UK Bookmakers

“Libertatea sub sechestru” electronic!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


Conform CPP (Codul de Procedura Penala) francez, crima este considerata infractiunea penala cea mai grava, care se distinge de delict sau contraventie atat prin gravitatea ei cat si prin sanctiunea penala care îi corespunde in cadrul jurisdictiei, in raport cu celelalte doua.
In principiu, nu exista criterii de clasificare internationala a crimelor, motiv pentru care semnificatia lor variaza de la o tara la alta, in functie de conditiile socio-economice, precum si de nivelul democratic al acesteia sau de tipologia infractionalitatii cu care aceasta se confrunta. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole ale autorului consacrat acestei tematici :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html:
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/whole-life-tariff.html; 
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/normal-0-21-false-false-false.html).

Din punctul de vedere al legislatiei franceze in vigoare, o infractiune, este considerata de natura criminala, conform art.131-1, 2 din CPF (Codul Penal Francez), daca ea este sanctionata de catre un Juriu Popular (Curte cu Jurati), cu o pedeapsa minima de 10 ani de inchisoare (sau superioara) pentru o persoana fizica sau cu o amenda penala cel putin egala cu 75.000€ pentru o persoana morala (juridica).

PREAMBUL

Conform CPF, crimele sunt clasificate in trei mari grupe : a) contra persoanelor fizice (rapire, sechestrare, viol, tortura, omucidere, etc.) ; b) contra bunurilor (furt cu violenta grava si degradare, jaf armat, escrocherie de mare anvergura, etc.) ; c) contra Statului (complot, atentat, terorism, crime contra securitatii nationale, spionaj, tradare, dezertare, falsificare de bancnote, etc.).
In materie penala, crimele sunt judecate si sanctionate de catre o Curte cu Jurati (Juriu Popular, cu sediul in capitala fiecarui Departament francez), compusa din 9 jurati (3 magistrati si 6 persoane alese la intamplare de pe listele electorale) in prima instanta si 12 jurati (3 magistrati si 9 persoane alese la intamplare de pe listele electorale) in apel.  
Pedeapsa la care este condamnat inculpatul se numeste recluziune criminala, daca aceasta este cuprinsa intre 10 si 30 de ani (pedeapsa maxima in executare) sau pe viata (reclusiune criminala pe viata) si detentie criminala, daca aceasta este inferioara a 10 ani, cu executare in penitenciar (si in general, superioara a 5 ani de inchisoare).
Instaurata in 1960, pentru inlocuirea muncii fortate (silnice), ca regula generala, o pedeapsa de detentie criminala se executa intr-un Centru de Detentie (Centre de Detention), iar cea de recluziune criminala (inclusiv, pe viata), intr-o Inchisoare de Maxima Siguranta (Maison Centrale) si lor poate fi asociata si o perioada de siguranta (inainte de care detinutul nu poate beneficia de eliberara sa conditionata sub control judiciar sau de o amenajare a pedepsei : semi-libertate, libertate sub supraveghere electronica, etc.) care, in principiu, daca nu este mentionata in sentina, este ½ din sanctiunea penala dar care poate ajunge la 2/3, in cazul sanctiunii penale in executare (maximum 30 de ani) si pana la 22 de ani in cazul inchisorii pe viata (cu totul exceptional, chiar si pana la 30 de ani, pedeapsa maxima de executare in penitenciar. A se vedea pentru detalii si cilclul de articole ale autorului consacrat acestei tematici: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html).

APROFUNDAREA DOSARULUI
    
Aparuta in America de Nord, ca o alternativa a incarcerarii (pentru prima data in SUA in 1983, apoi, in provinciile canadiene : Columbia Britanica, Saskatchewan, Ontario si Terre Neuve din 1999, iar in Europa, in Marea Britanie : in Anglia si in Tara Galilor, inca din 1989 ; in Suedia din 1994 ; in Olanda din 1995 si in Belgia din 1998), in cadrul legislatiei franceze, supraveghere electronica (libertate sub sechestru), introdusa in Dreptul Penal francez prin Legea din 30 decembrie 1996,  apare in doua etape sub forma de: plasarea sub supraveghere electronica fixa, creata prin Legea din 19 decemrie 1997, care constituie o masura de amenajare a pedepsei (de catre un JAP-Judecator responsabil cu amenajarea pedepesei, a unei persoane care executa o pedeapsa privata de libertate), la domiciliul acestuia (intre anumite ore fixate de catre JAP), respectiv, plasarea sub supraveghere electronica mobila, instaurata prin Legea din 12-13 decembrie 2005 contra recidivei infractiunilor penale, extinsa ‟supravegherii de siguranta‟ (cu scopul de a controla fostii condamnati care si-au executat pedeapsa, aflati insa sub supraveghere socio-judiciara, care prezinta un risc foarte ridicat de recidiva, fie datorita unor grave tulburari de personalitate, fie criminalii sexuali) prin Legea nr. 2008-174 din 25 februarie 2008 relativ la ‟retentia de siguranta si de declarare a iresponsabilitatii penale din motive de tulburari psihice‟, introdus prin art.706-53-13 in CPP francez.
In concluzie, in Franta, plasarea sub supraveghere electronica (adica, sechestrarea liberatii, electronic !) a unui condamnat de catre o Curte cu Jurati in cadrul unui TGI (Tribunal de Inalta Instanta) sau TC (Tribunal Corectional), care executa o pedeapsa privata de libertate, este o alternativa incarcerarii acestuia intr-o institutie penitenciara : Centru de Detentie (pentru o sanctiune penala inferioara a 10 ani) sau Inschisoare de Maxima Siguranta (pentru o recluziune criminala, o sanctiune penala cuprinsa intre 10 si 30 de ani, sau inchisoare pe viata), respectiv, intr-un Centru de Arest Preventiv (in cazul unei detentii provizorii, pe perioada instrumentarii dosarului inculpatului).
Conform unor documente oficiale in posesia carora ne aflam, s-ar parea ca deja la data introducerii supravegherii electronice in Dreptul Penal francez, in SUA, ar fi beneficiat de acest tip de ‟libertate sub sechestru‟  de natura electronica, cca 70-72.000 de persoane.
Iar in Germania, Ministrul Justitiei (Conservator) al Landului Hesse, Christian Wagner (CDU), ar fi propus acest sistem de supraveghere atat somerilor de lunga durata cat si toxicomanilor.
In ceea ce priveste Marea Britanie (cu precadere Anglia si Tara Galilor), ea ar fi adoptat sistemul (dispozitivul) si pentru supravegherea minorilor.
In deceniul 1998-2008, nu mai putin de 426.000 de persoane ar fi fost supravegheate electronic, iar in 2008, cca 22.000 de adolescenti (cu varstele cuprinse intre 15-17 ani) ar fi profitat de sistemul de supraveghere electronica (adica, cu cca 42% mai multi ca in 2005),  insa, se pare ca dintre ei, peste 12.000, ar fi violat sistemul (dispozitivul) si s-ar fi sustras acestui sistem de supraveghere, la baza caruia sta geolocalizarea (Global Positioning System).

Din documentele Ministerului de Justitie OIP (Observatorul International al Inchisorilor), la care am avut acces, ar rezulta ca in ceea ce priveste Franta, pe 1 august 2002, numai 13 jurisdictii ar fi experimentat supravegherea prin intermediul GPS de la inceputul  introducerii ei in Dreptul Penal francez : 363 de masuri ar fi fost pronuntate, 272 ar fi luat sfarsit, 91 erau in curs, 18 au fost anulate (printre care 4 evadari), iar numarul celor care beneficiau de sistemul GPS de supraveghere, pe 1 februarie 2004, ar fi fost numai de 369, dintr-un total de 60.905 de condamnati, pentru o rata medie de ocupare al MCF (Mediului Carceral Francez) de cca 124,5%, adica  o crestere de 2,8% in raport cu luna precedenta si cu cca 7,3% in raport cu anul precedent, 2003, pentru ca pe 1 iunie, 698 de detinuti sa beneficieze de geolocalizare de tip GPS din totalul de 64.451 de persoane al intregii populatii penale.
Raportul prezentat de catre ONDRP (Observatorul National al Delincventei si al Raspunderii Penale, in 450 de pagini), privind delincventa juvenila franceza, care urmeaza sa fie prezentat presedentiei franceze, a pus si el in evidenta o serie de aspecte ale acestui tip de infractiune care creaza o stare de neliniste, atat in randul autoritatilor Judiciare cat si in sanul Politiei si Jandarmeriei Nationale.

In primul rand, pentru faptul ca statisticile arata o crestere constanta a violentei si a agresiunii fizice comise de catre minori, iar in al doilea rand, pentru ca in ultimul deceniu acestea ar fi atins o cota alarmanta, trecand de la 23.906, la 40.3012 in 2013.
Documentul pe care l-am putut consulta, in care Politia si Jandarmeria claseaza in 107 rubrici, crimele si delictele comise, arata ca o persoana din 5 implicata intr-o agresiune este minora (sub 18 ani!).
Mai mult, membrii ONDRP, arata ca violenta fizica “necrapuloasa” (fara talharie!) in perioada mai sus mentionata s-ar fi dublat, trecand de la 10.678, la, 22.090, astazi!
Aceasta crestere exploziva a violentei la minori vizeaza mai mult ordinea si linistea publica si este net superioara infractiunilor de aceasta natura, comise de catre adulti in aceasi perioada, care este in scadere cu 60%!
O crestere de proportii (77%!) a criminalitatii minorilor constatam si la vatamare corporala grava (voluntara sau involuntara), numarul lor trecand de la 8.684 in 1996 la 15.410 in 2003, pentru ca astazi sa depaseasca 17.090 !
O situatie la fel de grava, o crestere de 67%, remarcam si in cazul violentei sexuale comise de catre minori, numarul lor trecand de la 2.100 de cazuri in 1996 la 3.500 in 2003, pentru ca la sfarsitul anului trecut sa depaseasca 4.000!
Adica, unul din 3-4 persoane implicate intr-un proces de viol sau agresiune sexuala, ar fi minor!
Insa, numarul celor care comit aceste delicte asupra adultilor, este in scadere, in jur de 100, astazi.
Amenintarea si santajul, ocupa si ele un loc aparte, afisand o crestere de 58%, pentru ca astazi numarul lor sa depaseasca 5.000, fenomenul fiind mai “activ” in mediul scolar (educational).
In sfarsit, raportul ONDRP mentioneaza si un rezultat “pozitiv”!
Este vorba de utilizarea armelor albe si de foc de catre minori!
Astfel, numarul delictelor comise cu arme albe au scazut cu 28% iar cele cu arme de foc cu 45%!
Intr-un asemenea context, “echiparea”, raufacatorilor care comit infractiuni grave (si in special, ai delincventilor sexuali periculosi, prezentand risc ridicat de recidiva, dupa executarea pedepselor lor), cu mijloace electronice mobile de supraveghere (tehnici GPS), ar fi o masura de precautie.
Cu atat mai mult cu cat, Franta dispunea pe 1 mai 2011, de una dintre cele mai “slabe“ capacitati de absorbtie carcerala din Europa, raportat la 100.000 de locuitori (Italia : 71, Belgia : 78, Franta : 83, Olanda : 83, Germania : 96, Portugalia : 112, Spania : 113, Marea Btitanie: 155, Medie Europeana : 138).
Probabil, motiv pentru care peste 80.000 de pedepse pronuntate de catre tribunale franceze, in numele Poporului Francez, nu sunt executate niciodata, in majoritatea cazurilor in care acesteia nu-i este asociata si o “perioada de siguranta“ (inainte de care condamnatul nu poate fi eliberat conditionat), detinutul fiind “gratiat“ de catre AP, ca “regula generala“ (clasica !) dupa executarea primei jumatati din pedeapsa !
Si acesta intr-un context in care criminalitatea franceza este intr-o “expansiune“, numarul detinutilor francezi fiind in continua crestere, atingand pe 1 iunie 2011 un nou record de 64.971 de persoane incarcerate, reprezentand o crestere cu 5,4% in raport cu aceasi perioada a anului trecut (61.856), o crestere de 7,3% fata de 1 ianuarie 2011 (60.544), dupa ce pe 1 iulie 2008 acest numar a atins sinsitrul prag record de 64.250 !
Din numarul total de persoane incarcerate, cca 26,1% (16.960) se afla in detentie provizorie (arest preventiv), inainte de judecata, ceea ce reprezinta un procent si el in crestere in raport cu aceasi perioada a anului trecut, cand erau incarcerati preventiv 15.942.
Si numarul minorilor incarcerati a inregistrat o crestere importanta (cu 1,6%) : pe 1 iunie erau incarcerati 805 (771 in luna mai), fata de aceasi perioada a anului trecut (792).
Numaul lor era de 688 pe 1 ianuarie 2011.
Singurul “sector“, in care asistam la o imbunatatire a situatiei, este “rata de suprapopulare“ al mediului carceral.
Daca in 2008 ea era de 126%, aceasta s-ar fi redus astazi la cca 118,5%, “parcul penitenciar“ francez dispunand de un numar de 56.109 “locuri operationale“ (celule single) pentru un numar total (record istoric !) de  68.569 de detinuti (pe 1 iulie 2013), care va fi marit la o capacitate de cca 70.000 de detinuti pana in 2018.
Aceasta scadere a ratei de suprapopulare s-ar explica, din informatiile pe care le detinem, prin deschiderea de noi centre penitenciare (“moderne“ !), iar cresterea numarului de detinuti prin faptul ca in peste 2/3 din cazurile de eliberare conditionata “neamenajata“ (neadaptata) corespunzator, fostii detinuti, recidiveaza !

Dintre multiplele variante tehnologice de supraveghere prin intermediul GPS (fixa si mobila), cea mai cunoscuta, ‟bratara electronica‟ (fixata pe glezna sau pe incheitura mainii), conform Legii nr. 2005-1549 din 12 decembrie 2005, se aplica in Franta, numai in cazurile de: libertate conditionata sub control judiciar, supraveghere socio-judiciara si supraveghere judiciara (art.131-36-9 si urmatoarele din CP francez).
In plus, sistemul de supraveghere electronica mobila, nu poate fi ordonata decat unei persoane majore, condamnata la o pedeapsa privata de libertate cu o durata egala sau superioara a 7 ani si al carei dosar medical pune in evidenta un risc ridicat de recidiva, dupa executarea pedeapsei in penitenciar (ulterior, eliberarii lui).
In general, autoritatea competenta pentru plasarea sub supraveghere electronica poate fi : fie JI (Judecatorul de Instructie), magistrat numit de catre Procurorul Republicii (PR), pentru instrumentarea unui dosar penal sau JLD (Judecatorul de Libertate si Detentie) in cadrul controlului judiciar, in cazul unei persoane caruia i s-a intocmit un dosar penal, fie JAP (Judecatorul responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor) in cazul unei persoane condamnate care executa o pedeapsa privata de libertate.
Teoretic, plasarea sub supraveghere electronica face parte din setul de masuri pe care directorul SPIP (Serviciul Penitenciar de Insertiune si Probatoriu) poate propune JAP-ului in cadrul procedurii de amenajare a pedepselor conform Legii (Perben II) din 9 martie 2004, conform careia sunt susceptibile urmatoarele categorii de persoane : cele inculpate (carora s-a intoocmit un dosar penal) ; cele condamnate la una sau mai multe pedepse private de libertate, dar durata carora (contopite) este maximum de 2 ani si isi executa pedeapsa in afara MCF;  cele care si-au executat pedepsele lor, dar fac obiectul unei supravegheri socio-judiciare, a unei supravegheri de siguranta sau a unei interdictii de sejur (incepand cu decretul din 1 august 2007).
Practic insa, Dreptul Penal francez, utilizeaza sistemul de supraveghere electronica, cu precadere in cazul infractiunilor penale criminale, cand condamnatul se afla fie in regim de semi-libertate (cu activitate lucrativa in exterior) sau in Liberarii conditionata (sub control judiciar), fie ulterior, cand acesta si-a execut pedepasa  in penitenciar, insa el prezinta un risc ridicat de recidiva.
In plus, acest sistem de supraveghere poate fi contestat de catre cel in cauza daca acesta poate influenta (negativ) sanatatea lui sau comportamentul sau social.
In oricare dintre situatiile mai sus descrise, inainte ca inculpatul (condamnatul) sa poate fi supus unui regim de supraveghere electronica, acesta trebuie sa dovedeasca SPIP-ului, ca el dispune de : un Domiciliu fix sau o gazduire (la o persoana, institutie, etc.) stabila (cel putin pe perioada supravegherii sale electronice) ; un Post de telefonie fixa ; un Certificat medical care sa ateste compatibilitatea dintre starea sa de sanatate si bratara electronica ;  acordul proprietarului spatiului locativ pe care acesta il ocupa (daca nu este proprietar) pentru a fi pus sub control GPS.

De maniera generala, Global Positioning System (GPS), conceput si elaborat de catre fizicianul D. Fanelli pentru fortele armate SUA (si utilizat la inceput in Cadrul Departamentului de Aparare SUA), este un sistem de geolocalizare, care din 2010 cu GLONASS (in rusa ГЛОНАСС - ГЛОбальная НАвигационная Спутниковая Система sau Global'naya Navigatsionnaya Sputnikovaya Sistema, Sistem planetar de navigatie asistata prin statelit al fortele spatiale ale Federatiei Ruse) este operational si accesibil publicului la scara mondiala, in diverse domenii de activitate (navigatie aeriana : pentru localizarea avioanelor, rachetelor, etc. ; navigatie maritima : pentru localizarea vaselor de croaziera, navelor comerciale, etc. si navigatie terestra : pentru localizarea vehiclelor rutiere de transport marfa sau pasageri, supravegherea detinutilor plasati in regim de semi-liberate sau libertate provizorie, respectiv, ai celor supravegheati dupa eliberarea lor din penitenciar pentru ca prezinta un risc ridicat de recidiva).
GPS utilizeaza sistemul geodezic WGS84 la care se raporteaza coordonatele calculate gratie sistemului.
Primul satelit experimental a fost lansat in 1978, dar  “constelatia“ actuala de 24 de sateliati a GPS, orbitand la 20.000 de km altitudine, emitand un semnal complex (constituit din date numerice si un ansamblu de coduri pseudo-aleatorii cu o fiabilitate extrema, gratie ceasurilor atomice atasate lor) pe doua frecvente L1 (1.575,42Mhz) si L2 (1.227,60Mhz), nu a devenit operationala decat din 1995.
Astfel, un receptor GPS “ordinar“ care capteaza semnalele a cel putin patru sateliti (calculand timpii de propagare ale semnalelor intre sateliti si el),  este capabil sa aprecieze distanta in raport cu acestea prin trilaterare in 3D (in trei dimensiuni), al oricarui obiect (aflat in campul lui vizual), cu o precizie cuprinsa intre 15-100 m (cele “speciale“ DGPS-GPS Diferential, facand aceasta apreciere cu o imprecizie de ordinul mm).
GPS-ul are trei parti distincte :
1. Segmentul Spatial, compus dintr-o constelatie de 31 de sateliti NAVSTAR (Navigation Timing And Ranging) care evolueza in sase plane orbitale cu o inclinatie de 55° in raport cu Ecuatorul, urmand fiecare o orbita sem-icirculara la o altitudine cuprinsa intre 20.000-20.500 km pe care o parcurg in 11h58’2’’, mai exact, o jumatate de zi siderala ;
2. Segmentul de Control, compus din 5 statii plasate la nivelul solului (50th Space Wing al Air Force Space Command, Schriever-Air Force Base, Colorado, Cheyenne Mountain), care are ca rol actualizarea informatiilor trimise de catre sateliti, precum si supravegherea functionarii corecte a lor ;
3. Segmentul Utilizator, compus din utilizatorii civili si militari care folosesc si exploateaza informatiile primite prin sateliti.
Sistemul nu poate fi saturat pentru ca numarul de utilizatori de GPS (care functioneaza gratie calcului distantei care separa receptorul GPS de satelitii rezolvand ecuatia de navigatie prin metoda celor mai mici patrate sau prin metoda lui Bancfort, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/06/stiinta-si-tehnologia-in-slujuba-unui.html), este nelimitat.
In concluzie, practic, bratara electronica (un emitator) transmite semnale (de o anumita frecventa) catre un receptor, care este plasat la locul unde persoana se afla sub ‟sechestru electronic‟, iar acesta transmite informatiile catre CNSE (Centrul National de Supraveghere Electronica) al acesteia, ceea permite geolocalizarea ei, 24h/24, 7zile/7ile.

Aceasta, in principiu, nu-si poate parasi domiciliul atribut (fixat) sau locul desemnat de catre autoritatile judiciare competente mai sus mentionate (liberate conditionata sub control judiciar,  conform legii din 14 august 1985, un loc de munca in exterior, un centru de invatamant sau de pregatire profesionala, participarea la evenimente familiale, tratament medical, etc.), dupa instalarea sistemului de supraveghere electronica, in afara intervalelor de timp stabilite de catre acestea.
Violarea regulamentului impus prin sistemul (dispozitivul) de supraveghere electronica (nejustificat !), implica, incacerarea sau reincarcerarea persoanei in cauza, la ordinul autoritatilor judiciare in custodia careia se afla aceasta (JI, JDL, JAP, PR, art.132-26-2, 132-26-3 etc. din CPF si art.723-10 din CPPF).
Desi Legea n°97-115, de plasare sub supraveghere electronica fixa a fost promulgata inca din 19 decembrie 1997, peste un deceniu, in Franta, numarul celor care ar fi beneficiat de acest regim de executare a pedepsei, nu ar fi fost decat de 2.013.
In ceea ce priveste prima supraveghere electronica mobila, ea ar fi fost ordonata in 2006, iar peste un an, adica tot in 2007, numarul celor aflati sub acest sechestru, n-ar fi fost decat 7.
In ciuda faptul ca o supravegherea electronica/zi, costa AP (Administratia Penitenciara), numai 8,5€, in timp ce o zi de detentie clasica/zi, cca 130€ (85,5€/zi in regim de semi-libertate), iar detentia provizorie (arestul preventiv), reprezinta cca 43% din populatia penala, astazi (totala, cca 78.252, incarcerata sau nu ; 80.700, pe 1 iulie 2013 ; din care 2.744 femei cu 2.183, incarcerate), cu o suprapopulare al Parcului Carceral de cca 118,5%.
In schimb, pe 1 iunie 2008, numarul total al acestora (sub supraveghere electronica fixa si mobila), ar fi crescut, brusc, la 3.924.
Insa, Legea Penitenciara din 24 noiembrie 2009 extinde posibilitatea plasarii sub supraveghere electronica si ai detinutilor condamnati la mai putin de 2 ani de inchisoare, iar incepand cu 1 ianuarie 2011 ea a fost extinsa si in cazul condamnatilor carora le-au mai ramas cel mult 4 luni de executat in penitenciar (dintr-o pedeapsa maxima de 5 ani de condamnare), avand ca urmare ca pe 1 iunie 2011, numarul celor plasati sub supraveghere electronica sa creasca rapid la 7.645 de personae (dintre care, 406 inainte de executarea integrala a pedepsei), contra a numai  5.785 in 2010.
Pentru ca intre martie 2011 si martie 2012, numarul  condamnatilor ‟sechestrati electronic‟ sa creasca cu 27%, adica de la 6.612 persoane, la 8.856.

In ceea ce priveste plasarea sub supraveghere electronica, ai celor FIP (condamnatii la sfarsitul executarii pedepselor), Virgine Valton, Vicepresedinte USM (Uniunea Sindicala a Magistratilor) are o pozitie rezervata, iar Martine Lebrun, Presedintele ANJAP (Asociatia Nationala a Judecatorilor responsabili cu executarea si amanajarea pedepselor): ‟ Supravegherea electronica ai condamnatilor aflati la sfarsitul executarii pedeselor, este un esec. Golirea inchisorilor, fara niciun proiect (n.r. de reinsertiune sociala si profesionala) nu are niciun sens. (...) Franta nu trebuie sa ajunga in situatia ca Marea Britanie in care peste 50.000 de condamnati sunt supravegheati electronic si inchisorile explodeaza‟.
Acesta este si unul dintre motivele pentru care numarul celor care beneficiaza de acest regim (dispozitiv) in Franta, este, practic, neljijabil.
In momentul redactarii acestui articol, ar fi incrcerate cca 67.050 de personae (din care 17.057 in preventiv, 49.993 condamnate si 723 minori), adica o scadere cu numai 0,3% intr-un an, ceea pune in evidenta o utilizare restransa a mijloacelor de supraveghere prin GPS : cca 10.560 de detinuti, din care numai 573 aflati la sfarsitul executarii pedepselor lor in penitenciar.
Ar exista deasemenea si cca 1.013 persoane plasate in exterior (fara a fi sub supraveghere electronica), 487 care executa o pdepdeasa de inchisoare pe viata, iar 1.830 condamnate la o recluziune criminala cuprinsa intre 20-30 de ani si 5.297 la o detentie criminala cuprina intre 10-20 de ani.
Din contra, Martine Lebrun elogiaza sistemul penal finlandez, care nu incarcereaza condamnatii la pedepse mai mici de sase luni. ‟El face apel destul de rar la supravegherea electronica ai condamnatilor, in schimb utilizeaza cu precadere principiul „ziua-amenda” (costul unei zile de detentie, in raport cu veniturile condamnatului sau in cazuri grave fixat de catre Justitie, utilizat si in Danemarca, Olanda, Spania, Portugalia, Germania, etc.), gratie caruia parcul carceral finlandez s-a redus cu 25%‟.
In timp ce in Belgia, situatia este comparabila cu cea din Franta (cu o poulatie carcerala de cca 6,5 ori mai mare si o poulatie penala de cca 8 ori mai mare).
In 2011,  erau supravegheati electronic 1.127 de detinuti (dintre care numai 59 femei), contra 928 in 2010, dintr-o populatie carcerala globala de cca 11.000 de persoane (pentru un parc carceral de 8.873 de locuri), iar numarul acestora trebuie sa ajunga la 1.500 (pana la mijlocul deceniului), conform declaratiilor Ministerului Justitiei Stefann De Clerck.
In Franta, parerile celor care sunt implicati in sistemul de supravegere electronica sunt destul de contradictorii, iar dispozitivul, mai mult decat, controversat.
JAP-ul Gwënaelle Koskas (cu o vasta experienta) de la Bobigny, considera ca din punct de vedere psihologic, acesta este un dispozitiv care nu poate fi mentinut mai mult de sase luni, pentru ca: „Condamnatul (inculpatul) devine propriul sa gardian (supraveghetor), motiv pentru care exista un risc ridicat ca acesta sa nu mai respecte programul impus de catre JAP. (...) Cu atat mai mult, daca acesta are o familie, avand in vedere faptul ca si aceasta trebuie sa suporte liberatea sub sechestru electronic al acestuia”.
Pentru Avocatul penalist Delphine Boesel, specialista in dreptul executarilor sanctiunilor penale
si a amenajarii pedepselor, este regretabil faptul ca: „Supravegherea electronica a detinutilor (prevenitilor) a devenit masura de amenajare a pedepsei cea mai utilizata de catre JAP-i, in special din motive bugetare, in timp ce alte masuri ar fi poate mai adaptate in cazul acestora, ca plasamentul in exterior, care implica o adevarata incadrare socio-profesionala. (...) Astfel, JAP-i  pronunta mai putine eliberari conditionate (simple, fara supraveghere socio-judiciara), preferand sa impuna o perioada probatoare, fie prin intermediul supravegherii electronice fie prin cea a semi-libertatii, pentru ca au impresia, ca vor putea controla cu mai multa eficacitate si usurinta persoana in cauza”.
Marie Crétenot, Jurist la OIP (Observatorul International al Inchisorilor), considera ca: „Din punctul de vedere egalitar, supravegherea electronica îi defavorizeaza pe cei cu o stabilitate sociala  precara, pentru ca ea impune printre alte conditii, un domiciliu (fix), respectiv, o activitate lucrativa in exterior, ceea ce face ca cei defavorizati social sa nu poata beneficia de acest regim (dispozitiv) de executare a pedepsei„.
In ceea ce il priveste pe SNEPAP-FSU (Sindicatul National al Intregului Personal de lucratori sociali al Administratiei Penitenciare): ‟Bratara electronica  are la baza o postura demagogica. Ea permite oamenilor politici sa sustina (teoretic) amenajarea pedepselor, dar din pacate, mijloacele financiare nu le permit (Bugetul pe 2011, fiind limitat la 19,5 M€). Este o masura simbolica pentru asigurarea opiniei publice. Dar este o viziune gresita. Experienta arata ca ea nu impiedica comiterea faptelor antisociale (infractiunilor). De exemplu, in cadrul eliberarii conditionate (sub control judiciar), rata de recidiva este net inferioara celei din cadrul regimului de supraveghere sub sechestru electronic.‟
El este favorabil amenajarii pedepsei, insa considera ca ea trebuie individualizata: caz/caz.
In ceea ce o priveste pe Céline Verzeletti, secretarul general al Sindicatului CGT Penitenciar (Confederatia Generala a Salariatilor din Penitenciare), ea ‟regreta o politica carcerala bazata pe gestiunea fluxului in care supravegherea electronica ocupa o functie importanta‟.
In ceea ce îi priveste pe detinuti, multi dintre ei considera bratara electronica, nu ca o favoare, ci mai mult ca o pedeapsa, datorita regimului sever de supraveghere pe care aceasta o impune.
    In principiu, definind sanctiunea penala alternativa ca o sanctiune care nu este privata de libertate sau asociata cu o suspendare partiala a pedepsei, putem gasi o proportie de alternativa in  cca ¾ dintre cazuri (infractiuni, delicte, contraventii).
Urmeaza apoi, cazurile de suspendare (simpla, cu cca 39% de alternative), amenzile (cu cca 22%), cazurile de sanctiune penala cu suspendare (probatoare, in cca 15% din cazuri), cu suspendarea permisului de conducere si luare de masuri socio-educative (in cca 10% din cazuri), muna in folosul comunitatii (2,9%), cu suspendare urmata de munca in folosul societatii (in cca 2,8% din cazuri) si suprimarea permisului de conducere (in cca 0,7% din cazuri).
    In cazul pedepselor private de libertate, rata globala putem scrie T= p1 .T1 + p2 . T2 + p3 T3, unde T1, este rata pedepselor private de libertate cu ponderea p1, pentru infractiuni criminale, iar cuplurile  (T2, p2)  si  (T3, p3)  pentru delicte si contraventii.
    Amintim aici ca in principiu, cel putin teoretic, conform legii penitenciare din 24 noiembrie 2009 pot beneficia de supraveghere electronica condamnatii a caror pedeapsa sau cumulul lor este de cel mult doi ani (un an in caz de recidiva) sau daca durata pedepsei ramase este inferioara sau egala cu doi ani (un an in caz de recidiva) sau acestia urmeza sa beneficieze de eliberare conditionata (sub control judiciar).

Incepand din 1 ianuarie 2011, pot beneficia si acei condamnati (la sfarsitul executarii pedepsei) care nu au putut beneficia de o amenajare a pedepsei lor in timpul executarii ei dar durata careia (sau cumulul lor) nu depaseste cinci ani sau le mai raman patru luni de executat, respectiv, o pedeapsa mai mica de sase luni sau in cazul in care ramane 2/3 din pedeapsa de efectuat, mai putin daca exista o incompatibilitate intre personalitatea persoanei in cauza si natura amenajarii pedepsei, un risc ridicat de recidiva, respectiv, in cazul in care persoana refuza sau nu-i permit mijloacele materiale ale acestuia.
    Pot fi supuse acestui regim (dispozitiv) si persoanele condamnate la o pedeapsa privata de libertate, dar care au comparut liber in fata instantei, deci nu au inceput inca executarea pedepsei lor si care nu depaseste doi ani (sau un an in caz de recidiva).
    In principiu, in cazul persoanei plasate sub supraverghere electronica (fixa-cu receptor fix sau mobila-cu receptor mobil), controlul „judiciar” are loc 24h/24h, aceasta fiind obligata sa comunice in direct cu autoritatile competentente (JI. JDL, JAP, PR) in custodia carora se afla sau indirect, prin intermediul Politiei, respectiv, al Jandarmeriei Nationale, in orice moment (cel putin teoretic!),  atat in timpul zilei cat si in timpul noptii!
    Anumite locuri interzise (domiciliul victimei, domiciliul unui complice, etc.) sunt „parametrizate”  si monitrorizate prin intermediul bratarei electronice, ca de-altfel si timpul afectat activitatii lucrative sau cel afectat rapausului, petrecerii in cadrul familiei, cu rudele, prietenii, etc.
    In acest caz spunem ca este vorba de o supraveghere „marita” (sporita) si dispozitivul se aplica, in general, in cazurile in care persoana a fost condamnata la o pedeapsa privata de libertate mai mare de 7 ani si care in plus, se afla sub supraveghere socio-juridiciara sau pentru o infractiune cu violenta voluntara si amenintari contra partenerului de viata (sau fostului partener de viata): sot(ie), concubin(a), PACS (Pact Civil de Solidarite intre doua persoane de acelasi sex sau sex opus: a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici:
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/01/pactul-civil-de-solidaritate-pacs.html;
http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/12/le-pacs-en-francais.html)  sau contra copiilor acestora, pedepsita de catre CPF cu cel putin 5 ani de inchisoare.
    Durata initiala a plasamentului sub supraveghere electronica este de maximum 6 luni, care poate fi prelungita pana la doi ani, maximum.
    In cazul unei persoane (a unui prevenit!), aflata in libertate sub sub control judiciar (in loc de arest preventiv), dispozitivul poate fi mentimut pana la deschiderea procesului, dar acesta nu poate depasii 2 luni.
    In cazuri grave, supravegherea electronica poate fi insotita si de un control judiciar cu obligatii si interdectii!
    In cazul in care cel supus supravegherii electronice nu respecta cu sctrictete regimul impus de catre dizpozitiv, JI, JAP sau PR, pot delivra contra acestuia un mandat de aducere sau de arestare (art.722-2 din CPF), iar JDL poate ordona plasarea (plasamentul) lui in detentie provizorie (arest preventiv) sau  modificarea conditiilor de supraveghere electronica pe toata perioada dizpozitvului judiciar (art.723-11 din CPF).
    In sfarsit, orice persoana cercetata penal care este supus dispozitvului judiciar al supravegherii electronice poate solicita incetarea acestuia (JI-ului, care decide dupa ce consulta PR), fie in timpul procedurii de instrumentare (instruire) al dosarului, fie dupa terminarea instrumentarii (instruirii) daca acesta este trimis in fata instantei judecatoresti: al Juriului Pupular (al unui TGI-Tribunal de Inalta Instanta) format din 9, respectiv 12 jurati (3 magistrati si 6 cetateni alesi de pe listele electorale, in prima instanta si 9, in apel) in cazul crimelor si Complet de Judecata (al unui TC-Tribunal Corectional) format din trei magistrati, in cazul delictelor sau contraventiilor.

COMENTARIUL AUTORULUI

Daca in cazul plasarii (plasamentului) sub supravegere electronica fixa (receptorul  fix), persoana in cauza dispune doar de o liberate sub sechestru, relativ, limitata (de regula, la resedinta acesteia), in cazul supravegherii electronice mobile (receptor mobil), libertatea acesteia creste considerabil (deplasari la locul de munca, activitati socio-educative, contact cu familia, etc.), deci si (re)insertiunea ei socio-profesionala.
Astfel, in cazul ‟penitenciarului la purtator‟, cel supus libertatii sub sechestru (fiind propriul lui stapan !), in mod inconstient, acesta are tendinta de a deveni mai indulgent cu propria-i persoana, ceea ce, automat, va conduce la derapaje, la abateri de la normele impuse de catre acest sistem de supraveghere.
Cu un pret de cost (pentru contribuabili !) mult mai mic decat incarcerarea, in mod evident, desi dispozitivul permite reducerea semnificativa a populatiei carcerale, experienta arata ca in acest caz, creste totusi semnificativ, atat rata de sustragere de sub acest dispozitiv judiciar cat si probabilitatea de recidiva a persoanei in cauza.
Raportul de informare parlamentara din iulie 2004 privind tratamentul recidivei infractiunilor penale preconiza o vasta dezbatere nationalaa privind supravegherea electronica mobila (gratie sistemului GPS) ai criminalilor periculosi care si-au executat pedepsele lor private de libertate.
Punerea in practica a acestui dispozitiv i-a revenit lui Georges Fenech, care dupa un studiu laborios si complex al problemei, a prezentat raportul sau Primului Ministru Jean-Pierre Raffarin si in care acesta sugera aplicarea lui in doua cazuri distincte de condamnati: in cazul celor cu pedepse private de liberate (mici) maximum doi ani (ca o metoda alternativa incarcerarii), respectiv, in cazul celor care si-au efectuat pedeapsa (in general, lunga) dar care erau considerati, inca periculosi pentru societatea civila (cu risc ridicat de recidiva).
Conform unui studiu recent al AP (Administratia Penitenciara), unul dintre autorii lui,  René Lévy,  pune in evidenta faptul ca numai 42% dintre cei cu pedepse mici au recidivat dupa 5 ani, dintre cei primii 580 de condamnati pusi sub supraveghere electronica, in schimb acest procent este de 72% in cazul celor care si-au executat pedepsele (lor lungi) in inchisoare.
In plus, rata de recidiva era mult mai mare la tineri decat la detinutii maturi (in general, mai educati, cu familii, cu un loc de munca stabil, etc.), avand in vedere faptul ca acestia au, in principiu, mai mult de pierdut.
O echipa formata din 7 studenti din anul I (nivel universitar Bac+3 ani in Romania: Pierre Guilleminot, Paul Ilhe, Yamina Dekali, Pierre Neveux, Youssef Elfourar, Grégoire Drouault si Rim Zahir, sub conducerea lui Camille Allaria), de la reputata scoala de ingineri de Inalte Studii de Telecomunicatii (Grande Ecole-Télécom ParisTech, a se vedea pentru detalii si blogul CUFR: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/conseil-universitaire-formation.html), in cadrul unui proiect de cercetare ETIC (Rolul Tehnologiei Informatiei si al Comunicarii) a studiat tematica : ‟Bratara electronica, obiect de securitate sau sanctiune penala soft ?‟, utilizand trei notiuni de sociologie ale controverselor, pentru a pune in evidenta interesul plasarii (plasamentului) condamnatilor (prevenitilor) sub supraveghere electronica :

Controversa

Litigiu

Dilema morala

Dezacord in privinta faptelor: Reducerea costurilor ; Lupta contra recidivei; Lupta contra suprapopularii carcerale; Cresterea incriminarii

Dezacord cu privire la capacitatea unei entitați de a exercita o valoare

Conflict in privinta ierarhiei de valori (valorilor) : Securitate și urmarirea persoanelor fizice;  Problema de constitutionalitatii

Iata bilantul lor, pe scurt, la care am participat si eu cu experienta mea in MCF si cu observatiile mele.
    Plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica (in special, mobila), tipm de 24h/24h (7zile/7zile) permite supravegherea persoanei in cauza si colectarea (stocarea) informatiilor privind deplasarile (mobilitatea) acesteia, un dispozitiv, care costa totusi scump societatii civile.
Din contra, sistemul ‟semi-activ‟ (adica, un dispozitiv simplificat care stocheaza numai violarea obligatiilor sau interdictiilor), este o masura suficienta de control si din punct de vedere economic este si rentabil.
    In ceea ce priveste timpul de interventie, pentru protectia (protejarea) victimelor, el este suficient, in cazul violarii sistemului semi-activ.
Masura de a purta in permanenta (neintrerupt) bratara electronica din punct de vedere psihologic prezinta un aspect disuaziv (aspect de descurajare), ceea ce reduce, considerabil, rata de recidiva, confirmat si de catre Generalul de Jandarmerie Guy Parayre, comparand dispozitivul cu radarul automatic (rutier) si comportamentul automobilistului la volan.
Psihiatrul Daniel Zagury, estimeaza (si confirma rezultatele ETIC), ca pericolul adevarat, in termeni de recidiva, nu provine din partea adevaratilor bolnavi mintali, ci din partea persoanelor care se afla intr-o stare de instabilitate psihica (fie din motive sentimental-emotionale, fie din cauza pierderii unei activitati lucrative, abandonul din partea familiei, fie din cauza consumului de stupefiante sau alcool,  etc.), care sunt susceptibile sa treaca la act pentru regasirea (restabilirea) unei pozitii dominante.
Din contra, Psihiatrul Michèle Savin, de la Centrul Penitenciar Liancourt (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html), estimeaza ca plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica mobila nu ar avea influenta decat asupra persoanelor care nu actioneaza sub ‟impulsul momenmtului‟ sau al clivajelor psihice.
Insa acestea reprezinta, din pacate, majoritatea autorilor infractiunilor sexuale.
Altii, printre care si J. M. Salanova, Secretarul general al SCHFPN (Sindicatul Comisarilor si ai Inaltilor Functionari al Politie Nationale), este convins ca plasarea (plasamentul) sub supraveghere electronica mobila poate evita recidiva(rea), pentru ca acest dispozitiv ar actiona, din punct de vedere psihologioc, asupra delincventului care se simte observat, urmarit, monitorizat.
Conform pozitiei lui Michel Duvette, Directorul PJJ (Protectia Judiciare a Tineretului), cum supravegherea electronica, de maniera generala, presupune ca persoana in cauza sa-si fixeze niste limite, cea mobila este mai apasatoare din punct de vedere psihologic (decat cea statica), pentru ca permite controlul in permanenta (24h /24h, 7zile/7zile) al celui supravegheat si nu este sigur (evident !) ca un adolescent este pregatit intelectualmente pentru a face fata unei asemenea presiuni.
Michel Gaudin, Directorul general al Politiei Nationale considera plasamentul sub supraveghere electronica mobila si un dispozitiv de ancheta deosebit de interesant in cadrul OCPRF (Oficiul Central insarcinat cu Cautarea persoanelor aflate sub incidenta dispozitivului de Urmarire Generala), insa pentru ca eficacitatea acestuia sa fie vizibila, conform Procurorului Republicii de Evreux (Regiunea pariziana) Jean Berkani, acesta ar trebui sa fie aplicat la scara larga in randul delincventilor (prevenitilor au condamnatilor).
Astfel, cel putin intr-o prima faza, MCF (Mediul Carceral Francez), ar trebui considerat pentru cei condamnati sau in cazul prevenitilor (cei care sunt incarcerati in perioada cercetarii lor penal), o exceptie privind executarea pedepselor private de liberate.
In ceea ce ma priveste personal, cu ocazia activitatilor mele cu detinutii (cursuri de pregatire pentru diverse examene universitare de scurta sau lunga durata, pentru pregatirea diverselor diplome universitare, consiliere pedagogioca, orientare scolara si profesionala), cu precadere cu cei condamnati la pedepse lungi de inchisoare (respectiv, inchisoare pe viata), am efectuat o serie de cercetari cu privire la statutul lor socio-profesional, precum si cel infractional (criminal, delictual si contraventional).
Astfel, in principiu, populatia carcerala poate fi impartita in doua mari categorii de infractori : ‟amatorii‟ (care ajung pe mana Justitiei, accidental, datorita unor imprejurari mai mult sau mai putin nefericite sau datorita unor crime pasionale, cu risc scazut-neglijabil, de recidiva) si ‟profesionistii‟ (clientii permanenti ai Justitiei, incorigibili, pentru care comiterea infractiunilor este simultan, atat o placere-distractie cat si o profesie-activitate lucrativa, etc., cu risc foarte ridicat de recidiva).
In concluzie, cel putin amatorii ar putea fi suspusi sistemului de supraveghere electronica fixa sau mobila.
In ceea ce îi priveste pe profesionistii (TDD-Talhari ‟de duminica‟ si TDM-Talhari ‟la drumul mare‟), situatia lor, trebuie studiata caz/caz.
Am intilnit insa si printre ei, nu rareori, talhari care s-au saturat de viata lor de raufacatori, care s-au implicat in relatii sentimentale (sau familiale), respectiv, care considera ca au ‟imbatranit‟ si care vor sa rupa cu trecutul lor infractional.
Care, cel putin aparent, vor sa se schimbe si vor sa fie utili societatii civile.
Cred ca Justitia ar trebui sa le acorde si lor o noua sansa de reinsertiune sociala !
Pentru ca intr-adevar, daca, pedeapsa cu moartea, Pedepasa Capitala (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole ale autorului  consacarata acestei tematici: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/pedeapsa-capitala.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/pedepasa-capitala.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/03/padurea-spanzuratilor.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/ghilotina-o-masina-de-ucis-democratica.html), elimina brutal si biologic omul pedepsit, incarcerarea, reprezinta un gest de eliminare sociala a acestuia, chiar daca in timpul mentinerii acestui dispozitiv, in principiu, delincventul nu poate comite infractiuni specifice (caracteristice) societatii civile.
Cel mult, acesta poate comite infractiuni specifice MCF si contra semenilor sai.
In sfarsit, MCF, ca organizare concentrationista, functioneaza dupa modelul ‟lagarului‟, in masura in care, delincventul, o fiinta umana care a violat pactul social si care s-a desolidarizat de comunitatea umana bazata pe respectul legii, este indepartat de societate (conform unei ‟forte centrifuge‟), pentru a fi privat de liberate intr-un spatiu inchis si limitat, inconjurat de gratii, deci ‟institutionalizat‟, in care urmeaza sa faca fata (pentru a supravietui !),  unui alt sistem de legi, mult mai dure si severe, specifice populatiei penale.
Din contra, opus incarcerarii, instaurarea masurilor de plasare (plasament) sub supraveghere electronica fixa sau mobila, poate actiona asupra delincventului ca o ‟forta centripeta‟, care sa-l mentina si sa-l atraga in randul celor care respecta legile convietuirii sociale si se opun actelor infractionale, antisociale.
Intr-un asemenea context, dispozitivul de supraveghere electronica prezinta doua aspecte principale, complementare si disjuncte: pe de-o parte, de ordin cartografic, pentru ca in cadrul acestuia, amenajarea pedepsei echivaleaza cu mutarea institutiei penitenciare la domiciliul condamnatului (prevenitului) sau chiar pe corpul acestuia (pe incheiatura mainii sau pe glezna), care intr-o maniera, isi incredinteaza cheile locuintei sale autoritatii judiciare, iar pe de alta parte, de ordin psiholoic, in masura in care, acesta este constient de faptul ca este privat de libertate, in adevaratul inteles al cuvantului (acea facultate filosofica a unui individ care este stapan pe propriile sale actiuni si de care poata sa dispuna de voie).
Cu alte cuvinte, el dispune de o libertate limitata 24h/24h, 7zile/7zile, iar nerespectarea acesteia poate avea ca efect (re)incacerarea lui.
In incheiere, ne putem pune o intrebare grava : libertatea sub sechestru electronic poate inlocui institutiile penitenciare intr-un viitor apropiat sau indepartat ?
Nu este imposibil, dar este putin probabil.
Pentru ca exista si criminali periculosi, recidivisti, irecuperabili, capabili sa comita crime chiar si sub supraveghere electronica fixa sau mobila. (A se vedea si articolul autorului : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_2390.html).
Cu toate ca MCF ‟formeaza‟ in timpul detentiei si o clasa de detinuti institutionalizati, care dupa pedepse lungi de inchisoare (peste doua decenii) isi pierd toate reperele lor socio-umane, iar recuperarea si reinsertiunea lor in societatea civila, practic nu este posibila !
Iar, majoritatea criminalilor ‟profesionisti‟ ar prefera pedeapsa capitala in loc de inchisoarea pe viata (care dupa cum stim, nu este niciodata, decat cu rare exceptii, cu adevarat pe viata, a se vedea si articole autorului consacrate acestei tematici :
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html;
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/whole-life-tariff.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/normal-0-21-false-false-false.html).
Legat de acest subiect pe 29 ianuarie 2006 a avut loc si un protest semnat de catre zece detinuti condamnati la inchisoare pe viata (care au executat deja, intre 6-28 de ani) la celebra Inchisoare de Maxima Siguranta Clairvaux (cu 240 de locuri si 170 de condamnati lapedepse lungi de inchisiare) de la Bayel din estul Departamentului Aube (Regiunea administrativa Champagne-Ardenne), una dintre cele mai dure si severe ale MCF (a se vedea si ciclul de articole ale autorului consacrat aceastei tematici de exceptie : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html) care devine una dintre cele mai celebre inchisoari, in septembrie 1971, odata cu condamnarea la moarte a lui Claude Buffet (criminalul) si Roger Bontemps (complicele sau).
Executati pe 28 noiembrie 1972 la o alta celebra inchisoare ‟La Santé‟de la Paris (de unde a evadat celebrul si legendarul criminal Jacques Mesrine, ‟Inamicul public nr.1‟ ai francezilor, a se vedea si articolul autorului pentru detalii : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html), acestia, intre 21-22 ale lunii, au luat ca ostatici o infirmiera si un gardian-supraveghetor, cu scopul de a evada.
Este pentru prima oara in istoria criminala si a executiilor din Franta, cand un condamnat la o recluziune criminala (de 20 de ani), Roger Bontemps este executat (ghilotinat) fara sa fi comis o crima de sange, alaturi de criminalul Claude Buffet, al carui complice era.

Cei  10 detinuti (Abdelhamid Hakkar, André Gennera, Bernard Lasselin, Patrick Perrochon, Milivoj Miloslavjevic, Daniel Aerts, Farid Tahir, Christian Rivière, Jean-Marie Dubois et Tadeusz Tutkaj), dintre care pe unii îi cunosc, solicitau in scrisoarea lor : ‟Noi preferam sa murim deodata decat sa crapam  putin cate putin cu  fiecare zi care trece‟.
In sfarsit, supravegherea electronica, pentru marirea eficacitatii si rentabilitatii ei economice, trebuie realizata prin intermediul unui partenariat public (supraveghere, ancheta de fezabilitate, contact cu persoana condamnata, bilant al autoritatii judiciare, etc.) – privat (furnizare al materialului de supraveghere cu soft si hard, al mentinerii dispozitivului, rol sporit in gestiunea alarmelor, SPIP, centralizare a informatiei, etc.), care a debutat in MCF inca din 1987 si in cadrul altor dizpozitive judiciar-carcerale (activitatile lucrative in interior si exterior, semi-libertate, permisie de iesire, etc.).
In cadrul acestuia trebuie sa avem insa in vedere faptul, ca pe de-o parte, colaborarea trebuie realizata intr-un sector constituind elementul central al AP (Administratia Penitenciara), supravegherea, iar pe de alta parte, ca ea trebuie pusa in aplicare in ‟exterior‟, adica in afara MCF, fara a depasi in cadrul colaborarii anumite limite, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului: prezervarea anonimatului persoanei in cauza de catre sectorul public (AP, Justitie, etc.) in  fata partenerului privat si interzicerea contactului acesteia, care, in exclusivitate, este de competenta autoritatilor judiciare.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019