Un grup de mercenari din Africa de Sud a fost acuzat de unul dintre foştii săi membri de răspândirea intenţionată a bolii SIDA în Africa între 1980-1990.
Declaraţiile controversate au fost făcute de Alexander Jones în cadrul unui documentar ce a avut premiera în cadrul festivalului de film Sundance. El afirma că a petrecut mulţi ani ca ofiţer de inteligenţă în cadrul Institutului de Cercetare Maritimă din Africa de Sud (SAIMR), în urmă cu 30 de ani, când controla loviturile de stat şi alte violenţe din Africa.
Filmul prezintă moartea inexplicabilă a unui tânăr pe care SAIMR l-a recrutat în 1990, scrie The Guardian. Familia băiatului crede că el a fost ucis în timpul unui proiect de studiere a SIDA, relizat în Mozambic. De asemenea, filmul mai detaliază şi declaraţiile fostului ofiţer ce afirmă că liderul grupului avea o obsesie de distrugere rasială cu ajutorul HIV/SIDA. Keith Maxwell, liderul SAIMR, scria despre epidemia cu care spera că va fi decimată populaţia de negrii, că va asigura supremaţia albilor şi va repopulariza credinţele conservaţioniste, conform lucrării deţinute de către creatorii filmului.

Maxwell nu avea calificări medicale, dar a realizat multiple teste clinice pe săraci, majoritatea negrii din Johanesburg, în timp ce susţinea că este medic.

Academia Română "va declanşa o investigare" legată de conferirea Medaliei de Aur pentru Filologie Alfred Nobel academicianului Eugen Simion. Conform instituţiei se pare că "existenţa reală a premiului şi a instituţiei emitente sunt puse sub semnul întrebării", potrivit unui comunicat
"Academicianul Eugen Simion şi Academia Română au primit în data de 17 decembrie 2018 o scrisoare de înştiinţare prin care International Society of Philology anunţa conferirea Medaliei de Aur pentru Filologie Alfred Nobel academicianului Eugen Simion. Ca urmare a anchetei de presă realizată de patru jurnalişti români, aflăm cu îngrijorare că existenţa reală a premiului şi a instituţiei emitente este pusă sub semnul întrebării", se arată în declaraţia forului cultural şi ştiinţific.
În luna decembrie Academia Română anunţa că Eugen Simion urmează să primească distincţia acordată de Societatea Internaţională de Filologie, scrie Mediafax.

Conform unei investigaţii realizate de publicaţia Scena9, societatea care acordă premiul, ce susţine că ar fi fost conferit şi unor personalităţi ca Noam Chomsky şi Umberto Eco, ar fi o instituţie-fantomă. Atât fundaţia Nobel, cât şi UNESCO au negat că ar avea vreo legătură cu fundaţia care îşi asociază premiul cu numele savantului scandinav, potrivit autorilor anchetei.

La 15 ianuarie 1850, s-a născut poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu (d. 15 iunie 1889).
La prima vedere, pare greu de crezut ca tocmai Eminescu, marele poet national, sa faca subiectul uneia dintre cele mai mari conspiratii nationale, ale carei interese si implicatii depaseau la acea vreme granitele tarii noastre. Nu exista nicio indoiala asupra valorii operei eminesciene, fie ca vorbim despre poezie, fie ca vorbim despre proza. Insa cat de multe lucruri stim noi, romanii, despre activitatea jurnalistica a lui Eminescu?

Cine este Eminescu?

Din articolele lui Eminescu scrise in perioada in care profesa ca redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea in care ocupa functia de redactor-sef la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiza, un spirit critic si intrasingent,

Psihopaţii sunt consideraţi, în general, persoane care nu au sentimente, însă specialiştii susţin că aceasta este doar unul dintre miturile ce s-au construit în jurul persoanelor cu o astfel de afecţiune. Iată cinci lucruri pe care probabil nu le ştiai despre psihopaţi.

1. Oricine este puţin psihopat

Psihopatia este un spectru, iar toţi oamenii se află într-o zonă a acestuia. Dacă ai simţit vreodată lipsa vinovăţiei sau a empatiei, acestea sunt trăsături ale psihopatiei. Conform Business Insider, lipsa fricii în anumite situaţii sau acceptarea unor riscuri mari reprezintă tot însuşiri psihopatice.

2. Nu toţi psihopaţii sunt „ucigaşi”

În mare parte din filmele ce abordează tema psihopatiei, persoanjele cu această afecţiune sunt prezentate ca ucigaşi, însă în realitate marea majoritate a psihopaţilor nu sunt ucigaşi în serie. Lipsa emoţiilor precum anxietatea sau frica le permite să fie calmi în situaţii extreme.

În primul rând ținem să asigurăm polițiștii din Teleroman că mesajul nostru nu este un exercițiu de aroganță. Noi respectăm Poliția Română și știm bine că nu trebuie să reducem munca polițistului la faptele unor persoane care, deși poartă aceeași uniformă, o poartă numai ca acoperire pentru activități ilicite.
De asemenea, trebuie să precizăm că respectăm teleormănenii așa cum respectăm orice cetățean de bună-credință, inclusiv cetățenii republicilor Columbia și Mexic în ciuda faptului că aceste țări relativ îndepărtate față de județul Teleorman au găzduit celebre carteluri ale drogului.
Cu aceste garanții în minte, vă invităm să considerați informațiile de mai jos numai în măsura în care sunteți de acord că Teleormanul este un județ membru al Consiliului Europei și, respectiv, al Uniunii Europene, asta, desigur, în virtutea apartenenței sale la România.
ActiveWatch a decis să vă transmită acest mesaj în urma adresei pe care Inspectoratul de Poliție al județului Teleorman a expediat-o organizației de jurnaliști de investigație Rise Project.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Bucureştiului
Corneliu Zelea Codreanu (1899 - 1938) a fost liderul partidului Garda de Fier, cunoscut şi sub numele de Legiunea Arhanghelului Mihail, Mişcarea Legionară sau  „Cămăşile Verzi”. Membrii organizaţiei i-au atribuit liderului lor titlul de "Căpitanul".
În 1923, Codreanu fondează, împreună cu A. C. Cuza, Liga Apărării Naţionale Creştine (L.A.N.C.), partid antidemocrat şi antisemit. Din cauza unor disensiuni apărute în L.A.N.C., Corneliu Zelea Codreanu se desprinde de mişcare şi, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, fondează în 1927, mişcarea paramilitară „Legiunea Arhanghelul Mihail”, fiind inspirat de o icoană din închisoarea Văcăreşti.

Tânărul Ion Arion a rămas singurul ”erou martir al Marii Uniri”, după ce a fost împuşcat în 30 noiembrie 1918 în timp ce flutura tricolorul pe geamul trenului care ducea delegaţii spre Marea Adunare de la Alba Iulia. Cazul a fost cercetat, dar nici după 100 de ani nimeni nu a fost pedepsit.
Una dintre cele mai mari controversate poveşti legate de Marea Unire din 1918 este cea a tânărului Ion Arion, considerat de istorici ”martirul Unirii”, care a murit cu tricolorul în mână, împuşcat în timp ce venea la Marea Adunare de la Alba Iulia, printre suspecţi fiind şi membri ai Gărzii Maghiare.
Cazul a fost anchetat, dar clasat din lipsă de dovezi, iar după 100 de ani nu s-a găsit niciun vinovat.

Istoricul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Tudor Roşu, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că Ion Arion a murit la vârsta de 24 de ani, după ce a fost împuşcat de mai multe ori în zona pieptului, focurile fiind trase de la etajul Gării CFR din Teiuş, dar şi dintr-o garnitură de tren germană de pe liniile inferioare.

La 6 ani de la ancheta privind furtul picturilor din muzeul Kunsthal din Rotterdam, unul dintre procurorii care a investigat cazul, Raluca Cristiana Botea, spune că nu există certitudinea că au fost arse acele 7 tablouri. Totodată spune ce riscă cei care au făcut farsa cu tabloul semnat de Picasso.

"Am făcut parte din echipa care a investigat dosarul furtului tablourilor. (...) În ceea ce priveşte gluma pe care au făcut-o, cred că nu s-au aşteptat nici cei din trupă să ia o asemenea turnură. Eu sunt convinsă că procurorii DIICOT trebuie să meargă până la capăt, în primul rând că trebuie să expertizeze acel tablou. Nu îmi este clar cine a făcut falsul, pentru că înţeleg că este un fals foarte bine realizat, inclusiv notaţiile, ştampilele de pe spatele tabloului.

Aparenţa unui tablou original a fost foarte mare. Din punctul meu de vedere orice cercetare ar avea loc vizând gluma, care a pus în mişcare aparatul investigativ român, trebuie sa pornească de la intenţie. Dacă a fost săvâşită o faptă cu intenţia de a pune în mişcare aparatul d einvestigaţie sau în scop publicitar pentru ca orice infracţiune poate fi comisă din culpă sau cu intenţie.

Pentru aproape un secol, în al doilea mileniu î.Hr., un grup de luptători cunoscuţi ca ,,Oamenii Mării'' au provocat haos în zona Mediteranei.
Istoricii cunosc puţine detalii despre Oamenii Mării. Primele referinţe datează din secolul XIII î.Hr. în timpul faraonului Merenptah care ar fi ucis 6.000 de navigatori după ce aceştia s-au aliat cu libienii, relatează History. În timpul domniei faraonului Ramses al-III-lea, au avut loc bătălii puternice împotriva Oamenilor Mării, în jurul anului 1170 î.Hr.
O inscripţie aflată pe templul mortual al lui Ramses sugerează că Oamenii Mării s-au mutat în zonele estice ale Mediteranei, provocând pagube în oraşe precum Turcia, Siria, Cipru şi Levant. Oamenii Mării erau o confederaţie alcătuită din mai multe triburi. Conform savanţilor, majoritatea erau originari din Sicilia sau din regiunea Anatoliei, Turcia. Istoricii au propus ipoteze diferite privind motivaţia Oamenilor Mării de a devasta zona Mediteranei. Unii istorici sugerează că foametea şi dezastrele naturale i-au determinat să-şi părăsească tărâmurile natale.

La 4 februarie 1967 a început construcţia primei autostrăzi din România, A1 Bucureşti-Piteşti, proiectată la cererea lui Nicolae Ceauşescu pentru o viteză de 140km/h pentru a nu produce somnolenţă.
În 1972 erau inauguraţi cei 96 de kilometri, ce legau Bucureştiul de Piteşti, iar pentru construcţia lor s-au folosit 445.000 de tone de asfalt.
 
Potrivit unui studiu elaborat între 1967 - 1969 de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), Nicolae Ceuaşescu dorea construirea unei reţele de autostrăzi în România de 3.200 kilometri. Pentru autostrada Bucureşti – Piteşti, „elementele geometrice au fost proiectate pentru viteza de bază de 140 km/h”, o viteză foarte mare pentru perioada respectivă, pe care Daciile, produse începând cu 1968 la Colibaşi (actualul Mioveni), nu o puteau atinge. Totodată, proiectanţii comunişti au trasat prima autostradă din România pe cea mai scurtă direcţie dintre cele două oraşe, care nu traversa nicio localitate, nu avea aliniamente lungi care ar fi produs monotonie şi ar fi facilitat fenomenul de „somnolenţă” la volan.