Eseu magistral al filosofului Constantin Barbu: Infractorul cultural Gabriel Liiceanu a intrat în stadiul terminal al gândirii. Plagiatorul contra Catedralei Mântuirii Neamului

Infractorul cultural Gabriel Liiceanu pare, în ultima vreme, să fi intrat într-un teribil stadiu terminal al gândirii. Fără să își dea seama chiar și-a intitulat o carte „Nebunia de a gândi cu mintea ta“, când, de fapt, normal este să gândești cu mintea ta. Subconștientul nu-l lasă pe Liiceanu să se ridice de pe canapeaua lui Freud, fiindcă el plagiază de aproape 50 de ani. S-ar putea spune că Liiceanu are 80 de ani de viață și 50 de ani de plagiat.
Mai nou, fuge din bibliotecă și stă pe străzi. Când nu stă pe străzi, fuge la televizor.
De curând a început să facă președinți la miezul nopții. Care este „traducerea“ acestor viclenii ale plagiatorului național? Dacă o propui ca președinte pe L.C.K., atunci ar însemna că toate acțiunile și hotărârile juridice ale L.C.K. nu ar mai fi obiective și cinstite, ci o dorință de eliminare a posibililor contracandidați.





