Istoricul Ion Bulei, profesor de Istoria Modernă a României în cadrul Universității din București, a murit luni, la vârsta de 79 de ani.
Anunțul decesului profesorului și istoricului Ion Bulei a fost făcut de către istoricul Adrian Cioroianu, fostul ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO.
„Ion Bulei a fost profesorul Universității din București care a făcut din Istoria modernă a românilor o pasiune și o carieră profesională – totul în beneficiul generațiilor de studenți din Facultatea de Istorie (sau de la Centrul românesc din Veneția) care l-au cunoscut, iubit și apreciat. Cărțile sale despre modernitatea românească sunt repere de claritate și erudiție. Un om elegant și discret, cu un cuceritor simț al umorului, un coleg desăvârșit – a fost, până în această dimineață (1941-2020). Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a scris Adrian Cioroianu pe pagina sa de Facebook.

Ion Bulei s-a născut la 30 martie 1941, în Comarnic, judeţul Prahova, și a urmat între 1955-1959 cursurile Liceului George Enescu din Sinaia.

Celebrul muzician Nicolae Voiculeț, promotor al culturii române și candidat pe listele Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) la alegerile parlamentare pentru Senat, îi invită pe bucureșteni duminică, ora 12:30, în fața Mănăstirii Stavropoleos din Centrul Vechi (str. Stavropoleos, nr. 4), la un eveniment cultural, în cadrul unui protest inedit față de situația actuală din țară.
La evenimentul desfășurat de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavriil, artistul, alături de membri ai orchestrei sale, va interpreta cântece patriotice și teme muzicale consacrate din folclorul românesc, iar la final va intona Imnul Național al României „Deșteaptă-te române”.

Tot în colecția ”Debut”, editura ”eCreator” Baia Mare, editorul și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu îl propune pe poetul Ionescu Cioată cu volumul ”Strigătul speranței”, tehnoredactare Adalbert Solticzki, coperta Florin Dochia.
Din lecturarea celor peste 30 de poezii din prima parte a cărții, numită sugestiv ”Pecetea iubirii” și a unui număr de optsprezece capitole de ”trăiri” care se găsesc în partea a doua a volumului intitulat ”Viață și uitare”, descoperim în Ionescu Cioată un visător incurabil, un romantic, un suflet sensibil, un poet care știe să dăruiască iubire în această trecere a omului prin lume.
Poeziile se citesc ușor și pentru că sunt versuri simple, majoritatea cu rimă, venite din inimă și pentru că transmit un mesaj al speranței în mai bine.  Poetul știe cum să-și aleagă calea și ce trebuie să faci: ”Să știi să mergi pe-al vieții drum,/Să știi să mergi călcând prin scrum,/Să știi s-oferi atunci când n-ai,/Să știi s-oferi, să știi să dai!//(…)Chiar dacă traiu-i greu, plin de nevoi,/Să dai chiar și puținul ce-a rămas,/Să știi să-mparți și să iubești,/Să știi să dai bunuri cerești,/(…)Să știi să-mparți un miez de pâine/Cu toți cei care nu mai cred în mâine”.(Să știi).

                  Un anotimp fecund, vara pătrunde spiritul creației literare, înfrumusețând cel mai mult sufletele oamenilor, îmbogățind spiritul cu cele mai frumoase sentimente, iar cel mai nobil se dovedește de fiecare dată a fi iubirea. Din ea ne naștem, în ea ființăm, iar ea ne acordă nemurirea. Ca o extensie a primăverii, vara ne dă înfloriri de zâmbet, senin în ochi și rodiri de suflet. O parte a roadelor înfloririi se află  într-o nouă antologie, „Vara sentimentelor”, apărută la Editura „eCreator”, din Baia Mare, în care omul care se jertfește pe altarul prieteniei, Romeo Ioan Roșiianu a dat formă și culoare creațiilor a 56 de autori de poezie și proză, oferind cu generozitate din preaplinul frumosului. Autori renumiți sau aflați la început de drum au primit provocarea soarelui torid al facerii și prefacerii în scris, deși totul stă sub semnul nefast al vremurilor tulburi în care ne aflăm. Provocarea capătă proporții hiperbolice în situația în care apăsați de talpa nenorocului, sufletul se strânge în carapacea lui și nu mai poate ieși...

(Iuliana Paşca – „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule”, Ed. eCreator, 2020)

             În afara universului omologat, avem predestinare şi îndeosebi acolo ne aflăm. Suntem liberi la universurile proprii. Devine posibilă şi teribilă alcătuirea dintre eul şi eul care sughit unul după acelaşi. Cea mai tare este tentaţia moleculei indigo, în care dospim fiinţa pentru a deveni cât mai fiinţă, şi mai fiinţă.
             În dorinţa de a se uni cu ea-metafora, Iuliana Paşca se rostogoleşte şi face tumbe într-o arenă a necunoscutului, optând pentru infinetizimal şi dezvoltând energii nebănuite pentru o contracţie suficientă, energizantă, putând fi considerată chiar dezamorfică. „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule” sunt despre substanţă, mai puţin despre forme. În fond, pe cine ar mai interesa formele azi, când e plin de forme, se nasc forme la tot pasul, de când cu impimantele 3D... Substanţa, asta a devenit problema, unde e substanţa...

Poeta băimăreancă Alina Narcisa CRISTIAN ne propune un al doilea volum de versuri, într-o vreme tulbură și ciudată, Pâlpâit de lacrimă, Editura  eCreator, Baia Mare.
Dacă citești cu atenție poeziile ei, observi  că laitmotivul volumului de față este lacrima. De altfel în multe titluri găsești acest cuvânt: O lacrimă cu rol de mim, Tort de lacrimi, Lacrima, Adie vânt de lacrimi, M-a trezit lacrima, Lacrima ta, Pâlpâit de lacrimă, Lacrima târzie, Lacrima ascunsă,  Învelit cu lacrima, Mușcătura din lacrimi, Țipătul lacrimii, Ascultarea lacrimii, Pândirea lacrimii, Lacrima poetului, Înghețarea lacrimii, Lacrimi de cuvinte, Gustul de lacrimi, Gând de lacrimă.
Pentru poetă lacrima reprezintă un mod sigur, aș îndrăzni să spun singurul, de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune dar și de iubirea perfectă, ideală. Este modul prin care reușește să spună cât de mult și-a iubit părinții, care nu mai sunt astăzi: Nu am chei de la Porțile Raiului, Doamne,/Să-i văd pe cei dragi plecați la ceruri,/Dar mi-ai dat cheile inimii tale,/rugăciunea,/Să fiu aproape de ei. (Cheia).

 La 18 octombrie, 1599 a avut loc bătălia de la Şelimbăr. Mihai Viteazul învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory, întregul teritoriu al Transilvaniei intră în stapânirea lui Mihai Viteazul.
Un rol important în bătălia de la Şelimbăr l-a avut haiducul sârb Baba Novac, care niciodată nu s-a lasăt impresionat de superioritatea numerică a duşmanului.
Haiducul sarb nu mai suporta tratativele episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente hotaratoare de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani.
Armurile invinsilor sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese victorios intr-o serie de lupte.

Potrivit deciziei anunțate de Comitetul Nobel, poeta americană Louise Glück este laureata premiului Nobel pentru Literatură 2020.
Louise Glück primește prestigiosul premiu ca o recompensă „pentru vocea ei poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră, face existența individuală universală”, potrivit deciziei anunțate.
Louise Glück a debutat în 1968 cu „Firstborn” (Primul născut) și a fost rapid aclamată drept unul dintre cei mai proeminenți poeți din literatura contemporană americană.
Născută în 1943 la New York, poeta americană Louise Glück locuiește în prezent în Cambridge, Massachusetts. Este și profesoară de engleză la Universitatea Yale, New Haven, Connecticut.
Premiul Nobel pentru Literatură este încununarea altor distincții de prestigiu, precum Premiul Pulitzer (1993) și Premiul Național al Cărții (2014).
Louise Glück a publicat douăsprezece colecții de poezie și câteva volume de eseuri despre poezie.

La 6 octombrie 1902 s-a născut Petre Ţuţea, eseist, filosof, economist, om politic şi membru al Mişcării Legionare. A fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate.(d. 1991).
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul ”Neagoe Basarab” din Cîmpulung-Muscel şi la Liceul ”George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, ”Magna cum laude” (1929).

În perioada mai – septembrie 2020 la Muzeul Olteniei din Craiova (secția Istorie-Arheologie) a fost deschisă expoziţia temporară intitulată „Scuturile din Dacia”. La organizarea expoziției au participat nu mai puțin de 18 instituții muzeale, inclusiv Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare.
În cadrul expoziției au fost prezentate în condiții optime, câteva zeci de piese, scuturi, descoperite în perimetrul fostei Dacii. Anvergura națională a fost dată și de numărul mare de muzee care au contribuit cu piese la întregirea acestui ansamblu. Cele mai multe dintre obiecte au aparținut, cum era și firesc, epocii romane, însă nu au lipsit piese de scuturi celtice, dacice și vandale. Un număr semnificativ de obiecte se datează în epoca romană târzie, fijnd în dotarea armatei romane din această vreme sau aparținând unor războinici de neam germanic. Odată cu obiectele originale etalate, au fost expuse și reconstituiri dintre cele mai fidele, care, însoțite de explicațiile necesare, au făcut din expoziția „Scuturile din Dacia”, un obiectiv demn de vizitat din cadrul Muzeului Olteniei Craiova.