În poemul „Avem timp”, Octavian Paler spunea: „Am învățat că scrisul ca și vorbitul / poate liniști durerile sufletești. /... / Am învățat să iubesc / ca să pot să fiu iubit.”, iar poetul Ioan Romeo Roșiianu știe să-și facă leac sufletului din însuși sufletul său, oferindu-l cu dărnicie într-o minunată explozie de culori lirice în volumul de poezie „Litanii pentru sufletul gol”, apărut la Editura eCreator, din Baia Mare.
Intarisiat în cunoscutele-i „Scrisori...” adresate iubitei, poetul – călător dinspre suflet înspre suflete – trece într-un alt registru liric (din cel modernist și postmodernist), acela al poeziilor cu particularități prozodice de ritm, rimă, măsură, dar mai ales cu eufonia și repetițiile caracteristice simbolismului, curent literar care cultivă: simbolul, sinestezia, sugestia; și prin care se realizează corespondența între senzații diferite (auditive, vizuale, olfactive, motorii).
Cu multă artă și meșteșug, Ioan Romeo Roșiianu nu mai folosește tiparele epistolare pe care le-a dăruit lectorilor săi, ci îi provoacă la o privire introspectivă în propriile lor suflete.

Volumul de poezie al lui Ioan Romeo Roşiianu, publicat de Editura eCreator din Baia Mare acum, invită la o analiză profundă.
Putem observa un fir narativ clar, care îmbină introspecția personală cu o reflecție asupra condiției umane universale.
Titlul ,,Litanii pentru sufletul gol” este intens simbolic și plin de semnificații.
,,Litanii” se referă la rugăciuni sau solicitări insistente, adesea într-un context religios sau spiritual. Această alegere de cuvinte sugerează o serie de poeme care pot servi ca meditații sau cereri adresate unei puteri superioare sau chiar către sinele interior.
,,Pentru sufletul gol” poate indica o stare de căutare, de dorință adâncă sau de lipsă în suflet, posibil o căutare de sens, de umplere a unui vid emoțional sau spiritual.

        Poetul, criticul literar și nu în ultimul rând omul de cultură Ioan Romeo Roșiianu își lasă amprenta remarcabilă prin apariția acestui volum de poeme, apărut la editura eCreator, pe care o și patronează.
        Întregul volum îl consider a fi unul de analiză atât interioară (mai ales), cât și o analiză exterioară a lumii în care ne ducem existența.
         Titlul este unul sugestiv, simbolic, care la o primă vedere poate crea semne de întrebare.
Substantivul litanie, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) este o rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși) sau cu sens figurat poate fi o expunere, o înșiruire lungă, monotonă și plictisitoare.
Alăturarea substantivului, sufletului, însoțit de prepoziția simplă pentru trimite direct la laitmotivul volumului, la partea cea mai puternic înzestrată cu sentimente, trăiri și emoții.

Pusă (începând chiar cu titlul și continuând cu primul poem) sub semnul unei tristeți profunde, incurabile, cartea lui Ioan Romeo Roșiianu expune, de-a lungul poeziilor pe care le cuprinde, nu goliciunea unui suflet, ci preaplinul unui spirit debordând de dragoste – de viață, de părinți, de neam și, firește, „de moșie”  –, pe care o așază în versuri care să-i domolească dorul în primul rând de mamă și de tată, zeii fiecărei vârste, începând cu a copilăriei, când aceștia i-au fost prezențele cele mai dragi nu doar în gând, ci și pe pământ, și continuând cu o intensitate sporită de durerea hăului ce se cască tot mai mare între momentul plecării lor în altă lume și prezentul gol, într-adevăr, de ființele lor.
Cu, în felul acesta tragic, dobândita conștiință a efemerității prezenței omului pe pământ, în versuri clasice, poetul exprimă tentativa zadarnică de resemnare cu un statu-quo inevitabil și, prin urmare, volens-nolens, asumat: „Eu am stat la rându-mi lângă crucea veche, / dintr-o poză spartă mă privea un chip, / nu știam atuncea că cerul pereche / are-n lutul morții vreascuri de nisip”.

          Luând în discuție cartea de versuri a lui Ioan Romeo Roşiianu, LITANII PENTRU SUFLETUL GOL şi pornind de la ideea că "litania" este o rugăciune dialogată sau cântată alternativ de preot şi de credincioşi, constând în scurte invocații, ne face să credem că poetul transcende termenul bisericesc în arta creației literare, făcând din el o specie literară a genului liric în versuri, în care rolul preotului este luat de eul poetic, care-şi destăinuie păsurile, durerile şi trăirile sale, iar rolul corului, al credincioşilor, fiind preluat acum de masa anonimă a cititorilor.
          De fapt, autorul LITANIILOR, Ioan Romeo Roşiianu, apare aici în postura unui poet al unor atitudini lirice ieşite din comun, atitudini ce ne poartă până în pragul abisurilor infernal de dureroase.
          Ioan Romeo Roşiianu a fost întotdeauna, şi a rămas, un poet în inima şi-n simțirea căruia  totul prinde nuanță liturgică cu un pronunțat iz de sfântă împărtăşanie, armonizându-se perfect cu trăirile şi simțirile sale interne, cu dorurile şi ofurile sale atât de felurite, în care, pe prim plan se află moşii şi strămoşii săi, în primul rând părinții, tata şi mama, din care descinde direct.

          Pornind de la ideea că vocabula "antologie", cuvântul grecesc cu înțelesul de "recoltă de flori", este foarte des folosit în sensul modern al cuvântului, drept culegere de texte literare, cu înțelesul suplimentar de "selecție", de adunare reprezentativă, ajungem la noua antologie literară, marca eCREATOR, IARNA DIN SUFLET, 2023, ultima din acest an, aşa după cum face anunțare autorul şi editorul ei, domnul Ioan Romeo Roşiianu.
          La prima vedere şi răsfoire a unei cărți antologice, prima observație pe care o poate face oricine, poate fi legată de faptul că tipul, întinderea şi structura antologiei sunt determinate de scopul avut în vedere de antolog.
          Astfel, o asemenea antologie, cazul în speță IARNA DIN SUFLET, este utilă în general în calitate de bibliotecă fragmentară, reproducând texte şi capitole din texte necesare unui număr mai mult sau mai puțin însemnat de cititori, ea fiind un instrument democratic care foloseşte din plin unui public relativ eterogen.

Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am sunat când am aflat.
Credeam că e o (altă) glumă proastă, speram, visam, îmi doream.
Nu mi-ai răspuns, Pavele!
De ce?

Despre Ioan Romeo Roșiianu s-a scris mult şi se va mai scrie multă vreme. A beneficiat de referințe critice elogioase pentru întreaga sa operă din partea unor  critici literari mari, academicieni, poeți, prozatori, profesori universitari, care i-au apreciat activitatea literară și ziaristică; de critic, prozator și poet.
De asemenea, în calitate de Director al Editurii, ,,eCreator”, Baia Mare, Ioan Romeo Roșiianu se dovedește a fi, prin multitudinea de volume tipărite, antologii și reviste, un neobosit călător prin lumea scrisului, prin magie și prin sinele său.
     A scrie despre editorul, ziaristul, poetul Ioan Romeo Roșiianu, este o mare onoare dar și o mare responsabilitate fiindcă ești nevoit să găsești formula potrivită pentru a prinde, într-o definiție elocventă și completă, atât pe omul, cât și pe mentorul și autorul de literatură, care a construit un edificiu literar solid, variat și extrem de valoros.

O Carte despre un Om, o Carte despre o Viață, o viață închinată unei Cărți, o viață închinată unui Om, viețuirii acestuia, activității lui literare, aspirațiilor sale.
O Carte ce continuă - în timp și spațiu - viziuni și speranțe, o proiecție a dimensiunii creatoare și umane a lui Ioan Breazu.
Numai un Om ca prof. Valentin Lupea putea fi capabil de atâta aplecare, înțelegere și răbdare, de atâta iscodire și cercetare!
Patru volume distincte - de sine stătătoare altfel – sunt adunate-ntr-o singură Carte, patru etape de muncă, transpirație și viață, o secvenționare fericită a activității unei personalități ardelene ce ar fi meritat infinit mai multă atenție azi.
Valentin Lupea l-a făcut cu adevărat nemuritor pe Ioan Breazu, a (re)pus pe el reflectoarele istoriei și realității, l-a readus în contemporaneitate și a provocat spațiul cultural și artistic la reflecție.