UK Bookmakers

"Repararea" erorilor judiciare in Jurisdictia Franceza !

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


Printr-o procedura penala intelegem interventia autoritatilor statului, incepand cu depunerea unei plangeri de catre victima (denuntarea sau constatarea unei infractiuni), pana la luarea de catre acestea a unei decizii judiciare definitive (pronuntarea unei sentinte judecatoresti de catre un tribunal competent, ramasa definitiva).
    Ea fixeaza cadrul juridic (legal) in care ancheta, urmarirea penala, respectiv, sentinta judecatoreasca se pot defasura si cauta sa stabileasca un echilibru intre protectia libertatilor individuale (in special in privnta dreturilor la aparare), precum si eficacitatea reprimarii actului infractional, destinata protectiei societatii civile.
In principiu, exista doua mari sisteme (modele) de proceduri penale :

1. Sistemul (modelul) ″acuzatoriu″, o procedura publica, contradictorie si orala, in cadrul careia partile implicate in proces (Ministerul public, pe de-o parte si inculpatul, pe de alta parte) participa la ancheta si in cadrul unei dezbateri deschise, fiecare isi aduce propriile argumente, Judecatorul avand esentialmente un rol de arbitru si de moderator la proces (in tarile membre ale Common Law) ;
2. Sistemul (modelul) ″inchizitoriu″ (inchizitorial), o procedura penala secreta, necontradictorie si scrisa, in cadrul careia este Judecatorul cel care efectueaza si conduce ancheta, respectiv, dezbaterea in timpul procesului (in tarile adepte ale dreptului romano-germanic) ;

PREAMBUL

Elaborat la sfarsitul celei de-a IV Republici, cu promulgarea Cartii I (Legea n°57-1426 din 31 decembrie 1957), in Franta, actualul CPP (Codul de Procedura Penala) a intrat in vigoare pe 2 martie 1959 (Franta Metropolitana, Continentala) si pe 1 martie 1962 in DOM (Departamentele franceze nemetropolitane), odata cu promulgarea Cartii II (Ordonanta n°58-1296 din 23 decembrie 1958) de catre Generalul Charles de Gaulle fondatorul Republicii a V-a.
In TOM (Teritoriile franceze nemetropolitane) ea intra in vigoare cu Legea n°83-520 din 27 iunie 1983 (respectiv, Ordonanta n°96-268 din 28 martie 1996, Cartea a VI-a) si el reuneste normele legislative care reglementeaza procedura penala.

El are trei obiective principale :
1.    Sa intareasca libertatea individuala ;
2.    Sa intareasca autoritatea Magistratului ;
3.    Sa intareasca eficacitatea Procedurii Penale ;

Structura lui este urmatoarea :
Titlul Preliminar : Dispozitii generale ;
Cartea I : Exercitiul actiunii publice si al Instructiei (Instrumentarii dosarului penal) ;
Cartea II : Jurisdictie si Judecata ;
Cartea III : Caile extraordinare de recurs ;
Cartea IV: Cateva proceduri particulare;
Cartea V: Procedurile de executie;
Cartea VI: Dispozitii (generale) privind POM (DOM-TOM);
Adepta al modelului de procedura penala de tip inchizitoriu (inchizitorial), Franta dispune de un CPP care reglementeaza cazurile in care poate fi vorba de o eroare judiciara.
Astfel, un ″non-lieu″ (incetarea urmaririi penale), consta in abandonarea (abandonul) unei actiuni judiciare aflata in derulare (desfasurare), de catre Judecatorul de Instructie (Magistrat insarcinat cu instrumentarea unui dosar penal), in cazul in care nu exista suficiente probe materiale in dosar pentru inculparea acuzatului cu scopul trimiterii acestuia in fanta unei instante judecatoresti.
Acest abandon al urmararii penale este diferit de ″oportunitatea urmaririi penale″ (nolle prosequi), in cazul in care este Parchetul cel care ia aceasta decizie (in special in jurisdictiile acelor tari in care neexistand Judecator de Instructie, sunt Procurorii Parchetului insarcinati cu ancheta).
Conform principiului oportunitatii urmararirii penale, un Procuror apartinand unui Parchet (Procurorul Republicii in Franta), poate lua aceasi decizie ca si un Judecator de Instructie, cu mentiunea : ″clasarea dosarului penal fara urmari″.
In principiu, incetarea urmarii penale (clasarea dosarului penal fara urmari), poate fi pronuntata din urmatoarele motive : daca infractiunile reprosate inculpatului nu sunt reprimate de catre o lege a CP (sau care se situeaza la ″perfiferia″ acesteia) ; daca ele au fost prescrise ; daca exista serioase indoieli in privinta comiterii acestora de catre inculpat ; in cazul iresponsabilitatii inculpatului ; in cazul decesului acestuia ; in cazul unei amnesti ; in orice alt caz in care Judecatorul de Instructie (sau Procurorii) considera ca urmarirea penala nu este justificata.
Aceste decizii (incetarea urmaririi penale, clasarea dosarului penal fara urmari) nu au un caracter definitiv si ele pot fi anulate (imediat daca apar probe materiale in dosar, art.189 CPP), pana la prescrierea infractiunilor sau in caz de recurs al partii civile (partea vatamata).
″Achitarea″ (in cazul unui dosar criminal, judecat de catre o Curte cu Jurati-Juriu Popular sau de catre un Tribunal Comercial Maritim) si ″Relax(area)″ (in cazul unui dosar corectional judecat de catre un Tibunal Corectional) a unui inculpat, dupa cum putem constata, difera fata de incetarea urmaririi penale sau de clasarea dosarului penal fara urmari, avand in vedere faptul ca ele rezulta un urma unor sentinte judecatoresti !
Evident, partea civila poate face appel (recurs) si in cazul acestor decizii !
Atat cei care beneficiaza de incetarea urmaririi penale, respectiv, de clasarea dosarului penal fara urmari, pot beneficia ca si cei achitati sau relaxati de despagubiri materiale si morale, cu scopul repararii erorii judiciare ale caror victime au fost, conform Legii Elisabeth Guigou (Guvernul Lionel Jospin : 2 iunie 1997-6 mai 2002, al 27-lea Guvern al celei de-al V-lea Republici Franceze, in timpul Presedentiei Jacques Chirac : 17 mai 1995-16 mai 2007, al 22-lea Presedinte al Frantei) din 15 iunie 2000 (Legea n°2000-516, adoptata pe 30 mai, promulgata pe 15 iunie si intrata in vigoare pe 31 decembrie), privind prezumptia de nevinovatie, care inlocuieste Camera de Acuzare cu cea de Instructie, creaza Judecatorul de Libertate si de Incarcerare JLD (art.137-1) si instaureaza CNRDP (Comisia Nationala de Repararea a Detentiei Provizorii, art.70-71)  devenita CNRD-Comisia Nationala de Reparare a Detentiilor (conform decretului 2001-709 din 31 iulie 2001) si insarcinata cu indemnizarea victimelor incarcerarii abuzive.
Oportunitatea urmaririi penale este retinuta in dreptul francez (de catre Procurorul Republicii, art.40-1 din CPP), belgian, olandez, japonez, egiptean, precum si in majoritatea tarilor membre ale Common Law.
Din contra, legalitatea urmaririi penale este in vigoare in Germania, Spania, Grecia, Polonia, Estonia, precum si in majoritatea fostelor tari ale fostului Bloc sovietic.
     
APROFUNDAREA DOSARULUI
    
    In Franta (dar si in restul tarilor ″adepte″ ale celor doua sisteme-modele juridice prezentate mai sus : acuzatoriu, respectiv, inchizitoriu), Curtea de Casatie (creata in 1804, avand ca Prim-Presedinte, din 4 mai 2007, pe Vincent Lamanda) este forul juridic cel mai inalt al Ordinului juridic francez, competent in anularea condamnarilor penale, care au fost pronuntate in prima instanta si confirmate in apel (recurs), de catre autoritatile judiciare ale Statului.
Aceasta Curte (aflata sub tutela Consiliului de Stat din punct de vedere administrativ) are un carcater permanent si are sediul in Palatul de Justitie la Paris (5, quai de l’Horloge), avand in componenta sa sase Camere Jurisdictionale : o Camera Criminala si cinci Camere Civile (Comerciala ; Sociala ; Dreptul persoanelor, al Familiei si al Contractelor ; Responsabilitate Civila si Securitate Sociala ; Dreptul Imobiliar si al Constructiilor).  
    In timpul Revolutiei Franceze, ″Consiliul partilor″ implicate intr-un proces este suprimat si este inlocuit cu Tribunalul de Casatie (prin Legea din 27 noiembrie-1 decembrie 1790), aflat direct sub controlul Corpului Legislativ, care din 1804 devine Curtea de Casatie.
In ceea ce priveste insa repararea unei erori judiciare, in caz de non-lieu, relax(are) sau achitare (art.143 CPP), ea este un proces complex si foarte lent, care poate dura chiar si mai multi ani, in functie de infractiunea comisa (corectionala sau criminala), de personalitatea, conditia sociala si profesionala a celui inculpat (condamnat), precum si de sentinta judecatoreasca (achitat, relaxat), pronuntata, in prima instanta (de catre Tribunalul Corectional, Curtea cu Jurati, Tribunalul Militar, Tribunalul Comercial Maritim, etc.), in appel, sau, in sfarsit, de catre Curtea de Casatie, respectiv, ceva mai tarziu (dupa mai multi ani de detentie), in cazul revizuirii procesului sau de catre Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale –CRCP (instaurata conform Legii n°89-431 din 23 iunie 1989, compusa conform art.623 din CPP modificata prin Legea n°93-2 din 4 ianuarie 1993, din cinci magistrati a Curtii de Casatie : titulari : Presedinte Martine Anzani, Consilier;  Membrii : Jean-Claude Pometan, Consilier ; Franck Terrier, Consilier ; Emanuel Proust, Consilier ; supleanti : Presedinte Gérard Palisse, Consilier ; Didier Beauvais, Monique Radenne, Didier Guerin, Francine Bardy Fabrice Delbano, Consilieri ; Ministerul public : Parchetul general al Curtii de Casatie).
In cadrul acestui proces de reabilitare, rolul cel mai important joaca detentia provizorie (arestul preventiv pana la proces, in Maison d’Arrêt, art.143 si urmatoarele din CPP), care ulterior acestuia poate sa se prelungeasca prin continuitate in detentie criminala (pana in zece ani de inchisoare, in principiu in Centre de Detention sau Centre Penitenciar) sau recluziune criminala (intre zece si treizeci de ani de inchisoare), respectiv, inchisoare pe viata (in principiu in Maison Centrale-Inchisori de Maxima Siguranta), dupa ce suspectul este incarcerat preventiv la expirarea celor 48h00 (2x24h00) de arestat (″Garde à vue - GAV″), art.63, 77, 154, 706-88, 803-2 din CPP, care poate fi prelungit in cazul crimelor politice sau in cel al infractiunilor deosebit de grave, de crima organizata, care pun in pericol siguranta nationala, pana la 96 de ore (2x48h00=24h00+24h00+24h00+24h00) la sediul Politiei Judiciare (zona urbana) sau a Brigazii de Jandarmerie (zona peri-urbana), dupa prezentarea acestuia unui Judecator de Instructie (Magistrat independent, numit de catre Procurorul Republicii pentru instrumentarea unui dosar penal).
Daca in cazul infractiunilor corectionale (delicte, sanctionate de CP cu o pedeapsa pana la cinci ani de inchisoare cu executare) aceasta detentie (provizorie) nu este obligatorie (dar exceptiile sunt rare, pentru a conserva inculpatul la dispozitia justitiei ″sine qua non″, a evita eventuale presiuni asupra martorilor, etc !), in cazul infractiunilor criminale (infractiuni grave sanctionate de CP cu pedepse lungi de inchisoare, 30 de ani maximum cu executare, respectiv, inchisoare pe viata), ea devina o regula generala, fara exceptii.
Daca in 2001, Observatorul National a Delincventei a consemnat 336.718 de arestari (cu sau fara urmari, toate confundate, la un loc) numarul lor a crescut la 530.994 in 2006, pentru ca sa ajunga la 562.083 in 2007 si la 577.816 in 2008, respectiv, la 900.000 in 2009.
Daca la mijlocul deceniului opt al secolului trecut, cca 55% din populatia carcerala se afla in detentie provizorie, la sfarsitul acestui deceniu, numarul celor incarcerati preventiv (din totalul populatiei penale) a scazut la cca 35-37%.
Iar practic, daca acuzatul a fost incarcerat preventiv (intr-un dosar corectional), in medie 6,5 luni in 2002, in 2005, el a fost privat de libertate 7,5 luni, pentru ca la sfarsitul anului trecut perioada de detentie provizorie sa dureze in medie 1 an (2x4 luni+1/2 din 4 luni, mandatul de arest preventiv).
Intr-un dosar criminal, acest mandat, practic, este de 24 luni (2x12 luni), in medie insa, o ancheta dureaza 52 de luni (4x12 luni+1/2 dintr-un 1 an, mandatul de arest preventiv) in functie de complexitatea infractiunii, precum si de numarul inculpatilor din dosar.
Cu toate ca teoretic, conform Conventiei Europene a Drepturilor Omului (art.5), durata de incarcerare a prevenitului trebuie sa fie ″rezonabila″ !
Intr-un Dosar Criminal (infractiune criminala, judecata de catre Curtea cu Jurati : 9 jurati in prima instanta, din care trei magistrati si sase cetateni alesi arbitrar de pe listele electorale, respectiv, 12 jurati in apel, cu trei magistrati si noua cetateni alesi de pe listele electoarele sau 12 magistrati in cazul crimelor exceptionale, deosebit de grave), inculpatul nu poate fi mentinut in detentie provizorie mai mult de un an, mai putin daca, Judecatorii de Instructie, precum si cel de Dententie si Libertate, in urma unei dezbateri contradictorii considera ca acest lucru este necesar.
Totusi, inculpatul nu poate fi mentinut in detentie provizorie mai mult de 2 ani daca el nu risca o pedeapsa privata de libertate de cel putin 20 de ani (de recluziune criminala).
Aceasta perioada poate fi prelungita la trei ani (3X12 luni), daca acesta din urma risca o recluziune criminala superioara a douazeci de ani.
Ea poate fi insa extinsa la patru ani (4x12 luni), apoi prelungita din sase in sase luni (fara a depasi 56 de luni), in cazul in care infractiunea a fost comisa in afara teritoriului national sau daca persoana este cercetata penal pentru crime contra natiunii, a umanitatii, al Statului sau a pacii publice, pentru trafic de stupefiante (droguri dure), atentate-terorism, proxenetism, extorsiune de fonduri (importante), in banda organizata.
Intr-un Dosar Corectional (delicte, judecate de catre un Complet de Judecata in cadrul unui Tribunal Corectional, compus din trei magistrati), inculpatul nu poate fi mentinut in detentie provizorie mai mult de patru luni daca el nu risca o detentie criminala superioara a cinci ani si el nu a mai fost condamnat pentru delicte de drept comun la o pedeapsa mai mare de un an, fara suspendare.
Insa, in cazuri exceptionale, in aceleasi conditii ca si in cazul infractiunilor criminale, aceasta perioada, poate fi prelungita cu patru luni, iar ulterior din doua in doua luni (maximum pana la 28 de luni) in cazul delictelor care tin de marea criminalitate.
Rolul organismului caruia revine repararea unei erori judiciare este deci CNRD, o formatiune juridica aflata sub tutela Curtii de Casatie (franceza) care constituie jurisdictia de apel a deciziilor luate de catre primul Presedinte a Curtii de Apel in materie de reparare a dententiilor provizorii (Legea 2000-art.70-71 din 15 iunie 2000, respectiv, 2000-1354, art.1-7 din 30 decembrie 2000) si a detentiilor (Decretul 2001-709 din 31 iulie 2001).
Conform art.149-3 din CPP ea se compune din : Primul Presedinte al Curtii de Casatie (sau un reprezentant al acestuia) si doi magistrati ai Curtii avand functia de Presedinte de Camera Jurisdictionala (sau Consilieri) a uneia dintre cele sase, mentionate mai sus si Ministerul public (Primul Presedinte a Curtii de Casatie, Vincent Lamanda, Yves Breillat, Consilier al celei de-a doua Camere Civile, Presedinte prin delegatie, Gilles Straehli, Consilier al Camerei Criminale si supleantii : Anne Leprieur, Consilier Camera Criminala, Isabelle Gorce, Consilier al primei Camere Civile, Lise Leroy-Gissinger, Consilier cea de-a doua Camera Civila, Ministerul Public : Yves Charpene, Avocat general).
Atunci cand o decizie de incetare a urmaririi penale, relax(are) sau achitare este pronuntata de catre o instanta judecatoreasca (ramasa definitiva), persoana incarcerata in detentie provizorie (arest preventiv) poate solicita Primului Presedinte al Curtii de Apel (in districtul caruia a fost sentinta pronuntata) in maxuimum sase luni de la data ramanerii definitive a sentintei judecatoresti, o reparare a erorii judiciare comise de catre legislator sub forma de indemnizare al prejudiciului moral si material care i-a cauzat incarcerarea.
Decizia acestuia (in cazul refuzului indemnizarii, pentru motive intemeiate) poate fi contestata in termen de zece zile de la data notificarii.
Mentionam aici ca indemnizarea, asa cum am prezentat mai sus, nu este automata si exista nenumarte cazuri in care ea este refuzata, justificat (motivat), de catre CNRD, cum ar fi : cand o persoana s-a lasat acuzata (inculpata) voluntar (de buna voie) pentru a proteja autorul real a unei crimei sau el a fost reabilitat datorita iresponsabilitatii penale conform art.122-1 din CP.
Iata si principale etape ale ″repararii″ detentiilor (art.149-150 si R.26-240-22 din CPP).
Mentionam aici ca regimul de indemnizare (definit prin Legea n°70-643 din 17 iulie 1970) a fost modificat in profunzime de catre Legea n°2000-516 din 15 iunie si de cea n°2000-1354 din 30 decembrie 2000.
Inca pana la aparitia Legii n°96-1235 din 30 decembrie incarceratul (condamnatul) pe nedrept trebuia sa justifice faptul ca prejudiciul suportat de catre acesta pe intreaga perioada a detentiei sale era ″anormal si de o gravitate particulara″ !
Conform, noilor dispozitii ale art.149 din CPP, fara prejudiciul aplicarii art. L.781-1 (codificat sub art.L.141-1 si L.141-2 al Codului de Organizare Judiciara-COJ), orice persoana care a facut obiectul unei detentii provizorii (sau a unei detentii, dupa o condamnare ramasa definitiva), dar care, ulterior beneficiaza de o incetare a urmaririi penale, relax(are) sau achitare, are dreptul la repararea integrala al prejudiciului moral si material pe care i-a cauzat detentia, sub rezerva ca aceasta decizie sa fi fost proununtata ulterior Legii 2000 din 15 iunie (CNRD, 23 octombrie 2006, n°6C-RD.023) sau in cazul in care inculpatul face obiectul unei detentii (provizorii) in mod deliberat pentru a ascunde intentionat identitatea adevaratului vinovat sau el in timpul acestei detentii a fost incarcerat si pentru alte delicte sau crime, respectiv, daca reabilitarea lui (urmarirea incetarii penale, relaxarea sau achitarea) rezulta din recunoasterea oficiala a iresponsabilitatii acestuia (conform art.122-1 din CP), a unei amnesti, ulterioara incarcerarii sale, a unei prescriptii a actiunii publice sau intervine dupa eliberarea acestuia.
Solicitarea repararii prejudiciului moral se adresaza (conform art.R.26 din CPP), Primului Presedinte al Curtii de Apel in districtul caruia a fost poronuntata sentinta de incetare a urmaririi penale, relaxarea sau achitarea (cu toate documentele anexate) in termen de sase luni dupa ramanerea definitiva a deciziei (CNRD, 28 iunie 2002, n°2C-RD.002) si numai daca in notificare este mentionat faptul ca cel detinut pe nedrept poate depune o cerere de reparare al prejudiciului moral si material suferit in timpul incarcerarii.
Instruirea cererii (conform art.R.28-36 din CPP) are loc in cadrul unei dezbateri publice (conform art.149-2 si R.37 din CPP) iar Primul Presedinte al Curtii de Apel statueaza asupra deciziei luate (conform art.R.38, 4.40 si R.40-3 din CPP) printr-o notificare (art.R.38 din CPP).
In cazul respingerii cererii, solicitantul trebuie sa suporte cheltuielile legate de acest demers juridic, mai putin daca Primul Presedinte al Curtii de Apel nu-l absolva partial sau integral pe acesta de aceste cheltuieli, care la randul lui poate face un recurs in fata CNRD (conform art.R.40-4-R.40-6 din CPP) in cel putin 10 zile de la notificarea acestuia (conform art. 149-3 din CPP), dar nu si de catre rudele acestuia (CNRD, 29 iunie 2009, n°9C-RD.008, bul n°3).
Declaratia de recurs (conform art.R.40 din CPP) trebuie adresata Grefierului Curtii de Apel si nu grefierului Curtii de Casatie (CNRD, 31 ianuarie 2003, n002-99.067, bul.n°2), prin intermediul unui avocat (CNRD, 29 mai 2006, n°5C-RD.072) si nu prin intermediul unui scrisori simple (CNRD, 17 decembrie 2004, n°4C-RD.047) sau recomandate cu  cu confirmare de primire (CNRD, 1 aprilie 2005, n°4C-RD.047) si nici prin telecopie-fax (CNRD, 3 mai 2002, n°1-99.009).
In cazul in care persoana este incarcerata, recursul poate fi facut prin intermediul Grefierului Inchisorii (Maison d’Arrêt, Centre de Detention, Centre Pénitencier, Maison Centrale, etc., CNRD, 20 decembrie 2002, n°2-99.024, bul n°14) sau si prin intermediul unei scrisori cu confirmare de primire (CNRD, 20 decembrie 2006, n°6C-RD.040, bul n°14), iar termenul in care CNRD trebuie sa prezinte solicitantuilui concluziile este de o luna, de la receptia dosarului acestuia (conform art.R.40-8 din CPP).
Elementele de prejudiciu rezultate nu pot fi indemnizate decat in cadrul unei proceduri intentate pe fondul art.L.781-1 devenit L.141-1 din Codul Organizatiei Judiciare (COJ), privind repararea pagubelor cauzate datorita functionarii defectuoase al serviciului public al Justitiei in cazul unor greseli grave (CNRD, 20 februarie 2006, n°5C-RD.007 ; CNRD, 31 martie 2006, n°5C-RD.057, bul n°6).
In schimb, vor fi luate in consideratie si perioada de detentie legata de procedura de extradare, precum si consecintele financiare care rezulta din ele (CNRD, 20 februarie 2006, n°5-RD.046, bul n°3), ca de-altfel ca si perioada de detentie in strainatate legata de executia unui mandat de arestare european-international (CNRD, 15 februarie 2010, n°9C-RD.046, bul n°2).
Nu poate fi indemnizat nici prejudiciul adus imaginii si reputatiei celui detinut datorita mijloacelelor mass-media, chiar daca articolele de presa relateaza arestarea, inculparea si incarcerarea solicitantului (CNRD, 5 decembrie 2005, n°5C-RD.17, bul n°14).
Violarea prezumptiei de nevinovatie sunt reparate prin intermediul art.9-1 din Codul Civil (CCF).
Din contra, conform unei decizii din 21 octombrie 2005 (CNRD, 21 octombrie, n°5C-RD.005, bul n°9), ″daca detentia este cauza esxclusiva si directa a pierderii unei activitati lucrative remunerate de catre incarcerat, prejudiciul material trebuie sa ia in consideratie pierderea salariului in timpul perioadei de detentie, precum si dupa eliberare, pana la gasirea unui nou loc de munca″.
Conform unei a doua decizii din aceasi zi (CNRD, 21 octombrie 2005, n°4C-RD.010, bul n°7), prejudiciul material al solicitantului in privinta pierderii fondului sau de comert (in cazul in care el era administratorul, patronul, etc., unei societati comerciale, etc.), nu poate fi indemnizat decat daca poate fi probat (cu documente !) ca acesta se datoreaza in exclusivitate detentiei si nu lipsei de fiabilitate a societatii comerciale.
Astfel (in principiu), pentru repararea Prejudiciului Material CNRD tine cont de pierderile materiale ale celui incarcerat pe nedrept si are in vedere urmatoarele :
- pierderea veniturilor (salariului – CNRD, 21 octombrie 2005, n°5C-RD.001, buln°10) solicitantului in urma incarcerarii sale, conform deciziei din 21 octombrie 2005 (inclusiv indemnizatiile de somaj - CNRD, 18 decembrie 2006, n°6C-RD.045, bul n°15, respectiv beneficiile aduse de catre o societate comerciala - CNRD, 15 iulie 2004, n°2C-RD.078), precum si prestatiile sociale de care acesta a beneficiat in libertate (in special ajutorul social – CNRD, 17 decembrie 2004, n°4C-RD.021) insa nu si sumele alocate chiriei, taxelor locale si impozitelor, asigurarilor auto si a locuintei, etc. (CNRD 17 novembre 2008, n°8C-RD.033) ;
- pierderea locului de munca, cand este vorba de o munca calificata (absolut necesara societatii comerciale), de un CDI (Contract pe Perioada Nedeterminata) in cadrul unei societati (institutii), solide si prospere din punct de vedere economic si financiar (cu o cifra de afaceri considerabila) ;
- pierderea sansei de a urma cursurile unei scoli, institutii cu scopul obtinerii unei pregatiri (performante) profesionale (CNRD, 2 mai 2006, n°5C-RD.071) ;
- pierderea vechimii in munca (experienta profesionala), pierderea cotizatiei la regimul de pensii (obligatoriu si complementar – CNRD, 29 mai 2006, n°5C-RD.082, bul n°8) ;
Indemnizatiile trebuie sa corespunda ″sansei pierdute″ si nu pot fi egale cu avantajul pe care aceasta le-ar fi procurat in cazul in cazre ea s-ar fi realizat (CNRD, 13 decembrie 2010, n°0C-RD.025).
Pierderea indemnizatiilor de somaj nu poate fi cumulata cu repararea pierderii sansei de a gasi un loc de munca (CNRD, 8 noiembrie 2002, n°02-99.034, bul n°8).
- cheltuielile sotiei (sotului) pentru vizitele facute acestuia (acesteia) in inchisoare (CNRD, 14 decembrie 2005, n°5C-RD.036) ;
- cheltuielile legate de schimbarea de domiciliu (datotita pierderii celei vechi), in urma incarcerarii (CNRD, 14 decembrie 2005, n°5C-RD.044) ;
- cheltuielile de avocat (onorarii, deplasari, comisioane, etc.) consacrate eliberarii (CNRD, 21 ianuarie 2008, n°7C-RD.062 ; CNRD, 7 decembrie 2009, n°9C-RD037, bul n°7 ; CNRD, 18 octombrie 2010, n°0C-RD.019) ;
CNRD nu indemnizeaza cheltuielile in detentie ale celui incarcerat (CNRD, 23 octombrie 2006, n°6C-RD.035, bul n°12).
Pentru repararea Prejudiciului Moral, CNRD tine cont de suferinta morala rezultata in urma socului carceral pe care o persoana, incarcerata brutal, pe nedrept o resimite (care poate fi agravata, in special in cazul in care aceasta este separata de familia sa sau in cazul unei detentii deosebit de dificile, dar si diminuata daca ea poseda un trecut carceral), avand in vedere urmatoarele :
- separarea de familie, cu factor agravant, de mama, tata sau nou-nascut (CNRD, 17 decembrie 2004, n°4C-RD.014), de o mama celibatara si fata unica a acesteia avand mai putin de sase ani (CNRD, 21 octombrie 2005 ; n°4C-RD.032) ;
- nasterea unui copil sau botezul acestuia in timpul detentiei (CNRD, 31 martie 2006, n°5C-RD.060 ; CNRD, 18 decembrie 2006, n°6C-RD.034);
- suferinta mamei in cazul separarii de copiii ei de varste mici si de soti ca urmare a incarcerari ei (CNRD, 2 mai 2006, n°5C-RD.067) ;
Daca prejudiciul moral suferit de catre cei apropiati (sot, mama, tata, copil) nu este indemnizabil, suferinta suplimentara al detinutului, care nu-si poate  ajuta sotia sau bebelusul lui (in caz de boala, accident, etc.), ca de-altfel si inrautatirea sanatatii lor din cauza detentiei acestuia sunt indemnizabile (CNDR, 26 iunie 2006, n°5C-RD.079, bul n°9 ; CNRD, 14 aprilie 2008, n°7C-RD.090, bul n°4 ; CNDR, - februarie 2004, n°3C-RD.024) ;
- conditiile de incarcerare (care constituie un factor agravant al prejudiciului moral), amenintarile la adresa detinutului, suprapopularea in mediul carceral, conditiile necorespunzatoare de igiena si de confort (CNRD, 20 februarie 2006, n°5C-RD.055, bul n°4 ; CNRD, 7 martie 2005, n°4C-RD.077 ; CNRD, 14 noiembrie 2005, n°5C-RD.019, bul n°12) ;
- transferurile de la o inchisoare la alta, care produc rupturi in legaturile familiale (CNRD, 7 martie 2005, n°4C-RD.031) ;
- dificultatile (de comunicare, de adaptare, etc.) intampinate de detinut intr-o inchisoare din strainatate (CNRD, 7 martie 2005, n°4C-RD.043) ;
- socul psihologic intampinat datorita incarcerarii pe nedrept (CNRD, 14 iunie 2010, n°0C-RD.012, bul n°5) ;
Daca perioadele de incarcerare deja efectuate diminueaza socul psihologic, trecutul carceral, nu constituie in mod necesar un factor de atenuare al prejudiciului moral.
Astfel, socul psihologic resimtit de catre o persoana in cazul incarcerarii pentru o crima (infractiune criminala) pe care acesta nu a comis-o, nu diminueaza prejudiciul moral al acestuia, chiar daca el a mai facut obiectul unor incarcerari anterioare in proceduri corectionale (pentru delicte-CNRD, 21 octombrie 2005, n°4C-RD.001, bul n°10).
Nu constituie un motiv de diminuare al prejudiciului moral nici incarcerarile anterioare ale solicitantului pentru scurte perioade in cartiere rezervate detinutilor minori, ale caror conditii de detentie sunt mai bune decat cele ale adultilor (CNRD, 21 mai 2007, n°6C-RD.082, bul n°3).
Din contra, poate fi luat in consideratie ca factor agravant in prejudiciul moral si faptul daca detinutul pe nedrept, timp de o lunga perioada nu a mai comis delicte si infractiuni deci s-a reabilitat in societate (CNRD, 2 mai 2006, n°5C-RD.066 ; CNRD, 26 iunie 2006, n°6C-RD.008, bul n°10).
- circumstantele inoperante (neobligativitatea incarcerarii detinutului, evaluarea incorecta a valorii repararii prejudiciului moral de catre Primul Presedinte al Curtii de Apel, etc.- CNRD, 24 ianuarie 2002, n°01-92.003, bul n°4 ; CNRD, 15 octombrie 2007, n°7C-RD.031) ;
Suferinta morala al detinutului incarcerat pe nedrept trebuie apreciata independent de atitudinea sa si comportamentul sau in timpul anchetei, chiar daca el s-a sustras controlului judiciar si a parasit tara (CNRD, 21 octombrie 2005, n05C-RD.005, bul n°9 ; CNRD, 5 decembrie 2005, n°5C-RD.017, bul n°14).
Din investigatiile pe care le-am efectuat in acest dosar rezulta ca in perioada premeregatoare instaurararii CNDRP (Legea n°2000-516), respectiv, CNRD (Decretul 2001-709) la sfarsitul anului 1998, CNI (Comisia Nationala de Indemnizare) a primit 205 de cereri de indemnizare, o crestere cu 9,04% in raport cu 1997 (188 de cereri depuse).
Incepand din 1971, data instaurarii ei, CNI-ului i-au fost solicitate 2.337 de ″reparari judiciare″ (despagubiri materiale si morale), adica, in medie cca 83/an.
In 1998, CNI a probat 154 de cereri, fata de 131 de cereri in 1997, in crestere cu 17,57%.
Iar numarul dosarelor ″in asteptare″ (pentru a fi solutionate !) a fost in permanenta crestere: 195 in 1996, 251 in 1997 si 308 in 1998.
Conform documentelor la care am avut acces (bilant din 1999), reiese ca in 1998, CNI a acordat 88 de indemnizatii, fata de 65 in 1997, ceea ce reprezinta o rata de crestere cu 57% mai mare, care si ea era cu cca 50%  superioara celei din 1996, adica 24%.
Insa, valoarea totala ale indemnizatiilor in 1998 era de 3.734.000 Ffr (cca 575.000 €), fata de 4.094.000 Ffr (cca 630.000 €) in 1997, adica, intr-o scadere mai mult decat ″usoara″!
Acest lucru s-a datorat faptului ca numarul de cereri de indemnizatie au crescut considerabil (peste 50%), iar timpul necesar solutionarii cererilor a crescut si el cu cca 17 luni, insa fondurile alocate indemnizarii erorilor judiciare de catre Statul Francez, au ramas, practic ″inghetate″ !
La inceputul acestui deceniu (in aproape un deceniu si jumatate), atat politica cat si mecanismul indemnizarii detentiilor, au evoluat considerabil.
Daca numarul lor nu a inregistrat o crestere importanta, sumele alocate indemnizarilor, sunt considerabil mai mari!
Numai numarul recursurilor inregistrate in 2010 era de 90, ceea ce reprezinta o crestere sensibila in raport cu 2009 cand au fost inregistrate 75, ca si in 2008 de-altfel.
Proportia de recursuri contra Prim-Presedintelui a fost de cca 15,3% in 2010 (11,3%, respectiv, 11,2% in 2009 si 2008), iar numarul deciziilor de 585 (661 in 2009 si 665 in 2008).
In 2010, au fost pronuntate 79 de decizii contra 80 in 2009 (82 in 2008) si peste 45% dintre recursuri erau contre Prim-Presedintilor Curtilor de Apel (in ordine descrescatoare) Paris, Toulouse si Amiens (departamentul Somme, Regiunea administrativa Picardie) fata de 39% in 2009 contra Prim-Presedintilor Cuurtilor de Apel Aix en Provence (Marsilia), Paris, Douai (Lille) si 36% in 2008 contra Prim-Presedintilor Curtilor de Apel Paris, Aix en Provence, Bordeaux, Amiens.
Majoritatea apelurilor au fost formulate de catre solicitanti (79% contra 66% in 2009, 72% in 2008).
Agentul Judiciar al Trezoreriei a formulat recursuri in 21% de cazuri (33% in 2009, 26% in 2008), iar Procurorul general, in niciun caz.
Deciziile pronuntate reprezentau 72 de barbati (dintre care doi minori) si 7 femei (75 de barbati dintre care un minor si 5 femei, in 2009, 80 de barbati si 2 femei in 2008), iar  media de varsta al solicitantilor era 36 de ani in momentul incarcerarii lor (35 in 2009, 36 in 2008).
Durata media de detentie (fara cea in cazul revizuirii proceselor, care dupa cum am vazut sunt destul de rare !) era de 302 zile (297 de zile in 2009, 343 in 2008), ceea mai scurta detentie inregistrata fiinde de 3 zile, iar cea mai lunga 1.704.
Incarcerarea a fost motivata in 66% dintre cazuri (51% in 2009, 48% in 2008), pentru crime si delicte contra persoanelor fizice (infractiuni de natura sexuala, violenta, omucidere voluntara) si in 18% (31% in 2009, 41% in 2008), pentru infractiuni contra bunurilor (furt, trafic de obiecte furate, escrocherii, insusirea  de bunuri sociale necuvenite) si in 9% (8% in 2009, 2% in 2008), pentru infractiuni comise contra legislatiei stupefiantelor.
Media indemnizarilor alocate (pe solicitant) a fost, pentru prejudiciul material, 10.632 € (3.471 € in 2009, 7.309 € in 2008), adica un total de 839.893 € (contra 277.720 € in 2009 si 402.029 € in 2008), in timp ce media prejudiciului moral a fost de 19.368 € (15.940 € in 2009 si 24.368 € in 2008), adica un total de 1.530.130 € (1.275.230 € in 2009 si 1.352.364 € in 2008).
Suma totala (globala) al indemnizarilor ca prejudiciu material si moral a fost de 2.370.023 € in 2010, fata de 1.552.950 € in 2009 si 1.754.393 € in 2008.
Aceasta crestere importanta intre 2010 si 2009 se datoreaza faptului ca in doua cazuri (de exceptie) au fost platite 114.000 € si 428.238 € ca prejudiciu material, adica 64% din totalul indemnizatiilor alocate in acest scop in 2010.
Numarul cererilor respinse a scazut intr-un an de la 34% in 2009, la 24% in 2010 (37% in 2008), iar un numar de 4% dintre cereri au fost declarate neacceptabile (contra 10% in 2009), in majoritatea cazurilor pentru viciu de procedura (nerespectarea algoritmului procedurii de reparare prezentat mai sus).
Timpul mediu de detentie provizorie (pana la proces) a fost in 2010 de 7,53 de luni, fata de 7,23 de luni in 2009 (7,66 in 2008), pe 31 decembrie fiind in instructie (instruire) 22 de dosare penale (14 in 2009, 21 in 2008).
Un celebru caz de detentie abuziva in Franta, este cel din Dosarul Criminal Outreau (Boulogne sur Mer, Departamentul Pas de Calais, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais, nordul Frantei), cel mai mare proces de pedofilie din intreaga istorie criminala a Frantei, in care sunt mentinuti in detentie preventiva (pana la proces), in medie trei ani, 18 persoane inculpate (dintre care unul se va siuncide in inchisoare), dintre cele cca 60 audiate, de catre Judecatorul de Instructie Fabrice Burgaud, un magistrat trecut prin cele mai reputate scoli de inalte studii (Sciences Po-Institutul de Studii Politice Bordeaux si Scola Nationala de Magistratura), insa prea tanar si lipsit de experienta.
Dosarul penal (in criminal) este deschis pe 5 decembrie 2000 de catre autoritatile politienesti, dupa ce serviciile sociale din Boulogne sur Mer semnaleaza in decembrie 2000 banuieli legate de abuzuri sexuale din cartierul poular ″La Tour du Renard″ din orasul Outreau.
 Este vorba de Thierry Delay si sotia lui, Myriam Badaoui, care ar fi comis abuzuri sexuale asupra celor trei copii ai lor: Vlad (8 ani), Jordan (6 ani) si Brian (4 ani).
Pe 4 ianuarie 2001 ancheta este atribuita serviciului de politie din Boulogne.  
In februarie 2001, Fabrice Burgaud, Judecator de Instructie la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Boulogne sur Mer, este insarcinat cu dosar de catre Procurorul Republicii de la Boulogne sur Mer, Gerald Lesigne.
El aresteaza Thierry Delay si sotia lui, Myriam Badaoui pe 20 februarie.
Un alt cuplu din cartier, vecin cu cel Delay-Badaoui, va fi si el arestat, David Delplanque - Aurélie Grenon, precum si  Thierry Dausque, respectiv, David Brunet, Karine Duchochois, Lydia Mourmand, Franck si Sandrine Lavier (condamnati ulterior, pe 23 februarie 2012 la 10 respectiv, 8 luni de inchisoare cu suspendare pentru comportament violenta fata de doi dintre cei cinci copii ai lor).
Pe 14 noiembrie in 2001, sunt arestatati si un executor judecatoresc Alain Marécaux cu sotia sa, Odile, un preot-muncitor Dominique Wiel, un sofer de taxi, Pierre Martel, Christian si Roselyne Godard, respectiv, Daniel Legrand, tatal si fiul (arestat ulterior, pe 30 ianuarie 2007 in posesia a 130 grame de heriona adusa din Belgia), respectiv, conform declaratiilor acuzatoare ale lui Myriam Badaoui.
Ei vor fi incarcerati la Inchisoarea Loos (Lille, Departamentul Nord, Regiunea administrativa, Nord-Pas de Calais), Douai (aria metropiltana Lille), Compiegne (Departamentul Oise) si Amiens (Departamentul Somme), amandoua in Regiunea administrativa Picardie din nordul Frantei.
Pe 4 mai 2004, dupa incheierea instruirii dosarului in mai 2003, in total 17 persoane, vor compare in fata Juriului Popular (pentru minori) la Saint Omer (Pas de Calais), Ministerul Public fiind reprezentat de catre Procurorul Republicii de la Saint Omer si Gerald Lesing, in calitate de Avocat general al acuzarii.
Francois Mourmand, garajist, in varsta de 33 de ani, se sinucide in celula sa din Inchisoarea Douai pe 9 iunie 2002 cu o supradoza de medicamente.
De-altfel, dupa incarcerarea lui, acesta s-a ingrasat enorm, de la 50 la 130 de kg, datorita unui tratament medicamentos antidepresiv.
In urma verdictului din 2 iulie 2004, din cei 13/17 inculpati (patru femei si noua barbati), care si-au clamat nevinovatia lor pe intreg parcursul detentiei si procesului, numai 7 au fost achitati : David Brunet, Karine Duchochois, Christian si Roselyne Godard, Daniel Legrand (tatal), Odile Marécaux si Pierre Martel.
Ei vor fi despagubiti cu sume cuprinse intre 300.000-600.000 €, fiecare.
Restul de 10 inculpati, sunt condamnati cu pedepse intre 18 luni si 20 de ani de recluziune criminala.
Patru dintre cei 13 inculpati care isi mentiuneau nevinovatia in fata Juriului Popular au fost condamnati la pedepse care au fost deja efectuate in cadrul detentiei preventive, deci au fost eliberate.
Ceilalti doi, fiind condamnati la pedepse mai mari decat cele efectuate in detentie preventiva, au fost reincarcerati, insa cateva zile mai tarziu au fost pusi in libertate, avand in vedere gratiile acordate de catre JAP (Judecatorul responsabil cu executia pedepselor) in perioada privarii lor de liberate.
Ei vor face apel: Dominique Wiel (7 ani), Frannck si Sandrine Lavier (6 respectiv, 3 ani), Thierry Dausque (4 ani), Daniel Legrant - fiul (3 ani) si Alain Marécaux (18 luni).
Ceilalti patru acuzati (care au si recunoscut vinovatia lor), au fost condamnati de catre Juriul Popular astfel: cuplul Badaoui-Dalay la 15, respectiv, 20 de ani de recluziune criminala, iar cuplul, vecinii lor, Deplanque-Grenon  la 6, respectiv, 4 ani de detentie criminala.
Procesul celor din apel va incepe la Curtea de Apel de la Paris, pe 7 noienmbre 2005 avand ca Presedinte pe Odile Mondineu-Hederer si Yves Janier, Avocat general al acuzarii, la care va participa si Procurorul General al Republicii, Yves Bot, o exceptie.
La sfarsitul procesului, pe 1 decembrie 2005, Avocatul general al acuzarii solicita achitarea tuturor inculpatilor, iar pe 5 decembrie 2005, toti vor fi achitati si reabilitati. (A se vedea si articolul autorului consacrat Procesului Outreau: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-procesul-outreau-cel-mai.html)
  Dupa achitarea celor 13 persoane implicate in celebrul proces de pedofilie de la Outreau, avocatii acestora au facut bilantul bugetului consacrat in 2005, in Franta, Ministerului Justitiei (7.782 de magistrati pentru 62 milioane de locuitori): 1,9% din bugetul Statului, precum si celor 188 de centre private de libertate (toate confundate, la un loc), adica 5,5 Md de €.
In randul populatiei carcerale, 233 de detinuti si-au pierdut viata si 832 de incarcerati au fost eliberati dupa ce au fost disculpati, din care 500 au solicitat reparare materiala si morala, dar numai 407 de cereri au fost aprobate.
In ceea ce priveste repararea erorilor judiciare in cazul revizuirii proceselor penale (destul de rare !), practic, are loc dupa acelasi algoritm, perioadele de indemnizatie insa, fiind considerabil mai mari, ca de-altfel si prejudiciul moral.
Din acest motiv mecanismul algoritmului, este complex (mediile parametrilor lui, dinamice in timp !), deci destul de dificil de adaptat (aplicat) in mod echitabil, care sa fie satisfacator atat CNRD-ului (Statului) pe de-o parte, cat si partii vatamate (Civile), pe de alta parte. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica : ″Revizuirea Proceselor in Procedura Juridica Penala (Coretionala si Criminala)″ http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17489:revizuirea-pedepselor-in-procedura-juridica-penala-corectionala-si-criminala&catid=8:justitie&Itemid=12)
In sfarsit, sa urmarim cum a evoluat legislatia franceza pentru evitarea erorilor judiciare in timpul celei de-a V-a Republici.
Sa incepem cu Marc Macin (a se vedea si articolul autorului “Podul blestemat”: http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=35300:podul-blestemat&catid=4:anchete&Itemid=9), cel care a fost ultimul reabilitat de catre Justitia franceza.
Chiar daca el ar fi avut un avocat la dispozitie (ceea ce nu s-a intamplat, caz frecvent in cadrul sistemului inchizitoriu !) in timpul interogatoriului sau la PJ (Politia Judiciarea) de la PP (Prefectura de Politie Paris), nu este sigur ca eroarea judiciara putea fi evitata !
Pentru ca, cu trecutul sau de delincvent (in special sexual), precum si cu conditia sa socio-umana in momentul inculparii acestuia, in ciuda faptului ca tatal sau era politist (functionar al satului), Marc Machin era un vinovat  ideal, in lipsa unui alt suspect (″candidat″ !), atat pentru Politia cat si pentru Justitia franceza.
In majoritatea cazurilor anchetatorii (politistii si jandarmii) care lucreaza sub indrumarea unui Judecator de Instructie (Magistrat instructor independent, care instrumenteaza un dosar penal), opereaza conform unor modele ″statistice″ pragmatice, care sunt, in ciuda unori erori (inevitabile), destul de fiabile, confirmat de-altfel si de numarul nesemnificativ (cel putin teoretic!) al erorilor judiciare!
Aceste tehnici si metode de operare nu prea au evoluat in timp si nici nu cred ca vom asista in viitor la scimbari radicale in privinta lor (care au la baza un principiu fundamental din mecanica : ″cunoasterea pozitiei unui punct material la un moment dat, permite, conform ecuatiei generale de miscare, cunoasterea acesteia la un moment ulterior″).
Cu alte cuvinte, intotdeauna, trecutul unui suspect, precum si comportamentul sau social de-a lungul timpului, vor influenta o ancheta penala in care el ar putea fi implicat, oricand aceasta ar avea loc !
In ceea ce priveste insa procedura de revizuire a condamnarilor penale, care dateaza numai din 1945, legea din 23 iunie 1989 aduce o schimbare de fond, cel putin teoretic.
Daca pana atunci, pentru revizuirea unui proces era necesar ca in dosarul condamnatului sa apara ″elemente noi care sa-l disculpe″ (care nu au fost cunoscute justitiei in timpul procesului), reforma din 1989, permite acest lucru chiar si in cazul in care apar ″elemente noi care sa puna la indoiala culpabilitatea celui condamnat″ !
In plus, aceste lege va insita cu precadere atat pe prezumptia de nevinovatie, pe care o va si instaura (cel putin teoretic !), pe de-o parte, cat si pe posibilitatea de a face apel  in cazul unui sentinte judecatoresti pronuntata de catre un Juriu Popular (Curte cu Jurati), pe de alta parte, ceea ce inainte nu era posibil.
Un exemplu celebru constituie Guillaume Seznec, in care acesta este condamnat la munca silnica pe viata pe 4 noiembrie 1924 pentru asasinarea in noaptea 25 catre 26 mai 1923 a lui Pierre Quéméneur, Consilierul general al Departamentului Finistère, Regiuna administrativa Bretania  (in vestul Frantei).
Albert Lebrun, rufuzandu-i gratierea in 1933, Seznec este gratiat de catre Generalul Charles de Gaulle in 1946, dupa 24 de ani de detentie.
In ciuda incercarii revizuirii procesului sau in 1926 care conform modelului ″vechi″ de revizuire a condamnarilor penale a esuat, familia acestuia, nu reuseste acest lucru nici dupa moartea lui pe 13 februarie 1953, conform modelului ″nou″ de revizuire (″Renasterea lui Seznec″ si ″Reabilitarea respinsa lui Seznec″ : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=24602:renasterea-lui-seznec&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7;    http://www.ne-cenzurat.ro/files/RenasteraluiSeznec.pdf ), dupa nu mai putin de dousprezece incercari, de catre nepotul acestuia, Denis Le Her-Seznec, pe care l-am sustinut si il sustin in demersul sau juridic pentru reabilitarea lui Guillaume Seznec  !
Nici macar in urma sesizarii in 2001 a Comisiei de revizuire, de catre Elisabeth Guigou (Partidul Socialist, cea care a instaurat legea privind repararea erorilor judiciare din 15 iunie 2000, pe atunci Ministrul Justitiei !).
Acest lucru este revoltator pentru simplul fapt, ca in Dosarul Seznec (pe care l-am urmarit de aproape de-a lungul a peste doua decenii si pe care il cunosc in cele mai mici detalii !), nu exista nicio proba materiala directa, matematic vorbind, iar indoiala persista inca cu 9 decenii in urma, pe cand fapta ar fi fost comisa, motiv pentru care de-altfel cu 8 decenii in urma, Seznec a si fot gratiat, dar nu si reabilitat.
Pentru mine (dar si pentru multi altii, care il sustin pe Le Her-Seznec !) aceasta gratiere este un fel de recunoastere ″partiala″ (″officieusement″ dar nu si ″officiellement″) din partea legislatorului, a unei grave erori judiciare in acest dosar (unul dintre cele mai grave din istoria criminala a Frantei).
Asemenea decizii, in care legislatorul a recunoscut oarecum, ″officieusement″ erorarea judiciara, fara a o recunoaste ″officiellement″ (oficial) au avut loc si mult mai recent, la sfarsitul deceniului trecut, in alte dosare celebre.
Omar Raddad, este condamnat la 18 ani de recluziune criminala (cu circumstante atenuante) pe 2 februarie 1994 (intr-un proces in fata Juriului Popular Alpes Maritimes care a debutat pe 24 ianuarie) pentru asasinarea pe 24 iunie 1991 a lui Ghislaine Marchal la Mougins (Departamentul Alpes maritimes, Regiunea administrativa Provence-Alpes-Cote d’Azur, sudul Frantei).
In ciuda faptului ca pe 12 septembrie 1995, Mohamed Moumen, fost incarcerat la celebra Inchisoare Clervaux (Maison Centrale-Centru privat de libertate pentru condamnati la pedepse luni de inchisoare, inclusiv pe viata, precum si DPS-detinuti deosebit de dificili, cu sanse reduse de reinsertiune in societate) din Ville sous la Ferté (Departamentul Aube, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne, estul Frantei) a povestit co-detinutilor (publicat si in cotidianul ″l’Opinion″), ca el ar fi adevaratul asasin a lui Ghislaine Marchal si pe care ar fi ucis-o (accidental !) in timpul unui spargeri efecutate la proprietatea acesteia, fiind tot el cel care cu sangele victimei a scris pe usa pivnitei (unde cadavrul ei este descoperit) celebra propozitie (incorecta din punct de vedere gramatical, care il acuza pe Raddad) : ″Omar m’a tuer″ !
Cee ce este o marturie, deci considerabil mai mult decat punerea la indoiala a vinovatiei lui Omar Raddad, care nu a fost retinuta pentru ca Jandarmeria din Mougins ar fi afirmat ca pe proprietatea lui Chislaine Marchal jaful nu ar fi fost comis cu o efractiune.
Insa, acest lucru s-ar fi putut explica prin faptul ca Moumen avea o prietena care lucra la Ghislaine Marchal si care de-altfel ar fi fost concediata de catre aceasta pentru ca si-ar fi insusit un Pascal (bancnota de 500 Ffr), cazuta pe dusumea.
Patrundarea lui Moumen pe proprietatea Doamnei Marchal, fara efractiune, ar fi putut fi facilitata de catre aceasta !
In sfarsit, pe 10 mai 1996, Jacques Chirac acorda lui Omar Raddad o gratiere partiala, reducandu-i pedeapsa cu patru ani si opt luni, la cererea Regelui Hassan II al Marocului in schimbul unui gest in favoarea francezilor si franco-marocanilor detinuti (incarcerati) in Maroc.
Aceasta gratiere partiala va permite lui Omar Raddad (care neavand nicio perioada de siguranta anexata condamnarii, fiind deci ″conditionabil″ dupa noua ani) sa fie eliberat doar dupa sase ani si jumatate, mai exact pe 4 septembrie 1998.
Pe 2 februarie 2000, in urma unei cereri de revizuire depuse de catre acesta, Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale orodona noi investigatii in dosar si in special o noua expertiza grafologica (efectuata de catre doi experti Anne Bisotti si Francoise Ricci D’Arnoux) pentru a infirma (sau confirma) ca Ghislaine Marchal este sau nu autoare inscriptiei pe usa pivnitei: ″Omar m’a tuer″.
Pe 14 ianuarie 2001, justitia ordona o noua expertiza si pe bucata de scandura cu care Ghislaine Marchal a fost ucisa.
Pe 20 februarie 2001, expertiza confirma faptul ca ADN-ul masculin identificat pe usa cazanului (de incalzire) nu este cea a lui Omar Raddad, in schimb au fost izolate inca alte doua ADN-uri masculine pe usa care nu au putut fi identificate (datorita ″uzurii″ lor in timp)!
Pe 25 iunie 2001, totusi CRCP sesizeaza Curtea de Revizuire, care pe 20 noiembrie 2002, respinge revizuirea condamnarii lui Omar Raddad, motivand ca elementele noi (care nu erau cunoscute in timpul procesului) nu au permis punerea in evidenta articolele legii Guigou din 15 iunie 2000.
Pe 4 ianuarie, CEDO declara inaceptabila plangerea depusa de catre Omar Raddad, contra Statului Francez, motiv pentru care acesta revocand pe celebrul avocat Jacques Verges (care l-a aparat pana atunci de la inculparea lui), prin intermediul noului sau avocat de la Tulon (Departamentul Var, Regiunea administrativa Provence-Alpes-Cotes d’Azur, ″Micul Chicago″ din sudul Frantei), Didier Hollet, in 2008, va depune o noua cerere de revizuire al procesului sau, solicitand Parchetului de la Grasse (Cannes-Antibes) sa identifice amprentele izolate (neidentificate) in FNAEG (Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice) creat prin Legea Guigou din 18 iunie 1998, in special pentru identificarea delincventilor si criminalilor sexuali.
In august 2010, acesta a primit avizul favorabil pentru identificarea acestor amprente, iar pe 9 mai 2011, el a solicitat unori experti executarea acestei proceduri judiciare.
Din pacate, desi FNAEG (care a permis deja identificarea a 111.002 de profile de autori de infractiuni), continea la acea data 1.724.173 de amprente genetice (cca 2,65% din populatia franceza), expertii nu a putut identifica amprentele genetice izolate, ele  facand parte dintre cele 62.258 de amprente genetice FNAEG ale unori autori necunoscuti, conform unui raport datat din 29 iunie 2011. (A se vedea si articolul autorului http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/03/affaire-ommar-raddad.html)
Din contra, acest fisier a permis totusi Comisiei de Revizuire, redeschiderea dosarului lui Abderrahim El-Jabri si Kader Azzimani, doi marocani (rezidenti francezi) condamnati abuziv (pe nedrept) in 2003, in prima instanta, fiecare, la 20 de ani de recluziune criminala (pedeapsa confirmata si in apel in 2004!), pentru asasinarea in ziua de 21 decembrie 1997, a unui dealer de stupefiante, Abdelaziz Jilal (cunoscut si sub numele de „Azouz”), care  a fost injunghiat (de 108 ori !), pe o poteca la iesirea din orasul Lunel (Departamentul Hérault, Regiunea Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), ei fiind astfel al noualea respectiv al zecelea, condamnati, care ar putea fi reabilitati de catre Justitia franceza incepand din 1945 (al caror proces in prezent este in revizuire), iar mai tarziu indemnizati si ei, atat pentru prtejudiciul material si moral suferit in perioada detentiei lor cat si astazi inca, in libertate conditionata de control judiciar. (A se vedea si articolul ″Lunel ″: http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=31650:lunel&catid=4:anchete&Itemid=9),
Nu este mai putin celebru nici cazul lui Dany Leprince (″Macelarul din Sathe″), un muncitor agricol, onest, pe de-o parte si salariat (ca debarasator) al unei societati de dezosificare a carnii, SOCOPA, pe de alta parte, condamnat (pe nedrept, in ciuda lipsei unor probe materiale fiabile si convingatoare !) pe 16 decembrie 1997 de catre Juriul Popular Sarthe, la inchisoare pe viata (cu 22 de ani perioada de siguranta, maxima !) pentru un cvadruplu asasinat comis pe 4 septembrie 1994,  la Thorigné sur-Dué (Regiunea Pays de la Loire, Departamentul Sarthe, vestul Frantei).
Este vorba de Christian si Brigitte Leprince, fratele lui si sotia sa, preum si Sandra, respectiv, Audrey Leprince, cei doi copii ai lor.
Dupa o detentie de 16 ani, in 2010, sentinta acordata in procesul lui Dany Leprince este considerata de catre justitia franceza una dintre posibilele cele mai grave erori judiciare din toate timpurile, care punea la indoiala atat competenta Brigazii de Jandarmerie Le Mans care a efectuat ancheta cat si ai expertilor-psihiatrii implicati in ancheta sub conducerea magistratului care a instruit dosarul, Judecatorul de Instructie, Céline Brunetière, pe de-o parte, cat si calitatatea ei de magistrat ”profesionist”, pe de alta parte!
Avand in vedere aceasta pozitie al Avocatului general, Comisia de Revizuire l-a si pus in liberatate pe Dany Leprince pe 8 iulie 2010 in urma suspendarii executiei pedepsei acestuia, conform unei ordonante emise pe 1 iulie 2010, cu mentiunea ca “exista elemente suficiente pentru revizuirea procesului sau” !
Astfel, Avocatul general al Curtii de Revizuire a Proceselor (condamnarilor) Penale, Claude Mathon, la cererea Parchetului General a solicitat, pe 17 martie 2011, anularea procesului lui Deny Leprince din 16 decembrie 1997 si organizarea unui nou proces pentru a ”face dreptate”, dupa cum declara in public in cursul unei declaratii de presa !
Pe 6 aprilie 2011, insa, exact la orele 14h13, Curtea de Revizuire, la Tribunalul de Inalta Instanta de la Paris, compusa din 17 magistrati si prezidata de catre Bertrand Louvel, respinge revizuirea procesului lui Dany Leprince si ordona incarcerarea din nou al acestuia, pentru executarea in continuare a pedepsei sale private de libertate !
Pe 5 octombrie 2011, Nicolas Sarkozy, pe atunci Presedintele Republicii Franceze, refuza gartierea lui Dany Leprince depusa in 2008, insa datorita inistentei opiniei publice (Grupul de sprijin ″Prietenii lui Dany″, cartea lui Johannes Franck ″Le couteau jaune″, contraancheta lui Roland Agret, Presedintele organizatiei ″Action Justice″, dar si scrisoarea mea deschisa, in favoarea gratierii lui Dany Leprince, in preajma alegerilor prezidentiale in 2012, adresata actualului Presedinte al Frantei, Francois Hollande), pe 19 aprile 2012, Tibunalul Melun (regiunea pariziana) responsabil cu executarea pedepselor, anuleaza perioada de siguranta de 22 de ani !
Negratiat, dar avandu-i perioada de siguranta suspendata, dupa 18 ani de detentie (pedeapsa minima de detentie in cazul condamnarii la pedepasa cu inchisoarea pe viata, conform CPP), pe 10 octombrie, lui Dany Leprince, i se aproba eliberarea conditionata sub control judiciar (prin intermediul unei bratari electronice), iar pe 19 octombrie, el este pus in libertate !
Cu alte cuvinte, o alta recunoastere nu oficiala, dar ″officieuse″ (cel putin partiala !) a unei grave erori judiciare.
Poate cea mai grava din istoaria criminala a celei de a V-a Republici !
(A se vedea si ciclul de articole ale autorului consacrat Lui Dany Leprince http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=22390:l-macelarul-din-sarthe-r-&catid=4:anchete&Itemid=9; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=22776:drama-unui-nevinovat-condamnat-la-inchisoare-pe-viata-&catid=4:anchete&Itemid=9; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=29809:lettre-ouverte-a-monsieur-francois-hollande-candidat-a-lelection-presidentielle-de-2012&catid=15:editorial&Itemid=19; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=33617:libertatea-sub-sechestru-a-lui-dany-leprince-&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/lettre-un-ami-innocent-qui-purge-une.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-lettre-dany-leprince-la.html).
Putem sublinia aici si faptul ca in acest dosar, amprentele genetice ale lui Dany Leprince nu au fost identificate nici pe arma crmei (un cutit si un satar de macelar) si nici la locul crimei (masacrului) !
Ca nu exista nicio proba materiala (reala !) care sa-l acuze pe acesta.
Ca Dany Leprince nu a avut niciodata un comportament violent si nu era capabil (din punct de vedere psihic !) nici macar sa sacrifice animalele din gospodaria lui (lucru facut pe atunci de catre fosta lui sotie, Martine Compain, specializata in dezosarea carnii la SOCOPA).
Ca Dany Leprince, era incapabil sa comita o crima, deci cu atat mai putin, un masacru, un macel, numai cu un cutit si satar !
Nu este mai putin interesant nici cazul lui Jean-Maurice Agnelet, in dosarul caruia, am fost si sunt implicat direct !
Un dosar de exceptie, poate unic, in istoria criminala a Frantei, care poseda un fel de ″prelungire″ in peisajul actual criminal romanesc in Dosarul Cristian si Elodia Cioaca !
Unul dintre cele mai controversate si ambigue dosare penale franceze legat de  ″Razboiul cazinourilor″ de pe Coasta de Azur din anii saptezeci.
Un dosar penal in care exista un suspect,  inculpat, unul singur, Jean-Maurice Agnelet, considerat de catre magistratii insarcinati cu ancheta ca ar fi responsabil de disparitia prietenei (amantei) sale Agnès Le Roux, mostenitoarea Casinoului ″Palais de la Méditerranée″  din Nisa (considerat Las Vegas - ul european),  cu treizeici si cinci de ani in urma, in octombrie 1977.
Un dosar penal avand ca obiect de ancheta o crima de sange, in care din pacate nu exista nici cadavru, niciun mobil real si nicio arma a crimei !
Un dosar penal care de 35 de ani asteapta o solutie, cu toate ca ″protagonistul″  lui, inculpatul Jean-Maurice Agnelet, a fost deja de doua ori achitat : in 1985 (confirmat in 1986 de catre Camera de Acuzare al Curtii de Apel Aix en Provence-Marseille, validata in 1988 de catre Camera Criminala al Curtii de Casatie), respectiv pe 23 noiembrie 2006 in fata Juriului Popular Alpes Maritimes (Nisa, Avocat general al acuzarii : Pierre Cortes, avocatul partii civile : Georges Kiejman, avocatii apararii : Francois Saint-Pierre, Jean-Pierre  Versini)
Parchetul facand apel la sentinta, el este condamnat pe 11 octombrie 2007 de catre Juriul Popular Bouche du Rhone (Aix-Marseille, Avocat general al acuzarii, Pierre Cortes, avocatul partii civile : Hervé Temim, avocatii apararii : Francois Saint-Pierre, Jean-Pierre  Versini), la 20 de ani de recluziune criminala.
Pe 15 octombrie 2008, Curtea de Casatie respinge anularea sentintei, deci ea ramane definitiva.
In 2010, Jean-Maurice Agnelet solicita o eliberare conditionata sub control judiciar.
La inceputul lunii martie 2011, Jean-Pierre Hernandez, un fost gangster din Marsilia, um important personaj in cadrul celebrului trafic de stupefiante dintre Franta (Marsilia) si SUA (New York), cunoscut sub numele de ″French Connexion″ (fondat de catre Paul Carbone si Francois Spirito) din perioada 1937-1970 (cand erau livrate 270 de kg de heroina lunar, estimata la 40-44 tone pe an, cca 90% din consumul american), a afirmat intr-o carte a lui ca Agnelet este nevinovat si ca adevaratul asasin ar fi Jeannot Luchessi (care i-ar fi strivit corpul intr-o masina la un centru de casare al epavelor), membru al clanului Gaetan (Tany) Zampa, care i-ar fi facut aceasta confesiune in 1987 inainte de moartea sa (a se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta tematica: ″Detinut de Profesie″ : http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=31878:detinut-de-profesie&catid=4:anchete&Itemid=9),  ceea ce va permite lui Agnelet sa sesizeze Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, insa cererea lui este respinsa de catre aceasta in 2012.
De-fapt, in urma acestei dezvaluiri, avocatul familiei Zampa, Gilles-Jean Portejoie depune o plangere penala contra lui Hernandez pentru ″difamatie publica contra unui decedat″ !
In urma acestui refuz a CRCP, Agnelet, astazi in varsta de 74 de ani,  sesizeaza CEDO de la Strasbourg (Curtea Europeana a Drepturilor Omului: CDEH Agnelet c/France, 10 ianuarie 2013, cererea nr.61189/09) care îi da acestuia dreptate (cum crima, practic, nu a fost stabilita !) si aproba eliberarea lui din inchisoarea Mauzac (Dordogne, unde este incarcerat de peste cinci ani), pe 31 ianuarie 2013, pentru motivul ca el nu ar fi beneficiat de un proces echitabil conform Legii nr. 2011-939 din 10 august 2011 (intrat in vigoare la 1 ianuarie 2012), conform careia Juriul Popular are obligatia sa-si motiveze sentinta si care nu a existat in timpul procesului sau in care acesta a fost condamnat (″Condamnatul nu a beneficiat de garantii suficiente care sa peremita lui sa inteleaga verdictul de condamnare pronuntat contra lui″).
Pe 1 februarie 2013, la ora 12h15 aceste paraseste inchisoarea si asteapta un nou proces in fata Juriului Popular Ile et Vilaine (la Rennes, Regiunea administrativa, Bretania), dupa comunicatului Comisiei de Reexaminare a Curtii de Casatie, in care spera sa fie achitat si reabilit. (A se vedea si articolul detaliat al autorului consacrat dosarului crminal Agnelet-Le Roux. Cel mai complex si lung proces al secolului XX: http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17213:cine-a-ucis-o-pe-agnes-le-roux-o-noua-pista-dupa-30-de-ani&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-ziarul-politia-capitalei_9580.html)
Situatii asemanatoare intalnim si in dosarele criminale, Gaston Dominici, Mis si Thienot, Turquin (″Crima fara Cadavru si fara Mobil, pedeapsa pe masura″) 36.%20308-8
2006%20%28Crima%20fara%20cadvaru%2C%20fara%20mobil%2C%2...), etc., care nu au fost revizuite in urma cererilor depuse la Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale.
Insa, exista si cateva cazuri (celebre) de erori judiciare (disproportionat indemnizate), in care statul si-a recunoscut vinovatia (evident, fara a se scuza!), in urma revizuirii proceselor celor conndamnati pe nedrept, cum sunt (din 1945): Roland Agret (37.000 €, in prima instanta, dar ulterior, in 2005, reuseste sa obtina 538.112 euro, dupa ce isi trage un glont in picior), Patrick Dils (1 Million € ), Loic Secher (797.352 €, cu 50.000 € mama sa si 30.000 €, fiecare dintre cei doi frati ai sai), Jean-Marie Deveaux (20.000 €), Rida Daalouche (763.000 €, din 900.000 propusa, suma solicitata, despagubirea i-a fost refuzata pentru motivul ca ca el ar fi responsabil de incarcerarea sa, cum nu a fost capabil in timpul anchetei, sa dea toate indicatiile care sa fi permis identificarea buletinului de spitalizare utilizat pentru revizuirea procesului sau si itilizarea acestuia pentru achitarea lui), Jean Dehays (2000 €, insa in 1955, pentru trei ani de detentie, intre 1952-1955), Jean-Marie Devaux (20.000 €), Guy Mauvillain (96.000 €) si acum, urmeaza a fi indemnizat si Marc Machin. (A se vedea articole autorului  detaliate pe tematica erorilor judiciare in Franta :
http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17489:revizuirea-pedepselor-in-procedura-juridica-penala-corectionala-si-criminala&catid=8:justitie&Itemid=12http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=35300:podul-blestemat&catid=4:anchete&Itemid=9; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=33919:-giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la-moarte-&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=31650:lunel&catid=4:anchete&Itemid=9; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=20231:michel-quesne-vinovat-sau-victima-&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=19207:un-simbol-al-erorilor-judiciare--&catid=8:justitie&Itemid=12
Exista si cazuri nemediatizate, deci necunoscute (sau putin cunoscute)  publicului, cum ar fi ce al lui Richard Laurent, in varsta de 57 de ani, muncitor la caile ferate, tata a doi copii, care pe 30 iulie 2002, pe baza unei simple marturii a unei femei, care avea doar impresia ca l-ar fi recunoscut, este acuzat de viol, interpelat la domiciliul lui si incarcerat cu brutalitate.
El este incarcerat la Compiegne si va fi coleg de celula cu Pierre Martel (taximetrist, achitat in Procesul Outreau, in prima instanta).
Fiind achitat ulterior la procesul sau, el va fi indemnizat in 2007 de catre CNRD cu 50.000 € pentru 12 luni si 18 zile de detentie preventiva, in timp ce colegul sau de celula, Pierrre Martin, va fi despagubit pentru cele trezeci de luni de detentie cu aproape 600.000 €…!
In alte cazuri mai putin mediatizate, vaduva Lui Lolo Ferrari, Eric Vigne, in varsta de 59 de ani, a fot indemnizat de catre CNRD al Curtii de Appel Aix en Priovence (Marsilia), pentru incarceratie preventiva abuziva, pentru crima, cu 30.280 € (22.860 pentru prejudiciul moral si 7.420, pentru cel material).
Sau intr-un caz destul de metdiatizat, omul de afaceri André Kaas  (care conducea 11 intreprinderi, totalizand 6.000 de salariati), acuzat de asasinarea sotiei sale Sylvianne in 1992, la Rouen (Departamentul Seine Maritime, Regiunea administrativa Haute Normandie, coroana bazinului parizian), pentru cei trei ani incarcerati in preventiv (noiembrie 1993-iunie 1995 si iulie 1995-octombrie 1996), in loc de 5.000.000 € solicitati, a fost despagubit numai 70.000 € prejudiciu moral (din care din care 67.000 a retinut de fisc !), pe 27 iulie 2005.
Contestand aceasta suma (cu argumente solide !), pe 10 decembrie 2007, Avocatului general Yves Charpenel de la Parchetul de pe langa Curtea de Casatie,  solicita, suma de 539.719 € in favoarea acestuia, insa acesta nu obtine decat 103.000 !
Ori, prejudiciul material suferit de catre acesta datorita incarcerarii sale este de cca 1,7 milioane €.
Din contra, Karine Duchochios, inculpat si achitat in procesul Outreau, fara sa fi fost incacerata nicio zi, a fost indemnizata de catre CNRD pentru prejudiciul moral suferit, cu 150.000 € (adevarat insa, in loc de 650.000 cat solicita) !

COMENTARIUL AUTORULUI

In ciuda unui algoritm de calcul al repararii erorlor judiciare bine pus la punct, sumele cu care cei incarcerati pe nedrept (preveniti sau condamnati) sunt indemnizati, pare a fi destul de intamplatoare, nejustificate corespunzator.
Raportul dintre ″cerere″ si ″oferta″ este si el foarte disproportionat !
Pentru exemplificare, in cazuri foarte mediatizate : Loic Secher a solicitat 2,4 milioane de euro, achitatii din procesul Outreau intre 650.000-1 million de euro si ei obtinut mult mai putin bani decat sumele solicitate !
In principiu, pe baza unei statistici pe care am efectuat, Statul Francez, acorda o indemnizatie intre 75-100 de euro pe zi unui incarcerat pe nedrept (nevinovat) pentru repararea erorii judiciare comise, ca prejudiciu material si moral conform 149—149/4, art.150 (din Legea Guigou nr. 2000-1354 din 30 decembrie 2000, respectiv, Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004), art.622 din CPP si art.595, respectiv, urmatoarele din CPC (CodulCivil de Procedura).
Insa, in Franta exista si o Comisie de Indemnizare a Victimelor Infractiunilor (CIVI), care este o institutie insarcinata cu examinarea indemnizarii victimelor unor infractiuni (grave), cand acestea nu pot obtine o reparare efectiva si satisfacatoare in privinta prejudiciului lor (moral si material) de la companiile de asigurari sau organismele securitatii sociale.
Conform legislatiei in vigoare, toate victimele unor infractiuni (delictelor) penale, pot fi indemnizate integral in privinta prejudiciului (moral si material)  pe care acestea au suferit, in cazurile urmatoare  (ceea ce poate fi refuzat in cazul in care victima a comis erori grave in cadrul procesului infractional-delictual in care a fost implicata sau diminuata):
- antrenarea moartii, a incapacitatii permanente sau a incapacitatii totale de munca, cel putin pentru o luna ;
- violului (infractiune, procedura juridica criminala), agresiunilor, respectv, atingerilor (managaielilor) sexuale (delict, procedura  juridica corectionala), supunerii unor acte inumane (inclusiv, rapii, sechestrarii, etc.),  terorismului-atentatului ;
Indemnizatiile sunt partiale (art.716-14, CPP) in cazul:
- vatamarilor corporale grave care necesita cel putin o luna de intrerupere de activitate lucrativa, ale acidentelor de criculatie sau de vanatoare ;
- furtului, escrocheriei, abuzului de inceredere, extorsiunii de fonduri, deteriorarii unui bun material care lor apartine;
Pentru aceasta resursele lunare ale victimei trebuie sa fie :
- inferioare plafonului ajutorului jurisdictional 1.393 € (2.089,50 € in cazul incendierii voluntare a unui vehicul), marit in functie de numarul de persoane care  sunt in intretinerea victimei (167 € pe luna pentru primele doua persoane si 106 € pentru urmatoarele) ;
- indemnizarea prejudiciului de catre asigurare sau serviciile securitatii sociale sa fie insuficiente sau imposibile pentru repararea lui ;
     - urmarile infractiunii (delictului) sa fi antrenat tulburari grave in viata victimei.
Indemnizarea in acest caz este plafonata la  triplul plafonului resurselor fixate pentru atribuirea ajutorului jurisdictional, partial, adica 4.179 €.
Daca delictul (infractiunea) a fost comisi(a) pe teritoriul national (francez) pot fi indemnizati :
-    persoanele de nationalitate (cetatenie) franceza ;
-    cetatenii europeni (ale tarilor membre ale Uniunii Europene) si al EEE (Spatiul Economic European) ;
-    persoanele de nationalitate (cetatenie) straina aflati in conditii legale pe terioritoriul UE si EEE (in momentul delictului-infractiunii sau a solicitarii indemnizarii) ;
Daca delictul (infractiunea) a fost comis(a) in strainatate (in afara teritoriului national) numai persoanele de nationalitate (cetatenie) franceza pot fi indemnizate.
Pentru a fi indemnizata, persoana trebuie sa se adreseze CIVI-ului (care isi exercita activitatea in cadrul unui TGI-Tribunal de Inalta Instanta) in cel putin trei ani de la data comiterii delictului-infractiunii (sau cel tarziu pana la un an de la data sentintei judecatoresti, ramasa definitiva, daca acest lucru a avut loc in cadrul dosarului) : fie celei de care depinde domiciliul sau stabil, fie celei care a judecat infractiunea.
Dupa verificare admisibilitatii cererii, Grefierul CIVI va transmite cererea direct Fondului de Garantie al Victimelor actelor de Terorism si alte Infractiuni (FGTI),  care are la dispozitie doua luni, de la data inregistrarii cererii, pentru a prezenta o oferta de indemnizare victimei, care si ea dispune la randul ei, conform legii, tot de doua luni, pentru a accepta sau nu oferta FGTI.
In cazul afirmativ, FGTI face cunoscut acordul victimei CIVI-ului care il omologheaza (il valideaza oficial) pentru ca aceasta sa poata fi indemnizata.
In cazul negativ, acordul partilor, pe de-o parte victima, iar pe de alta parte FGTI, neputand fi realizat pe cale amiabila, CIVI, numeste unul dintre membrii sai (un magistrat) pentru instruirea (instrmentarea) dosarului.
Dupa instruirea (instrumentarea) acestuia, CIVI fixeaza suma cu care victima trebuie sa fie indemnizata.
Atat victima cat si FGTI pout face recurs in fata Curtii de Apel, in cel mult o luna de la data notificarii CIVI.
In sfrasit, cca 3.000 de procese au loc anual in Franta, in fata unui Juriu Popular (Curte cu Jurati, departamental), compus din 12 jurati  (3 magistrati si 9 cetateni alesi in mod arbitrar de pe listele electorale), iar soarta celor inculpati in dosarele criminale (pentru infractiuni criminale) este in mainile lor.
Deciziile acestor Curti, sentintele pe care acestea le pronunta, sunt cele generatoare ale erorilor judiciare, pe care CNRD si CIVI are obligatia sa le ″repare″ sub o forma sau alta, intr-o forma mai mult sau mai putin satisfacatoare.
In schemele prezentate mai jos putem constata si punctul lor de vedere :

NOTA AUTORULUI

Merita sa subliniez faptul ca in majoritatea dosarelor criminale (infractiuni criminale, judecate de catre un Juriu Popular-Curte cu Jurati), in care condamnarile sunt foarte severe (recluziune criminala, peste 15 ani de detentie  sau inchisoare pe viata), cei inculpati (si ulterior condamnati) sunt persoane cu un trecut mai mult sau mai putin delictual-criminal important, marginalizate la periferia societatii, iar faptul ca intr-un anumit interval spatio-temporal ei nu si-au putut furniza niciun alibi anchetatorilor, a fost principalul motiv pentru care acestea au fost sanctionate de catre legislator. (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=30814:whole-life-tariff&catid=4:anchete&Itemid=9; http://ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=31069:qgringo-justiceq-whole-life-tariff-ii&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7).
Evident, cum nu exista padure fara uscaturi, nu exista nici sentinte judecatoresti fara erori judiciare.
Pentru ca a gresi este omeneste, iar erori judiciare sunt comise in toate tarile lumii, indiferent de tipul lor de orindurie sociala, indiferent de gardul lor de democratizare, indiferent daca politia si justitia sunt sau nu institutii corupte ale statului !
In cazul infractiunilor criminale grave (in special, crime de sange, viol in reuniune cu urmari dramatice, crima organizata care pune in pericol siguranta cetatenilor, siguranta nationala, atentate, terorism, etc.), presiunea politica (la toate nivelele) este deosebit de importanta pentru solutionarea in timp util ale dosarelor aflate pe rol, ceea ce lasa putine sanse anchetatorilor pentru a-si duce la un bun sfarsit investigatiile lor in conditii optime, nu atat din lipsa de profesionalism si mijloace de ancheta, cat pe de-o parte, din lipsa de timp, iar pe de de alta parte din lipsa de efectiv.
Cert, sa fi victima a unei reori judiciare sau a unei infractiuni (pe nedrept) este deosebit de grav, revoltator si demoralizant.
Este dificil de admis, greu de suportat si nu rareori chiar imposibil de girat.
Iar repararea lor, paractic, nu poate fi facuta, pentru ca in ciuda faptului ca prejudiciul material poate fi apreciat, deci si evaluat, respectiv, indemnizat,  timpul este ireversibil, motiv pentru care prejudicial moaral suferit nu poate fi nici convertit si nici calculat in unitati banesti!
Si totusi, in majoritatea cazurilor, ceea ce îi priveste atat pe victimele erorilor judiciare, cat si pe cele ale infractiunilor grave, sumele importante cu care acestea sunt indemnizate, lor le poate permite un ″nou inceput″, care sa-i tina departe de mediul infractional (deci si carceral) si chiar mai mult : sa-si realizeze un vis, o dorinta, o reala insertiune sociala, sa le creze un statut social-economic, care fara ghinionul avut nu si-ar fi putut realiza niciodata.
Ceea ce face ca sa nu fie deloc curios faptul ca exista in aceasta lume trecatoare si muritoare, numerosi indivizi (mai mult sau mai putin ciudati), care fara regrete si fara resemnare, pentru sume cuprinse intre sute de mii si un million de euro ar sta incarcerati pe nedrept (nevinovati) ani de zile, desi libertatea nu are pret.
Din pacate, ea nu serveste la nimic daca nu poti profita de ea !


Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2017