Strategia politică, ilogică și păgubitoare, cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin
„Împotriva prostiei, Dumnezeu însuşi este neputincios.”. (Proverb evreiesc).
„În politică, prostia nu e un handicap”. (Napoleon Bonaparte).
Dezbaterile cu privire la modalitatea de alegere a primarilor (și nu numai a acestora), într-un tur de scrutin sau în două, se poartă de 30 de ani.
Se disting două tabere: tabăra „A” cu politicienii care susțin alegerea primarilor într-un singur tur, și tabăra „B” cu politicienii care susțin alegerea primarilor în două tururi.
Printre argumentele contra alegerii primarilor într-un singur tur se remarcă și cel conform căruia alegerea într-un singur tur ridică probleme de reprezentativitate în sensul că un primar ales într-un singur tur cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat o majoritate a voturilor în turul doi.
Altfel exprimat, un primar ales într-un singur tur cu, spre exemplu, 40% din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat cu 52% din voturile exprimate în turul doi.
Un asemenea raţionament este greşit, atât din punct de vedere al realităţilor practice, cât și logicii matematice, aşa după cum rezultă și din următorul exemplu, care exprimă numeroasele cazuri care au avut loc cu ocazia alegerilor în două tururi de scrutin, indiferent pentru ce au fost organizate acestea.
Se ia ca exemplu comuna Lacra, în care există 1.000 de cetăţeni cu drept de vot.
Exemplul 1, cu alegerea primarului într-un singur tur.
S-au înscris 7 candidaţi.
La alegeri au participat 600 de cetăţeni, respectiv 60% din cei 1.000 de cetăţeni cu drept de vot.
Candidatul de pe locul întâi a obţinut 240 de voturi, respectiv 40%, iar candidatul de pe locul doi a obţinut 210 de voturi, respectiv 35%.
Politicienii din tabăra „B” contestă un asemenea sistem de vot pe motiv că primarul a fost ales cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate (de 300), fapt pentru care are mai puțină legitimitate în comunitate decât în cazul în care primarul care ar fi câștigat o majoritate din voturile exprimate în turul doi.
Exemplul 2, cu alegerea primarului în două tururi.
La turul întâi situaţia s-a prezentat astfel:
S-au înscris 7 candidaţi.
La alegeri au participat 600 de cetăţeni, respectiv 60% din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot, de 1.000.
Candidatul de pe locul întâi a obţinut 240 de voturi, respectiv 40%, iar candidatul de pe locul doi a obţinut 210 de voturi, respectiv 35%.
La turul doi situaţia s-a prezentat astfel între cei doi candidaţi:
La alegeri au participat 450 de cetăţeni, respectiv 45% din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot, de 1.000.
Candidatul de pe locul întâi a obţinut 234 de voturi, respectiv 52%, iar candidatul de pe locul doi a obţinut 216 de voturi, respectiv 48%.
Întrebare: primarul ales în turul doi, cu 234 de voturi, are mai multă legitimitate decât în cazul în care ar fi fost ales în cadrul unui singur tur de scrutin cu 240 de voturi ?
Desigur că NU.
Cum „Cea mai înaltă formă a gândirii pure există în matematică”. (Platon), aceste adevăruri nu pot fi contrazise.
În plus, mai trebuie avut în vedere și faptul, deosebit de important, că un al doilea tur de scrutin, indiferent pentru ce este organizat, generează numeroase și însemnate cheltuieli și neajunsuri în întreaga societate.
Dar cum „În politică, orice gloabă îşi poate da aere de pur-sânge”. (Vasile Ghica), mai important pentru numeroşi politicieni este faptul că „Schimbare politică, alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu)., fără să le pese de faptul că „Proștii mor, dar prostia rămâne”. (Ion Luca Caragiale).