UK Bookmakers

Adevărul despre unirea cu Moldova: dragoste de bunăvoie sau cu sila?

Scris de YC. Posted in Sos Romania


Pentru prima dată după Revoluţie, România a anunţat la nivel de şef de stat că vrea ca următorul proiect de ţară să fie unirea cu Republica Moldova. Reîntregirea României, îi spun unii. Atac la siguranţa naţională a Moldovei, îi spun alţii. O echipă „Adevărul” a mers în Republica Moldova şi a ascultat atât părerile celor pentru care unire înseamnă recăpătarea demnităţii, cât şi ale celor care consideră demersul similar asupririi.

Au trecut două luni de când preşedintele Traian Băsescu

anunţa deschis că vrea ca noul proiect de ţară al României să fie unirea cu Republica Moldova. De-atunci, declaraţiile pe această temă au curs de ambele părţi ale Prutului şi de ambele tabere faţă de această idee. Pentru că da, este o idee care stârneşte pasiuni puternice.

În Republica Moldova războiul ideilor se dă întreunionişti, care sunt convinşi că unirea este un lucru firesc şi statalişti care consideră unirea drept un atac la siguranţa, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova. Între toate aceste voci – deloc puţine – una a lipsit cu desăvârşire: cea a poporului.

O echipă „Adevărul” a mers în Moldova pentru a afla ce spun oamenii despre ideea unirii cu România şi a ascultat atât argumentele celor pentru care „a vorbi limba română a fost un lux”, cât şi ale celor care susţin că în ultimele decenii Moldova a trecut printr-o „românizare agresivă”. Acum, la 155 de ani de la Unirea Principatelor Române, ziarul „Adevărul” demarează un serial care prezintă ideea unirii dintr-o perspectivă inedită: ce vor oamenii şi ce vor decidenţii. Sunt zeci de argumente pro şi contra care gravitează în jurul acestei teme. Unirea nu e o simplă ambiţie de a redesena harta ţării. Ne-au vorbit despre toate acestea oameni politici, antreprenori, activişti, vedete locale, muncitori, adolescenţi şi oameni care au trecut prin războaiele şi revoluţiile Moldovei în ultimele decenii.

Nu putem să numărăm exact câte lucruri au în comun românii din România cu moldovenii din Republica Moldova – dezbaterea pe această temă este chiar foarte aprinsă. Un lucru îl avem cu siguranţă în comun: obsesia de a ne compara cu nemţii. În tot – politică, infrastructură, economie, în ambiţii şi-n eşecuri. Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, ne spune un banc din spatele biroului acoperit de dosare prin care oameni de afaceri dubioşi cer retrocedarea unor terenuri şi clădiri în mod la fel de dubios (dacă vă aduce aminte de fenomenul identic din România, nu greşiţi). Şi bancul lui Chirtoacă aduce împreună un drumar neamţ şi-un drumar moldovean, şi primul îi explică celui de-al doilea că na, câteva procente din banii pentru autostrada cu patru benzi care se vede de la geamul casei sale se află chiar acolo, în locuinţa lui cu etaj, cu garaj şi cu o maşină bună la poartă.

Trec câţiva ani şi ghiciţi ce?, drumarul moldovean îl uimeşte pe neamţ cu o casă luxoasă cu multe etaje, piscină şi garaj pentru două maşini cu mulţi cai-putere, dar de la geamul căreia nu se vede nicio autostradă, „pentru că toţi banii sunt aici, în casă”. E un banc previzibil la care nu râdem nici noi, nici Chirtoacă. Nici nu e de râs. Tuturor ne sună cunoscut.

TEASER Adevărul despre Unire - film documentar


„Prima dată m-am bucurat de drumuri bune în România”, ne spune Mircea Snegur, ultimul preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti şi primul preşedinte ales în democraţie în Republica Moldova. Noi facem ochii mari când auzim de drumurile bune din România, şi Snegur zâmbeşte: „Înseamnă că-n altă parte e şi mai rău, dacă mie mi-a plăcut în România.”

Politicienii şi cetăţenii simpli compară Moldova de astăzi cu România anilor 1999-2000. Aceeaşi perioadă tulbure de tranziţie care pare că nu se mai încheie. Cam pe-atunci Bucureştiul schimba viteza pe drumul european, politica era dominată de o mână de oameni crescuţi la sânul liderilor postdecembrişti care se formaseră în perioada comunistă, despre corupţie şi justiţie se vorbea în termeni vagi, independenţa presei era contestată.

Un oraş vegheat de Lenin

Un sistem nou încearcă să se ridice pe metehnele vechii administraţii. Iar asta se reflectă în fiecare colţ al Chişinăului de astăzi, plin de reminiscenţe de pe vremea URSS, precum întreprinderile de gestionare a fondului locativ – proprietarii de apartamente nu au asociaţii de proprietari, astfel că blocurile în care locuiesc sunt administrate de organizaţii publice, ca pe vremea când proprietatea privată era un moft.

Se reflectă în blocurile scorojite şi-n cartierul de vile luxoase de la ieşirea din oraş, în firmele cu neoane colorate, în zecile de case de schimb valutar de pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, mereu cu clienţi. În privatizările îndoielnice prin care câţiva oameni cu influenţă în politică au pus mâna pe cele mai valoroase companii ale statului – concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău şi intrarea Băncii de Economii sub controlul unor firme din Rusia sunt cele mai recente exemple. Numele restaurantelor şi ale barurilor evocă obsesiv alte colţuri de lume – Berlin, San Remo, Varna, Orient, iar librăriile au în vitrine dicţionare pe care scrie RO-RU şi RU-RO. Pe stradă se vorbesc şi româna, şi rusa. Cu toate cazinourile şi mallurile, cu toate tratatele de la Vilnius, Chişinăul păstrează şi azi un aer socialist.

   " Sunt străzi unde nu s-a mai asfaltat din anii ’50.

    Dorin Chirtoacă"

Lenin veghează încă oraşul de pe soclul său aşezat lângă complexul expoziţional al Chişinăului. Apoi mai sunt drumurile pline de cratere şi bordurile roase de timp. „Sunt străzi unde nu s-a mai asfaltat din anii ’50”, ne spune Chirtoacă. Nu sunt bani. De ce nu sunt bani? Pentru că se fură. Biroul lui Chirtoacă e plin de dosare cu retrocedări frauduloase.

„Îţi faci biznisul tău şi apoi nu mai ai treabă”

„Acum aşa se face, pleci la Moscova, munceşti o vreme, strângi bani şi te întorci şi-ţi deschizi un biznis”, ne spune un taximetrist între două gropi care-l înfurie: „Priviţi ce drumuri au şi ei vor în Europa! ...Aşa, biznis, faci rost de bani, îţi faci biznisul tău şi apoi nu mai ai treabă.” Păi şi cum rămâne cu toate poveştile alea despre corupţie, şpagă, mafie, atacuri raider şi racheţi? „Da` nu-s poveşti, aşa era până în 2000, îţi cereau taxă de protecţie, dacă făceai pe nebunul şi nu plăteai aveai probleme, altfel nu”, ne spune bărbatul pe la 35 de ani care vorbeşte în română cu noi şi rusă la staţie. „Şi din 2000 încoace?” „Din 2000 încoace s-au legalizat”, zâmbeşte el şi-apoi face pe niznaiul când ne facem că nu înţelegem şi punem mai multe întrebări. Concluzia lui e că mafia era ma blândă dectâ Poliţia: „plăteai o dată şi scăpai. Poliţiştii vor mereu”

„Cei mai oribili ani au fost anii 90, mai oribili nu cred c-au fost. Era greu pentru că era multă frică, erau mulţi bandiţi, era chestia asta legată de ilegalităţi, mafie. De multe ori mă opreau pe stradă şi-mi luau banii – erau banii mei de bomboane şi mă lăsau fără bomboane. Nu puteai să rămâi singur acasă. În 2000 s-au încheiat toate. I-au arestat pe toţi sau au fost nişte reglări d-astea mai intense”, ne povesteşte cântăreţul Cătălin Josan, care a copilărit şi trăit în Chişinău până acum câţiva ani.

Poate că banditul a fost săltat de pe străzi, dar sistemul corupt şi încâlcit din spatele lui rămâne funcţional. „În ceea ce priveşte oligarhul, mafia, păpuşarul, unul, altul, cred că toate acestea o să dispară odată cu semnarea acordului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, crede  Snegur, fostul preşedinte. Toată lumea este de acord că lupta cea mai grea pe care Moldova nu doar că trebuie s-o poarte, ci trebuie s-o câştige pentru a putea transforma Europa din vis în realitate este combaterea corupţiei.

„Suntem aceiaşi, se întâmplă acelaşi lucruri”, spune Chirtoacă, unionist sincer, când vorbeşte despre mafia care ia când chipul oligarhilor, când al baronilor locali, în funcţie de care parte a Prutului ne aflăm. Nimeni nu poate contesta faptul că Republica Moldova a trăit şi trăieşte astăzi toate problemele prin care a trecut şi România. Totuşi, dacă ar fi doar astea, poate că alegerea moldovenilor ar fi simplă. Poate că lumina nu mai vine de la Răsărit, dar vântul bate cu siguranţă tot dinspre Rusia.

    "62% din români ar fi de acord cu unirea cu Republica Moldova, potrivit unui sondaj Inscop Research."

http://ro.stiri.yahoo.com/adev%C4%83rul-despre-unirea-cu-moldova-dragoste-bun%C4%83voie-sau-070720892.html

Share
The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019