Copacul inimii mele

De când am început să-mi conștientizez trăirile, adică de pe la vreo 5-6 ani, am sădit în mine un copac. L-am sădit cu mânuțele, apoi, împreună cu timpul, l-am udat cu lacrimi, l-am stropit cu învățături. I-am plantat rădăcinile în pământul inimii mele. Mi-am dorit să crească, o dată cu mine. Și uite așa am început să crestez cu penelul sufletului, cuvinte. Cuvintele creșterii și dezvoltării mele ca om. M-am străduit să scriu doar cuvinte care să exprime adevărul trăirilor mele. M-am chinuit să decorez firavele crenguțe doar cu lumina vieții, să-l înfrumusețez cu frunze multicolore și fel de fel de flori, am chemat în coroana copacului meu , fluturi și păsări și îngeri.









