Despre „Legea închisorii în avans”
În acest articol este vorba de „un pamflet la modul serios” sau „despre realitatea ca pamflet”, tipic oropsitului popor român, care a știut să facă haz de necaz, într-un râsu’- plânsu’.
Doamne ocroteşte-i pe români ! „Căci poporul ştie că nelegiuirile politicienilor, ale parlamentarilor şi ale guvernanţilor sunt multe şi că păcatele lor sunt fără număr: sunt corupţi, jefuiesc banii publici, asupresc pe cei drepţi, şi calcă în picioare drepturile săracilor”.
Pentru România se pune, la modul serios, din 1990 şi până în prezent, şi următoarea problemă: dacă numărul parlamentarilor şi al guvernanţilor, corupţii şi arestaţi, este tot mai mare, cum va mai funcţiona Parlamentul şi Guvernul, cine mai conduce ţara?
România riscă să nu mai fie condusă de un Parlament şi de un Guvern în formaţie completă din cauză că numeroşi membrii ai acestora sunt cercetați penal, au dosare penale, sunt condamnaţi la închisoare.
Pentru ca activitatea Parlamentului şi a Guvernului să nu mai fie întreruptă de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), considerăm că trebuie să se emită „Lege închisorii în avans”, prin care să se prevadă „închisoarea în avans”, ca o condiţie obligatorie de îndeplinit de către candidaţii pentru Parlament şi de către pretendenţii pentru ocuparea unor posturi/funcții în Guvern și în cele mai importante instituţii ale statului.
Mai precis, atât candidaţii pentru Parlament, cât şi pretendenţii la ocuparea unui post în Guvern, vor trebui să prezinte un „certificat de conformitate a efectuării închisorii în avans”, închisoare care ar putea fi calculată ca medie a condamnărilor parlamentarilor şi a guvernanţilor din ultimii 5 sau 10 ani anteriori adoptării acestei legi.
Pentru parlamentarii şi guvernanţii „de excepţie”, care îşi îndeplinesc mandatul fără să fi săvârşit vreo faptă infracţională, legea trebuie să prevadă:
1) compensarea, la cerere, a închisorii efectuate în avans cu media veniturilor lunare calculate pe perioada ocupării postului în Parlament şi, respectiv, în Guvern, cu un spor de 50%;
2) dreptul de a candida la orice funcţie publică, şi de câte ori vor, fără să mai prezinte „certificatul de conformitate a efectuării închisorii în avans”.
Pentru parlamentarii şi guvernanţii la care se constată săvârşirea, pe timpul mandatului, a primei fapte infracţionale (care trebuie să fie şi ultima), legea trebuie să prevadă:
1) pentru cei la care condamnarea este mai mare decât durata închisorii efectuate în avans, diferenţa de închisoare se va efectua imediat, cu un „spor” de 50%;
2) pentru cei la care condamnarea este mai mică decât durata închisorii efectuate în avans, mandatul va înceta imediat, fără niciun drept la compensare pentru diferenţa de închisoare;
3) aceştia nu mai au dreptul să mai candideze, niciodată, la nicio funcţie publică.
Acestea sunt numai principiile de bază care trebuie avute în vedere la elaborarea „Legii închisorii în avans”, forma şi conţinutul acesteia urmând a fi elaborate în conformitate cu Normele de tehnică legislativă. Asemenea reglementări ar putea să existe numai într-o țară în care majoritatea o constituie oamenii cinstiți și dedicați muncii (asidui).
Dar, într-o țară în care, de zeci de ani, s-a promovat cultul lenei și al posibilității traiului fără muncă, sau cu muncă din ce în ce mai puțină, dar pe bani cât mai mulți, s-a ajuns la o guverne a cleptocraţíei, respectiv la un sistem de guvernământ al Inaptocraţiei, fapt pentru care nu mai este posibilă o „Lege a închisorii în avans.”
„Cleptocraţía este un Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează”. (Conform DEX).
„Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi cu servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi a muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d'Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).
„Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură, dar când stăpâne cei răi, poporul geme“. (VT/C20. Proverbele 29.2). Și poporul geme … și geme … și geme …!!! (poporul cu sensul de oamenii cinstiți și dedicați muncii asidui, care, după 1990, se află în continuă scădere).
„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”
(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).