UK Bookmakers

In umbra vietii (Partea V) - Sanctiuni contra coruptiei in mediul carceral francez.

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri

Nu sunt numai celebrele si legendarele inchisori ale MCF cele care creaza mari probleme AP (Administratiei Penitenciare) franceze, din punctul de vedere al securitatii, respectiv, al respectarii (cu strictete) al regimului de detentie, impus de catre Ministerul Justitiei.
Parcul Carceral francez cu cele 57.236 de locuri astazi (57.403 anul trecut), distribuit in cele 191 de institutii penitenciare (Centre de Arest Preventiv, Centre de Detentie, Inchisori de Maxima Siguranta, Centre de Semilibertate, Inchisori pentru Minori, Centre de Retentie), in care sunt incarcerati astazi 66.867 de persoane (63.373 anul trecut, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:

 

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html

fie in celule individuale (9-11m2), fie in celule duble (13-15m2), datorita suprapopularii lui, respectiv, daorita coruptiei din sistem, in ultimul deceniu, a devenit un fel de „supermarket”, in care asa cum am mai mentionat se vinde si se cumpara orice produs, declarat „strict interzis” de catre autoritatile judiciare: telefoanele mobile cu accesoriile lor (inclusiv USB G3, necesare „sine qua non” pentru o comunicare in timp util intre detinutii din interior si complicii lor din exterior), armele de foc si explozivii (materiale necesare, ca regula generala, in cazul unori evadari reusite!), alcoolul (Whisky, Pastis, Vodka, Coniac, etc.) si stpefiantele (hasis, marijuana, canabis, etc., pentru „mentinerea” moralului si a unei stari euforice care sa permita „supravietuirea” in momentele de criza), precum si alimentele de „baza” (diferite de cele pe care le asigura institutia penitenciara: tigari, cafea, diverse produse si preparate din carne (porc, vita, oaie-berbec si pui), respectiv, branzeturi, patiserie, fructe de mare, legume si fructe exotice, imbracaminte si incaltaminte (mai mult sau mai putin de lux), diverse furnituri de birou (printre care si pentru PC sau laptop), obiecte electro-casnice, carti, ziare, reviste, etc., respectiv, produse menajere si de igiena (sapunuri, sampon si gel de dus, hartie prosop de bucatarie, detergenti de vase, de spalat rufe, pasata si periuta de dinti, hartie igienica, etc.) sau produse cosmetice (parfumuri, creme sau diferite produse pentru intretinerea corpului, etc.), care nu pot fi obtinute practic decat prin „cantinare” (comanda speciala prin intermediul magazinului inchisorii, a se vedea si articolele detaliate ale autorului:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiib-brand-uri.html.

Daca in 2010, unele documente AP (David Daems, Sindicatul FO-Forces Ouvrières Pénitentiaire), indicau un numar de peste 25.000 de obiecte interzise confiscate in MCF, in acest an, vorbim de o creste „exponentiala” a lor: cateva sute de mii de obiecte interzise, care ar fi fost confiscate!
Cert, de maniera generala, produsele „cantinate” de catre populatia penala din MCF aduc beneficii importante in bugetul anumitori inchisori, avand in vedere pretul piperat al obiectelor practicat de catre managerii acestora, in raport cu pretul lor de pe piata din exterior.
Exista insa si institutii penitenciare, unde, din contra, preturile fiind mult sub nivelul celor de pe piata „libera”, diferenta este „subventionata” de catre contribuabili (un „fenomen social” neagreat inca de intreaga clasa politica si evident, negeneralizat inca la nivel national).
Este si cazul Inchisoarii Perpignan-CP [(Centru Penitenciar-DISP Toulouse, 539 locuri (Centrul de Arest Preventiv:206 locuri, Centrul de Detentie:333), cu SMPR-Serviciu Medico-Psihologic Regional; deschis in 1987, Departamentul Pyrénées Orientales, Regiunea administrativa Laguedoc-Roussillon, sudul Frantei)
In aceasta institutie penitenciara cu o suprapopulare carcerala cronica (cca 130% pe ansamblul institutiei, in raport cu media nationala franceza: 117,3/%, dar 210% in Centrul de Arest Preventiv, ceea ce creste sensibil riscul de agresivitate si violenta ai detinutilor si limiteaza considerabil posibilitatea interventiei personalului penitenciar in situatiile de urgenta), numai intr-un week-end (exemplu :4-5 mai 2013), conform celor declarate de catre Yohann Reig (responsabilul UFAP-Uniunea Federala Autonoma al Peniteniarelor), sapte telefoane portabile mobile (cu accesorii), precum si 22g de hasis, respectiv, 4g de canabis au fost introduse, fara mari dificultati !
    Cum produsele ″cantinate″ de catre detinuti fiind subventionate de  contribuabilii locali (incepand cu 1 martie 2013, pentru ca altfel AP ar vinde in pierdere, avand in vedere situatia materiala precara ai detinutilor si proasta lor remuneratie), nivelul lor de viata, cel putin teoretic, ar trebui sa fie net superior fata de cel ai celor incarcerati in alte institutii penitenciare: un pachet de orez (500g), AP (Administratia Penitenciara) vinde cu 0,36€ (cumpara cu 2,70€) ; o cutie de nutella (400g) cu 1,11€ (cumpara cu 3,13€) ; un pachet de cafea (200g) cu 0,33€ (cumpara cu 1,90€) ; un pachet de sare (100g) cu 0,34€ (cumpara cu 0,60€) ; un aparat de ras de marca cu 9,98€ (cumpara cu 14, 35€) ; 1L de ulei de masine (extra virgin) cu 2,50€ (cumpara cu 4,05€) ; o tableta de ciocolata cu lapte (100g) cu 0,29€ (cumparat cu 0,53€) ; o cutie de compot de capsune (450g) cu 0,67€ (cumpara cu 1,65€) ; un carton de crema de desert (12 bucati) cu 1,06€ (cumpara cu 3,14€) ;  un pachet de cornuri cu ciocolata (250g) cu 0,86€ (cumpara cu 1,25€) ; etc.
    In plus, un detinut care dispune de mai putin de 50€/luna ca resurse materiale, primeste si o subventie de 20€, sub forma de ″ajutor social″ pentru produsele de prima necesitate (in afara de hrana cotidiana furnizata de catre institutie).
    In sfarsit, chiar daca coruptia in MCF ramane in continuare un subiect tabu, exista si cazuri concrete in care membri corupti al AP, implicati in traficul de obiecte interzise, au fost depistati, denuntati si ulterior condamnati de catre legislator.
    La Inchisoarea Montpellier-MA (Maison d’Arrêt-Centru de Arest Preventiv-DISP Toulouse, 593 locuri, deschis in 1990, Montpellier-Villeneuve lès Maguelone, Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon), ale caror porti de acces nu se deschid decat la ora 06h30 (odata cu inceperea programului), M. Moustapha un gardian corupt in varsta de 37 de ani, era prezent intotdeauna mai devreme, pentru a introduce sistematic, telefoane mobile si droguri (considerate ″usoare″ : hasis, marijuana si canabis), la comanda!
Dupa un deceniu de activitate ″ireprosabila″ (considerat destul de sever cu detinutii si cu colegii sai !), luat in colimator (filatura) de catre o echipa ERIS (Echipa Regionala de Interventie si Securitate, o unitate de elita de lupta in MCF, echivalentul RAID-ului de la Politia Nationala si al GIGN-ului Jandarmeriei Nationale, care intervin in gestionarea situatiillor de criza in mediul urban, respectiv, in cel periurban si regiunile metropolitane; a se vedea si articolul detaliat al autorului pe aceasta tematica:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html

), el este prins cu ″mata-n sac″ (in cadrul unui control de ″rutina″ !) in noiembrie 2010, cand incerca sa transmita unui detinut suspect intr-un dosar criminal (asasinat) un ″pachetel″ continand 11 telefoane mobile, 5g de hasis si 5g de canabis, provenind de la Laëtitia, o prietena de-a lui, care l-a platit pe Moustapha cu 200€ in parking-ul inchisorii pentru aceasta ″operatiune″ strict confidentiala!
Ca de-altfel de fiecare data : intre 200-400€, in cele opt luni de cand se cunosteau, in functie de serviciul pe care acesta îi facea ei, o situatie destul de frecvent intalnita in MCF!
De la Presedintele Tribunalului Corectional Montpellier, Claudine Laporte, aflam  in timpul procesului sau din 15 septembrie 2012,  ca, inculpatul, cu o sanatate ″fragila″ (cardiac dupa aparente !) isi pierduse recent tatal si era intr-o ″depresie″ totala, motiv pentru care ″cazuse intr-o spirala″ (mai mult al chefurilor si petrecerilor, decat al izolarii !), iar creditul sau bancar de ″stricta necesitate″ (consacrat consumului curent) depasea 200.000€, in timp ce venitul sau lunar (1.700€), depasea cu putin salariul minim brut garantat pe economie (SMIG=1.430,22€)!
In plus, un studiu aprofundat al dosarului acestuia ne pune pe ganduri pentru ca el a fost si condamnat de mai multe ori pentru delicte considerate ″marunte″ : amenintari, santaj si degradare de bunuri matertiale, inca din tinerete, insa el a beneficiat de neinscrierea acestora in cazierul sau judiciar, pentru a putea sa se prezenta la concursul de recrutare (angajare) al personalului supraveghetor in MCF !
Dupa inculparea si incarcerarea lui in arest preventiv (detentie provizorie), la  perchezitia efectuata la el acasa, anchetaorii au gasit un pistol de 9mm si doua veste antiglont, sustrase din interior si pastrate la domiciliul sau, dupa cum marturisea el : pentru ″protectia sa personala″!
″Ratacit″ si buimac, in fata instantei el a incercat sa ″sugereze″ (indirect !) Completului de Judecata (Tribunal Corectional) faptul ca el nu ar fi singurul implicat in traficul de obiecte interzise la Inchisoarea Montpellier-Villeneuve lès Maguelone, fara sa fi devenit totusi ″une balance″ (turnator), adica sa fi denuntat si pe alti colegi de-ai sai.
Fara sa fi fost impresionat de comportamentul si de personalitatea acestuia, acesta l-a condamnat la patru ani de inchisoare (din care doi cu suspendare) si la excludera sa definitiva (si irevocabila) din Coprul AP (Administratiei Penitenciare).
Cu Laëtitia, insa el a fost mai indulgent : a condamnat-o in cadrul aceluiasi proces la opt luni de inchisoare cu suspendare, avand in vedere faptul ca aceasta nu avea nici antecedente penale inscrise in cazierul sau judiciar.
In general, supreveghetorii (gardienii) fiind in contact direct cu populatia penala, riscul de derapaj (de complicitate la delictul de a introduce obiecte interzise in MCF) este considerabil !
Pe de-o parte, pentru ca remuneratia lor (de functionari publici) este considerata de catre acestia insuficienta (in medie 37.000€ brut/an ; detaliat venitul lunar: Elev-Supraveghetor: 1.371€; Supraveghetor : 1.431-2.075€; Supraveghetor-Brigadier : 1.737-2.211€ ; Prim-Supraveghetor : 1.915-2.361€ ; Major-Supreveghetor confirmat: 2.225-2.530€; Locotenent Penitenciar: 1.745-2.727€; Capitan Penitenciar: 2.271-2.999€; Comandant (Maior) Penitenciar: 2.910-3.591€), iar pe de alta parte pentru cu sumele oferite de catre apropiatii celor incarcerati sunt foarte importante (de ordinul sutelor de euro), pentru un serviciu (comision) care necesita un efort minim din partea lor ! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html

Conform declaratiilor lui François Badie, Seful SCPC (Serviciul Central de Prevenire a Coruptiei), respectiv, Jean-François Forget, Secretarul general al UFAP (Uniunea Federala Autonoma din Penitenciare), acesti functionari (supraveghetorii) prost platiti (de catre Stat), dar in contact direct cu populatia penala (din care majoritatea sunt borfasi, plin de bani !), sunt usor de corupt, devenind astfel complici (tot cu usurinta), la vastul trafic de obiecte interzise in MCF, care pun in pericol securitatea detinutilor, al personalului penitenciar, precum si a institutiei.
Acestia apreciaza ca in ciuda unori depistari sistematice numarul de cinci agenti corupti (dintre cei cca 26.000 de agenti/cca 36.000 din totalul personalului, care se afla in contact direct cu populatia penala), este nerelevant si ca numarul acestora este mult mai mare.
In cadrul unei anchete personale pe care l-am realizat in MCF in perioada iunie 2012- august 2013 (rezultatele careia nu le pot face publice momentan, dar le voi face cunoscut in cadrul unei carti la care lucrez, in curs de aparitie !), prin intermediul unori fosti studenti de-ai mei (detinuti, care pregatesc diplome universitare in sistemul de invatamant superior de scurta durata BTS-DUT: Brevet de Tehnician Superior-Diploma Universitara de Tehnologie, respectiv, in cel de lunga durata LMD: Licenta-Masterat-Doctorat), precum si prieteni apropiati ai acestora (incarcerati si ei), numarul gardienilor (agentilor) ″ripoux″ (corupti) in MCF ar fi de ordinul a catorva mii (din totalul de 26.000 in contact direct cu populatia penala).
Numai in cadrul institutiilor penitenciare la care am avut acces, numarul lor s-ar ridica la cca 1.680. (1.710 daca tinem cont si de suspecti !).
Este vorba de o crima organizata, in ciuda faptului ca AP neaga acest lucru!
Pentru a nu prezenta o lista a lor, precizez ca este vorba, in general, de acele institutii, pe care le-am prezentat in cadrul articolelor (lucrarilor) mele legate de MCF (″In umbra vietii″, partile I-IV, inclusiv, partea V, articolul de fata:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiib-brand-uri.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/08/in-umbra-vietii-partea-iva-evadari.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/08/in-umbra-vietii-partea-ivb-evadari.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/08/in-umbra-vietii-partea-ivc-evadari.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/08/in-umbra-vietii-partea-ivd-evadari.html.

Daca ne referim insa la intregul MCF, adica la cele 191 de institutii penitenciare existente in Franta, care compun PCF (Parcul Carceral Francez), s-ar putea ca cifra agentilor ripoux sa fie una mai mult decat ingrijoratoare (peste 5.000/26.000, adica, aproape 1/5 !), ceea ce implicit, necesita luarea unori masuri social-politice si economice  severe, in regim de urgenta, inainte ca situatia sa scape de sub control si sa devina, astfel, dramatica !
Un alt caz care merita toata atentia (pentru ca nu sunt multe facute publice si este cu totul de alta natura !) este cel care a avut loc la Inchisoarea Réau–MC [(Maison Centrale- DISP Paris, inchisoare pentru pedepse lungi si inchisoare pe viata, cu un CNE (Centru National de Evaluare ai detinutilor), 798 locuri, deschis in 2011, Departamentul Seine et Marne, Regiunea pariziana).
In aceasta institutie penitenciara de maxima siguranta, ultramoderna prevazuta cu QA (Cartierul noilor sositi-incarcerati), QI (Cartieul de Izolare) si QD (Cartierul Disciplinar), in care a fost incarcerat si legendarul raufacator Antonio Ferrara (″El Nino″, de origine italina, nascut in 1973 la Cassino-Regiunea urbana metropolitana a Romei, imigrant in Franta in 1983 si inregistrat in fisierul national francez al marelui banditism  din 1995 pentru o serie de jafuri armate comise in anii 90 si o tentativa de asasinat in 1996 ; a se vedea pentru detalii si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html

, un spraveghetor (gardian, maton, fost militar de cariera experimentat si decorat in repetate randuri), M. H. (36 de ani, supranumit ″nevăstuică″, un animal de prada din familia jderilor, o varitate de hermelina europeana care traieste in general solitar, foarte agila, iute și agresiva, activa mai mult noaptea,  caracterizat printr-un corpul lung și suplu, cu picioare scurte în raport cu lungimea trupului,  cu corpul acoperit pe partea dorsală de o blană de culoare brună, iar ventral de culoare albă gălbuie), a incercat pe 23 ianuarie (in jurul pranzului) 2013 sa transmita un telefon mobil (fara card SIM, dar cu incarcator!) unui detinut, M. Y (28 de ani, incarcerat pentru jafuri armate, clasat DPS-Detinut de supravegheat cu prioritate), vecin de celula cu cea a lui Antonio Ferrara.
Acesta ar fi recuperat telefonul de la un apropiat al detinutrului pe parking-ul Carré Sénart (de la un apropiat al celui incarcerat), pe 20 ianuarie 2010, inainte de a-l introduce in inchisoare !
Denuntati si incarcerati in arest preventiv, cei doi vor fi inculpati de complicitate de transmitere de telefon mobil de la gardian la detinut si pe 25 februarie, ei vor compare (in boxa acuzatilor ″in cuplu″), in compania unei escorte speciale al Jandarmeriei Nationale, in fata Tribunalului Corectional Melun (Regiunea pariziana).
La proces, in fata lui François-Marie Giacomoni, Presedintele Curtii (Tribunalului Corectional), cei doi se vor contrazice pe toate planurile (probabil sfatuiti astfel de catre avocatii lor : Nathalie Fonteneau a lui M.H. si Stéphane Sebag, a lui M.Y.).
Daca gardianul afirma ca : ″M.Y, mi-a spus ca ar avea nevoie de un telefon pentru a putea contacta in cursul noptii familia si sa vorbeasca    cu copii″, acesta din urma avea replica sa pregatita : ″Eu niciodata nu i-am cerut lui M.H. sa-mi introduca un telefon (cu atat mai mult cu cat acesta a fost descoperit in dulapul de serviciu al acestuia, inainte ca el sa-l fi putut transmite lui M.Y.), avand trei ″Parloir″-uri (vizite) pe saptamana, nu m-as fi servit niciodata de el !″
Cum Presedinte sugera ca acesta ar fi trebuit sa ajunga, probabil, la Ferrara (″Le Roi de la Belle″-Regele evadarilor), M.Y., insista asupra faptului ca el nici nu-l cunoaste pe Ferrara.
In ceea ce-l priveste pe M.H., acesta sustinea ca nu s-a gandit niciun moment ca acest telefon ar fi trebuit sa ajunga la Ferrara.
Daca Ferrara ar fi avut nevoie de el, de ce nu i-a fi solicitat, direct, lui ?  
Martorii (gardieni) in acest proces, confirmau insa la bara faptul ca M.Y. ar fi vorbit de mai multe ori cu Ferrara, iar M.H. si M.Y. ar fi comunicat si ei, in cursul zilei de duminica (pe 20 ianuarie): ″Tu imi faci acest serviciu miercuri dupa masa″ (adica pe 23 ianuarie).
Acesta din contra, sustinea ca l-ar fi intrebat, pur si simplu, daca functioneaza cabina telefonica, avand in vedere faptul ca ar fi fost el (Ferrara) cel care ar fi utilizat-o ultima oara!
In plus, ei nici n-ar fi fost vecini de celula decat din 22 ianuarie (pana atunci se afla in apripa cealalta a institutiei) si ar fi fost pentru prima oara cand l-ar fi vazut si s-ar fi adresat acestuia.
In orice caz, amandoi au fost condamnati la cate sase luni de inchisoare (cu executare) : M.H, la Inchisoarea Santé (Paris), iar M.Y., liberabil in 2021, in QI (Cartierul de Izolare) la Inchisoarea Fresnes (Regiunea pariziana), de unde Ferrara, pe 12 martie 2003, a evadat intr-o maniera cu totul spectaculoasa, utilizand explozivi si arme de foc, gratie telefonului mobil in posesia caruia ajunge tot cu complicitatea gardienilor : noaptea in jurul orei 04h00, un Comando format din complicii sai creaza o diversiune intr-un Parking nu departe de inchisoare (incediind o serie de masini, pentru a atrage politistii si pompierii din zona, la fata locului), in timp ce el refuzind in ziua precedeanta sa fie perchezitionat dupa iesirea de la Parloir (vizita), este pedepsit si transferat in QD (Cartierul Disciplinar), aflat in fundul inchisorii, in proximitatea portii din spatele a institutiei.
In acest timp, unii dintre membri Comandoului ataca cu pusti de asalt AK-47 miradoarele (foisoarele, punctele de veghe ale inchisorii), iar ceilalti cu exploziv si lansatoare de rachete, arunca in aer cele doua porti blindate care il separa pe Ferrara de exterior (poarta QD si poarta de acces din spate, in inchisoare, din exterior).
Simultan, acesta, cu explozivul si cu pistolul pe care il avea ″in dotare (tot cu complicitatea gardienilor), arunca in aer poarta celulei sale si este recuperat in exterior de catre un vehicul la bordul caruia se aflau complicii sai, cu care dispare fara urma in sudul Frantei.  (A se vedea pentru detalii si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html.

Mentionam aici ca tot in aceasta inchisoare (Réau), Smaïn Ait Ali Belkacem (algerian de origine, nascut in 1968), un membru activ al GIA (Grupul Islamist Armat din Algeria, infiintat in 1992, avand ca scop reinstaurarea regimului islamic in Algeria), condamnat la inchisoare pe viata (alaturi de Boualem Bensaïd), pe 30 octombrie 2002 (confirmat in apel, in 2003) de catre Juriul Popular Special Paris (compus ca jurati din 12 magistrati), pentru vagul de atentate din vara anului 1995 in Franta (opt atentate, opt victime si peste 200 de raniti), dar in special pentru cele comise la Metroul parizian (la statiile Saint Michel-Notre Dame si Muzeul Orsay), incarcerat in QHS (Cartier de Inalta Securitate), in seara zilei de duminica, pe 10 martie 2013, in jurul orei 19h00, asistat de catre un codetinut Abdelaziz Fahd (in varsta de 27 de ani, condamnat pentru jafuri armate), a pus la punct o evadare (esuata !), folosind  bombe artizanale (pentru explozia portilor), fara sa fi facut victime.
Este o echipa de ERIS (sosita la fata locului cu zece vehicule blindate) care va interveni la ora 20h30 si care va escorta cei doi detinuti la sediul SRPJ (Serviciul Regional al Politiei Judiciare) Versailles in jurul orei 21h30.
La ora 22h00, ordinea va fi restaurata in penitenciar, care va ramane in cursul noptii, inca sub controlul ERIS-ului.
In 2010, pentru eliberarea lui Smaïn Ait Ali Belkacem, are loc o prima tentativa de evadare (similara cu cea din acest an) la Inchisoarea Clairevaux (Departamentul Aube), una dintre cele mai sigure si dure inschisori de maxima siguranta franceze pentru pedepse lungi de inchisoare, respectiv, inchisoare pe viata.
In acest dosar ″lacunos″ si foarte confuz din punct de vedere juridic  (pe care il urmaresc de aproape si in care exista multe incoerente si lipsa de probe materiale fiabile!), instruit de catre Thierry Fragnoli, Vicepresedinte al Polului Antiterorist de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris, 14 islamisti au fost arestati (in regiunea pariziana si in Departamentul Cantal, Regiunea administrativa Anvergne, centrul Frantei), de catre politistii de la SDAT (Subdirectia Antiterorista) al DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne) care sunt cercetati penal, pentru ca ar fi fost complici ai lui Smaïn Ait Ali Belkacem in tentativa sa de evadare avortata. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/edvige-cristina-o-baza-de-date-al.html

Recent, pe 23 august, dintre cele 14 persoane cercetate penal de catre DCRI-SDAT, noua persoane au fost trimise in fata Tribunalului Corectional, printre care si islamistul Djamel Beghal (nascut in 1965, de origine algeriana), condamnat la zece ani de detentie criminala cu alti cinci complici (pe 15 martie 2005) pentru ca ar fi conceput si elaborat un atentat contra Ambasadei SUA la Paris, eliberat conditionat  sub control judiciar, in 2009.
Acesta, arestat pe 18 mai 2010, ar fi pus la punct planul de evadare a lui Ait Ali Belkacem, cu cunoscutul raufacator (specializat in jafuri armate) Fouad Bassim fost detinut si el la Inchisoarea Clairvaux (astazi in varsta de 39 de ani), condamnat in prima instanta de catre Juriul Popular Melun (Departamentul Seine et Marne) la 18 ani de recluziune criminala (pedeapsa redusa in 2005 la 14 ani de catre Juriul Popular Paris), pentru jefuirea pe 3 octombrie 2001 al Biroului de Posta Pierre-Collinet din Meaux (aflata in  proximitatea Scolii Generale Dunont) din Regiunea pariziana.
Este vorba de un jaf armat comis cu violenta, cu o pusca mitraliera Sten de 9mm (clasata arma de razboi !), cu kiddnaping, respectiv, cu tentativa de ucidere ai politistilor care au intervenit pentru anihilarea lui.
 Liberabil in 2012, din 12 mai 2009, el nu a mai revenit in inchisoare de maxima siguranta Saint Maur (Departamentul Indre), dupa o a doua permisie.
Este arestat cinci luni mai tarziu intr-un bar la Pantin (Departamentul Seine-Saint-Denis, Regiunea pariziana) si incarcerat la Inchisoarea de maxima siguranta Lannemezan (Departamentul Hautes Pyrénées, Regiunea Midi Pyrénées).
Pe 1 aprilie 2012, in celula sa sunt descoperite imagini video cu propaganda terorista pe USB (3G), pe care l-a introdus in celula prin rectum, in urma unei vizite.
Tribunalul Corectional din Tarbes, l-a condamnat pentru aceasta fapta la doi ani de inchisoare cu executare.
    Un alt caz de coruptie in randul gardienilor din MCF este denuntat si la Inchisoarea Brest–MA (Maison d’Arrêt-Hermitage-DISP Rennes, 255 locuri, deschis in 1989, Departamentul Finistère, Regiunea administrativa Bretania).
    Pe 12 ianuarie 2013, Procurorul Republicii de Brest, Bertrand Leclerc, de la Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Brest a solicitat plasarea in detentie provizorie (arest preventiv) al unui supraveghetor R. D. (o femeie, in varsta de 43 de ani, divortata mama a trei copii, angajata in MCF din 2004 si afectata la Brest de la Nantes, din mai 2011), banuit ca ar fi implicat intr-un vast trafic cu produse interzise in institutia penitenciara Hermitage din Brest (printre care, evident, telefoane mobile, alcool si droguri usoare: cannabis, maijuana si hasis), mentionand in ordonanta sa de arestare, ca persoana in cauza risca zece ani de detentie criminala.
Traficul (si schimbul !), se efectua in incinta spalatoriei inchisorii !
    Cu o suprapopulare carcerala generala de 151% si 174% pentru barbati (395 de detinuti pentru 255 de locuri : 212 pentru barbati, 11 pentru femei, 20 pentru minori, respectiv, 12 de semilibertate) si 110 supraveghetori (dintre care 19 femei), ea era afectata in cartierul rezrvat barbatilor (ceea ce invers, este interzis  conform regulamentului interior).

Banuita, este pusa sub urmarire in cursul lunii decembrie 2012, iar anchetatorii descopera faptul ca ea ar detine raporturi ″speciale″ cu trei detinuti, dintre care cu unul (condamnat la 25 de ani de recluziune criminala pentru viol in recidiva, in 2010), ar avea chiar si o relatie sentimentala (si numai platobica ci si sexuala !).
Acestia, la randul lor, revindeau produsele ilicite celorlati detinuti.
Interpelata miercuri, pe 9 ianuarie, in timp ce incerca sa introduca 300g de canabis, aceasta isi recunoaste rapid faptele ilegale pe care le comitea, precum si sumele cu care era remunerata : cateva sute de euro pentru fiecare ″livrare″, in functie de importanta (valoarea) ei.
Inculpata pentru ″coruptie pasiva de functionar″, respectiv, ″achizitie, detentie, transport si introducere de obiecte ilicite in institutia penitenciara″, conform Substitutului Procurorului Republicii de Brest, Gwenaëlle Thouroude, imediat dupa terminarea arestului legal de 48h00, vineri, pe 11 ianuarie, ea este plasata in detentie provizorie la Inchisoarea Rennes (pentru femei, la Serviciul Medico-Psihologic, la insistentele avocatului sau Camille Bellin), iar ceilalti trei detinuti, inculpati si ei pentru ″coruptie activa si infractiune la legislatia stupefiantelor″, vor fi transferati catre alte institutii penitenciare din regiune : V.B (legatura sentimentala a supraveghetoarei, volatorul-recidivist) la Caen, H.P. la Saint Brieuc si T.J. la Lorient.  
M-a impresionat insa, pledoaria lui David Rajjou (fara sa fi fost de acord cu ea!), avocatul detinutului cu care supraveghetoarea avea o relatie sentimentala : ″Acest dosar reprezinta traducerea unei gestiuni catastrofice. (…) Aceasta femeie era fragila din punct de vedere psihologic (conform avocatului sau, Camille Bellin, motiv pentru care a fost internata la Serviciul Medico-Psihologic al Inchisoarii Rennes) si clientul meu V.B. a fost condamnat definitiv cu doi ani in urma (2010), in concluzie locul lui nu era intr-un Maison d’Arrêt (Centru de Arest Preventiv, pentru cei cercetati penal sau condamnati dar la pedepse mici, maximum un an, in principiu sau doi ani in majoritatea cazurilor), ci intr-un Maison Centrale (Inchisori de maxima siguranta in care se executa pedepse lungi de inchisoare, inclusiv, inchisoare pe viata), care este mult mai adaptat (apropriat) in cazul lui. Proasta gestiune a situatiei a permis ca doua fiinte umane aflate intr-o mizerie afectiva si sexuala sa se frecventeze (datorita conjuncturii) si sa favorizeze cele intamplate″.
Eu cred insa ca, indiferent de mizeria sociala si afectiva cu care ne confruntam in viata noastra de zi cu zi, este greu sa intelegem (oameni normali si muritori de rand !), o relatie pasionala (sentimentala si sexuala) care se poate naste si dezvolta intre un detinut-violator recidivist si o supraveghetoare-om al legii, care are obligatia (cel putin morala !) sa-l tina pe acesta la o oarecare distanta (cel putin decenta !).
Colac peste pupaza : cand acest eveniment are loc, o alta supraveghetoare, B.L. (27 de ani), de la Centrul Penitenciar Nancy a fost condamnata de catre Tribunalul Corectional Nancy la sase luni de inchisoare cu suspendare pentru intretinerea unei relatii amoroase (sexuale) cu un detinut.
Si coruptia nu se opreste aici.
Ea face ravagii si in Inchisoarea Avignon - Pontet-CP (Centre Pénitentiaire-DISP Marsilia, deschis in 2003, 600 locuri, Departamentul Vaucluse, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Côte d’Azur), unde 21 de persoane si trei agenti-supraveghetori (gardieni) au fost inculpati de catre Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Avignon, pentru trafic de produse ilicite in MCF (cu precadere telefoane mobile, alcool si stupfiante), pe 8 (vineri) si 9 (sambata) februarie 2013.
Doi dintre supraveghetori (A.L. si B. H), pentru ″transmitere de produse ilicite detinutilor″, care au fost pusi in libertate de catre JDL (Judecator responsabil cu incarcerarea sau lasarea in libertate ai celor inculpati), iar al treilea (R.L.), pentru ″coruptie″ si plasat sub control judiciar cu interdictia de exercitare a profesiei de agent de supraveghere in MCF.
In ceea ce îi priveste pe ceilalti 21 cercetati penal, o parte dintre ei erau detinuti, iar restul erau in liberate si operau pe raza Departamentului Vaucluse, ei fiind supravegheati de catre Brigada de Jandarmerie Avignon, inca din primavara anului 2012.
    Retinuti in ziua de marti, pe 5 februarie 2013, de catre 250 de Jandarmi care au efectuat o vasta operatiune in Departamentul Vaucluse (cu precadere in localitatile : Avignon, Sorgues, Sarrians, Monteux si Pontet), toti au fost inculpati pentru : ″achizitionare, detinere si transmitere detinutilor, de produse interzise in MCF, respectiv, pentru coruptie activa″.
Dintre acestia, 12 au fost incarcerati in arest preventiv, iar 9 au fost plasati sub control judiciar, pe perioada investigatiilor (derularii anchetei).
Detinutii ajungeau in posesia produselor ilicite prin intermediul gardienilor care se ″alimentau″ fie din exterior si le transmiteau direct acestora, fie permiteau parasuterea lor in curtea institutiei, respectiv, fie permiteau introducerea lor prin Parloir in timpul vizitei.
In urma unei perchezitii neanuntate, in inchisoare jandarmii gasesc droguri in cantitati importante si in special: canabis, amfetamina, dar si cocaina si crack, stupefiante clasate mai putin ″usoare″ !
Un al patrulea supraveghetor (G. J., mult prea vorbaret !), audiat la inceput in calitate de ″martor″, a fost si el inculpat ulterior, pentru ″munca dismulata″ si plasat sub control judiciar.
Nici celebra Inchisoare Clairvaux (de maxima siguranta, pentru pedepse lungi, respectiv, inchisoarea pe viata), una dintre cele mai sigure (dar si una dintre cele mai grele !) ale MCF nu face exceptie. (A se vedea pentru detalii si articolul :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiib-brand-uri.html

In urma unei scrisori anonime la Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Troyes (Departamentul Aube, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne), in jurisdictia careia se afla inchisoarea Clairvaux, in noiembrie 2011, acesta deschide o informatie judiciara (ancheta) legata de un gardian al inchisorii  Steeve Malgras (in varsta de 40 de ani), care ar comite o serie de infractiuni relativ la legislatia privind introducerea si transmiterea de obiecte interzise in MCF, catre detinuti.
Supravegheat de aproape (pus sub urmarire) de catre jandarmii de la Brigada din Troyes, dupa denuntare, acesta este arestat (si incarcerat), miercuri, pe 24 aprilie 2012, pentru transmiterea catre detinuti de telefoane mobile, material informatic (inclusiv laptop-uri), USB-uri (3G), carti si reviste, respectiv, imbracaminte si incaltaminte (susceptibile sa contina cantitati importante de stupefiante dar si alcool, considerate ″alimente de baza″ in MCF).
Conform Procurorului Republicii de Troyes, Alexis Perrin, gardianul (functionar al Ministerului de Justitie) ar fi fost mutat la Inchisoarea Clairvaux cu doi ani in urma (de la celebra inchisoare Fleury-Mérogis, cea mai mare din Europa, Departamentul Essonne, Regiunea pariziana), nu disciplinar, ci in cadrul unori transferuri periodice reglementate de catre AP (Administratia Penitenciara) si a fost inculpat pe 26 aprile (dupa cele 48h00 legale de GAV-Garde à Vue) pentru : ″transmitere ilicita de obiecte interzise detinutilor pe care îi avea in supraveghere″ prin natura activitatii sale lucrative (profesionale), respectiv pentru ″coruptie pasiva si activa″, cum traficul practicat de catre acesta prezenta un ″pericol iminent″ pentru institutia penitenciara (concepere de planuri de evadare, organizare de revolte, comunicare dintre detinuti si apropiatii lor din exterior pentru influentarea anchetelor in curs, etc.).
Gardianul inchisorii care risca 10 ani de detentie criminala, lucra in ″cuplu″ cu un detinut, Jean-Pierre Rogani (″distribuitorul″), inregistrat in fisierul central al marelui banditism francez.
Cred ca nu are niciun rost sa comentez aici interventia in ″forta″ al Sindicatului ″FO-Force Ouvrière Pénitentiaire″ (prin intermediul Secretarului sau general, Emmanuel Gauthrin, care s-a simtit ″tradat″ !) care i-a luat apararea, fara niciun fel de rezrve (ceea se intampla aproape fara exceptii in asemenea situatii !).
Un eveniment asemanator a avut loc si la Inchisoarea Gradignan-Bordeaux-MA in 2010. (Centru de arest preventiv, care figureaza pe lista primelor 20 de inchisori franceze cu cea mai mare rata a sinuciderilor in perioada 1996-2008 : 34 de sinucideri, unde a fost inchis si celebrul criminal francez François Besse, fost prieten si locotenent al legendarului criminal Jacques Mesrine, supranummit ″Inamicul public nr.1″, care evadeaza spectaculus impreuna din celebra inchisoare Santé de la Paris, pe 8 mai 1978 ;  a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html

Marti, pe 26 ianuarie 2010, Christophe Dulou (in varsta de 44 de ani), agent-supraveghetor la Gardignan-Bordeaux, a fost condamnat de catre Tribunalul Corectional Bordeaux la doi ani de inchisoare (din care un an cu suspendare) si cu retragerea dreptului de a exersa meseria de agent in MCF, pentru ca in cursul anului trecut ar fi introdus (sistematic, un timp idelungat !) in institutia penitenciara (la comanda !) o serie de obiecte interzise (prohibite prin lege) : CD-uri, console de jocuri, telefoane mobile, diverse accesori de material informatic, precum si droguri usoare (canabis).
In plus, efectua (tot la comanda !) si ″curierat″ in contul detinutilor !
Cu alte cuvinte, transmitea corespondenta detinutilor in exterior (apropiatilor acestora), fara ca ea sa fie verificata (citita) in prealabil, fie de catre JI (Judecatorul de Instructie, magistrat care instrumenteaza un dosar penal) in cazul celor preveniti (aflati in arest preventiv), fie de catre JAP (Judecator responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor), in cazul celor condamnati definitiv.
Aceasta ″operatiune″ ilicita (care punea in pericol secretul de instructie si putea favoriza infractorul !), Dulou o fectua, evident, si in sens invers : distribuia corespondenta detinutilor sai ″privilegiati″ provenita din exterior, fara ca aceasta sa fie verficata in prealabil de catre autoritatile judiciare competente (JI, JAP, Directie, etc.).
El a fost recunoscut vinovat de ″coruptie pasiva″ (ca functionar al Ministerului de Justitie), precum si pentru ″scoaterea si introducerea ilicita a corespondentei din institutia penitenciara″, respectiv, pentru ″achizitionarea, detinerea si distribuirea produselor interzise″ in MCF.
Din informatiile primite de la Procurorul Republicii de Bordeaux, Frédéric Clot (care a solicitat la proces doi ani de inchisoare cu executare !), o prima informatie judiciara legata de acest agent a fost deschisa in decembrie 2007, dupa descoperirea unui telefon mobil intr-o celula a inchisorii.
Pusi sub urmarie (ascultare telefonica) agentii suspecti din institutie, dupa investigatii minutioase, anchetatorii reusesc sa-l identifice, pe Dulou, ca agentul corupt (ripou) si sa-l interpeleze in februarie 2008.
Odata cu el sunt arestati si alte opt persoane (sase barbati si doua femei, detinuti si apropiatii lor) care faceau parte din crima organizata, fiind si ei inculpati pentru ″coruptie activa″ si condamnati cu pedepse intre : amenda penala (sora unui detinut) pana la un an de inchisoare cu executare, pentru detinutul care era contactul agentului-supraveghetor in interior in distribuirea drogului (canabis).
Dupa incluparea lui Dulou, el este incarcerat la Inchisoarea Angoulême-MA (Maisond’Arrêt-DISP Bordeaux, 9.500m2, 217 locuri, dat in folosinta in 1889 si restaurat complet intre 1990-1994, Departamentul Charente, Regiunea administrativa Poitou-Charentes), unde acesta va efectua trei luni de detentie provizorie, inainte de debutul procesului sau, la care va fi prezent in libertate sub control judiciar.

Conform documentelor din dosarul lui, gardianul a negat livrarea sistematica ale telefoanelor mobile detinutilor, iar cand acest lucru s-a intamplat, a fost un act mai mult ″gratuit″ (de caritate, sic!), pentru ca ″chiar si atunci cand suntem supraveghetori intr-o institutie penitenciara, suntem fiinte umane (cu suflet!) si ne este mila de multe ori, de cei pe care trebuie sa-i pazim″!
Asa sa fie oare?
Chiar daca avocatul sau Alexandre Novion, considera ca in cazul clientului sau ar fi vorba de o ″dubla pedeapsa″ si solicita anularea sanctiunii datorita depresiei acestuia, vasta mea experienta cu detinutii in MCF, contrazice cele afirmate de catre Dulou.
Pentru ca rareori in timpul investigatiilor mele, de-a lungul timpului, am  intalnit gardieni cu o moralitate ireprosabila, care sunt intr-adevar devotati meseriei lor si pe care o fac cu simt de raspundere si onoare !
Si nici nu cred in nevinovatia lui, care in timpul procesului a inceput sa planga ca un copil rasfatat (la cei 44 de ani ai sai !), incercand sa sugereze instantei ca ar fi ″slab de inger″, adica, un probabil ″suicidar″, mai mult ca sigur, pentru diminuarea pedepsei.
In schimb investigatiile efectuate de catre anchetatori au scos la iveala faptul ca acesta ar fi beneficiat de peste 2.000€ pentru serviciile ilicite prestate in contul detinutilor, numai in cateva luni !
Din pacate Christophe Dulou, nu este singura ″victima″ al MCF.
Recent, pe 16 mai 2013, la o pedeapsa similara, prin contumacie : doi ani cu executare (si interdictie timp de cinci ani pentru a profesa intr-o functie publica), a fost condamnat de catre Tribunalul Corectional Tours si Vincent Boussereau (in varsta de 47 de ani), gardian la Inchisoarea Tours-MA [(Maison d’Arrêt-DISP Dijon, capacitate initiala 100 locuri pentru barbati si 17 locuri pentru femei (care din 30 septembrie 1975 nu mai sunt incarcerati in institutie), astazi capitate teoretica 140 locuri, dat in folosinta in 1935, Departamentul Indre et Loire, Regiunea administrativa Centre).
Acesta, ca ″sef″ al unei retele de crima organizata la Inchisoarea Tours (trafic de obiecte prohibite in MCF : alcool, droguri, telefoane mobile, laptop-uri, etc.), ar fi fost descoperit (identificat) in iunie 2008 (ca urmare a unori sesizari facute de catre detinuti !), dupa care ar fi disparut  fara urma.
           Interesant este insa faptul ca individul, a fost si el incarcerat in aceasta institutie penitenciara, cu ani in urma, inainte sa devina gardian!
Este incredibil, dar din pacate, este adevarat !
    Iata o grava eroare (de neiertat !), care poate fi reprosata Administratiei Penitenciare.
Conform documentelor din dosarul lui Boussereau la care am avut acces, acesta lurca in echipa cu doi detinuti Alain Chevereau si Christian Marques, cunoscuti ca ″grosistii″, care comercializau (revindeau cu profit important!) pachetele prohibite (standardizate!) introduse de catre ″the Boss″.
    Marturia lui Abdelkader Benama, un tanar cu un cazier judiciar impresionant este relevanta in acest sens: ″Eu cumparam Whisky si produse de infrumusetare intotdeauna. Si eram foarte multumit. Tarifele (si ele standardizate!), bine cunoscute de catre detinuti, erau de 50€ pentru pachetele mici si 100€ pentru cele mari. Le cumparam de la Marques″.
    Din reteaua de crima organizata a lui Boussereau, mai faceau parte si alti doi supraveghetori, care insa n-ar fi acceptat decat introducera unori produse  alimentare si de igiena, respectiv, sa fi tolerat convorbirile telefonice (cu telefoanele mobile si nu din cabina telefonica!) ale detinutilor (care oricum le aveau deja ″in dotare″).
Unul dintre ei, M.Y. (care solicita intelegere din partea instantei!) in declaratia sa afirma: ″Exista in detentie (mediul carceral) o anumita mizerie sociala. Eu sunt marocan si traiesc intr-un cartier cu multe familii care au apropiati incarcerati in institutia penitenciara in care lucrez si pe care îi cunosc foarte bine. Nu rareori mergem cu ei la stadion, la meciurile de fotbal (...). Chiar daca le mai aduceam cate ceva (si le introduceam sub usa!) eu nu sunt (nu ma consider) corupt″!
Daca contra lui  Vincent Boussereau a fost delivrat un mandat international de arestare, ceilalti doi supraveghetori au fost condamnati la un an de inchisoare cu suspendare.
In ceea ce îi priveste pe cei doi detinuti, ″grosistii″ lui Boussereau, ei au fost coondamnati la trei, respectiv la noua luni de inchisoare.
Coruptia in MCF este denuntata si la Inchisoarea Nanterre (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana, in proximitatea Universatii Paris X-Nanterre, ale carori cursuri frecventeaza, la distanta, multi detinuti; se vedea pentru detalii :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html

Este vorba de un supraveghetor, tanar, Rachid N. (in varsta de 28 de ani), care pe 30 ianuarie 2011, a fost condamnat de catre Tribunalul Corectional Nanterre la trei ani de inchisore (din care opt luni cu suspendare) si interdictia definitiva (si irevocabila!) de a ocupa o functie publica in cadrul Administratiei Penitenciare.
Comparut in fata instantei judecatoresti pe 18 ianuarie pentru ″coruptie activa″ si ″transmitere de obiecte interzise (prohibite) detinutilor″ in MCF, respectiv, ″transmitere de sume de bani si corespondenta din exterior in terior si invers acestora, fara avizul institutiei penitenciare″, el a fost arestat in cursul lunii noiembrie 2007 si inculpat ulterior de catre Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Nanterre.
Supranumit, ″Ritchie″ sau ″Eddie Murphy″ (datorita fizicului sau!), acest agent-supraveghetor, fara niciun fel de scrupule, practica tarife intre 150-250€, pentru care satisfacea toate doleantele detinutilor: scoatere si introducere ilicita a corespondentei, ″import″ de bauturi alcolice spirtoase (Whisky, Vodka, Pastis, Coniac, etc.), respectiv, de material informatic (CD, laptop, etc), de telefoane mobile, de cosmetice si de stupefiante (canabis, hasis, etc.).
Iar la proces, tot ceea ce a avut de adaugat acesta, a fost ca: ″In orice caz,  Administratia Penitenciara nu era o vocatie a lui.″
Beneficiul adus de traficul sistematic acestuia, era si el pe masura: peste 3.000€ trimestrial!
Denuntat si pus sub ascultare telefonica, acesta este interpelat de catre Politie in noiembrie 2007 si inculpat la inceptul anului 2008.
 Cercetat in libertate, pana la procesul sau, acesta ″si-a refacut viata″, convertindu-se intr-o activitate comerciala in provincie, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!
Un alt caz de coruptie, ″din dragoste″ este denuntat si la Inchisoarea Nantes-CP (Centru Penitenciar-DISP Rennes, 11ha, initial: 422 locuri pentru barbati, 26 locuri pentru femei si 19 locuri Medico-Psihologice, deschis in 1981, restaurat, din 3 iunie 2012 el dispune de 570 locuri; Departamentul Loire Atlantique, regiuna administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei).

Este vorba tot de o femeie, Stéphanie G. (o bretona, in varsta de 35 de ani, suprazveghetoare de doi ani la Inchisoarea Nantes), care ″din dragoste″ pentru un detinut, traficant de droguri Arnaud E. (condamnat pentru trafic de stupefiante) ar fi transmis acestuia peste 100 de telefoane mobile si peste 2kg de hasis, inainte sa fie interpelata si arestata pe 8 februarie 2011.
Inculpata, pe 23 februarie 2011, pentru ″coruptie activa″, respectiv, ″introducere ilicita in penitenciar a unor produse care pun in pericol securitatea acestuia, telefoane mobile, droguri, etc.)″, ″trafic de stupefiante″ si ″divulgare de secret profesional″ si incarcerata la Inchisoarea Rennes (Departamentul Ile et Vilaine, Regiunea administrativa Pays de la Loire) in arest preventiv, conform documentelor de la PJ (Politia Judiciara) Nantes, supraveghetoarea ar fi marturisit ca s-a indragostit de Arnaud E., dar nu a precizat nici de cat timp si nici daca sentimentele ar fi sau nu reciproce!
In ceea ce priveste numarul de telefoane mobile introduse in penitenciar, aceasta nu ar fi recunoscut decat vreo 20, cu SIM card si incarcatoare (din cele 100 care justitia i-a reprosat).
La randul sau, detinutul ″indragostit″, comercializa produsele ilicite introduse de catre supraveghetoare in institutia penitenciara, prin intermediul ator detinuti, aflati in ″retea″ cu acesta.
In schimb, in cursul perchezitiei efectuata la domiciliul supraveghetoarei ar fi fost descoperite, cateva zeci de telefoane mobile si aproape 2kg de canabis.
Cercetarile extinse in anturajul ei, ar fi probat ca ea nu facea un beneficiu din produsele ilicite pe care le introducea in penitenciar.
Cu alte cuvinte, ea nu ar fi fost remunerata, facand totul din dragoste pentru Arnaud E, inaintea caruia ea ar mai fi fost indragostita, in trecut si de un alt detinut !
Cu alte cuvinte, ar fi fost o recidivista in intretinerea unori relatii sentimentale cu detinuti in MCF.
In ceea il priveste pe ″indragostit″ (?), de la el nu s-a putut afla prea multe si nici de la cei care erau in contact cu acesta (legea tacerii !), in special, de la Yassine A, ″locotenentul″ (adjunctul) acestuia, care ar fi fost cel mai informat.
In orice caz, el a negat (formalmente si convingator!) existenta unui trafic organizat cu ajutorul supraveghetoarei in institutia penitenciara.
Daca Emmanuel Gauthrin, Secretarul general al Sindicatului ″FO-Force Ouvrière Pénitentiaire″ s-a simtit ″tradat″ in cazul lui Steeve Malgras (fost supraveghetor corupt la Inchisoarea Clairvaux), Jean-Luc Lefranc, reprezentatul sindical al ″CGT-Conféderation Générale des Travailleurs Pénitentiaire″ a trebuit sa faca fata aceluiasi sentiment de tradare, in cazul lui Stéphanie G., daca trebuie sa-l credem pe cuvant !
Si cum, in general, vestile proaste nu vin singure niciodata (ci grupate !), este interesant faptul ca in perioada derularii anchetei in cazul supraveghetoarei Stéphanie G. de la Inchisoarea Nantes, o alta Stéphanie, secretara de directie intr-o intreprindere de transport (si nu bretona ci ″provençala″, originara din Marsilia), in varsta de 29 de ani, a fost condamnata pe 2 mai 2011, de catre Tribunalul Corectional Versailles (Regiunea pariziana) la 12 luni de inchisoare (din care opt cu suspendare), tot pentru introducerea de stupefiante, in Inchisoarea Poisy (de maxima siguranta, pentru pedepse lungi de inchisoare si inchisoare pe viata, din regiunea pariziana,  si tot din ″dragoste″ pentru iubitul ei, incarcerat din 2000 pentru jaf armat) unde a fost incarcerat si celebrul spargator de banci din ani 1980, André Bellaïche, leader al grupului de raufacatori ″Le gang de Postiches″, prieten cu legendarul raufacator François Besse, locotentul lui Jaques Mesrine, Inamicul Public nr.1, care îi organizeaza evadarea pe 23 noiembrie 1986, cu un elicopter al Crucii Rosii ; a se vedea pentru detalii si articolul autorului pe aceasta tema:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html

Denuntata si supravegheata, ea este prinsa in flagrant delict cand incerca sa transmita prin Parloir (pe care il efectua la fiecare doua saptamani) in timpul vizitei, iubitului ei un saculet cu 100g de canabis (cu alte cateva ascunse in zonele ei intime).
Interpelata si plasata in GAV (Garde à Vue, arest) la Comisariatul de Politie, ea trece repede la dezvaluiri si marturiste ca ar fi adus trimestrial droguri (cateva ″saculete″, numai !) iubitului ei incepand din 2008, de cand acesta era transferat la Inchisoarea Poisy.
Din documentele de arhiva ale Ministerului de Justite, aflam insa ca Stéphanie G. nu este la prima abatere de acest gen.
In 2007, cand iubitul ei era inca incarcerat la Inchisoarea Troyes (Departamentul Aube), ea fost interpelata, inculpata si condamnata, tot pentru transmiterea de droguri (canabis) iubitului ei, la sase luni de inchisoare cu suspendare, desi Ministerul Public a solicitat 18 luni de inchisoare (din care noua cu suspendare).
Cu lacrimi in ochi, ea declara instantei : ″Cand vedeam ca îi merge rau, in detentie (sufera !), imi era atat de mila de el, incat n-am gasit alta solutie ca sa-l ajut. Desigur nu era cea mai buna, dar probabil i-a alinat suferinta″ !
Din acest exemplu reiese ca justitia este mult mai ″intelegatoare″ (indulgenta) cand in actul criminal sau delictual intervin probleme sentimentale profunde !
In sfarsit, exista si cazuri calomnioase de coruptie de functionar in MCF!
La Inchisoarea Nisa (aflata in plin centru al orasului), unde a fost incarcerat, dupa revenirea in Franta (din Japonia), pe 27 octombrie 1976 si legendarul raufacator-spargator de banci Albert Spaggiari (considerat creierul loviturii secolului de la Banca Comerciala Société Générale din 17-18 iulie 1976), renumit si pentru evadarea sa spectaculoasa pe 10 martie 1977 de la Palatul de Justie din Nisa (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html

Un supraveghetor, Rachid Boudini, prin intermediul avocatului sau, Adrien Verrier, de noua ani solicita Justitiei sa faca dreptate in dosarul sau in care acesta ar fi fost calomniat de catre detinutii din institutia penitenciara mai sus metionata!
    Vorbareti, matonul Boudni nu se lasa atunci cand onoarea lui este in joc!
    Si este pregatit sa faca si greva foamei pe treptele Palatului de Justitie de la Nisa, cand stie ca este nevinovat si a fost tap ispasitor.
    Din 2004, omul insista (fara succes!) ca justitia sa condamne sase detinuti care l-au calomniat.
    Acestia l-ar fi acuzat de violenta, amenintari, hartuire si de coruptie, intr-un denunt la DISP (Directia Interregionala de Serviciu Penitenciar) Marsilia, care dateaza din 2004 !
    Conform depozitiilor acestora, Rachid Boudni (45 de ani, astazi) s-ar fi facut vinovat pentru introducere (si scoatere) ilegala in si din penitenciar: de telefoane portabile, droguri, corespondenta si bani cash (in lichid).
In consecinta, acesta este interpelat, arestat, inculpat si trimis in fata Tribunalului Corectional din Nisa in 2004, care il condamna la un an de inchisoare cu executare, precum si la interdictia de a putea ocupa o functie in administratia publica, timp de 5 ani.
Avand in vedere faptul ca acesta a fost achitat pentru violenta, respectiv, pentru amenintari, hartuire si coruptie pasiva, dar condamnat pentru introducerea ilegala de obiecte interzise in institutie, un gen de delict pe care un ″maton″ (agent, gardian, supravreghetor) nu le face totusi gratis (dezinteresat)!
Cu toate ca in 2005, in apel i se anuleaza sentinta (in beneficiul indoielii), fiind astfel complet reabilitat, el se va intoarce contra detinutilor care l-au calomniat, pentru ca justitia sa-i pedepseasca pe acestia din urma, pentru fapta lor.
Si intr-adevar, exista la dosar doua procese verbale, a doi detinuti, care recunosc ca ar fi fost obligati sa-l acuze pe Boudni (pe atunci membru al Sindicatului CGT), iar restul, cei patru, sunt cunoscuti ca mitomani in institutie, deci putin credibili.
In plus, atunci cand evenimentul se deruleaza, conform declaratiilor Directorului, respectiv, al Adjunctului acestuia, au avut loc in institutie de repetate ori conflicte sindicale, motiv pentru care n-ar fi exclus ca el sa fi fost victima unui complot.
Motiv pentru care acesta depune o prima plangere (contra X, necunoscand autorii), reinoita in 2006, inainte ca Parchetul de pe langa TGI Nisa sa o claseze fara urmari.
Dar Boudni, nu se lasa si recidiveaza in 2007.
Pentru ca descopera faptul ca Magistratul insarcinat cu instruirea dosarlui sau, pe atunci avocat in Baroul din Nisa, era in relatii bune cu Christian Chambrin, fostul Director al Inchisorii.
Boudni considera ca el are tot dreptul sa faca lumina in dosarul sau pentru ca ar fi fost suspendat timp de aproape doi ani, datorita unui denunt calomnios, fara sa mai ia in considerare si timpul pierdut prin tribunale si birouri de avocati.
Pe 8 august 2012, dosarul lui se afla inca in studiu, el fiind instruit de catre un nou magistrat dupa schimbarea primului, cum legatura lui cu fostul director al inchisorii (ulterior, eliberat din functie la insistentele Sindicatului CGT) a fost intr-adevar probata!
In sfarsit, ar fi neapropriat sa credem ca fenomenul coruptiei in MCF este un fenomen care a debutat relativ recent.
Dupa 16 ani de vechime in cadrul Administratiei Penitenciare, pe 28 august 1996, Maxime Elbaz (pe atunci in varsta de 53 de ani), un agent-supraveghetor la Inchisoarea Arles (Departamentul Bouches du Rhône, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Côte d’Azur) a fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru coruptie pasiva, in urma unui denunt al unui detinut R. J., din institutia penitenciara.
Conform declaratiilor acestuia, Elbaz furniza detinutilor, contra cost (o suma importanta de bani!), arme de foc si explozivi, din exterior!
In incheiere, coruptia in MCF consemneaza legaturi sentimentale, nu numai intre agenti-supraveghetori si detinuti, ci exista si un caz, iesit din comun, fara precedent: intre un director de institutie si o detinuta!
Este vorba de fostul director al Inchisorii Versailles-MA (Maison d’Arrêt-DISP Paris, care seamana mai mult cu un Hotel decat cu o inchisoare, 146 locuri: 74 pentru femei, 66 pentru barbati si 6 pentru regim de semilibertate, datata din 1750, transformata in inchisoare in 1789, renovata intre 1981-1985; Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana).
Florent Conçalvès (Maior-Penitenciar, fost supraveghetor model in trecut), a fost suspendat din functie dupa arestarea lui pe 10 ianuarie 2011 si judecat pe 15 februarie 2012, de catre Tribunalul Corectional Versailles, pentru ca ar fi favorizat o tanara, Yalda (Emma) Arabzadeh Hashemi (franceza de origine iraniana, in varsta de 21 de ani), inculpata si condamnata la 9 ani de detentie criminala in dosarul ″Le Gang des Brabares″ (Banda Barbarilor), in schimbul unor relatii sexuale. (A se vedea si articolul autorului:

http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-fofana.html

In timpul arestului sau la sediul PJ (Politia Judiciara), pledand pentru un delict pasional, acesta a explicat anchetatorilor ca s-a indragostit de femeia in cauza si ca dupa eliberarea acesteia doreste sa-si refaca viata cu ea!
Din acest motiv, inculpatul a facut apel pentru revocarea lui din functie si nu-si regreta fapta!
Desi el risca trei ani de inchisoare si 45.000€ amenda!
Intr-o prima faza, el (originar din Bordeaux, in varsta de 42 de ani, exigent, sever, psihorigid, dar si uman, ecologist si cu idei inovatoare!) a fost acuzat pentru faptul ca ar fi furnizat lui Emma (cu care intretinea relatii sexuale, ceea ce s-a aflat mai rarziu!), un SIM card, pentru ca aeasta din urma sa-si poata contacta familia din exterior.
Dupa cum omul a si recunoscut: ″De multe ori, in viata comitem niste greseli aberante. Dar oricand sunt pregatit sa repet ceea ce am facut. Aceasta istorie, este tot ceea ce imi mai ramane...(...). ″
Florent Gonçalvès (care pe Emma o alinta: "Ma Chipie"-Cateaua mea), cel mai tanar director de penitenciar din Franta (!), in relatii foarte bune cu Prefectul a intalnit-o pe Emma pentru prima oara in septembrie 2007.
Atunci traia in cuplu cu o femeie draguta, supraveghetoare la Inchisoarea Santé de la Paris si avea deja cu aceasta o fetita.
Si o locuinta vasta de serviciu langa Castelul Versailles, respectiv, un salariu mai mut decat bun (peste salariul median in Franta: 2.775€/luna si chiar mediu: 3.175/luna) : 3.500€/luna.
Sexy si foarte atragatoare, detinuta model, fara un trecut criminal, fragila din punct de vedere psihic (fiind victima a unui viol colectiv la varsta de 14 ani), Emma (vizitata de maniera regalata de catre mama ei), prezinta un risc important de suicid si lucra in institutie la distribuirea meselor, respectiv, la menaj in cadrul Serviciului General, pentru functionarea penitenciarului (cca 50,4% dintre detinuti).
In ianuarie 2006, Emma Arabzadeh Hashemi (pe atunci in varsta de 17 ani), cunoaste pe Youssouf Fofana (creierul si leaderul ″Bandei Barbarilor″ avand ca ″obiect de activitate″ rapirile si sechestrarile de persoane), care o foloseste in activitaile sale criminale (ca ispita!), pentru atragerea in capcana ale victimelor!
Pe 21 ianuarie rapesc la Sceaux (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana) pe Ilan Halimi, un tanar evreu (in varsta de 23 de ani), vanzator de telefoane mobile (intr-un magazin din localitate), care va fi sechestrat pana pe 13 februarie, intr-un apartament (iar ulterior in boxa acestuia) in Cartierul Pierre-Plate la Bagneux (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), cand acesta fi descoperit dezbracat (torturat, cu numeroase lezini grave pe corp) de-a lungul caii ferate la Sainte-Geneviève-des-Bois (Departamentul Essonne, Regiunea pariziana), dar acesta, din pacate, moare in drum spre spital.
Pe 17 februarie (in cadrul unei vaste operatiuni politienesti in care au fost implicati 200 de functionari), sunt interpelati presupsii complici ai lui Youssouf Fofana (nascut in 1980 la Paris), iar pe 22 februarie, acesta din urma va fi interpelat la Abidjan (Coasta de Fildes, Africa Centrala) si extradat in Franta, pe 4 martie.
Intre 29 aprilie-10 iulie 2009, Youssouf Fofana, cu alti 27 de complici (cu varste cuprinse intre 17-32 de ani)  vor fi judecati de catre Juriul Popular Paris (pentru minori).
Pe 12 iulie 2009, Youssouf Fofana (islamist salafist, radical) va fi condamnat la pedeapsa maxima in asemenea cazuri: inchisoare pe viata (cu 22 de ani perioada de siguranta).
Restul inculpatilor vor fi sanctionati cu pedepse curinse intre 6 luni cu suspendare si 18 ani de recluziune criminala.
Doi inculpati au fost achitati.
Astfel, pe scurt : Samir-Ait Abdelmalek si Jean-Christophe Soumbou, cei doi complici activi ai lui Fofana, au fost condamnati la 15, respectiv, la 18 ani de recluziune criminala, in ciuda faptului ca Avocatul general al acuzarii, Philippe Bliger, reprezentand Ministerul Public, solicita contra lor 20 de ani de recluziune criminala.
Jean-Cristophe Jicé la 15 ani de recluziune criminala.
Nabil Moustafa la 13 ani de recluziune criminala si Cristophe Martin-Vallet, la 10 ani, respectiv, Alexandra Sisilla, la 8 ani, de detentie criminala.
Francis si Guiri Oussivo N’Gazi, la 7, respectiv, la 6 ani de detentie criminala.
Kamel F., Mouriel Izouard, au fost achitati.
Emma (Yalda) Arabzadeh Hashemi, de care Florent Conçalvès (Directorul inchisorii) s-a indragostit si cu care acesta isi dorea sa-si refaca viata, a fost condamnata la 9 ani de detentie criminala, desi Avocatul general, Philippe Bliger, solicita intre 10-12 ani de recluziune criminala contra ei.
Insa, Michèle Alliot-Marie, pe atunci Ministrul Justitiei, la insistentele BNVCA (Biroul National de Vigilenta contra Antisemitismului), face presiuni asupa Parchetului, iar acesta va face apel la sentintele pronuntate, inferioare, sanctiunilor solicitate de catre MP-Ministerul Public, adica in 14 din 27 de cazuri (in afara de principalii vinovati, mentionati mai sus), fiind vorba de : Cédric Birot Saint-Yves, Fabrice Polygone si Yayia Touré Kaba (condamnati la 11 ani de recluziune criminala, contra 12 ani, solicitat de catre MP) ; Jérémy Ribeiro (condamnat la 10 ani de detentie criminala, contra 12 ani solicitat de catre MP) ; Tiffen Gourret si Gilles Serrurier (9 ani de detentie criminala, in loc de 10 an, solicitat de catre MP) ; Franco Louise (condamnat la 5 ani de detentie criminala, contra intre 8-10 ani, solicitat de catre MP) ; Jérémy Patisson si Sabrina Fontaine (condamnati la 3 ani de inchisoare, contra, intre 5-7 ani pentru primul si 5 ani pentru cel de-al doilea, soliciat de catre MB) ; Alhassane D. (achitat, contra 5 ani cu suspendare, solicitat de catre MP) ; Alcino Ribeiro (condamnat la 8 luni de inchisoare cu executare, contra 1 an, solicitat de catre MP) ; Audrey Lorleach (condamnat la 2 ani de inchisoare, din care 16 luni cu suspendare, contra 3 ani, din care 28 luni cu suspendare, solicitat de catre MP) ; Leila Appolonaire (achitat, contra 6 luni cu suspendare, solicitat de catre MP) ; Christine G. (condamnat la 6 luni cu suspendare, contra 1 an, solicitat de catre MP) si Isabelle Mensah (condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendare, contra 18 luni, solicitat de catre MP).
In apel, vineri, pe 17 decembrie 2010, catre ora 18h30, Presedintele Curtii Populare (cu Jurati) Val de Marne (Créteil, Regiunea pariziana) anunta verdictul : pedepsele lui Emma (ispita, 9 ani de detentie criminala), Jean-Cristophe Soumbou (rapitorul lui Ilan Halimi, 18 ani de recluziune criminala), Alcino Ribeiro (tatal unuia dintre ″paznici″ ai lui Halimi, care nu a denuntat fapta, la 8 luni de inchisoare), respectiv, a lui Franco Louise (complice la trei tentative de rapiri, la 5 ani de detentie criminala), ca si a lui Yayia Touré Kaba (paznic intermitent a lui Halimi, la 11 ani de recluziune criminala), respectiv, Jérémy Ribeiro (paznic, care a renuntat in a 5-a zi, la 10 ani de detentie criminala) au fost, toate confirmate.
Din contra pedepsele lui Tiffen Gourret (″colector″ al ispitelor) si Gilles Serrurier (gardianul imobilului care a pus la dispozitia rapitorilor cheile apartamentului) au fost majorate la 10, respectiv, 11 ani de recluziune criminala, de la 9 ani din prima instanta.
Si sanctiunile lui Fabrice Polygone si Cédric Birot Saint-Yves (paznicii lui Halimi in a doua parte a sechestrarii), au fost majorate de la 11 ani de recluziune criminala din prima instanta, la 12 ani, iar cea a lui Samir-Ait Abdelmalek (care asigura legatura dintre rapitori, paznici, gardianul imobilului si Fofana), de la 15  la 18 ani de recluziune criminala !
In sfarsit, desi achitat in dosarul lui Ilan Halimi, pedeapsa lui Jérémy Patisson, de 3 ani de inchisoare, a fost confirmata pentru imprumutarea masinii personale, lui Fofana si participarea lui la o tentativa de rapire.
In ceea ce priveste legatura sentimentala dintre Emma (supranumita de catre supraveghetoare: ″Floare de Orient″ devenita ″Madame la Directrice″-Doamna Directoare) si Florent Conçalvès (mai imatur decat ea!), ar parea ca era fara limite!
Ea se deruleaza atat la el in Birou, cat si pe facebook, mai tarziu, in timpul noptii, gratie telefonului mobil (de ultima generatie) si cardului SIM puse la dispozitia ei prin intermediul matonului Olivier Pinson (cercetat penal si el in acest dosar din acest motiv!), pe care Concalvès, printre altele, era si gelos.
In timpul audierii ei, pe 14 ianuarie 2011, Emma (pasionata de filme de dragoste!), a confirmat faptul ca erau ca doi ″porumbei indragosti″ si regreta ca nu puteau face nimic contra sentimentelor lor, care de altfel, ar fi fost extrem de profunde si evident, reciproce!
Ea a recunoscut imediat dupa arestarea lui Gonçalvès, pe 10 ianuarie 2011 (de catre patru politisti in civil, ″o femeie si trei barbati care au facut iruptie in biroul lui fara avertisment″, in prezenta DISP-Directorului Interregional al Serviciului Penitenciar-Paris, in subordinea careia se afla institutia penitenciara pe care o conducea acesta) si faptul ca era din toate punctele de vedere o privilegiata (ceea ce de-altfel, fara exceptie, stia toata lumea!), traind intr-o detentie de lux: la etajul doi intr-o celula dubla (doua celule care comunicau intre ele), complet echipata (frigider, microunde, TV, Radio, PC, telefon portabil, etc.), vestimentatie (toalete, croitorie de lux, etc.), igiena corporala (de lux), alimentatie (exotica, bauturi fine, champanie, etc.).
Amandoi au fost condamnati de catre Tribunalul Corectional Versailles la inchisoare cu executare : Florent Gonçalvès, fostul director-model (aproape timp de doua decenii in serviciul AP), la doi ani (din care un an cu suspendare), 10.000€ amenda penala si interdictie definitiva (si irevocabila) de a mai exersa o functie publica, pentru ca a intretinut relatii interzise (de natura sentimentala, sexuala, etc.) in MCF cu Emma (Yalda) in perioada septembrie 2009-octombrie 2010,  iar aceasta din urma la un an de inchisoare (din care opt cu suspendare), iar Olivier Pinson (″fratele mai mare si confidentul″, in varsta de 37 de ani), complicele lor, caruia Emma îi facea ″ochi dulci″ (si pe care ex-directorul era atat de gelos), la 18 luni de inchisoare (din care noua cu suspendare).
De fapt, scandalul este declansat in urma unui denunt efectuat de catre doua detinute (dintre care una avea divergente cu Emma) la inceputul lunii iulie 2010 la CGLPL (Controlorul General al Locurilor Private de Libertate), Jean-Marie Delarue, un fel de mediator al inchisorilor.
    Pe la mijlocul lunii august, se vor deplasa la fata locului doi controlori, dar din pacate, intre timp ele au fost transferate la Inchisoarea Fresnes, sub motivul ca ar fi fost ″prea agitate″.
    Insa, intre 22-25 octombrie, CGLPL, efectueaza o vizita oficiala, dar Directorul (inca Florent Gonçalves), din pacate, nu-l poate primi, pentru ca ar fi fost ″in concediu″.
    Discutiile cu detinutele evidentiaza insa faptul ca institutia penitenciara ar favoriza sase tinere, dintre care, una ar fi Emma (supranumita Dna Directoare), de origine iraniana, sosita in Franta la varsta de 11 ani (fara sa cunoasca lb. franceza) cu primii trei ani petrecuti intr-un centru de solicitanti de azil politic in Departamentul Seine Saint Denis (Regiunea pariziana) si pe care diferenta dintre culturi, respectiv, dintre civilizatii, ar fi dezechilibrat-o, usor, psihic.
Dupa o casatorie formala (de forma) in Iran, parintii ei se separa pe cand ea avea noua luni, cum tatal, in urma unui accident a ramas infirm (la un picior) si nu-si ″putea gasi o femeie″.
Astfel, Emma cu mama ei sosesc amandoua in Franta, unde vor fi cazati in acel centru in care Directorul, desi era casatorit, va intretine o legatura (relatie sexuala) cu mama ei, pana cand, in 2002, ele se vor instala (muta, stabili) intr-un pavilion (proprietate privata, cu o casa mica si curte) la Aulnay sous Bois (in Departamentul Seine Saint Denis), in schimbul careia, acesta, le ofera un ″tratament″ privilegiat.
Aici insa, la varsta de 14 ani, ea este viloata de catre trei adolescenti, motiv pentru care ea isi formeaza o parere personala si generala despre sexul tare: ″toti barbatii sunt niste porci!″
La inchisoarea Versailles ajunge pe la mijlocul lunii septembrie 2007 cu cativa saci (de plastic) de ″toale″ si cu reputatia ei de ″devoratoare de barbati″, iar relatia ei sentimentala cu Directorul institutiei debuteaza in decembrie 2009.
Fiind ea care solicita lui Florent Gonçalves o intrevedere, sustinand ca n-ar mai putea fara el!
In 2008, in urma unei vizite in cursul verii, CGPLP in raportul sau sesizeaza absenta unui regulament interior, inexitenta unei comisii (comitet) de atribuire ale activitatilor lucrative (de distrbuire a locurilor de munca) si existenta deja a catorva privilegiate!
In ceea ce il priveste pe director, nu-i displacea deloc postura in care se afla.
Deja la Inchisoarea Aurillac-MA (Maison d’Arrêt-DISP Lyon, 73 locuri, dat in folosinta in 1868, cartierul pentru femei a fost desfintat in 1975; Departamentul Cantal, Reiunea administrativa Auvergne), in precedenta sa misiune (inainte de transferul sau la Versailles), avea tendinta de a proteja un detinut in defavoarea unui supraveghetor, daca acesta avea dreptate si situatia o impunea.
Cu alte cuvinte, Gonçalvès, parea sa fi fost un om integru, de caracter (care respecta si impunea respectul, vazut de sindicat ca un pusti inteligent si autoritar!), in ciuda slabiciunii lui pentru Emma, de care s-ar fi indragostit copilareste fara sa fi gandit, nici la regulamentul interior (care oricum nu prea exista, conform raportului CGPLP din 2008) si nici la pozitia lui sociala, respectiv, profesionala.
Ca sa nu mai vorbim de moralitatea lui in cadrul relatiei conjugale (maritale) in care era angajat.
La Inchisoarea Versailles, Emma isi perfectioneaza limba franceza (desigur, in primul rand datorita relatiei sale privilegiate cu Directorul, respectiv, cu gardienii, cu care este intr-un contact perpetual) dar si cu detinutele (datorita muncilor prestate in cadrul Serviciului General) si cand scandalul ia proportii, ea se descurca deja foarte bine, insa are dificultati la scris (ca de obicei, o mare majoritate a strainilor).
In plus, este apreciata si de catre personalul penitenciar.
Intr-un raport care dateaza din septembrie 2010 (cand relatia ei cu Directorul era inca in desfasurare, pe val!), un Capitan-Penitenciar a remarcat: „relatii excelente atat cu personalul institutiei cat si cu detinutele, motiv pentru care se face apreciata, in mod deoosebit”.
Dupa denuntarea relatiei dintre Emma si Director, aceasta va fi mutata la Inchisoarea Fresnes (un centru de arest preventiv mixt, pentru barbati si femei, inaugurat pe 19 iulie 1898, o institutie penitenciara mult mai dura si severa decat cea de la Veersailles), care in perioada transferului ei era destul de „aglomerat” (suprapopulata): 2.200 de detinuti pentru un parc carceral de 1.651 de locuri (si de unde pe 12 martie 2003, evadeaza intr-o maniera spectaculoasa o figura legendara al marelui banditism francez: Antonio Ferrara, alias „El Nino”; a se vedea pentru detalii si articoolul autorului:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html

Dupa terminarea procesului (deci si condamnarea lor) fiecare dintre ei au  parasit Palatul de Justitie, liberi (inclusiv, supraveghetorul Olivier Pinson, complicele lor), nefiind solicitat contra lor niciun mandat de arestare si incarcerare imediata.
Ea fiind in libertate condtionata din septembrie 2011 (efectuand deja  jumatate din pedeapsa la care a fost condamnata in dosarul „Bandei Barbarilor”!), iar el (respectiv, fostul sau subordonat, Olivier Pinson, revocat si el din functia publica), fara sa fi iesit victorios din relatia sa cu Emma (pe care o iubea in continuare!), avea dreptul de a se constitui prizonier intr-un interval de timp conform CPF.
Si asta in ciuda faptului ca Naïma Rudolff, Procurorul Republicii de Versailles (reprezentant Ministerul Public la proces), convins fiind ca „suntem departe de o relatie sentimentala obisnuita (normala), pentru ca unul este director de institutie penitenciara si celalalta, detinuta”, solicita contra lor inchisoare ferma cu mandat de incarcerare imediata, motivand ca ex-directorul ar fi o persoana extrem de periculoasa (care ar fi pus in pericol siguranta institutiei prin favorurile acordate detinutei): corespondenta ilicita pe facebook [„Floare de Orient” (Emma), „Hadopi” („Inalta autoritate pentru difuzarea operelor si protectia dreptului de autor pe internet”-Florent Gonçalvès), respectv „Zorro” (Olivier Pinson), trafic de SIM card si de obiecte interzise in MCF, relatii sexuale, etc.)], iar ea, s-ar fi complacut, evidentent, in postura de amanta a lui cu usurinta, avand in vedere faptul ca in dosarul criminal „Banda Barbarilor” (dar si in alte cazuri), rolul ei era de „ispita”.
Cu alte cuvinte, legatura dintre cei doi nu ar fi fost o relatie sentimentala sincera, dezinteresata, ci din contra, una bazata  pe manipulare si interese personale reciproce (probabil si pentru faptul ca cei doi „indragostiti” ajunsi la tribunal, nici nu s-au salutat, nici nu au vorbit si nici macar nu s-au uitat unul la celalat, ceea ce ei parea sa fi fost anormal in situatia lor!)
Aflat in perioada somajului, dupa ce a pierdut totul (fara sa fi regretat istoria sa „pasionala” si „haotica” cu Emma): cariera si viitorul (postul de cel mai tanar director de institutie penitenciara si locuinta de serviciu), sotia si copilul, onoarea si demnitatea, pentru cea mai inexplicabila gresala: din dragoste pentru o femeie, intr-o carte publicata pe 16 februarie 2012 („Défense d’aimer”- Interzis de a iubi, Editura Press de la Cité, pret 18€), Florent Gonçalvès, incearca sa restabileasca adevarul istoric in privinta legaturii sale sentimentale cu Yalda (Emma) Arabzadeh Hashemi, in timpul detentiei acesteia la Inchisoarea Versailles, unde in acea perioda, el era directorul institutiei.
Un eveniment fara precedent in istoria MCF (universul carceral).
Si acest lucru, numai pentru faptul ca, asa cum afirma: „Aceasta imi va permite  sa exist din nou si sa ma pot reconstrui ca om”...(...) „dupa ce in scurt timp (in jur de o ora, probabil la proces!) mi-am dat seama ca intreaga mea viata am distrus-o pentru un vis, pentru care am avut nevoie de sapte luni (ca sa-mi dau seama) ca noi n-aveam niciun viitor...” (...) „fara sa fi renuntat la afectiunea mea pentru Emma (nu oricine, ci „ispita” din dosarul criminal de rapiri si sechestrari de persoane al „Bandei Barbarilor”), ...(...), „eu voi fii langa ea, fara nicio ezitare, din momentul in care, ea va avea nevoie de mine”!
Dupa eliberarea conditionata a lui Emma in septembrie 2011 (care un sfert din viata ei a petreccut-o in inchisoare), „ex-indragostitii” din MCF (ea si ex-directorul institutiei, care acum si-a gasit un job in domeniul pazei si securitatii private cu un salariu care depaseste putin SMIGul-Salariul Minim Garantat, francez, 1.700€) se suna reciproc si se revad, din cand in cand, fara sa se inteleaga intotdeauna, in special din cauza cartii, care ar putea ca ei sa nu-i asigure in materie juridica in viitor, decat un „pronostic rezervat”l

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019