Alfabetul latin, numit și alfabetul roman, este cel mai folosit sistem de scriere alfabetică din lume, fiind scrierea standard a limbii engleze și a majorității limbilor europene.
Inspirat din alfabetul etruscilor cândva în jurul anului 600 î.e.n., alfabetul latin poate fi identificat prin scrierile etruscilor, grecilor și fenicienilor până la alfabetul semitic de nord folosit în Siria și Palestina în jur de 1100 î.e.n. Cele mai vechi inscripții în alfabetul latin apar pe Fibula din Praeneste, o fibulă care datează din secolul VII î.e.n. și care arată „MANIOS MED FHEFHAKED NUMASIOI” (în latina clasică: Manius me fecit Numerio) ceea ce înseamnă „Manius m-a făcut pentru Numerius”.
O altă inscripție, datată aproximativ în aceeași perioadă, este situată pe o coloană de la Forumul Roman, iar inscripția Duenos de pe o vază găsită în apropiere de Dealul Quirinal din Roma datează probabil din secolul VI î.e.n.

M-am întors din vortexul devenit universul familiei Jeleznovilor, dintr-un alt veac, dintr-o Rusie a lui Maxim Gorki  
Punerea în scenă a spectacolului cu piesa „Vassa Jeleznova”
pare o litografie a societății rusești de la mijlocul sec. XIX, în care vanitatea, viciile și desfrâul moral sînt la ordinea zilei.
Regizorul, asemenea unui roentgen scanează și scoate la iveală metehne, concluzii și axiome firești.

„Familia Jeleznov” după Maxim Gorki, montat de Gelu Colceag la Teatrul Mic, este un spectacol care spune o poveste veche parcă dintotdeauna, dar mereu şi mereu reinterpretată şi acordată la un acut timp prezent.

    1-În limba engleză: Happy Birthday! New Year's Eve.
    2-În limba albaneză: Gëzuar ditëlindjen! Pragu i vitit te ri.
    3-Îm limba bozniacă: Sretan rođendan! Novogodišnje veče.
    4-În limba bulgară: Честит Рожден ден! Навечерието на Нова Година.
    5-În limba catalană: Feliç aniversari! Cap d'any.
    6-În limba cehă: Všechno nejlepší k narozeninám! Nový Rok.
    7-În limba Corsicană:    Felice Anniversariu! Capu d'annu.
    8-În limba croată: Sretan rođendan! Stara Godina.
    9-În limba daneză: Tillykke med fødselsdagen! Nytårsaften.
    10-În limba estonă: Palju õnne sünnipäevaks! Vanaaasta õhtu.
    11-În limba filandeză : Hyvää syntymäpäivää! Uudenvuodenaatto.

 La 13 decembrie 1983, a încetat din viaţă poetul Nichita Stănescu, membru post-mortem al Academiei Române, unul dintre cei mai importanţi poeţi români.
A fost laureat al Premiului Herder, iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: „O viziune a sentimentelor”, „Necuvintele”, „Epica magna” (n. 31 martie 1933).
Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, care nu au fost prea bogaţi, Nichita Stănescu era răsplătit regeşte pentru contribuţiile lui literare şi naţionale. Era unul dintre favoriţii regimului ceauşist, dar sumele enorme pe care le primea erau mereu cheltuite pentru prieteni, erau investite în petreceri inundate de alcool.
Nichita Stănescu cheltuia în jur de 10.000 de lei, într-o vreme în care salariul mediu era de 1.000 de lei. Pentru un post onorific la “România literară”, Nichita câştiga circa 5.000 de lei. Restul banilor veneau din drepturile de autor. Deşi cheltuitor peste măsură, Nichita Stănescu îşi contabiliza atât chefurile cât şi împrumuturile pe care le făcea altor scriitori. Avea un carneţel în care trecea toate cheltuielile, inclusiv “datornicii”.

    ,,Patriotismul nu este ( un ) moft, patriotismul este (o) necesitate" spune Radu Botiș în motto-ul de pe coperta revistei Mărturii Maramureșene, An lll, Nr.8-9, toamnă-iarnă 2021, revistă de cultură tradiție și atitudine civică. Aș adăuga la acest motto și cuvântul ,,datorie", având în vedere jertfa  strămoșilor noștri care au plătit cu sângele lor în lupta pentru libertate, libertate pe care puțini dintre noi știu să o aprecieze și cui se datorează. Astăzi avem o libertate inviolabilă; libertatea de exprimare prin viu grai și scris, libertatea la opinie, la gândire și creare, libertatea de a crede în Creator și diverse forme ale cultului religios etc...
    Tot pe prima pagina a revistei, se află o fotografie în decor autumnal din Baia Mare, cu o impozantă statuie care reprezintă pe marele politician George Pop de Băsești, născut la 1 august 1835 în comuna Băsești, județul Maramureș și decedat la 23 februarie 1919.
,,În 1872, George Pop a fost ales deputat în Parlamentului Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național.

Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în preajma Crăciunului, la Bruxelles, privind propunerea unui ghid de așa-zise bune practici nu are legătură, de fapt cu incluziunea, ci doar cu cenzura de tip comunist și gândirea limitată de extremă stângă. O serie de funcționari de la Comisia Europeană par că se plictisesc pe banii noștri și propun tot felul de soluții ieftine de limbaj, de standardizare a acestuia prin eliminarea unor denumiri istorice: Crăciun și a numelor creștine, Ioan și Maria pentru a lovi în identitatea creștină a continentului. E de remarcat că, imediat, în sfârșit, europarlamentarii noștri au reacționat imediat. Deputatul PNL Ben-Oni Ardelean denunță „uniformismul de tip nivelator” și „comunismul neomaxist” de la vârful Uniunii Europene, care impune o corectitudine politică sumbră. Deputatul face trimitere la un document intern al Comisiei Europene în care angajaților li se transmite să nu facă referiri la perioada Crăciunului și să nu folosească nume cu rezonanță creștină, precum Maria sau Ioan. “Nu vă referiți la perioada Crăciunului și nu folosiți nume creștine precum Maria sau Ioan, pentru a evita rănirea sentimentelor unora” – așa sună indicațiile absurde ale unui document intern al Comisiei Europene. Același document interzice utilizarea adresărilor cu „domnișoară sau doamnă”, folosirea unor termeni precum „lucrători sau polițiști”, iar formularea clasică „doamnelor și domnilor”, trebuie înlocuită cu „stimați colegi”.

Toamna care acum mai bine de 72 de ani încuvinţase să găzduiască clipa de început a lui Constantin (Tică) Ardeleanu, acum nici măcar nu l-a mai amăgit ṣi a făcut pact cu nefiinţa ṣi s-a hotărȃt să fie ultima pentru uriaṣul om ṣi scriitor care a fost Constantin Ardeleanu.
    A făcut-o nemilos, cu răutate chiar, fiindcă n-a mai vrut să fie urmată de alta ṣi s-a oprit din numărătoare la 72.
    Făcȃnd-o, pentru mine, a suprimat esenţa zilelor de marţi (cȃnd ne întȃlneam) pe care a pustiit-o de prezenţa (ṣi exuberanţa cu umor devastator) lui Tică, ṣi de atunci ceasornicul cu care măsuram prietenia a devenit un instrument aberant care nu indică decȃt o viaţă lepădată prea devreme.
    Pentru mine personal, trecerea în lumea de dincolo a uriaṣului prieten care mi-a fost Tică (Constantin) Ardeleanu, nu înseamnă doar doliu, ci chiar împuţinarea mea ca om.

Când zici Baia Mare, nemijlocit spui Maramureș!
Când zici Baia Mare, nemijlocit spui „Școala băimăreană de pictură”!
Ei bine, ca unul ce s-a stabilit aici definitiv în anul 1997 – deși am flirtat cu locul încă de prin 1992 – 1993, când am și lucrat la Cotodianul „Clipa” făcut de Radu G. Țeposu - în deplină cunoștință de cauză vă spun că, adeseori, oamenii simpli și autoritățile își coafează memoria cotidiană numai vorbind despre acești merituoși înaintași.
Pentru mine demersul lor de haită a fost, este și va fi unul sărac cu duhul și chiar jignitor.
Baia Mare ARE, A AVUT și VA AVEA și în continuare și altfel de artiști!
Cea mai bună dovadă a faptului că doar se împăunează cu vorbe goale este că Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” NU DEȚINE DECÂT puțin peste 250 de lucrări semnate de 90 de artiști plastici care-au activat în celebra școală, din anul 1896 și până-n prezent!

    Ḯncepi să te întrebi cu ce ai greṣit cȃnd 40 de ani dintr-o biografie a ta (mobilată de-o personalitate covȃrṣitoare, etalon de omenie, bunătate ṣi solicitudine, aṣa cum a fost Doru Dinu Pavel Glăvan  -„Pavel din Banat, cel mai fain fecior”) dispar (fiindcă n-ai cu cine să-i mai rememorezi) pur ṣi simplu, fără ca nenorocirea să fi fost în vreun fel anunţată de vreun indiciu de boală grea (altceva decȃt mediatizatul COVID-19).
    Am rămas încremenit la aflarea veṣtii ṣi n-am putut să scriu nimic, atunci (la cald cum se zice) de aceea fac acum această pomenire tȃrzie.
    M-a învăţat să fiu ordonat, să nu duṣmănesc ṣi să-mi respect adversarii chiar ṣi atunci cȃnd îi biruiesc.
    L-am preţuit ṣi iubit ca pe un membru al familiei mele, aṣa cum în tinereţe alături de el i-am iubit ṣi pe alţi reṣiţeni (el reṣiţean prin adopţiune, ca ṣi mine) valoroṣi ṣi năbădăioṣi ca Ion Chichere ṣi Traian Baia.
    Mi-a fost model aproape ṣi-n felul în care a trebuit să-mi arăt admiraţia ṣi  preţuirea pentru sexul frumos, ca să mă bucur apoi de osteneala unor voluptăţi pe care niṣte adevărate preotese ale iubirii mi le-au dăruit.

Mi-e dor de tu, Ion Toma Ionescu!
M-am trezit devreme-n dimineața asta ca să mă bucur de faptul că putem vorbi numai noi doi, ca-n (alte) vremuri.
Toți aplaudacii și in(di)vidioșii doarme acum, deci e mai ușor să ne auzim gândurile vorbind - pe noi tăcând - într-o lume improprie visului și reveriei.
Căutând fotografii cu tine mi-am dat seama cât de mult s-au bucurat sufletele noastre de multe întâlniri, dar și cât de însărăciți suntem că n-am mijlocit să fie mai multe.
Mulți ne sunt prietenii comuni, prea puțini față de cât merităm amândoi!
Am revăzut fotografii, am retrăit emoții, dar starea de gol a crescut mai repede decât dorul de tine.
N-am cum opri timpul în loc, nici vremi de dat înapoi!
Lumea dă ceasuri înapoi, dar o oră e prea puțin pentru mine atunci când îmi este dor de tu!
Timpul trecere repede, prietene, eu nu mai am mult la îndemână, dar mă bucur că tu ai apucat să rupi atât de multe file din călindar!