UK Bookmakers

Enigma mortii lui Jean-Louis Calderon la Bucuresti!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


Conform comentariului unei doamne, cu prenumele Alicia, la un articol din Revista „Express” (Franta) din data de24/04/2009, semnat de catre Eric Pelletier, Jean-Marie Pontaut siMarion Guyonvarch, la comemorarea celor 20 de ani de la moartea Reporterului-cameraman francez Jean-Louis Calderon pe 22 decembrie 1989 (considerata enigmatica de catre autoritatile franceze!), in timpul „Revolutiei Romane” („Calderon: l’Enigme de Bucarest”: http://www.lexpress.fr/actualite/monde/calderon-l-enigme-de-bucares...), s-ar parea ca Eu si D-l Virgil Magureanu am cunoaste tot ceea ce s-a intamplat in timpul „Rascoalei” (o alta denumire!), inclusiv comandatitarii, organizatorii, teroristii, etc., dar mai ales adevaratii revolutionari români, care astazi, din pacate, sunt atat de numerosi (depasind chiar si limita bunului simt)!


PREAMBUL

Iata ce spun autorii (trimisi speciali la Bucuresti!) in articolul lor din Revista „Express”: „Calderon: l’Enigme de Bucarest”, din data de 24 aprilie 2009, intr-o traducere (libera!) si adaptata pentru noi, muritorii de rand:” Ancheta privind moartea jurnalistului francezJean-Louis Calderon, in decembrie 1989, in Romania, a fot intocmai relansata in circumstante surprinzatoare. Elementele neclare din acest dosar (care persista inca si dupa doua decenii!) pun in evidenta clar dificultatile acestei tari in privinta lamuririi contextului izbucnirii si desfasurarii Revolutiei”

APROFUNDAREA DOSARULUI

In Romania, sute de dosare cartonate (din carton) se ascund in spatele unei misterioase referinte: "97/P/1990": Un cod unic pentru o procedura de exceptie, regrupand cazurile a 2.000-3.000 de raniti si morti- bilantul oficial ramanand pufos (mai mult vag!)-al Rascoalei din 1989, care va provoca caderea regimului comunist. Un General este depozitar:Ion Vasilache, Procurorul Sef al Parchetelor Militare din Bucuresti. Autoritatile l-au insarcinat sa duca la bun sfarsit anchetele legate de „Revolutie”. O provocare: intre amenintari de prescrieri si subintelesuri politice, investigatiile (anchetele) conosc desori un parcurs haotic. Numai cateva procese au avut loc pana astazi, la Sibiu sau la Timisoara. Aici justitia scria Istorie. Dar smucit (prin intermitenta).”

Pentru prima oara in acest dosar se vorbeste de „crima”

„La acest inceput de aprilie, acest General in civil, simultan politicos si martian (Marte, Zeu al Razboiului la Romani) primeste in audienta pe jurnalistii de la Revista (franceza) „Express” pentru evocarea cazului simptomatic al acestor intarzieri: moartea marelui reporter francez Jean-Louis Calderon (nascut in 1958) in noaptea de 22-23 decembrie 1989. Timp de douzeci de ani, teza accidentului a fost preponderenta. Eveniment neasteptat la inceputul anului 2009, ea, in sfarsit, este considerata ca o crima. In Franta, la solicitarea autoritatilor de la Bucuresti, PJ (Politia Judiciara) din Hauts de Seine (Departament in Regiunea administrativa pariziana) audiaza martori al dramei; vaduva jurnalistului se constituie parte civila, sperand-in sfarsit- sa cunoasca adevarul.”

Procurorul „procesului” Ceausescu vorbeste

„Dan Voinea, Generalul aflat la originea redeschiderii Dosarului Calderon, a condus rechizitoriile contra sotilor Ceausescu. El a acceptat sa-si impartaseasca amintirile Revistei „Express”. In 1989, Blocul (comunist) din Est se prabuseste. In decembrie, in Romania,Regimul lui Ceusescueste pe punctul de a fi rasturnat. Inainte de a se deplasa la fata locului ca reporter al Televiziunii „La Cinq”, Jean-Louis Calderon isi asigura sotia (constituindu-se in parte civila pentru „crima” pe 19 februarie 2009), care va ramane singura cu fetele lui de Craciun: „Plec, ma intorc si iti povestesc, i-a strecurat ei. Sa nu-ti faci griji.” La 31 de ani, acest profesionist experimentat nu pare a sa fie un temerar (sa-si riste viata). Cu prietenul lui Patrice Dutertre, ei formeaza un cuplu bine sudat („binom” sudat) carora se alatura Philippe Gibeaux „sunetistul” (responsabil cu inregistrarea sunetului).

Dintr-o data, un strigat izbucneste din spate

Pe 22 decembrie, ei sunt printre primii care intra in Bucuresti. La ora 22h00, in Piata Republicii, treizeci de tancuri de tip TR77 vegheaza asupra Comitetului Central luat cu asalt de catre manifestanti inca de la pranz. Scenele de fraternizare cu militarii se multiplica (sunt din ce in ce mai dese). „Un grup vesel (o multime formata din tineri veseli) aruncau iaurturi pe tancuri, povesteste fotografulPatrick Durand. Vanzatorii (distribuitorii) de apa (potabila) s-au imprastiat peste tot. Jean-Louis Calderon isi propune sa „faca plinul” colegilor sai. Si eclipsa. „Zece minute mai tarziu, o fuziada (un schimb de focuri) se dezlantuie, continuaPatrice Dutertre. Ne-am adapostit in spatele tancurilor. Eu m-am intors intre doua blindate pentru (cu scopul) de a face o conexiune, cand am simtit o lovitura teribila in sold”. Unul dintre mastodontii tocmai a avansat cca un metru. Dintr-o data, un strigat izbucneste din spate. „El este dedesubt”, urla (tipa) responsabilul cu inregistrarea sunetului (Patrick Durand). Dutertre zareste prietenul sau Jean-Louis sub o senila. In timp ce cameramanul, bulversat, alearga catre Hotelul Intercontinental pentru a alerta autoritatile franceze (de la Paris), Patrick Durand isi asuma raspunderea de a evacua (transporta) corpul (lui Jean-Louis) la Institutul Medico-Legal („Mina Minovici”). Apoi, „in camioneta Ambasadei, un functionar roman al Pompelor Funebre a depus pe sicriul acestuia drapelul tarii sale desprins de pe fatada unei cladiri publice”, continuaGilles Courrègelongue, pe atunci Consulul Frantei la Bucuresti. Corpul a fost transferat (in secret!) in Bulgaria, apoi catre Paris. Acolo, nici o ancheta nu este angajata (deschisa si dirjata) in mod serios, chiar daca in Romania, tara zvonului si al banuielii, evocam (vorbim) deja de prezenta unui cartus (proiectil). Defunctul este inmormantat putin dupa, in Regiunea (administrativa) pariziana.”


Bucureti solicita o asistenta judiciara Parisului

 

La inceputul anului 2009 urmeaza o rastuarnare de situatie: Franta primeste din partea autoritatilor de la Bucuresti o cerere de asistenta judiciara. Pentru „omor”, precizeaza un document ascuns („ratacit”). Justitia locala a consemnat declaratiile a trei martori in...2006 si 2007. Doua, raman destul de „pufoase” (vagi). A treia, mai exacta, este a lui Dumitru Patrascu, sexagenar care traieste infam intr-o pivnita amenajata la Bucuresti. „Imi pare rau sa va primesc in aceste conditii”, spune acesta, inainte sa-si aduca aminte de ziua de 22 decembrie 1989. In seara acea, el face parte dintre insurgentii de la sediul Comitetului Central al PCR (Partidul Comunist Român). Echipat cu camera (video), el filmeaza momentele istorice. „In Cabinetul n°1, spune el, am surprins doi reporteri vorbind in limba franceza (ceea ce evident, nu implica faptul ca amandoi erau francezi si nici ca erau reporteri!). Ei erau pe balcon. „Deodata, se auzeau focuri de arma. La doi metri de mine, am vazut unul dintre ei prabusindu-se langa mine, ucis pe loc.” Petrascu pretinde ca detine o inregistrare video, „pastrata in loc sigur”, in Germania. In ciuda saraciei cu care el se confrunta, el spune ca isi bate joc de „pecula” (suma mica de bani economisita cu greu, ca solda militara) pe care Guvernul Român acorda revolutionarilor („numerosi”!) din 1989 si precizeaza ca constituirea sa in parte civila este nevenala (dezintersata, fara un scop financiar). Omul care s-a prabusit la pamant, sa fi fost Calderon? Nimic nu este mai sigur. Afirmatia lui este insa contrazisa de catre doi jurnalisti francezi, care il plaseaza pe Calderon la momentul dramei in Piata Republicii. De-altfel, un „raport de autopsie” român, datat in mod misterios din februarie 1990, evoca o moarte violenta, dar nu si prezenta unui proiectil.

Parchetul Militar nu crede in moarte prin impuscare

"Parchetul Militar nu crede, nici el, intr-o moarte (a lui Jean-Louis Calderon) prin impuscare. Dupa parerea lui, adevarul este in alta parte. El implica in egala masura si pe Patrascu Dumitru, dar intr-un „rol” cu totul diferit. In acea seara de decembrie 1989, acesta paraseste sediul CC cu inca cinci persoane pentru a imprima niste documente de „libera-trecere”. Toti se urca intr-un Aro (un vehicul cu tractiune pe patru roti, romanesc) aflat in garajul unei cladiri. Atunci are loc o tragica neglijenta: considerati „teroristi” ai Securitatii, Politia secreta a lui Ceausescu, militarii (echipati cu mitraliere) de pe tancuri deschid focul. Soferul este ucis, iar Aro-ul percuteaza (loveste) un blindat (tanc). Procurorul Vasilache urmareste el insusi povestirea, precizand ceea ce el crede ca ar fi cheia enigmei. „Dupa impact, soferul blindatului, in spatele caruia s-a adapostit Calderon, a vrut sa degajeze (indeparteze) acesta (din zona). El a efectuat doua miscari orbeste (la nimereala), una in fata si cealalta spre spate. Acesta ne-a fost confirmat de catre echipaj. Aceasta manevra ar fi fost fatala jurnalistului, prins sub senile...Intervievat de catre Revista „Express”, Dumitru Petrascu confirma impactul (ciocnirea) dintre masina si blindat, dar ranit fiind, afirma ca nu a mai vazut altceva."

 

Tancul ar fi avansat la ordin...

 

Daca exista cineva (un om) caruia teza accidentului nu-i convine, este el,Dan Voinea. Acest fost Procuror al Parchetului Militar este la originea redeschiderii „Dosarului Calderon”. Este cel care a solicitat ajutor Frantei pentru „omucidere” (omor). „Eu nu am vrut sa ramanem indiferenti fata de aceasta drama, marturiseste (spune) Revistei „Express”. Moartea (decesul) acestui om era considerat ca un simplu accident de circulatie. Sapte alti jurnalisti straini au fost ucisi fara ca vreo ancheta serioasa sa fi fost angajata in cazul lor.” De aici ideea ca reporterii occidentali au fost vizati...De-altfel este convingerea lui Patrice Dutertre, care ar fi si facut investigatii legat de aceasta drama, convins ca tancul a avansat la ordin. „ Eu niciodata n-am vazut o masina”, insista, in privinta unui eventual impact intre Aro si Tanc. Orice ar fi, aceasta pista are putine sanse de a fi urmata. Dan Voinea nu mai este in serviciul Ministerului Justitiei. El a fost destituit, in martie, pentru gestiunea dosarelor „Revolutiei”.Doru Maries, impetuosul presedinte al Asociatiei Victimelor din 22 decembrie 1989, ramane totusi unul dintre partizanii sai. „Ceilalti magistrati s-au alaturat contra justitiei! adauga (spune) el. Evictia sa (demiterea sa din functie, eliminarea sa prin intrigi) este rezultatul unuei manevre politice. „Noi nu suntem supusi niciunei presiuni, replica Procurorul Vasilache. Numai ca pentru Calderon, calificarea de „omucidere” rezulta dintr-o eroare”. Dosarul s-ar putea sa fie inchis (si clasat) in curand. Alte sute, ale altora sunt in derulare, in aceasta tara cu o memorie pusa la grele incercari, pentru a-si solda conturile cu trecutul.


Comentariul Doamnei Alicia din 26/04/2009, ora 22:44:27


„Nu exista niciun Procuror Militar Vasilescu. Trebuie sa mentionati numele lui adevarat: VOINEA. Acest Voinea, el a decis sa ucida peCeausescu, cuGeneralii StanculescusiChitac. Voinea, a fost revocat din functie anul trecut si ceilalti doi sunt in inchisoare (in Dosarul „Timisoara”). Daca vreti sa aprofundati (tematica, subiectul) cautati raspunsul (interesati-va) la:Profesorul Csinta ThomassiProfesorul Virgil Magureanu(fostul sef al Serviciilor Secrete). Noi, românii, am trait revolutia. Avem prieteni morti pe strazi, in unitati militare si la tara. Noi vrem deasemenea sa cunoastem adevarul. Eu am o singura intrebare sa va pun: cum si cand a cumparat France 2 (Groupe France Télévision) filmul cu Ceausescu (cand a fost ucis) si de la cine (cui a platit)? Dvs stiti ca francezii au vazut filmul inaintea românilor? Si ca in România la TVRL (L=Libera), la fiecare ora a fost anuntat: „peste cateva minute, asteptati, peste cateva minute, dar difuzarea lui a fost facuta dupa cea de la Fr.2. Am vrea sa stim...!”

COMENTARIUL AUTORULUI

Timp de peste doua decenii am evitat subiectul : „RR89” (Revolutia Romana din Decembrie 1989, pe care am conceput-o ca o serie de proteste si miscari populare pentru inalturarea Dictatorului Ceausescu de la putere, precum si al Regimului sau dictatorial de orientare comunista) si nu mi-am dorit (permis!) sa ma exprim pe tematica ei, neprovocat, neintrebat.

Din pacate (sau din fericire!) insa, in urma comentariului Doamnei Alicia, ma simt obligat sa dau unele explicatii (nu cu foarte multe detalii!) pentru a evita eventualele polemici care ar putea decurge din el.

In ceea ce il priveste pe Jean-Louis Calderon (de generatia mea, nascut in acelasi an ca si mine !) si enigma legata de moartea lui pe 22 decembrie 1989 la Bucuresti, pot spune ca eu nu l-am cunoscut personal, dar urma sa ma intalnesc cu el la ora 16h30, pe 22 decembrie 1989 in fata Liceului francez „Anna de Noailles” (din Christian Tell), langa Consulatul Francez, pentru a-i inmana o inregistrare video realizata in dupa masa zilei de 22 decembrie 1989.

Accesul meu in sediul CC al PCR (inconjurat pe atunci de mii de „insurgenti” in jargonul jurnalistilor francezi de la „Express”!) in jurul orei 13h30, a fost facilitat de catre faptul ca eram in posesia unor documente franceze (confundate de catre „insurgentii” lui Dan Iosif cu cele de presa, cu atat mai mult cu cat adevrati jurnalisti erau asteptati conform celor relatate corect de catre Dumitru Patrascu), precum si a unei camere video (marca Canon, cu caseta mica video 8, pe care inca o am „in dotare” pentru amintire!).

Contactul meu era un oarecare Patrick (nu Durand, fotograful, prietenul lui Jean-Louis), ci un individ (destul de dubios!) pe care l-am intalnit de cateva ori la Ambasada Franceza in a doua parte al deceniului opt cand efectuam demersurile pentru plecarea mea definitiva din Romania si stabilirea mea in Franta, aprobata in 1988 de catre autoritatile franceze si transmisa mie de catre Ministrul de Externe de atunci, Roland prin intermediul lui Michèle Scardina (de la Ambasada Frantei la Bucuresti, Ambasador Jean-Marie Le Breton).

Avand in vedere conditiile social-istorice de atunci, am considerat necesar sa ma intalnesc cu el intr-un loc retras si relativ sigur si nu intr-un loc public!

Cu atat mai putin ca, in CC al PCR am reusit sa intru numai datorita unei conjuncturi favorabile (dar pe care eram aproape sigur ca o voi putea exploata cu succes!).

In haosul („asediul”!) din interior am incercat sa filmez rapid si pe cat se poate de discret, avand in vedere faptul ca daca as fi fost recunoscut de catre cineva, n-ar fi fost exlus sa fi parasit CC-ul cu picioarele in fata!

Pentru ca, in a doua parte a anilor optzeci imi desfasuram activitatea (cu precadere!) la Sectia de Fizica Teoretica (Fundamentala) al IFIN (Institutul National de Fizica si Inginerie Nucleara) din cadrul ICEFIZ (Institutul Central de Fizica) - Magurele, o sectie dirijata de catre Profesorul Aretin Corciovei si sustinuta de catre Valentin Ceausescu, pe atunci Cercetator Stiintific (pricipal Gradul III), precum si la Facultatea de Matematica, unde il inlocuiam destul de des pe Emil Perjeriu de la Centrul de Calcul (suferind, un adevrat fost detinut politic, cu calitati umane si intelectuale de exceptie, memoriei caruia aduc si cu aceasta ocazie un pios omagiu!), la seminariile de matematica ale acestuia la Institutului Pedagogic.

Desi nu eram expus „public” in mod deosebit (la Sectia de Fizica Fundamentala, majoritatea cursurilor de cercetare erau organizate de catre Vladimir Georgescu, astazi Director de Cercetare la CNRS-Centrul National de Cercetare Stiintifica in Franta; Gheorghe Nenciu, astazi Profesor la Catedra de Fizica Teoretica si Matematica a Facultatii de Fizica a Universitatii Bucuresti si ulterior, printre altii si de catre Profesorul Ioan Tomescu, m. c. al Academiei Romane, cu un public de tineri cercetatori de mare valoare ca R. Purice, D. Grigiore, D. Pop, I. Bulboaca, F. Buzatu, M. Grigorescu, etc. sau cei confimati, cu renume, ca M. Visinescu, M. Apostol, D. Mihalache, P. Dita, I. Caprini, A. Raduta, etc.), n-ar fi fost exclus sa fiu desconspirat, tinand cont de faptul ca eram cunoscut, cel putin din vedere, atat pe Platorma de Fizica la Magurele cat si in centru, la Universitate….. In aceasta ordine de idei, nu pot confirma (integral!) cele afirmate de catre Dumitru Patrascu.

Nu stiu daca erau sau nu jurnalisti francezi in interiorul sediului CC, pentru ca eu evitam sa vobesc atat cu „insurgentii” lui Dan Iosif (in romaneste) cat si cu francezii (care erau unu sau doi in interior), avand in vedere ca scopul meu era sa trec neobservat.

Din contra, sunt sigur insa ca Jean-Louis Calderon nu a fost in interiorul CC-ului si in ciuda faptului ca s-au auzit focuri de arma, el nu a fost cel imuscat acolo, cel putin pana la plecarea mea, in jurul orei 17h00, cand am parasit sediul CC al PCR, odata cu Mircea Diaconu si cu sotia acestuia, Diana Lupescu, cu putin timp inainte sa ajunga „ajutoarele teroriste” de la Ploiesti (ceea ce a fost facut cunoscut din timp „publicului revolutionar” din interior!)

De-altfel, daca el ar fi fost impuscat in „zona centrala” a cladirii sau pe balconul aceseteia, eu as fi aflat si l-as fi recunoscut dupa poza (de identitate) pe care mi-a furnizat-o Patrick (si pe care am stocat-o in portofel), pentru ca tot in acele locuri ma invarteam si eu.

Pe de alta parte, ce rost ar fi avut sa ma intalnesc cu el la 16h30 in fata Liceului „Anna de Noiaille”, daca, oricum si el ar fi fot inauntru?

Pentru ca sunt sigur ca daca el si-ar fi propus sa intre, ar fi reusit, avand in vedere faptul ca era trimisul special (oficial) al Televiziunii franceze „La Cinq” si nici nu cred ca ar fi plecat de acolo, pana la solutionarea conflictului dintre Dan Iosif (cu oamenii lui) si conducerea FSN (Frontul Salvarii Nationale), „constituit ad-hoc” de catre marii „patrioti” români (care „incercau” sa scoata tara din dictatura comunista a lui Ceasescu), in comparatie cu mine, care, nu am considerat ca trebuie sa fiu martir, neconditionat, in acea „Revolutie”.

In plus, neajugand decat la ora 17h55 la locul de intalnire, am fost intampinat de catre un alt francez, Nicolas (pe care nu l-am vazut niciodata, nici pana atunci si nici dupa!), caruia i-am inmanat un plic format A4 cu o serie de documente (nici nu stiu daca au fost sau nu importante!) si o caseta video 8 (full), dezinteresat (fara recompensa).

Dupa unii, aceste materiale var fi ajuns la Euronews, dupa altii la Televiziunea franceza.

Pe mine insa nu m-a interesat atunci si nu ma intereseaza nici acum!

Acest lucru nu a fost pe atat dificil pe cat pare, pentru ca „insurgentii” erau preocupati atunci de vandalizarea birourilor, precum si cu „recuperarea” bunurilor de valoare apartinand „stapanilor” locului, care au reusit sa fuga de pe acoperisul cladirii cu un elicopter militar la Targoviste.

Nu pot sustine nici punctul de vedere a lui Dan Voinea, pentru ca eu am urmarit de aproape evenimentele din fata Hotelului Intercontinental, dupa retragerea mea din sediul CC al PCR.

Vandalizarea berariei „Dunarea” la caderea serii de catre un numar considerabil dintre „insurgenti” (care lor le-a dat curaj si exces de zel!), dar si anarhia care domnea in Piata, au avut si ele ca efect moartea unor nevinovati, care, practic au murit „degeaba” !

Dupa parerea mea, Jean-Louis Calderon, a fost si el, o victima a unei neglijente, comise de catre soferul blindatului, o consecinta directa a anarhiei din zona, si in niciun caz al unei „manvere” executate la ordinul cuiva!

Pentru ca in cursul serii militarii „fraternizau” deja cu „insrugentii” iar militienii aveau indicatii sa nu traga in civili si nimeni nu mai avea nimic contra jurnalistilor straini aflati la fata locului.

Din contra, erau bine vazuti, pentru ca ei puteau transmite lumii intregi, alungarea Dictatorului Ceausescu de la putere, prabusirea regimului comunist, precum si victoria „RR89” !

In sfarsit, Calderon, este foarte probabil ca in dupa masa zilei de 22 sa fi fost in alte locuri fierbinti ale revolutiei si sa fi ajuns in Piata, mai tarziu, numai spre seara.

Cu putin timp inainte de ora 22h00 (in jurul orei 21h40), imi amintesc ca erau niste manevre efectuate in Piata de un catre un blindat care vroia sa se retraga.

Atunci, am auzit si niste tipete, unii strigau chiar ca un om a fost strivit sub senilele lui si ca ar fi strain.

Nu am considerat ca trebuie sa ma deplasez la fata locului, pentru ca el a fost inconjurat deja de catre numerosii „revolutionari” (unii aflati chiar in stare avansata de ebrietate!) din imprejurimi.

Este foarte probabil sa fi fost Calderon.

O intamplare nefericita si regretabila.

Cele trei documente pe care am uitat sa le pun in plic (si deci au ramas la mine!), sunt cele pe care se aflau coordonatele nomenclaturii ceausiste „de varf”.

Este tot ceea ce stiu despre „RR89”, din pacate, spre marea dezamagire, probabil, a Doamnei Alicia !

Postura sau „impostura” in care ma aflam atunci nu mi-a permis sa fac mai mult pentru aceasta „RR89”!

Si chiar daca am fost in unele locuri fierbinti ale ei (pana la reintoarcerea mea in Franta) acest lucru nu-mi da dreptul sa ma consider un fost Revolutionar (RRR89)!

Cu alte cuvinte, eu nu am fost si nu sunt un fost Revolutionar!

Mii, zeci de mii de oameni ca mine au fost prezenti atunci pe strazi, precum si in zonele fierbinti ale „RR89”, fara ca vreodata ei sa fi cerut „recompensa” Statului Român pentru acest lucru si sa se fi considerat „RRR89”!

In ceea ce il priveste pe Domnul Virgil Magureanu, nu am avut ocazia sa-l intalnesc (deci sa-l cunosc, din fericire sau nu!) nici pe domnia sa, niciodata.

Singurul lucru care m-ar putea „lega” de activitatea dansului, este faptul ca pe la mijlocul lunii ianuarie 1990 (cu putin timp inainte de „preschimbarea” pasaportului meu „normal” verde, pe baza actelor de identitate franceze, in pasaport albastru de CRDS-Cetatean Român cu Domiciliul in Strainatate), am fost contactat de catre un ofiter care probabil lucra in domeniul informatiilor (Maior E. Florin), sotul unei foste colege si prietene de liceu V. Denisa, care lucra la sol, in cadrul Companiei Tarom.

L-am cunscut in cursul verii 1987 la Constanta (prin intermediul sotiei acestuia, care era detasata acolo si locuia la Hotelul Companiei din Mihail Kogalniceanu).

In timpul unor lungi si interminabile curse de inot in largul marii, i-am destainuit ca urmeaza sa plec, in curand, definitiv din tara.

Dupa intalnirea noastra la celebrul Ceas de la Universitate, era foarte incantat si m-a intrebat daca as vrea sa lucrez pentru Serviciul de Informatii (in special spionaj stiintific-industrial, etc.)

Fara sa stau pe ganduri, i-am spus ca nu ma intereseaza oferta lui!

Nu pentru ca nu as fi un patriot, dar sunt un adevarat epicurian si vreau sa-mi traiesc viata din plin, „fara constrangeri si placeri fara limite”!

Fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!

De-altfel, nu avea niciun rost sa risc, pentru ca in caz de esc (ceea ce ar fi fost foarte probabil!), patria mea „adoptiva”, cred ca si-ar fi luat revansa fata de mine.

In plus, fisa mea de plata pe care figura suma de 17.786,89 FRF (cca 3.500$), o suma uriasa in raport cu salariile romanesti de atunci, a fost si mai convingatoare.

Ne-am imbratisat si ne-am despartit prieteneste.

Nu ne-am revazut niciodata de atunci!

In sfarsit, in privinta enigmei mortii lui Calderon la Bucuresti, pe 22 decembrie 1989, spre marea dezamagire „a noastra”, a francezilor (care ma consider si de care sunt mandru!), trebuie sa-i asigur (chiar daca colegi de ai lui sunt convinsi de contrariul celor ce afirm!), ca eu cred ca nu exista nicio enigma.

Cu alte cuvinte, nu exista nicio enigma a enigmei!

Calderon a fost victima unei intamplari, din pacate, regretabile, nefericite!

In ceea ce o priveste pe Doamna Alicia, dansei îi marturisec si pe aceasta cale ca se insala in privinta mea, daca are impresia ca eu stiu ceva despre „RR89”, ceea ce cu siguranta nu este si cazul Domnului Virgil Magureanu.

Insa, daca noi am fi „protagonistii” cunoasterii detaliate ale acesteia, asa cum sugereaza dansa in comentariul sau, conform principiului complementaritatii (din fericire sau nu!), partea de cunoastere care revine Domniei sale se dubleaza, neconditionat!

Imi pare rau ca trebuie sa o dezamagesc, dar asta este o istorie in care eu nu ma regasesc!

Din contra, de peste un deceniu desfasor o activitate intensa de jurnalist de investigatie in domeniul marii criminalitati, in special franceze (crima organizata, crime de sange, crime economico-financiare, atentate, terorism, kidnapping, erori judiciare), materializata prin publicarea a mai multor sute de articole in zeci de mii de pagini scrise, practic, despre toate marile dosare ale celei de-a V-a Republici Franceze, in cadrul carora am incercat sa schimb cursul istoriei (total dezinteresat!), in favoarea adevarului istoric (ceea ce nu rareori am si reusit!), in paralel cu activitatea mea publicistica (atat in limba romana cat si in limba franceza) in domeniul marilor si traditionalelor Concursuri de Admitere (seculare!) la Matematica si Fizica, in sitemul elitist de invatamant al Scolilor Superioare Franceze de Inalte Studii Ingineresti si Economico-Comerciale (la toate nivelele noului model educativ european LMD-Licenta, Masterat, Doctorat), precum si postuniversitar (Capes, Agrégation, titularizari in invatamantul mediu si superior) materializat si ea prin zeci si zeci de lucrari (carti si articole, conferinte si seminarii) care au schimbat in bine (sigur!), cursul vietii al catorva sute de tineri romani capabili de performanta intelectuala („gifted education”), o alta isrtorie!

Este istoria mea si ai celor care in marile centre penitenciare franceze (de maxima siguranta) sunt incarcerati nevinovati (nu rareori pe viata) si in disperarea lor asteapta cu sufletul la gura un ajutor din partea noastra pentru a putea beneficia cel putin de o „libertate sub sechestru”, daca nu de o revizuire ale proceselor lor cu scopul achitarii si reabilitarii lor in fata societatii civile!)

NOTA AUTORULUI

S-au scris pagini nesfarsite despre securistii si “actvitatile” lor in regimul dictatorial a lui Ceausescu lasat in urma cu peste doua decenii.

Au avut loc dezbateri pe aceasta tematica in toate mijloacele mass-media, chiar si cu participarea unor “personalitati” ale vietii social - politice si economice, mai mult sau mai putin dubioase (sa zicem “controversate”).

S-au constituit comitete si comitii (vorba lui Caragiale!) de ancheta care sa “studieze” dosarele lor si care nu au condus la rezultate concrete si nici definitive.

Si care nici nu ne-au dezvaluit mare lucru.

Din care nici noi nu am inteles si nici nu am invatat, nimic!

Nu s-a ridicat insa niciodata problema fostilor detinuti de drept comun, acesti infractori care au sfidat legile fostului regim comunist, care sfideaza si legile actualei noastre democratii tinere si care din pozitii de demnitari, alesii poporului, ne otravesc si astazi (prin prelungire prin continuitate), fara scrupule, toate structurile noastre socio-economice si politice!

Care sunt poate printre “actorii” principali ai coruptiei si care ne “scufunda” pe zi ce trece, tot mai mult, in “mizeria sociala” a vietii noastre de zi cu zi.

De ce nu s-a putut face o ancheta severa si riguroasa cu privire la acesti demnitari?

De ce aceasta categorie de indivizi, care ar trebui exclusi din toate functiile administrative sau publice importante, sa fie mai presus de categoria fostilor securisti, dintre care majoritatea totusi, n-au facut rau, chiar nimanui?

Cert este faptul ca un demnitar de azi, fost infractor de drept comun, in trecut, condamnat la inchisoare cu executare (detentie) sau nu, dupa ispasirea pedepsei si-a platit “datoria” fata de societate, deci devine un om ”nou”!

Dar din pacate, experienta arata ca majoritatea infractorilor de drept comun recidiveaza!

Cu alte cuvinte, infractorul nu devine un om “nou”, ci un nou delincvent!

Adica un recidivist adevarat in toata regula.

In sfarsit, ce poate face, un fost recidivist de drept comun, “bun” oportunist si “RRR89” pe care “RR89“ l-a convertit” in ”fost politic”, in urma haosului post-decembrist si ajuns azi, demnitar, alesul natiunii (al poporului)?

Multe, foarte multe rele !

El devine un important “pilon” in mecanismele de coruptie, pe toate planurile, in toate segmentele vietii social-politice si economice, in special prin trafic de influenta, abuz de putere, fals si uz de fals, “rotunjindu-si” astfel salariul lui de citeva milioane sau zeci de milioane de lei in cazul marilor demnitari, la sute de mii sau chiar milioane de euro, daca este “destept“ !

“Adept" inrait al evaziunii fiscale, declarindu-se “sarac” in fata celor ce-l aleg, sef al retelelor de camatari si mafiote de tot felul, isi construieste vile deocheate si conduce masini de lux “importate” in Romania prin retele bine organizate de catre hoti profesionisti si ei insisi poate fosti “detinuti politici”, sfidind legile care i-au “insestrat” cu putere, iar in anumite cercuri pe care le frecventeaza, se autodeclara ”imparatul” care face “jocurile”, pentru a inspira frica si teroare.

Atunci oare, acum cind ne “zbatem” din rasputeri pentru a ne putea integra (cu adevarat , chiar si in calitate de codosi !) in marea familie Europeana si incercam prin toate mijloacele, nu sa eradicam ci sa marginalizam macar, fenomenul coruptiei, nu ar trebui sa incepem aceasta actiune de “purificare” in sensul (logic !), in care “evolueaza” fenomenul, adica de la cauza la efect?

Este adevarat oare ca multi fosti detinuti de drept comun al fostului regim comunist, dupa RR89 “s-au convertit” (schimbindu-si ”religia”!) in “fosti” detinuti politici sau mai mult in fosti RRR89?

Este adevarat oare ca multi dintre ei se afla azi in functii publice sau administrative importante in calitate de demnitari “spalati” cu sangele varsat de adevaratii fosti detinuti politici?

Este adevarat oare ca noi cei care “consimtim” la aceasta injustitie, sfidam memoria celor care si-au pierdut viata in penitenciarele si centrele politice de detentie ale fostului regim dictatorial de orientare comunista, pentru ca generatiile viitoare sa poata trai in libertate si demnitate?

Este adevarat oare ca prin “actul nostru de consimtire” ne facem vinovati si tradatori ai “iluziilor noastre pierdute”?

Desigur, toate sunt adevarate, din pacate!

Si atunci, ce este de facut?

De facut “ordine” in acte, pentru ca ele exista!

Numirea unei comisii speciale la nivel national, compusa din oameni de inalta tinuta morala care cunosc realitatea (si care exista, inca!) si sint capabili de a duce la bun sfarsit aceasta misiune de ”purificare”.

In ceea ce priveste responsabilitatea, ea apartine in intregime puterii politice!

Ea este obligata (din punct de vedere moral) sa-si dea concursul pentru ca interesul este national!

Si lovirea “sub centura” a unori “piloni” pe care se sprijina Coruptia Noastra Nationala (“Intreprindere de grad 0”!), ridicata la nivel de Stat, poate fi interpretata pozitiv si de catre organele europene de control care ”vegheaza” asupra noastra si care asteapta un “semnal” in acest sens, ca o “proba” privind inceputul sfarsitului de tip mafiot al vietii social - politice si economice romanesti.

In felul acesta, Romania ar inceta sa fie privita de catre tarile bogate ale Uniunii Europene, un fel de “trinughi al Bermudelor”, adica un loc misterios, geografic (numai!) european, in care dispare totul fara urma in timp si spatiu prin canalele tentaculare ale unei economii subterane, dirijata de sisteme mafiote, avand in fruntea lor fosti detinuti de drept comun, deveniti, ulterior ”fosti” detinuti politici, dizidenti sau RRR89 si chiar demintari, “alesi ai poporului”!

Astfel, ar putea fi solutionata si problema numarului impresionant de mare de falsi revolutionari, multi dintre ei in functii importante de conducere, care prin aceleasi retele (sau sub-retele) ale acestor canale s-au inmultit „exponential” si care sunt o rusine pentru natiune, sfidand memoria celor care au varsat sangele lor, nu pentru ca noi sa traim liberi intr-o tara cu adevarat democratica, ci pentru ca sa ne furam intre noi si sa ne batem joc unii de altii, tot din pacate, pe seama lor!

Articolul pe Investigatie Jrnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/thomas-csinta-enigma-enigmei-mortii-lui.html

Articolul in Ziarul Necenzurat

020.%20Enigma%20enigmei%20mortii%20lui%20Jean-Louis%20Calderon.pdf

Articolul original in format pdf

Enigma%20enigmei%20mortii%20lui%20Jean-Louis%20Calderon%20la%20Bucu...

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019