Miile de școli fără avize ISU nu au loc în gândul colectiv
Schemele de evacuare înrămate pe pereții instituțiilor și îngălbenite de vreme, săgețile către ieșirile de urgență și semnăturile date periodic, de orice angajat, în carnețelele PSI erau până acum două săptămâni formalități cărora nimeni, dar absolut nimeni nu le dădea importanță. Un foc nimicitor face însă lumină asupra a ceea ce înseamnă, în țara noastră, normele pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Și dezvăluie o realitate la fel de înspăimântătoare ca bilanțul tragediei din 30 octombrie: nici măcar legile nu ne apără. Iar conștiința autorităților nici atât.
Incendiul de la sfârșitul lunii trecute, cel mai grav incident de acest fel din ultimele două decenii înregistrat în țara noastră, a lăsat răni adânci, dar a scos la iveală și realități înfiorătoare.
Tragedia, una de neînchipuit pentru cei mai mulți dintre noi înainte de a se produce, se poate repeta oricând și oriunde. Normele pentru prevenirea și stingerea incendiilor sunt, în țara noastră, noțiuni abstracte percepute, mai degrabă, drept formalități lipsite de importanță.
Un exemplu concret a fost dat, în contextul nenorocirii din 30 octombrie, chiar de premierul interimar Sorin Cîmpeanu, care arăta că, din cele 19.000 de școli existente în România, doar 7% au autorizații ISU. La câteva zile diferență, același oficial mărturisea că, într-o zi de sâmbătă, vreo 4.000 de directori de unități de învățământ au “descoperit” documentul devenit peste noapte atât de prețios. Cât mai conta o hârtie într-un dosar, când însemnătatea ei era, în fapt, egală cu zero? Pentru că autorizația nu înseamnă o semnătură, ci un set de norme care trebuie respectate. Iar dacă oamenii aceștia nu mai știau nici de hârtia în sine, ce să mai vorbim despre ceea ce implică ea.
În agitația declanșată la nivel național a încercat să facă lumină Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Însă cifrele făcute publice de IGSU nu fac decât să stârnească o uriașă îngrijorare. Copiii, categoria care are cea mai mare nevoie de protecție, reprezintă în zilele noastre populația cea mai expusă riscului. Iar inspectorii nu pot decât să ridice din umeri și să indice articole de lege. “În legislația națională, construcțiile de învățământ au fost introduse, în mod explicit, în categoriile de construcții, instalații tehnologice și alte amenajări care se supun avizării și/ sau autorizării privind prevenirea și stingerea incendiilor, odată cu intrarea în vigoare a HG. Nr.571/ 1998 (…), în prezent abrogată. Anterior adoptării acestor acte normative, obligația obținerii autorizației era reglementată doar pentru construcțiile noi sau pentru cele existente la care s-au efectuat lucrări de dezvoltare, modernizare sau schimbare a destinației (H.G. nr.51/ 1992 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității de prevenire și stingere a incendiilor), în cazul construcțiilor de învățământ obținerea autorizației fiind obligatorie, de exemplu, doar în cazul în care aceste construcții înglobau o sală aglomerată”, explică reprezentanții Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Cu alte cuvinte, o mică parte dintre aceste imobile, în care își petrec, zilnic, patru până la opt ore, milioane de copii, are nevoie de această autorizație. E literă de lege! “În prezent, obligativitatea obținerii avizului/ autorizației de securitate la incendiu este aplicabilă construcțiilor cu destinația de învățământ noi sau existente, la care s-au efectuat lucrări de dezvoltare, modernizare sau schimbare a destinației, și pentru care, la data când au fost date în exploatare, legislația prevedea această obligație”, potrivit IGSU. Și nici măcar toate acele unități care erau obligate prin lege să dețină avizul ISU nu îl au. “La nivelul unităților de învățământ care funcționează în România, numărul total al celor pentru care era obligatorie obținerea autorizației de securitate și nu au obținut-o până în prezent este de 2.318 clădiri având destinația de unități școlare în învățământul preuniversitar și de 130 clădiri având destinația de unități școlare în învățământul universitar. Există 1.756 clădiri cu destinația de unități școlare în învățământul preuniversitar și 151 clădiri cu destinația de unități școlare în învățământul universitar care au obținut autorizația de securitate la incendiu”, precizează ISU. “Pentru toate celelalte clădiri având destinația de unități școlare, atât în învățământul preuniversitar cât și în învățământul universitar, care au fost puse în funcțiune anterior introducerii obligației legale de obținere a autorizației de securitate la incendiu, pentru asigurarea desfășurării în condiții de siguranță a activității, sunt executate anual controale de verificare a apărării împotriva incendiilor, precum și activități de informare preventivă și educare a elevilor și studenților asupra modului de comportament în cazul producerii unui incendiu sau altei situații de urgență. Controalele desfășurate includ și executarea de exerciții de alarmare-evacuare, cu angrenarea elevilor, studenților, cadrelor didactice și personalului auxiliar, pentru formarea deprinderilor acestora în comportamentul în caz de producere a unei situații de urgență”, explică reprezentanții IGSU.
Câinii latră, ursul merge
Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Șerban Cantacuzino” Prahova a prezentat evidența detaliată a autorizațiilor de securitate la incendiu emise în perioada 2006 - 2015, potrivit Legii nr. 307/2006. Știți câte astfel de documente au fost emise pentru amplasamente aparținând Primăriei Ploiești, de exemplu, în ultimii zece ani? Trei: pentru stadionul “Ilie Oană”, pentru Filarmonica “Paul Constantinescu” și pentru Centrul de Primire în Regim de Urgență “Cireșarii”. Pe listă nu sunt nici școli, nici grădinițe, în ciuda faptului că în municipiu există unități de învățământ inaugurate în ultimul deceniu sau care au trecut prin ample lucrări de reabilitare ori înlocuire a instalațiilor.
Sancțiuni
Tot potrivit evidențelor publicate de ISU Prahova, numai de la începutul anului 2015, în județ au fost date sancțiuni pentru 12 grădinițe de stat sau particulare (Brazi, Bucov, Florești, Târgșorul Vechi, Ariceștii Rahtivani, Apostolache, Podenii Noi, Puchenii Mari, Bătrâni și Starchiojd) și șase școli (Câmpina, Bucov, Izvoarele, Florești, Telega, Boldești). Nereguli au fost sancționate, însă, și în cazul unor spitale, sediile unor autorități publice locale, centre de îngrijire, lăcașuri de cult, dar și la restaurante, pensiuni, cluburi și hoteluri. În răspunsul la o solicitare făcută de Telegrama, reprezentanții ISU Prahova precizează că în județ s-au făcut, de la începutul anului, în medie, între trei și patru controale pe zi, inclusiv la 478 de instituții publice, depistându-se, în total, peste 7.500 de nereguli. “Inspecția de prevenire a efectuat 1.224 de controale din care: 120 investiții, 505 operatori economici, 23 operatori SEVESO (rafinării, depozite de produse petroliere – n.r.), 478 instituții și 98 localități”, depistând “7.547 de nereguli, din care 2.836 au fost soluționate pe timpul controalelor, iar 7.386 au fost sancționate. Au fost aplicate 6.650 de avertismente și 2.631 de amenzi contravenționale, iar valoarea acestora a fost de 1.692.100 lei”.
Strict referitor la unitățile de învățământ, purtătorul de cuvânt al ISU Prahova a precizat că, în prezent, se lucrează la o evidență clară, cu situația tuturor unităților de învățământ din județ. “Vom face o situație detaliată, dar problema legislativă rămâne, în sensul că, în continuare, există foarte multe astfel de unități care funcționează legal, fără a avea acest document, pentru că au fost construite înainte de introducerea obligativității privind avizul ISU”, a explicat plt. Raluca Vasiloae, purtătorul de cuvânt al ISU Prahova. În consecință, în cazul în care legislația nu va fi modificată, chestiunea referitoare la prevenirea și stingerea incendiilor va rămâne în aceeași zonă de reglementare ambiguă. Ceea ce, așa cum am văzut și nu ne-a venit să credem, are un preț uriaș. Iar în situația de față sunt în joc inclusiv sănătatea și viețile a milioane de copii.
Conducerea IGSU spune, însă, că, lipsa autorizației ISU nu înseamnă că unitățile de învățământ nu îndeplinesc normele, iar acest lucru ar fi verificat anual.
Autoritățile dau, fără doar și poate, din colț în colț când vine vorba să explice în ce fel copiii și pericolul stau alături, în fiecare zi. Dar nu-i pot opri pe părinți, de exemplu, să le adreseze o întrebare simplă: câte simulări au fost făcute, în ultimul an, în școlile în care învață copiii lor?