IOAN ROMEO ROȘIIANU, Litanii pentru ultimă uitare, Editura ECREATOR, Colecția POESIS, Baia Mare, 2025
Motto: „Eu te iubesc cum n-am iubit vreodată
iubita mea cu alb ascuns la tâmple
aș vrea să-ți fiu iubit și sigur frate
și depărtarea să nu se întâmple...
eu te iubesc cum n-am iubit frumos/ că mai frumos de-atâta nu se poate/ hangerul morții s-a înfipt în os/ durerea mi s-a cuibărit în coaste...”
(Ultima declarație de dragoste)
Poet, publicist, editor, animator cultural - Ioan Romeo Roșiianu scrie un volum de poezii având aceeași tematică: relația cu Dumnezeu, cu semenii și cu moartea.
Moartea fiind subiectul principal al versurilor apare ca un personaj prezent, permanent în aura poetului gânditor în versuri nostalgice: „Dac-ar fi o despărțire, pe primul plan ar fi mama poetului: „mama mea în zare-i depărtarea/ prin păduri mai mișună tăceri/ tu mi-ai fost în viață toată zarea/ și mi-ai dat putere din puteri/ îmi e dor de jalea mea de dus/ dar mi-e liniștea pocal de nori/ mama mea tu în apus te-ai dus/ să m-aștepți la margine de sori...”
(Mama mea mi-e dorul)
Nu e jale, nu e plâns, nici implorare, e doar o constatare a „nimicului”din noi, a viziunii morții imanente.
Știind că nimeni de dincolo nu se mai întoarce, poetul Ioan Romeo Roșiianu scrie versuri cu o zbatere profundă, dar și o liniștire în același timp. Poeziile par rugăciuni personale adresate divinității și lucrurilor lumești care l-au marcat pe poet: mama, iubita, cerul, luna, frumosul, dragostea, dorul, soarele, apropierea de moarte prin boală, viață, cântec și poezie.
Am sentimentul că poetul bate la Poarta Cerului pentru a ajunge în tinda Raiului și pentru a lăsa moștenire versurile sale celor ce vor veni.
Poetul vrea să rămână în conștiința colectivă „glasul său spre aduceri aminte”
Am să rămân în pulberea pustie/ c-o amintire spusă-ntr-un poem/ din liniștea tăcerii o să-nvie/ un cântec de poveste și-un refren”...mă voi spăla în ape line/ cu moartea mea de ultimul născut/ și n-o să mai răsară-n mine/ un dar de viață ce-a durut” (Am să rămân)
Ai un proiect de viață cu lucruri minunate:
-ai făcut, și vei mai face, tot ce ai putut din punct de vedere literar încurajând creativitatea, ai ajutat tinerii talentați să scrie, ai creat un curent și o prietenie între scriitorii care apelau la editura ECREATOR cărora le-ai scris prefețe sau posfețe, încurajându-i.
Coperta cărții„ Litanii pentru ultimă uitare” e realizată de talentatul Florin Dochia. Este o imagine sintetică a conținutului sentimentelor „eului” liric exprimate în poezia lui Roșiianu: uitare, nimicnicie, dor, soare, corabia speranței, întoarcerea prin lumină.
Figurile celor doi protagoniști ai copertei sunt simbolice: EA - mamă, iubită, soție e reprezentată de o ființă diafană, superb îmbrăcată în lumina care se îndreaptă spre cer, EL - un muritor de pe pământ ce ar vrea să-ntoarcă spatele luminii, deși aceasta vine spre el de la „vaporul speranței” prin apă, pământ și iubire.
Închei cu ideea că:
Fiecare răsărit e speranța unei zile mai frumoase.
Îi doresc sănătate și să mai scrie dacă se poate.