Avram Iancu, simbolul REVOLUȚIEI ROMÂNE(1848-1849)
Cartea ”AVRAM IANCU CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE din 1848-1849” scrisă de doctor în științe istorice Gheorghe Firczak a fost tipărită la Editura Cetate Deva, în anul 2024 și aduce în prim plan cititorului, punctele de cotitură care au antrenat în organizarea și începerea revoluției din 1848-1849 la nivel european, revoluție la care s-au afiliat Moldova, Țara Românească și Transilvania, alături de alte popoare ale continentului.
Gheorghe Firczak s-a născut la 10. 06. 1955 în municipiul Lupeni, județul Hunedoara și este absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Istorie-Filozofie, Secția istorie-filozofie.
Dragostea pentru istoria acestei țări, alături de pasiunea pentru filozofie, l-au determinat pe domnul Gheorghe Firczak să aloce un timp prețios studiului istoriei, pentru a readuce în inimile românilor evenimentelor politice, culturale și naționale.
Scrisul l-a ajutat să investească în această pasiune și totodată, cercetarea minuțioasă și documentată. Informațiile obținute au fost așadar transformate în numeroase volume istorice apărute de-a lungul anilor, de care s-au bucurat generațiile trecute și prezente, iar viitorul va fi mărturia vie, că istoria acestei țări atât de încercate nu va fi uitată și nici dată la o parte sau înlocuită(așa cum s-a încercat de multe ori în timpul regimului comunist.
Istoria reconstruiește evenimentele petrecute în vremuri îndepărtate și reprezintă știința care studiază trecutul umanității și al societății omenești cu scopul de a le reconstitui și defini. Aceste ținte le atinge în cartea domniei sale și domnul Gheorghe Firczak, pornind de la scânteia politicienilor revoluționari aprinsă în Franța și terminând cu focul mocnit care a ajuns și pe plaiurile țării noastre.
Pașii parcurși de liderii politici aflați în diferite țări ale Europei în perioada anilor 1848-1849 au fost reconstituiți, iar această carte este închinată tuturor acelora care au crezut într-o lume mai dreaptă, în care libertatea de mișcare și de exprimare să triumfe. Astfel, descoperim în cuprinsul acestei cărți că italienii, francezii, elvețienii, germanii, ungurii, românii, slovacii, sârbii și rutenii, au fost inițiatorii cei mai înfocați al acestui curent de suprimare al absolutismului. Politicienii europeni de pretutindeni au cerut insistent instaurarea unor noi concepte moderniste care să se plieze pe problemele esențiale ale societății, lăsând o cale de înaintare liberalismului. În Europa, liderii vocali ai anilor 1848-1849, își doreau cu ardoare pentru țările din care proveneau, adoptarea unor ”constituții noi, afirmarea drepturilor și libertăților cetățenești, separația puterilor în stat, egalitatea oamenilor în fața legii, neîngrădirea libertății de conștiință, reducerea rolului instituțional al bisericii în raport cu puterea laică”, elemente pe care domnul Gheorghe Firczak le expune detaliat în prezenta carte, încercând să explice pe înțelesul tuturor evenimentele petrecute în anii revoluției care a cuprins întreaga Europă. Toate datele prezentate în această carte sunt verificate cu ajutorul informațiilor obținute din cronicile istorice studiate obiectiv și temeinic de-a lungul anilor de autor. Nimic nu este lăsat la voia întâmplărilor, totul este documentat și redat argumentat.
A fost pentru prima dată în istoria europeană, când românii s-au aliniat simțămintelor și ideologiilor altor popoare, devenind astfel parte integrantă în lupta comună întreprinsă de oameni de diferite naționalități.
Personalitățile României care s-au aliniat la aceste concepte în ce privește viitorul, au fost persoane înzestrate cu inteligență și studii înalte, dispuse să ducă lupta lor până dincolo de granițele țării, organizând prin întrunirile lor, petiții și proclamații care cuprindeau solicitări social-economice, în special pentru cei oropsiți.
Mișcarea pașoptistă a debutat în Moldova și a fost sprijinită de boierimea intelectuală, școlită la instituții universitare din Franța sau Germania.
A urmat apoi Bucovina, apoi ținutul care acoperea Țara Românească. În cele din urmă, ideile pașoptiste s-au instalat și în Transilvania, unde liderii politici își susțineau cu tărie conceptele pentru care își propuseseră să lupte, cerând recunoașterea națiunii române ca națiune politică și ștergerea iobăgiei, drepturi civice și politice.
Din rândul acestor oameni destoinici, s-a desprins Avram Iancu, numit și Crăișorul munților, o personalitate marcantă pentru istoria României, care a stat la baza revoluției din anii 1848-1849.
Dezvăluirile domnului doctor în științe istorice Gheorghe Firczak ne intersectează pașii cu momentele de mare anvergură ale acelor vremuri în care transilvănenii visau la libertate, la o aliniere corectă și dreaptă a tuturor etniilor aflate pe teritoriul Transilvaniei. Revoluția din anii 1848-1849 a atras un număr impresionant de moți din Ardeal, iar în fruntea acestora s-a aflat Avram Iancu, avocat cu personalitate de conducător, care a colindat satele acestora, încercând să-i determine prin discursurile sale să se trezească din somnul adânc în care istoria le îngropase dorințele și puterea de a visa la un viitor mai bun.
Astfel, Avram Iancu este cunoscut ca ”fiul națiunii române” deoarece el își dorea să-i convingă pe iobagii moți că este necesar să lupte(chiar și cu arma-n mână) pentru redobândirea tuturor drepturilor. Deși reticenți față de Avram Iancu la început(familia sa fiind una mai înstărită), moții au început să fie din ce în ce mai cooperanți cu acesta și în final, să ajungă să-l iubească, să-l venereze și să-l urmeze în ceea ce va constitui neobosita luptă a acestuia pentru drepturile lor.
Avram Iancu s-a născut în anul 1824 la Vidra de Sus (astăzi Avram Iancu) și a decedat în Baia de Criș la 10 septembrie 1872. A fost înmormântat cu onoruri la Țebea, iar mormântul său a fost și a rămas, loc de pelerinaj unde românii îi cinstesc memoria eroului care a ridicat la luptă pentru eliminarea iobăgiei a moților din Ardeal. El a fost cancelist, avocat, revoluționar pașoptist, prefect al Legiunii Auraria Gemina. Nu a fost căsătorit niciodată și nu a avut copii. Părinții săi Alisandru și Maria au fost cei care și-au dorit ca ambii copii să studieze și să evolueze din punct de vedere educațional, iar pentru a-și atinge aceste visuri, vor munci din greu, reușind să se desprindă de sărăcie și să-și scoată copiii din anonimatul acelor vremuri tulburi.
Avram Iancu rămâne memorabil în cadrul Adunării Naționale de la Blaj din 30 aprilie, unde sosește însoțit de peste două mii de moți și începe să formuleze revendicările românilor sub privirile a mii de oameni. Celelalte adunări de la Blaj nu au efectul scontat datorită numeroaselor răscoale populare ale românilor care nu-și mai doreau iobăgia, iar Avram Iancu este nevoit să se ascundă în munți, construindu-și propria armată care avea să lupte pentru a încerca să-și dobândească drepturile cerute în proclamațiile de la Blaj.
Un fapt consemnat în cronicile anilor 1848- 1872 este faptul că personalitatea de necontestat din punct de vedere politic și militar a lui Avram Iancu, a fost amintită de cronicarii din Ungaria, Austria și mulți alții din Europa. Despre Avram Iancu s-a vorbit și scris mult, dovadă sunt sutele de cronici și cărți apărute .
Cu siguranță, prin aceste dezvăluiri ale domnului Gheorghe Firczak în cartea de față s-a trasat o linie de netrecut, clară și concisă cu privire la ce a reprezentat Avram Iancu pentru România, dar și pentru Europa, referitoare la figura marcantă a acestui mare conducător care s-a aliniat încercând să spargă barierele și granițele vremurilor, în fața unei istorii românești, dar și continentale, alături de mulți alți revoluționari pașoptisti ale altor țări...