Presedintele Partiei Neamului Românesc, cel mai important partid românesc din Serbia, reactionează la atacurile presei sârbe la adresa românilor/vlahilor din Timoc si a României
Într-o scrisoare deschisă adresată redacției ziarului sârb "Telegraf", Ministerului Justiției de la Belgrad, Misiunii OSCE în Serbia, Cancelariei pentru drepturile omului şi minirotăţiilor, Delegației UE în Serbia, Ministerului de Externe al României și Ambasadei României la Belgrad, Președintele partidului Partia Neamului Românesc (fostul PDRS-Partia Democrata a Românilor din Serbia), dr. Predrag Balașevic, denunță atacurile presei sârbe
la adresa românilor/vlahilor din Timoc și la adresa României, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.
„România este acuzată de încercarea de "însuşire a minorităţii rumâneşti." Se ignoră faptul că populația românească a dispărut printr-o mişcare de condei după cel de-al doilea război mondial, când această populație din estul Serbiei, pur și simplu nu mai este înregistrată la recensământ ca populaţie de naţionalitate română, așa cum a fost cazul înainte, ci s-a introdus la recensământ categoria cu denumirea de "Vlasi (Rumâni)". Prin urmare, chiar dacă această minoritate până în anii cincizeci ai veacului trecut de facto a fost minoritate etnică română. Prin al cărui merit a încetat aşa deodată să mai existe? Şi ce este atât de controversat faptul că țara mamă, în acest caz România, pune această întrebare? Care pe cine, în acest caz, a "rapit" minoritatea etnică? Chiar dacă aceasta ar fi numai pe hârtie, adică pe lista de recensământ" se arată în scrisoarea deschisă a dr. Predrag Balașevic.
Romanian Global News prezintă textul integral al scrisorii:
Redacţia Telegraf
Aleksandar Sasa Jovanovic redactor şef
Ministerul Justiţiei
Gordana Stamenic-secretaru de stat
Misiunea OSCE în Serbia
Peter Burkhard-ambasador
Cancelaria pentru drepturile omului şi minirotăţiilor
Suzana Paunovic-director
Ambasada României din Belgrad
Daniel Banu ambasador
Delegaţia EU în Serbia
Michael Davenport-ambasador
Ministerul de Externe al României
Bogdan Aurescu-secretar de stat
Ne exprimăm protestul faţă de textul care a fost publicat în ziarul Telegraf, intitulat "VOR SĂ DEZMEMBREZE SERBIA: Cine sunt extremiștii din vecinătate care ne amenință?" din data de 29.11.2013.
Ca organizaţie politică a minorităţii naţionale rumâne, considerăm că textul şi fotografiile alăturate acestuia sunt foarte tendenţioase în comparaţie cu situaţia reală şi abundă de jumătăţi de adevăruri şi de neconcordanţe. Toate acestea creează o imagine negativă în raport cu anumite minorități naționale care sunt plasate împreună în același context de "acțiune negativă împotriva Serbiei". Autorul textului a neglijat că fiecare minoritate, în funcție de moştenirea sa istorică are propriile sale obiective și probleme și că minorităţile enumerate nicidecum nu le putem clasifica în presupusa forţă organizată care împreună acționează în același scop - dezmembrarea Serbiei - care, din punctul nostru de vedere, este un complet nonsens.
Textul este evident o înlocuire a tezei, scris în spiritul anilor nouăzeci, cu scopul de a acoperi problemele de "acasă", care se rezolvă în mod necorespunzător şi care de multe ori ne conduce în poziții fără de ieşire și conflicte politice inutile cu vecinii.
Din moment ce organizația noastră reprezintă interesele minorității valahe, am dori să menționăm în contextul acuzațiilor "România îi răpește pe rumâni" că acestei minorităţi naţionale îi este negat de mult timp dreptul de a se defini ca minoritate. Rumânii, în îndelungata perioadă istorică, nu au avut posibilitatea de a participa prin intermediul instituțiilor oficiale în dezvoltarea socială a Serbiei ca un colectiv, respectiv ca o minoritate etnică. În acest fel s-a ajuns la o deviere completă a identității naționale rumâne, așa că astăzi avem cazuri uimitoare unde membrii minorității rumâne se declară ca: "Sârbi cu limba maternă rumână", "Rumâni cu limba maternă sârbă" sau "sârbo- rumâni" etc. Confuzia despre identitatea lor în mod clar este creată de poziția lor în Serbia și de lipsa de posibilităţi de a-și păstra identitatea lor. Pentru aceasta, în mod evident, nu putem în nici un caz acuza țara vecină, România, poate doar pentru că nu a solicitat mai devreme ca această situație să se schimbe.
Există, de asemenea, o uimitoare teză de înlocuire atunci când acuzi România vecină că vrea să asimileze o minoritate etnică care trăieşte pe teritoriul străin, ceea ce ar fi un exemplu fără precedent în lume. Însă în realitate, neagă acuzațiile din text, deoarece suntem martori la dispariția unei părţi din identitatea rumână și la înecarea ei în sârbă şi prin aceasta devine clar în contul căruia se desfăşoară asimilarea.
De asemenea, România este acuzată în același context de încercarea de "însuşire a minorităţii rumâneşti." Se ignoră faptul că populația românească a dispărut printr-o mişcare de condei după cel de-al doilea război mondial, când această populație din estul Serbiei, pur și simplu nu mai este înregistrată la recensământ ca populaţie de naţionalitate română, așa cum a fost cazul înainte, ci s-a introdus la recensământ categoria cu denumirea de "Vlasi (Rumâni)". Prin urmare, chiar dacă această minoritate până în anii cincizeci ai veacului trecut de facto a fost minoritate etnică română. Prin al cărui merit a încetat aşa deodată să mai existe? Şi ce este atât de controversat faptul că țara mamă, în acest caz România, pune această întrebare? Care pe cine, în acest caz, a "rapit" minoritatea etnică? Chiar dacă aceasta ar fi numai pe hârtie, adică pe lista de recensământ.
Este clar că sentimentul naţional depinde de apartenenţii minorităţii manţionale însăşi, prin urmare, dacă deja o parte a minorităţii rumâne a rămas alături de identitatea sa naţională română, despre ce fel de „răpire" se vorbeşte? Cum poate vreo ţară vecină să „răpească" o parte a populaţiei care nu se află pe teritoriul ei şi asupra căreia nu are nici un fel de putere, nici instrumente de constrângere prin care ar putea eventual să o forţeze la schimbarea autodeterminări identităţii naţionale?
Pur şi simplu nu face Serbia rumânilor acest lucru pentru care este acuzată România, şi apoi, pe principiul „ţineţi hoţii" încearcă să acopere comportamentul catastrofal de mai multe decenii cu privire la problema identităţii naţionale rumână şi susţinerea drepturilor civile care rezultă din aceasta, pentru care minoritatea rumână prin astfel de comportament al Serbiei, din păcate decenii este defaforizată. Este evident că la cineva îi convine să creeze confuzie pentru a se ascunde cele spuse mai sus.
În cele din urmă, dacă relațiile dintre Serbia și România sunt bune, de-a lungul istoriei au fost și pentru care suntem cu toții mândri, cum e atuncea posibil ca România și minoritatea rumână să fie plasate într-un astfel de context negativ și să fie acuzate de acțiuni ostile, cum ar fi dezmembrarea teritorială?
Care sunt aceste partide extremiste sau extremiștii din România care cheamă la dezmembrarea Serbiei și care, concret după acest text, cu excepția titlului – nu sunt menţionate nicăieri!? Problema se reduce la „complot colectiv" a unor anumite partide, prin care practic, se dă vina pe România pentru comportamentul organizațiilor străine extremiste, pentru care în mod natural ea nu poate fi trasă la răspundere.
Textul este predominat în mod clar de convingerea că problemele minorităților din Serbia este doar o scuză pentru comportamentul partidelor menționate mai sus, dar nu şi problema reală, pe care Serbia o rezolvă prost ori o complică și mai mult prin atitudinea sa faţă de aceste probleme,în lume de mult depășite.
Minoritatea rumână, respectiv România, îşi cere doar un minimum din drepturile minorităților, respectiv tot ceea ce este constituțional și legal garantat de către Serbia, drepturi pe care și celelalte minorități le folosesc de mult timp. Contextul istoric al relaţiilor celor două ţări garantează că această problemă în nici un fel nu poate fi folosită în mod abuziv. Deci, care-i problema?
Este evident că prin acest text se doreşte să se creeze o atmosferă de frică de vecini dar și de minoritățile etnice în propria lor țară. Se încearcă să se creeze impresia că minorităţile naționale, prin definiție, nu sunt loiale, şi sunt mai loiale țării lor de origine decât propriei lor ţări. Asta este ridicol, mai ales când ne referim la minoritatea rumână. Acest tip de presiune asupra minorităților naționale au efecte profunde asupra relațiilor sociale și creează o atmosferă de intoleranță, suspiciune și teamă în comunitățile multietnice. Scopul final este, la apartenenţii minorităților naţionale, crearea unui sentiment de neliniște și vinovăție din cauza propriei sale etnii, pentru ca cererile pentru drepturile fundamentale să fie împinse în al doilea plan sau suprimate complet prin presiunea pericolului colectiv al minorităților naționale în calitate de cetățeni „nesiguri".