(Iuliana Paşca – „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule”, Ed. eCreator, 2020)

             În afara universului omologat, avem predestinare şi îndeosebi acolo ne aflăm. Suntem liberi la universurile proprii. Devine posibilă şi teribilă alcătuirea dintre eul şi eul care sughit unul după acelaşi. Cea mai tare este tentaţia moleculei indigo, în care dospim fiinţa pentru a deveni cât mai fiinţă, şi mai fiinţă.
             În dorinţa de a se uni cu ea-metafora, Iuliana Paşca se rostogoleşte şi face tumbe într-o arenă a necunoscutului, optând pentru infinetizimal şi dezvoltând energii nebănuite pentru o contracţie suficientă, energizantă, putând fi considerată chiar dezamorfică. „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule” sunt despre substanţă, mai puţin despre forme. În fond, pe cine ar mai interesa formele azi, când e plin de forme, se nasc forme la tot pasul, de când cu impimantele 3D... Substanţa, asta a devenit problema, unde e substanţa...

Poeta băimăreancă Alina Narcisa CRISTIAN ne propune un al doilea volum de versuri, într-o vreme tulbură și ciudată, Pâlpâit de lacrimă, Editura  eCreator, Baia Mare.
Dacă citești cu atenție poeziile ei, observi  că laitmotivul volumului de față este lacrima. De altfel în multe titluri găsești acest cuvânt: O lacrimă cu rol de mim, Tort de lacrimi, Lacrima, Adie vânt de lacrimi, M-a trezit lacrima, Lacrima ta, Pâlpâit de lacrimă, Lacrima târzie, Lacrima ascunsă,  Învelit cu lacrima, Mușcătura din lacrimi, Țipătul lacrimii, Ascultarea lacrimii, Pândirea lacrimii, Lacrima poetului, Înghețarea lacrimii, Lacrimi de cuvinte, Gustul de lacrimi, Gând de lacrimă.
Pentru poetă lacrima reprezintă un mod sigur, aș îndrăzni să spun singurul, de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune dar și de iubirea perfectă, ideală. Este modul prin care reușește să spună cât de mult și-a iubit părinții, care nu mai sunt astăzi: Nu am chei de la Porțile Raiului, Doamne,/Să-i văd pe cei dragi plecați la ceruri,/Dar mi-ai dat cheile inimii tale,/rugăciunea,/Să fiu aproape de ei. (Cheia).

 La 18 octombrie, 1599 a avut loc bătălia de la Şelimbăr. Mihai Viteazul învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory, întregul teritoriu al Transilvaniei intră în stapânirea lui Mihai Viteazul.
Un rol important în bătălia de la Şelimbăr l-a avut haiducul sârb Baba Novac, care niciodată nu s-a lasăt impresionat de superioritatea numerică a duşmanului.
Haiducul sarb nu mai suporta tratativele episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente hotaratoare de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani.
Armurile invinsilor sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese victorios intr-o serie de lupte.

Potrivit deciziei anunțate de Comitetul Nobel, poeta americană Louise Glück este laureata premiului Nobel pentru Literatură 2020.
Louise Glück primește prestigiosul premiu ca o recompensă „pentru vocea ei poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră, face existența individuală universală”, potrivit deciziei anunțate.
Louise Glück a debutat în 1968 cu „Firstborn” (Primul născut) și a fost rapid aclamată drept unul dintre cei mai proeminenți poeți din literatura contemporană americană.
Născută în 1943 la New York, poeta americană Louise Glück locuiește în prezent în Cambridge, Massachusetts. Este și profesoară de engleză la Universitatea Yale, New Haven, Connecticut.
Premiul Nobel pentru Literatură este încununarea altor distincții de prestigiu, precum Premiul Pulitzer (1993) și Premiul Național al Cărții (2014).
Louise Glück a publicat douăsprezece colecții de poezie și câteva volume de eseuri despre poezie.

La 6 octombrie 1902 s-a născut Petre Ţuţea, eseist, filosof, economist, om politic şi membru al Mişcării Legionare. A fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate.(d. 1991).
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul ”Neagoe Basarab” din Cîmpulung-Muscel şi la Liceul ”George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, ”Magna cum laude” (1929).

În perioada mai – septembrie 2020 la Muzeul Olteniei din Craiova (secția Istorie-Arheologie) a fost deschisă expoziţia temporară intitulată „Scuturile din Dacia”. La organizarea expoziției au participat nu mai puțin de 18 instituții muzeale, inclusiv Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare.
În cadrul expoziției au fost prezentate în condiții optime, câteva zeci de piese, scuturi, descoperite în perimetrul fostei Dacii. Anvergura națională a fost dată și de numărul mare de muzee care au contribuit cu piese la întregirea acestui ansamblu. Cele mai multe dintre obiecte au aparținut, cum era și firesc, epocii romane, însă nu au lipsit piese de scuturi celtice, dacice și vandale. Un număr semnificativ de obiecte se datează în epoca romană târzie, fijnd în dotarea armatei romane din această vreme sau aparținând unor războinici de neam germanic. Odată cu obiectele originale etalate, au fost expuse și reconstituiri dintre cele mai fidele, care, însoțite de explicațiile necesare, au făcut din expoziția „Scuturile din Dacia”, un obiectiv demn de vizitat din cadrul Muzeului Olteniei Craiova.

Cu siguranță o lume locuită, cel puțin temporar,  de artiști e o lume mai frumoasa!
    Așa a fost si va fi întotdeauna, cât va exista omenirea pe planeta Pământ.
    De ani buni orașul Alexandria găzduiește la începutul lunii august un festival, ”Ideo Ideis” la care participă artiști tineri, de regulă actori, dar și artiști consacrați.
    Anul acesta, în premieră, orașul a fost beneficiarul prezenței unor artiști plastici  invitați în cadrul festivalului sa realizeze pictură murală (pe ziduri) în mai multe locuri din oraș.
    De Wanda mi-a spus domnul Tudor Șerbănescu, artistul nostru plastic, care mi-a sugerat să scriu despre acest eveniment inedit, aceasta cu atât mai mult cât chiar domnia sa ar fi vrut să implice elevi să facă acest lucru, sub a sa supraveghere.

                  Sfântul Apostol Pavel spunea în Epistola întâi către Corinteni: „iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”.
Da, ce-am putea fi fără iubire? Nimic, praf, vânt bătând în pustiu...
 Dar Dumnezeu nu a creat omul degeaba, l-a înzestrat cu minte, trup și spirit, i-a pus lumină în ochii ce sunt ferestrele sufletului și l-a lăsat în lume. Nu l-a lăsat singur, ci i-a oferit drept sprijin cuvântul lui de înțelepciune, i-a dat să-I fie păstorit cuvântul.
Urmând îndemnul primit, Ioan Romeo Roșiianu meșteșugește o nouă antologie (marcă „eCreator”) ce face parte din Colecția Antologica, „Cuvântul IUBIRII, Iubirea CUVÂNTULUI” ce a adunat în paginile sale 62 de autori.
După cum ne-a obișnuit, a provocat pe cei antologați la un exercițiu tematic, făcându-i să își descopere latura sensibilă a emoțiilor, a trăirilor generate de lumina din cuvântul iubirii și iubirea din cuvânt.
Scrierea cu majuscule a celor două substantive comune le ridică la un nivel al numelor proprii, făcându-le egale cu divinitatea.

Un an școlar atipic începe în contextul crizei actuale în Sănătate, iar realitatea din școlile românești nu ne dă motive de optimism. Corect ar fi să vorbim și despre criza în Educație (și nu doar cu câteva zile înainte de redeschiderea școlilor), fiindcă este cel puțin la fel de importantă ca cea legată de pandemie. În contextul în care jumătate dintre instituțiile de învățământ din mediul rural încă mai au toaleta în curte şi doar 7 din 10 copii merg la şcoală, Asociaţia BookLand a decis încă din toamna anului trecut că poate să contribuie la schimbarea acestei situații. Astfel că sub motto-ul „Ȋmpreună construim oameni", fără să dispună de vreo linie de finanţare, a reușit să coalizeze în această inițiativă privată peste 50 companii care susțin acest demers cu produsele și serviciile proprii. Până în momentul de față au fost renovate și dotate cu varii echipamente moderne 7 instituții de învățământ care își primesc cu o nouă înfățișare elevii pe 14 septembrie:

La 21 august 1456 a încetat din viaţă Iancu de Hunedoara, în tabăra de la Zemun, de lângă Belgrad (este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail)
Ioan de Hunedoara, mult mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin(n. 1407 - d. 11 august 1456, Zemun) a fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea.
S-a născut în jurul anului 1407 (mult timp s-a crezut că s-a născut în 1387, din cauza unei interpretări greşite a unor surse). Tatăl său, Voicu, şi fraţii lui, Mogoş şi Radu, au fost ostaşi în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg.