe 13 iulie 2002, dupoa revenirea sa in Franta cand este incarcerat la MA-Fresnes (regiunea urbana pariziana).
A doua sustragere a lui de la arestare a durat din ianuarie 2011, cand este pus sub UG si pana pe 28 iunie 2011 cand este arestat la Vilneuve d’Ascq si est incarcerat la Sequedin-Lille.
Pierre Fourniaud, editorul cartii sale era sigur ca el nu va pleca in Algeria pentru a se ascunde, ci din contra, era ferm convins ca el va ramane chiar in Parisul extra-muros (unde s-a nascut, unde s-a format ca rufacator) si pe care il cunoste foarte bine, fiind si locul unde a reusit sa se sustraga mandatului sau de arestare si in perioada 1995-1998.
In plus, ca relua si activitatea sa de infractor-criminal, pentru ca Faïd, nu este un amator, ci un criminal profesionist.
Asta in conditiile in care, intr-o asemenea situatie, cel mai indicat este disparitia in strainatate si ruperea tuturor relatiilor cu familia si apropiatii.
Astazi, la MA-Flery Mérogis, in asteptarea procesului sau legat de evadarea lui, Redoine Faïd, ca DPS, ″benefiaza″ de acelasi regim de detentie si supraveghere ca si celebrul Antonio Ferrara (El Nino), iar in cazul incercarii unei noi evadari, conform celor spuse de catre Procurorul Republicii de Lille, el risca inchisoarea pe viata.
Nu stiu insa, in ce masura Faïd se teme de o asemenea amenintare si eventual, chiar si de o pedeapsa.
Pentru ca, din informatiile pe care le detinem din MCF, se pare ca fugitivul, pe vremea cand era incarcerat la MA-Fresnes (dupa arestarea lui pe 13 iulie 2003), ar fi incercat sa se apropie de figuri remarcabile ale marelui banditism si sa mituiasca gardieni pentru organizarea unei evadari.
In timpul unei promnade cotidiene, el ar fi cerut unuia sa ia legatura su sotia sa (azi divortat de ea si avocatul careia a precizat intr-un comunicat ca nu are nicio legatura cu evadarea lui !) fara sa-i spuna despre ce ar fi vorba, propunand, in schimb, acestuia o suma importanta de bani.
Acesta fiind ″incoruptibil″, isi anunta superiorii, care decid transferul lui Faïd la MA-Flery Mérogis.
Mentionam aici ca, asemenea incercari, Faïd, care inainte de arestarea lui pe 28 iunie 2011, spunea ca ducea „un vie de merde” (o viata de rahat), ar mai fi facut si la MA-Flery Mérogis, insa fara niciun rezultat.
Faptul ca planurile lui de coruptie au esuat atunci poate fi legat si de ideea ca in mediul criminal, in ciuda ″realizarilor″ sale remarcabile, el nu era considerat la nivelul membrilor marilor organizatii criminale ″sudiste″ franeze de talia Clanurilor Corsicane sau cele din Marsilia, celebre si recunoscute ca ″elitiste″ in lumea marelui bandistism.
Chiar daca dupa arestarea lui pe 28 iunie 2011 la Villeneuve d’Ascq, fiind incarcerat el la Sequedin-Lille, in sfarsit, pe 13 aprilie 2013, isi realizaza si el, visul sau suprem (considerat ″un act de razboi″ de catre AP !): o evadarea spectaculoasa ca in filmele cu gangsteri, avand ca sursa de inspiratie  "Heat" de Michael Mann, cu Robert de Niro in rolul raufacatorului-criminal.
Nu este exclus insa ca insuccesul sau la MA-Fresnes si MA-Flery Mérogis sa fi transformat in succes la Lille-Sequedin, avand in vedere faptul ca ancheta evadarii lui este in curs la Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instata) Lille, sub supravegherea directa al Procurorului Republicii de Lille, Frédéric Fèvre.
Cu atat mai mult cu cat, toti apropiatii sai, un frate si o sora de-al lui care il vizitau regulat in inchisoare (si care au fost banuti de catre personalul penitenciar, la inceput), au fost exclusi dintre complici, ca de altfel si fosta sa sotie si alti prieteni cu care el se intalnea la Parloir.
In incheiere, mentionam ca MCF de-a lungul timpului, a cunoscut si alte spectaculoase evadari, in afara de cele ale lui El Nino (Ferrara), Doc (Faïd) sau Khider si El Hadj, care au evadat, in primul rand, gratie telefonului mobil ″cu care ploua″ in inchisorile franceze, iar in al doilea rand, explozivului si armelor de foc care, dupa cum am vazut, pot fi introduse in MCF, fara mari dificultati, chiar si astazi, fie indirect, prin Parloir (cu sau fara acordul gardienilor), fie in direct, cu sprijinul personalului penitenciar corupt, care ar geme in MCF !

NOTA

Articolul pe Investigatie-Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html
Articolul original in format PDF
In%20umbra%20vietii%20%28Partea%20II%29.%20Evadari%20spectaculoase%...
Anexa: Evadarea lui Khider si El Dadj
Anexa.%20Evadaea%20lui%20%20Khider%20si%20El%20Hadj%20%28Revista%20...

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019