UK Bookmakers

Exciziunea (excizia) in fata Justitiei!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


O exciziune (excizie), in sensul cel mai larg (general) al cuvantului, prin definitie, semnifica ablatiunea (ablatia) unui tesut biologic al unui organism (viu), insa, in particular, termenul este folosit in cazul clitoridectomiei (ablatiune partiala sau totala al clitorisului, respectiv, apropierea labiilori mari al organului genital feminin), sau infibulatiei (ablatiunea partiala a labiilor mari si a celor mici, respectiv, a vulvei), precum si in cazul introciziei (largirea orificiului vaginal), care nu sunt altceva, decat Mutilari Genitale Feminine (MGF), considerate in afara legii in majoritatea tarilor lumii, in special, in cele cu democratie avansata si un Indice de Dezvoltare Uman (IDU) ridicat (indice statistic compus din media aritmetica simpla a trei variabile Longevitate, Nivelul de educatie si Nivelul de viata,

care la randul lor sunt compuse din factori depinzand de dezvoltarea socio-economica a unei tari), introdus de catre Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) in 1990, pentru evaluarea nivelului de dezvoltare ale tarile lumii. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2011/07/hdi-indicele-de-dezvoltare-uman.html)

PREAMBUL

Conform celor mentionate mai sus, clitoridectomia (respectiv, infibulatia) ca o practica de MGF este utilizata cu precadere in Africa Sahariana si Subsahariana, in unele tari ale Orientului Mijlociu, respectiv, in Asia de Sud-Est, tari cu o instabilitate social-politica (putin democratice) si cu IDU, relativ, scazut.

In ceea ce priveste introcizia este utilizata, in special, in Australia (de catre bastinasii Pitta-Patta) si in America Litina de catre bransa indienilor Panos din Peru.

Odata cu migratia internationala (legala sau ilegala) si in special a populatiei lumii a treia din Africa si America Latina catre tarile post-industrializate (cu un IDH foarte ridicat), exciziunea a fost ″importata″ (direct sau indirect) atat in tarile bogate ale Uniunii Europene (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Spania, Benelux, Tarile Nordice etc.), cat si pe continentul nord-american (SUA si Canada), respectiv Australian .

Astazi, estimam ca annal, in lume, cca 2 milioane de tinere sunt supuse clitoridectomiei (sau infibulatiei), iar numarul total de mutilari gentitale (sexuale) feminine practicate pana in prezent ar fi de cca 138 de milioane (esentialmente in Africa Subsahariana), care variaza intre cca 1,5% in Camerun si 95% in Guineea.

Adica, exact numarul total al migrantilor care lucreaza in afara frontiertelor tarilor lor de origine!

Cu alte cuvinte, al strainilor dezradacinati, care sunt obligati sa lucreze in alte tari (decat tara lor de origine si nu rareori exploatati ca slavii), pentru a putea supravietui si pentru a-si intretine familiile lor.

In Franta, desi numarul femeilor mutilate sexual a inceput sa scada incepand cu anii 1980, numarul lor astazi ar fi inca de cca 55.000, in special in mediul franco-african (vest-african : Mali, Burkina Faso, Guineea si est-african : Egipt, Etiopia, Sudan)

APROFUNDAREA DOSARULUI

In principiu, in sens larg, prin mutilatie (mutilare) genitala, intelegem modificarea permanenta si importanta ale organelor genitale umane, insa atat Organismele internationale medicale si de sanatate (in special OMS) cat si Institutiile sau Academiile de medicina prefra acesteia, termenul de ″mutilatie (mutilare) sexuala″.

In cadrul mutilarilor sexuale feminine distingem urmatoarele patru categorii principale de exciziuni (excizii): Sunna (ablatia clitorisului sau o incizie in capacul clitorisului), originile sale culturale fiind comune cu circumcizia la barbat ; Clitoridectomia (ablatia clitorisului si deseori si a labiilor mici), cea mai frecventa mutilare, practicata in 25 de tari ale Africii Negre, iar intr-o masura mai mica si in Asia (in special in Indonezia si Malaezia), respectiv, in Orientul Mijlociu (in Egipt si Sudan), precum si Peninsula Arabica (in Yemen), ceea ce corespunde ablatiei glandului penisului la barbat; Infibulatia (circumcizia faraonica, ablatia clitorisului si a vulvei), mutilare practicata cu precadere in Djubuti, Egipt si in diverse regiuni ale Etiopiei, in Mali, Somalia si in nordul Sudanului ; Introcizia (largirea orificiului vaginal, in jos catre perineu, cu ajutorul unei lame de taiat), o forma de mutilare practicata de catre bastinasii australieni Pitta-Patta, respectiv, de catre indienii Conibos, bransa Panos din Peru.

In cadrul MGM (Mutilare Genitala Masculina), distingem urmatoarele categorii esentiale de exciziuni (excizii) care il fac steril pe barbat: vasectomia (sectionarea sau blocarea canalelor spermatice pe cale chirurgicala); castrarea (ablatia testiculelor), respectiv, penectomia (ablatia penisdului), care nefiind practicate decat in scopuri exclusiv medicale, cand acestea conditioneaza supravietuirea.

Practicile de exciziune (excizie) sau mutilarile sexuale feminine sunt considerate ″traditionale″, in masura in care ele au aparut in contextul animismului sau faraonic, cu mult timp inainte de aparitia marilor religii care au cuprins lumea intreaga: Crestinismul, Islamul, Iudaismul, etc.

Din punct de vedere istoric, originle lor, cu exactitate, raman necunoscute.

Conform istoricului si antropolgului senegalez Cheijkh Anta Diop (1923-1986), un expert in cultura Africii Negre (Subsahariene), mutilarile sexuale feminine ar provenii de la faraonii egipteni si de unde s-ar fi propagat spre centrul si sudul Africii, regiuni majoritare in religie islamica, cu toate ca ele nu-si gasesc niciun fundament in Coran.

De-altfel, aceste practici ar fi fost denuntate chiar in sfera lumii arabo-musulmane, iar in noiembrie 2006 la Universitatea Al Azhar din Cairo (importanta refrinta religioasa in lumea araba) a fost lansata o fatwā (opinie pe o tema religioasa privind legea islamica) contra MGF, calificate drep ″crime contra speciei umane″.

In lume occidentala, ablatiunea clitorisului, intr-un cadru medical, apre intre 1860-1870, in Marea Britanie si SUA.

In secolul XIX si la inceputul secolului XX, clitoridectomia are o finalitate medicala, in ciuda obscuritatii sale.

Ea este combinata deseori si cu ablatiunea ovarelor pana in 1880.

Motivatiile medicale tin in special de ″tulburarile mentale″ (hipersexualitate, nervozitate, isterie, etc.) la femeie.

Clitoridectomia a fost utilizata si pentru ″tratamentul″ lesbianismului, iar pana in 1935, in spitalele de psihiatrie pentru tratarea epilepsiei, catalepsiei, isteriei, melancoliei sau cleptomaniei si ea a fost predata inca in 1982 in universitatile medicale britanice.

In SUA, atat clitoridectomia cat si infibulatia, au fost practicate pana in 1936, mai mult pentru prevenirea masturbatiei.

In 1985 Parlamentul englez criminalizeaza (incrimineaza) exciziunea (excizia) prin: Prohibition of Female Circumcision Act 1985, document reauctualizat in 2003, iar in 1995 Guvernul American emite: Federal Prohibition of Female Genital Mutilation Act of 1995, prin care interzice orice MGF.

In Franta, clitoridectomia a fost practicata pe la sfarsitul secolului XIX de catre medici renumiti ca Pierre Garnier (1819-1901), Paul Broca (1824-1880), respectiv, Thésée Pouillet (1849-1923), pentru a lupta cu eficacitate contra onaniei.

Astazi, exciziunea este considerata de catre justitia franceza ca o practica ilegala, intrand in cadrul ″violentei antrenand o mutilare permanenta″ fiind pedepsita ca infractiune (criminala), cu o pedeapsa maxima de zece ani de detentie criminala si o amenda penala de 150.000 €.

In cazul in care exciziunea este practicata asupra unei minore sub 15 ani, pedeapsa maxima prevazuta de lege este de 15 ani de recluziune criminala, iar daca cel care practica aceasta exciziune este ascendent legitim al minorei, pedeapsa maxima prevazuta de lege este de 20 de ani de recluziune criminala, conform art.222-8 si 9 si 222-10 din CPF.

Aceste sanctiuni penale pot fi completate de catre Completul de Judecata si cu o durata maxima de 5 ani de interdictie de teritotiu (national), conform art.222-47.

Insa, deseori, exciziunea in sanul comunitatilor franco-africane, este practicata la intoarcerea rezidentilor (in vacanta) in tarile lor de origine, adica in afara teritoriului national francez, ceea ce, practic, legislatorul francez nu poate sanctiona penal, neavand nicio competenta teritoriala.

In plus, chiar daca ea ar fi comisa pe teritoriul national, in lipsa unui flagrant, cei implicati vor sustine (conform legii tacerii) ca procedura a avut loc in strainatate, ceea ce iarasi este greu de contrazis !

Si asta in ciuda faptului ca medicii sunt obligati sa denunte un asemenea act daca sunt solicitati pentru practicarea lui.

Fara sa mai adaugam si faptul ca in mod similar ca si exorcizarea , exciziunea poate fi practicata si de catre diferite persoane care nu au nicio competenta profesionala in domeniul medical si care, in principiu, nu ar putea fi practicata decat de catre un Medic specialist (chirurg, obsterico-ginecolog).

In ceea ce priveste interdictia de teritoriu, odata cu libera circulatie in UE, respectiv, in Spatiul Schengen, este greu de pus in practica o interdictie teritoriala nationala.

In sensul ca este destul de greu de verficat daca cel interzis a revenit sau nu pe teritoriul national.

Mentionam aici si faptul ca, o secta moscovita (crestina si secreta) care apare prin 1771 in regiunea Urali, cunoscuta sub numele de Skoptzy (скопцы), descendent al sectei “Poporul lui Dumnezeu” a practicat si ea MGF-ul.

Skoptzistii credeau ca raul principal in lume este cauzat de lepost (frumusetea umana, sexualitatea umana, sex-appeal-ul, etc.) care impiedica oamenii sa comunice cu Dumnezeul.

In principiu, radacinile practice ale mutilarii sexuale feminine sunt de ordin sociologic, legate de obiceiurile, respectiv, de religia celor care le practica si ele sunt aparate de catre acestia din urmatoarele considerente : prezervarea virginitatii (considerat un ideal feminin pentru casatorie) ; ameliorarea placerii sexuale masculine ; interdictia accesului femeii la orgasm (considerat nesanatos si pentru a nu cumva sa otraveasca barbatul sau noul nascut!), precum si din motive igienice, respectiv, estetice.

Comunitatile crestine din Ghana, Togo, Nigeria de Sud, Burkina Faso, Kenya si Africa de Est, ca de-altfel si comunitatile musulmane, respectiv, evreiesti Falashas (Bétä Esraél, evrei etiopieni), practica multilarile sexuale feminine, cu toate ca nici sursele religioase crestine, nici cele evreiesti si nici coranul nu mentioneaza aceste practici.

Insa, asa cum am mentionat mai sus, nici opozitia si nici represiunea (reprimarea) nu lipsesc pentru stoparea si eradicarea practicilor de mutilare sexuala.

S-au mobilizat toate marile organizatii internationale, printre care si ONU, OMS si UNICEF, pentru combaterea acestor practici (considerate crime grave), iar in majoritatea statelor occidentale ele sunt pedepsite sever de catre legislator.

Pe 26 noiembrie 2012, Adunarea generala a Natiunilor Unite (sustinuta de catre 115 state, dintre care 50 africane) a adoptat prima sa rezolutie pentru a stopa multilarile sexuale feminine in lume, motivand ca acestea : aduc atingeri integritatii fizice si moarale ale persoanelor de sex feminin, respectiv, vietii sexuale al cuplului in care ele sunt implicate (datorita lipsei placerii sexuale la femeie, relatii sexuale dureroase) ; expun femeile, datorita conditiilor in care sunt practicate (lipsa totala a igienei si a anesteziei), suferintei, hemoragiei, leziunilor organelor vecine, durerilor si a unor infectii grave care in nenumarate cazuri pot degenera, putand provoca chiar si moartea, respectiv, riscurilor crescute de boli de tip MST (Maladii Transmisibile pe cale Sexuala, printre care si HIV-SIDA), respectiv, prin sange HIC-Heptatita C, precum si a unor afectiuni mai mult sau mai putin grave cum sunt chisturile, abcesrule, nevromurile, infectiile cailor genitale, a uretrei, respectiv, retentiile, incontinenta, si obstructia cronica a cailor urinare, etc ; pot da nastere la complicatii, fie direct, fie indirect, care pot afecta, mictiunea sau ciclul menstrual la femeie si pot creste riscul de mortalitate al ei in timpul nasterii ; pot perturba identitatea femeii si reprezentarea sexualitatii sale, libertatea constintei, precum si a alegerii.

Si totusi, asa cum am mentionat mai sus, reprimarea acestei crime ridica o serie de probleme, dar in primul rand, obstacolele principale cu care se confrunta autoritatile din lumea moderna (occidentala) sunt : obiceiurile popoarelor care le practica (si care implicit le importa din tara lor de origine in tara lor gazda), respectiv, lipsa lor de comunicare cu autoritatile locale, care ar putea impiedica comiterea lor.

Din acest motiv, pentru renuntarea la aceste obiceiuri, la insistentele organismelor internationale de sanatate (in special al OMS), intr-o majoritate de tari africane, functionarii din sistemul de sanatate au fost insarcinati cu informarea populatiei in privinta consecintelor dramatice pe care le implica MGF, iar ministerele de resort (de Interne ; de Justitie, etc.), au fost obligate sa treaca la amenintari cu condamnari penale severe in cazul celor care vor fi identificati ca recurg la aceste practici inumane si ilegale, avand in vedere faptul ca in majoritatea tarilor lumii, exciziunea este considerata o practica in afara legii.

Un celebru chirurgian-urolog (al spitalelor universitare pariziene), reputat specialist in reconstructia exciziunii, Pierre Földes de la Spitalul Saint Germain en Laye (nascut pe 6 mai 1951 la Paris, de origine maghiara, feminist convins, implicat prin intermediul diverselor organizatii internationale de sanatate in lupta contra MGF, desemnat in 2005 ″ vagina warrior″), pe care l-am putut consulta afirma ca aceasta practica ″corespunde unei crime multiple, comisa in viol colectiv, de incest, de mutilari si de ignoranta″ !

Acesta, in colaborare cu urologul Jean-Antoine Robein, au pus la punct, in mod progresiv, incepand cu anii 1980 o tehnica de reparare completa al clitorisului, sub anestezie generala (care dureaza cca 40-45 de minute).

Altii medici formati de catre Földes practica aceasta reconstructie in Egipt si in Senegal.

Din informatiile pe care le detinem, in Franta, cca 4.017 de femei ar fi beneficiat de atunci de aceasta tehnica reparatorie (dintre care 2.997 operate de catre Földes), in cadrul unitatii medicale instalata la Spitalul Kremlin-Bicêtre (mutata din Montreuil-Paris Est si infiintata in 2005 la Spitalul Rotschild), iar Casa Nationala de Sanatate (Sécurité Sociale française) subventioneaza integral acest demers juridico-medical, incepand cu 2003, caz unic in lume !

Ideea de a crea o asemenea unitate medicala a venit din partea GAMS (Grupul pentru Abolirea Mutilarilor Sexuale) initiat de catre Emmanuelle Antonetti-Ndiaye si Florence Toutlemonde, medici-ginecologi, in cadrul Serviciului de Obstetrica-Ginecologie al Spitalului parizian Kremlin-Bicêtre (Val-de-Marne).

Dupa afirmatiilor lor, numai cca 10% dintre femeile care vin sa le consulte pentru MGF vor recurge la o operatie chirurgicala pentru reconstructia clitorisului.

Iar pe plan national numai cca 5% dintre femei mutilate sexual au facut apel la practica de reconstruire al clitorisului si cca 20% se declara interesate, in special femeile tinere (pana in 35 de ani) si cele nascute si (sau) crescute in Franta.

Peste jumatate simt placerea in timpul actului sexual, iar cca 1/3 dintre ele (care au fost operate), ajung si la orgasm !

Legislatia franceza interzice mutilarea sexuala a femeii si CP francez sanctioneaza: ″violenta antrenand o mutilare sau o infirmitate permanenta″, cu o pedeapsa pana la 20 de ani de recluziune criminala.

Pe continental African ar exista 29 de state in care exciziunea ar fi practicata in mod traditional, pe care le-am putea grupa in trei mari categorii: cele in care intre 70-98% dintre femei sunt excizate (mutilate sexual): Egipt, Sudan, Somalia, Djibuti, Eritreea, Mali, Guineea, Sierra Leone, Etiopia, Mauritania, Gambia si Burkina Faso; cele in care exciziunea este practicata intr-un procent cuprins intre: 20-70% : Senegal, Guineea Bissau, Liberia, Coasta de Fildes, Nigeria, Ciad, RCA (Republica Centrafricana), Yemen, Kenya; si cele in care sunt excizate sub 20% dintre femei: Tanzania, Benin, Togo, Ghana, Niger, Camerun, Uganda si RDC (fara date nationale fiabile).

Dintre acesta, din pacate s-ar parea ca mai putin de jumatate ar avea pus la punct un dispozitiv legislativ care sa interzica mutilarile sexuale feminine : Benin (amenda penala, inchisoare mai mult sau mai putin severa si munca silnica conform unei legi din 2003) ; Ciad (lege contra MGF din 2002) ; Burkina Faso (amenda penala si inchisoare conform unei legi promulgate in 1996 si intrata in vigoare in 1997) ; Coasta de Fildes (amenda penala intre cca 350-3.000€ si inchisoare intre 5-20 de ani, conform unei legi promulgate pe 18 decembrie 1998) ; Djibuti (amenda penala de cca 1.500€ si 5 ani de inchisoare, conform unei legi intrate in vigoare de la 1 aprilie 1995, respectiv, art.333 din Codul Penal) ; Egipt (o lege promulgata din decembrie 1997, votata in 1996, a Curtii de casatie stipuleaza ca practicantii se expun sanctiunilor criminale si administrative) ; Ghana (abolirea MGF conform art.39 din Constitutie, 1994) ; Guineea (in afara legii conform art.265 din Codul Penal, 2006, munca silnica pe viata ; in cazul decselui persoanei in 40 de zile de la interventie, vinovatul se poate expune si pedepsei cu moartea) ; Liberia (o lege care dateaza din 1994, conform careia membrii societatii secrete Vai Sande au fost amendati cu 500 $ pentru MGF) ; Nigeria (desi nu exista o lege federala contra MGF, Sectiunea 34(1)a din Condtitutie din 1999, precizeaza ca niniun individ nu poate fi supus unor ″tratamente inumane sau degradante″) ; Niger (lege contra MGF din 2003) ; Mauritania (lege contra MGF din 2005) ; Kenya (lege care pedepseste ″raul facut femeilor″ inca din 1982, revizuita in 2001 pentru MGF) ; Uganda (nu exista o lege care sa reprime MGF, insa Carta Copiilor, Sectiunea 8, promulgata in 1996 interzice supunerea copilului unor practici sociale nefaste sanatatii acestuia) ; Republica Centrafricana (o ordonanta promulgata in 1996 de catre Presedinte, interzice orice fel de MGF, iar legea asociata pedepseste mutilarile sexuale cu inchisoare de la o luna la doi ani si cu o amenda penala intre 10-150€) ; Senegal (o lege promulgata in 1999 interzice orice MGF, iar legea prevede o pedepasa cu inchisoarea pana la 5 ani) ; Sierra Leona (o lege care dateaza inca din 1953 si conform careia au si fost condamnati membrii sectei Bundu pentru MGF) ; Somalia (nu exista nicio lege nationala specifica care sa interzica MGF, insa Codul penal prevede pedepsde destul de severe in cazul ″ranirii, ranirii grave si ranirii foarte grave″ a femeii) ; Tanzania (Sectiunea 169A a Circularii speciale privind crimele sexuale din 1998 interzice MGF, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru cei care le practica este de inchisoare pana la cinci ani si o amenda penala pana la 150€) ; Togo (pe 30 octombrie 1998, Adunarea Nationala a votat cu unanimitate o lege interzicand MGF, iar pedepsele variaza intre doua luni si zece ani de detentie criminala si o amenda penala intre 30-1.500€).

In Europa, legislatii specifice exista in: Austria, Benelux (Belgia, Olanda Luxemburg); Peninsula Iberica (Spania, Portugalia); Tarile Nordice (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia) ; Marea Britanie si Irlanda, respectiv, Elvetia.

Idem in Australia si America de Nord (SUA, Canada).

In majoritatea acestor tari este legiferata interzicerea, deci si reprimarea practicilor de mutilare genitala feminina.

Exista insa si niste diferente.

De exemplu, circumcizia feminina (Sunna), echivalentul circumciziei masculine este practicata in SUA din ratiuni medicale si constituie un act legal pentru copii, ca de-altfel si alte tipuri de MGF practicate asupra femeilor adulte, cu consimtamantul lor.

In schimb, in Marea Britanie sunt trict interzise orice fel de practici de MGF din 1985, iar in Canada, acest motiv invocat de catre o femeie, o indreptateste pe aceasta sa solicite Azil Politic !

Mutilarile sexuale feminine sunt interzise ″explicit″ si in Elvetia (din 1982), respectiv, in Suedia (din 1983).

In Franta exista o legislatie generala severa care pedepseste ″violenta antrenand o mutilare sau o infirmitate permanenta″, care a condus deja la 20 de procese, cel mai mare numar in Europa.

Aceasta se aplica, in particular, si in cazul MGF.

Ea prevede o pedepasa pana la 20 de ani de recluziune criminala pentru cei care practica MGF (si o amenda penala de 150.000€), in functie de varsta femeii, respectiv, in functie de traumatismele si infirmitatile fizice provocate acesteia, precum si functie de consecintele care decurg din aceste practici careia poate fi indexata si o interdictie de teritoriu pana la cinci ani (art.222-6-10 si 47 din CP francez).

In ultimii ani, mai multe femei care au practicat excizia pe tinere minore au fost condamnate la pedepse cu pana la cinci ani de inchisoare, iar parintii acestora au fost sanctionati si ei de catre legislator cu pedepse cuprinse intre 6 -18 luni de inchisoare.

Conform acestei legislatii, persoanele fizice (sau morale) carora se solicita practicarea unei exciziuni (sau MGF, in general) sunt obligate sa-l denunte pe solicitant, cu atat mai mult daca este vorba de medici (deontologie profesionala art.43-44).

Pe 13 iulie 1982, micuta Bobo Traoré, in varsta de trei luni (caz celebru), nascuta pe teritoriul francez din parinti malieni, a decedat in urma unei hemoragii provocate cu ocazia unei exciziuni.

Ca urmare, pe 20 august 1983, Curtea de Casatie intr-o ordonanta interzice ″ablatia clitorisului rezultand din violente exercitate in mod voluntar″ si conform art.222-9 si 10 al noului Cod Penal introduce o pedeapsa severa, cuprinsa intre 10 si 20 de recluziune criminala (daca minora are mai putin de 15 ani), iar exciziunea a fost comisa de catre un ascendent legitim al acesteia.

Pe 9 septembrie 1986, a 15-a Camera Criminala al Tribunalului Corectional de la Paris se autosesizeaza si se considera incompetenta pentru judecarea sotilor malieni Coulibaly acuzati de complicitate la excizarea celor sase fete ale lor in parioada 1982-1983, avand in vedere faptul ca, capul de acuzare ″ranirea involuntara a unui copil avand mai putin de 15 ani″, conform art.312 din CP este o mutilare fizica, deci infrctiune criminala (nu corectionala) si trebuie sa fie judecata de catre o Curte cu Jurati (Juriu Popular).

In urma primului proces pentru excizie in fata unui Juriu Popular, in mai 1988 (Juriul Popular Val d’Oise, regiunea pariziana) si condamnarea unui barbat cu cele doua sotii ale acestuia (la trei ani cu suspendare pentru mutilarea sexuala ale celor doua fete ale lor), pe 8 martie 1991, Aramata Keita (atunci in varsta de 48 de ani), o cunoscuta practicanta maliana a MGF, a fost condamnata la 5 ani de detentie criminala de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) de la Paris pentru excizarea fetelor cuplului Sonf si Sémité Coulibaly.

Aceasta practicanta a mutilarilor sexuale feminine va fi din nou condamnata de catre Juriul Popular Bobigny, intr-un alt dosar, intr-un proces din 18-27 martie 1993, la inca cinci ani de inchisoare pentru excizarea in iunie 1984 a 17 fetite.

Una dintre ele neavand decat trei luni, va decdea ca urmare a ranilor provocate in urma exciziei.

Cei doi soti Coulibaly au fost condamnati si ei in acest dosar la cate 5 ani de inchisoare cu suspendare si la doi ani de ″proba″ dupa executarea pedepsei.

Intr-un caz similar, Bintou Doucara si ea in varsta de trei luni, victima a unei puternice hemoragii dupa ce a fost supusa unei excizii, fiind transportata de urgenta la Spitalul Saint Vincent de Paul pe 29 septembrie 1982 (de catre tatal ei, Fousseyni Doucara, ceea ce nu a facut tatal lui Bobo Traoré!) a putut fi salvata de catre echipa Profesorului Michel Arthuis (1921- 2007).

In acest dosar, pe 27 ianuarie 1984, in fata celei de a 15-a Camere Corectionale de la Paris (inainte ca MGF-ul sa fie recalificat in infractiune criminala), expertii Dr. Jacques Bailly si Dr. Alain Leclerc au apreciat ca, clitoridectomia practicata lui Bintou Doucara a ″eliminat zona erogena a acesteia ceea ce poate modifica atat comportamentul ei sexual cat si cel social in viitor″, motiv pentru care aceasta mutilare sexuala trebuie considerata o infractiune criminala si nu una corectionala.

Franta a cunoscut mai multe cazuri (din pacate celebre !) de tip Bobo Traoré : Mantessa, Mariam, etc. sau de tip Bintou Doucara : Asha, Alioune, Taha si Awatif, inainte, respectiv, Awa, Mariane, dupa exciziunea ei.

Deja la sfarsitul anului 1983 pe teritoriul francez, apreciem ca erau excizate 12.876 de femei si cca de 12.670 de fete tinere (minore) erau mutilate sexual sau in faza de a fi mutilate.

Asa cum am mentionat mai sus, numarul lor astazi, dupa trei deceni, depaseste dublul lor.

In lume, estimam ca anual sunt mutilate sexual cca 3 milioane de femei si fete tinere, dintre care majoritatea in Africa : Djibuti, Egipt, Etiopia, Eritreea, Guineea, Mali, Sierra Leona, Somalia si Sudan.

Pe 8 ianuarie 1993, Teneng Fofana, o tanara franceza de origine africana (gambiana) a fost condamnata de catre Juriul Popular de la Paris, la 3 ani de inchisoare cu (2 ani cu suspendare si unu cu executare) pentru practicarea MGF asupra cele doua fetite minore ale ei, iar pe 15 ianuarie, Juriul Popular Seine Saint Denis (regiunea pariziana) condamna o mama de origine maliana la 5 ani de inchisoare cu suspendare care si-a mutilat sexual proprie ei fata, conform art.312 din CP francez.

Tot in 1993, un tata este condamnat la o luna de inchisoare cu executare, impreuna cu sotul celei care a practicat multilarea sexuala, a ficei primului, la sase luni, pentru nedenuntarea evenimentului.

In 1996, pentru prima data un tata este condamnat la un an de inchisoare cu suspendare de catre Juriul Popular Bobigny (regiunea pariziana) pentru excizarea ficei sale in Africa, contra vointei sotiei acestuia (care l-a si denuntat de-altfel la revenirea lor in Franta).

La inceputul anului 1999, pe 17 februarie, are loc primul proces declansat de catre o tanara franceza de origine maliana Mariatou Koita (pe atunci in varsta de 24 de ani) care a fost excizata in copilarie, contra celei care a comis infractiunea Hawa Greou (pe atunci in varsta de 53 de ani), o practicanta maliana (condamnata la opt ani de inchisoare) si mamei sale (condamnata la doi ani de inchisoare).

La acest proces, cel mai mare de acest gen au comparut alaturi Hawa Greou, si alti 25 de africani (parinti), urmariti penal pentru complicitate la ″violenta voluntara antrenand o mutilare fizica″ asupra 48 de tinere, printre care si sora lui Mariatou, Maimouna, care a comparut la proces in calitate de martor.

Iar pe 23 martie 1999 o alta maliana a fost condamnata pentru practicarea exciziei de catre Juriul Popular Biobigny.

Recent, pe 1 iunie 2012, doi africani (parinti : tatal si mama) originari din Guineea, au comparut in fata Juriului Popular Nièvre (Nevers, Regiunea administrativa Bourgogne, centrul Frantei) pentru excizarea celor patru fete ale lor cu varstele de 11, 13, 18 si 20 de ani.

Pentru prima oara un asemenea proces are loc in afara regiunii pariziene.

Desi Axel Schneider, Avocatul general al acuzarii reprezentand Ministerul Public, in rechizitoriul sau a soliciat 8 respectiv, 6 ani de detentie criminala pentru ei (afirmand ″ca o pedeapsa cu suspendare nu ar avea niciun sens″ educativ), Juriul Popular prezidat de catre Etienne Fradin, l-a condamnat pe cei doi: pe tatal (in varsta de 54, fost Marabout, victima a unui accident vascular cerebral in 2003) la 5 ani de inchisoare (din care trei cu suspendare) si pe mama (in varsta de 44 de ani, casnica), la 4 ani (din care 30 luni cu suspendare) pentru ″violenta voluntara antrenand mutilarea unui minor avand mai putin de 15 ani de catre un ascendent″ (victimele fiind minore la momentulmutilarilor sexuale).

In urma unei operatii de apendicita in septembrie 2005, sunt medicii de la Spitalul Nevers care au denuntat existenta unei excizii practicate asupra fetitei operate (atunci in varsta de 14 ani), iar pe 8 ianuarie 2009, tot ei in urma internarii alteia dintre ele (atunci in varsta de 7 ani), datorita unori sangerari vaginale, in urma careia autoritatile politienesti si judiciare au deschis o informatie judiciara, care a permis pana la urma inculparea cuplului guineez, stabilit in Franta la sfarsitul anilor 1980.

″Curtea a estimat ca examenele medicale demonstreaza ca cele patru fete au fost victime ale unei exciziuni mai mult sau mai putin complete (...) si deci a unei mutilari sexuale (...). Parintii vor fi convocati de catre JAP (Judecatorul responsabil cu amenajarea pedepselor si executarea lor), care probabil le va permite sa nu-si execute pedepsele in inchisoare, in functie de elementele faniliale care exista in dosar, avand in vedere si faptul ca starea de sanatate al tatalui (hemipligic, in urma unui AVC din 2003) a necesitat intrereuperea sedintei si internarea acestuia in urgenta la Spital″.

Conform legislatiei franceze in vigoare, mutilarile sexuale pot fi denuntate de catre victima timp de 20 de ani de la implinirea majoratului ei (adica pana la varsta de 38 de ani).

In plus, oricine care nu denunta aceste practici ilegale poate fi inculpat conform art.223.6 pentru ″neacordare de asistenta unei persoane aflate in pericol″, care prevede o sanctiune pana la 5 ani de inchisoare si 75.000€ amenda penala.

Legislatia franceza se aplica si in cazul in care mutilarea sexuala este comisa in strainatate.

In acest caz, autorul (autorii) pot fi cercetati penal in Franta, indiferent daca sunt francezi sau straini, cu conditia ca victima sa fie de nationalitate (cetatenie) franceza sau daca ea este straina, sa fie rezidenta permanenta in Franta, conform art.113-7, respectiv, art.222-16-2 din CP francez.

In ceea ce priveste eradicarea definitiva a exciziunii, exista programme de mare anvergura lansate de catre OMS si UNICEF, acesta din urma instaurand ziua de 6 februarie in 2006 ″Ziua Internationala a Tolerantei Zero pentru MGF″.

La scurt timp dupa acest eveniment istoric, pe 19 iulie 2012, are loc in Coasta de Fildes (tara in care aproape 40% dintre femei sunt excizate la nivel national si intre 70-80% in comunitatile musulmane din nordul si vestul tarii), un alt eveniment istoric: Justitia condamna la Katiola (in nordul tarii, la cca 400 km de Abidjan), la un an de inchisoare (si 50.000 FCFA=75€ amenda penala), pentru prima oara in aceasta tara, noua practicante (exciziste), cu varstele cuprinse intre 41-49 de ani, pentru mutilarea sexuala a treizeci de fetite in timpul unei ceremonii rituale in cursul lunii februarie.

O fetita de trei ani a decedat la sfarsitul anului 2011 datorita ranilor ei legate de aceasta practica traditionala la Dabakala, la cca 80 de km nord-est de Katiola.

Conform unor documente ale OMS, la sfarsitul anului trecut, in Africa ar fi existat deja 92 de milioane de tinere fete peste 10 ani care erau mutilate sexual.

In acest an, pe 4 martie, la Tribunalul din Danané (regiunea Tonkpi), tot in Coasta de Fildes, alte patru persoane, dintre care doi barbati: Tiémoko Koné si Koné Moussa, respectiv, doua femei: Doumbia Mariam si Diané Kadidiatou, au fost condamnate pentru complicitate la MGF in satul Zéalé.

Pe 20 februarie, acestea au participat la excizarea micutei Koné Assiatou, in varsta de trei ani, a lui Madoussou Diomandé, in varsta de patru ani si a lui Koné Naférima in varsta de 19 ani, de catre Adja, o mutilatoare sexuala ″profesionista″ cunoscuta, din Guineea.

Tiémoko Koné et Koné Moussa si-au dat acordul pentru excizarea fetelor lor, in timp ce Doumbia Mariam a afirmat ca in cazul fetitei lor sotul ei ar fi fost cel care si-a dat consimtamantul.

Exista si o serie de tratate internationale care interzic mutilarile sexuale feminine : CIDE (Conventia Internationala privind Drepturile Copilului, adoptat pe 20 noiembrie 1989, Natiunile Unite) ; CEDEF (Conventia privind Eliminarea oricaror forme de Discriminare Contra Femeilor, adoptat pe 18 decembrie 1979, intrat in vigoare pe 3 septembrie 1981, Natiunile Unite) ; CADBEE (Carta Africana privind Drepturile de Sanatate al Copilului, adoptata in iulie 1990, intrata in vigoare pe 20 noiembrie 1999, OUA-Organizatia Unitatii Africane) ; CADHP (Carta Africana privind Drepturile Omului si a Populatiei, intrata in vigoare pe 21 octombrie 1986, OUA) ; Protocolul aditional privind drepturile femeilor africane de la Maputo (Mozambic, redacat in martie 1995, semnat pe 11 iulie 2003, intrat in vigoare din 25 noiembrie 2005, OUA).

Conform unor documente UNICEF, puse la dispozitia noastra pe 6 februarie 2013, declarata oficial, Ziua Mondiala a Luptei contra MGF, cu toate ca mutilarile sexuale au loc pe tot parcusul vietii (la toate varstele), varsta media a exciziilor se situeaza intre 4 si 12 ani.

In practica, conform acestor documente sub denumirea globala de excizie (exciziune), ar exista trei tipuri de mutilatii sexuale feminine utilizate in Africa: Sunna (80% dintre cazuri, cele mai populare), in special in Egipt, care consta in decuparea capacului clitoridian si a membraneiacesteia; Clitorectomia (ablatia partiala sau totala al clitorisului si a labiilor mici) si ″Excizia paranoica″ (Infibulatia, in cca 15% dintre cazuri), forma cea mai grava a MGF, practicata in special in Africa de Est, care consta in ablatia clitorisului, precum si a labiilor mici si mari.

Conform unor documente ONU, multilarile sexuale feminine ar fi in recul in cele 29 de state africane enumerate mai sus si in Orientul Mijlociu si astazi numai 36% dintre tinerele fete (cu varstele intre 15-19 ani) ar fi mutilate sexual, contra cca 53% dintre femeile mature (cu varstele intre 45-49 de ani), fata de acum doua decenii cand procentele erau mai mari si inverse.

In prezent cca 30 de milioane de tinere sub 15 ani ar fi inca expuse multilarilor sexuale feminine.

COMENTARIUL AUTORULUI

Combaterea exciziunii (exciziei) este o problema deosebit de complexa si foarte greu de pus in practica.

O problema care necesita atat timp, cat si tact.

Si nu in ultimul rand, bani!

Multi bani!

Cel putin in tarile africane cu traditie, sarace, cu mari lipsuri materiale si spirituale, in care MGF reprezinta un adevarat flagel.

Este nevoie de o adevarata campanie de informare, prin toate mijloacele posibile (invatamant, sanatate, culte religioase, mass-media, etc.), la care populatia are acces.

In plus, ar trebui create structuri speciale, in cadrul ONG-urilor care sa aiba aceasta misiune cu prioritate.

Care sa scoata in evidenta nu numai aspectele sociale ale MGF dar si cele medicale, precum si gravele posibile consecinte ale acestora asupra sanatatii copilului.

In tarile occidentale dezvoltate (post-industrializate), in care datorita imigratiei (legale sau ilegale) populatia africana (atat cea din Magreb cat si cea din Africa Subsahariana) este in permanenta crestere, datorita problemelor economice si instabilitatilor social-politice cu care ea se confrunta, numai procesul de integrare sociala (aderarea la cultura si civilizatia tarii) poate conduce la abandonarea ritualurilor traditionale.

Integrarea sociala insa ridica si ea serioase probleme.

In primul rand, accesul la educatie si cultura, iar in al doilea rand acesul pe piata muncii (care permite omului recunoasterea valorii sale in societate), de la care din pacate majoritatea populatiei de culoare este exclusa (sau in raport cu care ea este marginalizata).

Niciodata in cartierele gigant, sugrumate de somaj, ale marilor metropole europene (populate cu precadere de catre populatia de origine africana) in care delincventa, traficul de droguri si prostitutia sunt activitatile ″lucrative″ de fond (de baza), mutilarile sexuale nu vor putea fi nici stopate si nici eradicate.

Pentru ca in aceste cartiere populatia traieste dupa propriile legi si ritualuri imoprtate din tarile caora ea apartine, atat prin cultura cat si prin civilizatie.

Trebuie sa remarcam si faptul ca numai interdictiile, ele insasi nu pot produce schimbari profunde (radicale) de mentalitate, care sunt rezultate, in exclusivitate, ale convingerii.

Recent INED (Institutul National de Studii Demografice) a publicat o ancheta legata de mutilarile sexuale feminine si consecintele ei.

Ancheta inedita ″Exciziune si Handicap (ExH)″, realizata de catre Armelle Andro, Marie Lesclingand si Emmanuelle Cambois, timp de doi ani, pe un esantion de 2.882 de femei (dintre care 685 victime al MGF) cu peste 70% dintre ele tinere (sub 35 de ani) : 2/3 migrante si 1/3 fete de migranti, din care jumatate traiau in cuplu, au afirmat intr-un procent de 30% ca in privinta fetitelor lor exciziunea nu este o practica exclusa.

Cu alte cuvinte, este posibil ca ele sa-si mutileze fetele lor sexual.

Numai cca 11% dintre ele aveau fete deja excizate.

Procentul scade la cca 3% cand este vorba de fetele nascute in ultimii ani.

Cca 10% dintre ele se simt jenate in permanenta ca urmare a exciziei careia au fost supuse.

A urina, a merge, a purta pantaloni, lor ridica, nu rareori, mari probleme.

Iar o mare majoritate dintre ele (peste 80%) au semnalat dificultati sexuale foarte handicapante din punct de vedere fizic (si traumatizante psihic): absenta totala a dorintei sexuale (libidoului) ; arsuri vaginale (″descarcari electrice″) ; durei in timpul actului sexual si evident, lipsa totala a placerii, precum si a orgasmului.

Pentru ele chirurgia reparatorie al clitorisului poate fi o solutie.

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie,
Redactor-Corespondent, Ziarul Necenzurat,
Atasat francez de presa la Paris
(Grupul de Presa al Politiei Capitalei-Bucuresti, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite)

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019