UK Bookmakers

Democratia care nu serveste la nimic in Pachetul din Bul. Malesherbes!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri


Dupa „depozitarea” si explozia, pe
6 decembrie 2007 al misteriosului pachet, in holul unui cabinet parizian de avocati aflat in spatele bisericii Saint Augustin (sectorul 8) la al patrulea etaj al unui imobil din bulevardul Malesherbes nr. 54 (unde se aflau si birourile cabinetului fostului Presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: „Misteriosul pachet din Bulevardul Malesherbes: http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42572-misteriosul-pachet-de-pe-bulevardul-malesherbes.html), am pus intrebarea daca acesta ar putea sau nu sa aiba o legatura directa sau indirecta cu „democratia” proclamata de catre SUA, in Irak!
Pentru ca la momentul producerii atentatului, democratia instaurata (fortat!) in Irak, cel putin aparent, in afara de faptul ca a costat viata a sute de mii de irakieni si a mii si mi de soldati ai Coalitiei, nu a servit nimanui. Nici irakienilor, ca popr suveran si nici Coalitiei! In concluzie, sa analizam pe scurt situatia „democratiei” in Irak, inainte de explozia bombei din Bulevardul Malesherbes nr.54 de la Paris!

 

Fara a cerceta motivul «invadarii» Irakului de catre fortele armate americane si aliatii lor, fara sa insistam pe «definitiile» date de catre mijloacele mass-media razboiului din Irak, cum ar fi : «razboi civil», «genocid», «exterminare», etc, fara a fi pro sau contra acestui razboi din motive personale (de natura economica sau politica), dispunem de date concrete, care aduc probe materiale certe, ca niciuna dintre comisiile de specialitate, nici cele americane si nici cele americano-europene mixte, precum si nici cele ale aliatilor, nu au putut identifica locuri pe teritoriul Irakului, care ar putea depozita sau ascunde arme de distrugere in masa!

De nici un fel.

Pierderile inregistrate de «US Army» in ultimele luni ale anului 2007 (cand are loc atentatul cu bomba in imobilul din Bulevardul Malesherbes nr.54) in Irak sunt cele mai mari din ultimii doi ani, de cand razboiul din aceasta tara incepe sa devina un adevartat cosmar chiar si pentru cei care il traiesc in indirect, dar mai ales pentru cei care incearca sa supravietuiasca la ei acasa cu orice pret.

Conform unui comunicat din partea inaltului comandament al «US Force», se pare ca «democratia» irakiana instaurata fortat de catre americani, era in deriva si din pacate imposibil de «controlat» iar numarul victimelor acestei «democratii» crestea o data cu procesul de „democratizare” a acestei tari.

Cifrele la care am avut acces si sunt considerate «definitive» arata ca in cursul lunii octombrie, 98 de soldati americani au pierit pe «campul de lupta», ultimul fiind victima unui atac in provincia occidentala Anbar, nucleul insurectiei sunnite.

Numarul celor “cazuti la datorie” este fara precedent din ianuarie 2005, cand fortele armate ale Statelor Unite inregistrasera 107 morti !

Astfel, dupa cifrele avansate de Pentagon, numarul total al soldatilor americani care au murit pentru “constructia” democratiei in Irak, dupa invazia acestei tari in martie 2003, ar fi fost 2.836, la sfarsitul anului 2007.

Adica, atunci cand misteriosul pachet, explodeaza pe Bulevardul Malesherbes nr.54 la Paris, in imobilul in care Sarko (Nicolas Sarkozy, noul Presedinte al Frantei) avea in trecut birourile Cabinetului sau de avocatura (de afaceri).

In ceea ce priveste pierderile de partea irakiana, ele erau considerabil mai mari, cum fortele irakiene de securitateerau prezente permanent “pe teren”, acolo unde nu trebuie si intotdeauna “in linia intai”!

Din cele declarate de Generalul George Casey, Comandantul trupelor americane in Irak, numai in saptamana Ramadan-lui ele ar fi pierdut peste 300 de membri in timp ce asigurau “linistea” si “ordinea publica” intr-o democratie “negociata” si “impusa”, intr-o totala deriva, puternic compromisa pe scara valorilor drepturilor omului!

In ceea ce priveste numarul rebelilor (insurgentilor) morti sau disparuti, nu poate fi cunoscut nici macar cu aproximatie !

Pentru ca ei mor cu zecile si sutele, zilnic, in «abatorul» democratiei din Golf si de la un moment la altul statistica lor nu poate fi descrisa decat de o ecuatie (diferentiala) de evolutie temporala.

Solutia careia creste, cel putin liniar, pentru a nu spune exponential (asimptotic), intr-un interval de timp, chiar infintezimal (adica, infinit mic).

In acest context social-istoric, cand democratia irakiana deja degenera intr-un fel de «genocid», Primul Ministru Irakian, Nouri al Maliki, precum si «protectorul» sau George W. Bush au convenit sa intareasca fortele americano-irakiene responsabile de mentinere a pacii si a securitatii in Irak!

Dupa cum declara Tony Snow, purtatorul de cuvant al Casei Albe in conferinta sa de presa, pe atunci, la baza aeriana din Andrews (SUA), nu existau nici un fel de « tensiuni » intre Washington si Bagdad !

Din contra, «Presedintele (G. W Bush) era foarte satisfacut de activitatea depusa de Primul Ministru », care s-a pus de acord cu «protectorul» sau in privinta « accelerarii » pregatirii fortelor de securitate irakiene, pentru transferul « puterii» in «gradina» autoritatilor locale !

Nouri al Maliki a contestat in cursul saptamanii in mai multe comunicate de presa, cele declarate de catre Zalmay Khalilzad, Ambasadorul american, conform carora Guvernul Irakian respecta «calendarul» impus de Washington, in privinta transferului de putere.

Astfel, era destul de greu sa intelegem ceea ce se ascundea in graful orientat cu cele trei noduri, Bush, Maliki si Khalilzad, un fel de Triunghi al Bermudelor, insa, aveam datoria sa denuntam genocidul din Irak, in care sute de mii de victime nevinovate piereau « periodic» in « abatorul » democratiei.

O democratie care nu serveste nimanui !

O democratie care nu serveste la nimic !

In sfarsit, se pare ca multi dintre americani sunt impotriva politicii lui Bush de mentinere a trupelor americane pe teritoruil irakian !

Pe atunci gandeam ca „politica” americana de mentinere a democratiei din Irak, Ceea putea face pe Presedinte si pe republicani sa piarda alegereile si controlul Congresului, care cerea retragerea celor aproximativ 140.000 de soldati din Irak !

In acel context in care Casa Alba is dorea marirea efectivelor armate pe teritoriul irakian.

La numai doua zile dupa numirea sa la Pentagon in functia de Secretar de Stat al Apararii, Robert Gates, 63 de ani, fost director al CIA si succesorul lui Donald Rumsfeld, s-a si deplasat la Bagdad, unde chiar in ziua sosirii lui, doua atentate au facut cinsprezece victime care nu faceau politica si erau nevinovate!

Din cele declarate de domnia sa, precum si din cele ce am putut afla de la Pentagon, se pare ca politica Casei Albe era clara : numai o crestere semnificativa a efectivului militar american poate contribui la reducerea violentei, care face ravagii, (in special in zona Bagdad-ului) si care nu mai putea fi controlata de catre fortele de ordine multinationale si de mentinere a pacii.

Cu aproape 1.000 de atacuri pe saptamana (mai exact, 959 in ultimele trei luni ale anului 2007) cresterea era semnificativa : 22%, dar si numarul celor care piereau in «abatorul» democratiei irakiene, in termeni matematici, urmau o progresie cel putin « semi-geometrica.

Si victimele erau atat politisti cat mai ales civili, elevi, studenti si chiar copii !

Care n-au facut rau nimanui si care ar fi vrut sa traiasca intr-o tara democratica desigur, dar in lipsa ei, chiar si intr-una mai putin democratica!

Sau in cazul cel mai rau ar fi preferat mortii, chiar si dictaura.

Pentru ca viata ne este oferita intr-un singur exemplar si ea merita si trebuie traita.

Intr-un mod democratic evident, dar in lipsa lui, chiar si mai putin democratic !

O observatie : In sudul tarii, in provincia Najaf, unde americanii au « transferat » responsabilitatea securitatii irakienilor datorita unei puternice insurectii anti-americane in 2004, se pare ca situatia era mult mai calma si tensiunile sociale, mult mai putin intense!

«Este un eveniment istoric» sublinia generalul american Vincent Brooks intr-un comunicat de presape atunci!

Nu trebuie uitat nici pe Dl. Jaroslaw Kaczynski, Primul Ministru polonez, un «fidel aliat» al Statelor Unite in Irak, care in timpul vizitei D-lui Gates a facut o deplasare speciala, pentru a-l intalni pe omologul sau irakian, Dl. Nouri al-Maliki.

Kaczynski, care sustinea politica Casei Albe, a fost totusi « asigurat » de Maliki, ca nu va trece « foarte mult timp » pana cand trupele poloneze, aliate celor americane, vor putea (« trebui » !) sa paraseasca Irakul !

Si asta intr-un moment dificil pentru Statele Unite, in care Bush era « obligat » sa recunoasca pentru prima data de la inceputul ostilitatilor ca se afla in mari dificultati in ceea ce priveste castigarea « razboiului » in lupta cu terorismul !

Si in principiu « gandea » ca si generalul Peter Pace, seful Marelui Stat Major al Armatei, ca « nu castigam, dar nici nu pierdem », cu toate ca numarul americanilor cazuti «la datorie» pe atunci, depasesa 2.836 de suflete nevinovate, conform ultimului comunicat oficial al Pentagonului.

Contrar a ceea ce cred americanii, precum si irakienii, din sursele de care dispuneam atunci rezulta ca Bush dorea sa mareasca efectivele in randul fortelor terestre in general (maximum admis prin lege 512 soldati), respectiv numaul unitatilor de marina, in particular!

Iar generalul Peter Schoomaker, considera ca legea ar trebui « violata » si efectivele marite cu inca cca 70-80.000 de soldati suplimentari din randul rezervistilor !

Ceea ce ar mari bugetul cu cca 100 de miliarde de dolari pentru razboaiele din Irak si Afganistan, dupa ce in 2007 au fost deja aprobate 70 de miliarde !

In sfarsit, nici Tony Blair, «fratele de cruce» si principalul aliat al lui Bush nu statea deoparte de « cina cea de taina »!

Venind dintr-un turneu din Orientul Mijlociu care l-a condus in Turcia si Egipt, cu scopul de a « ajunge » apoi in Israrel, in teritoriile palestiniene si ulterior in Emiratele Arabe Unite, se prezenta si el urgent „la apel” in «zona verde» (zona ultra securizata) a Bagdadului, la bordul unui avion C-130 Hercules al armatei britanice, pentru a-l intalni si a-l sustine si el pe omologul sau irakian Nouri al-Maliki, dar si pentru o intrevedere cu Presedintele Jalal Talabani.

Pentru ca 7.100 de soldati britanici «construiau» democratia irakiana, in special, in sudul tarii (in regiunea Bassorah la 550 km sud de Bagdad), alaturi de alti aliati ai « US Force » !

Pentru ca 126 de soldati britanici au murit de la inceputul « invaziei » Irakului din martie 2003 !

Pentru ca Ministrul Britanic al apararii Des Browne, « spera » sa poata reduce efectivul fortelor militare britanice cu ordinul miilor pana la sfarsitul anului 2007!

In principiu, Washington si Londra intrevedeau revizuirea strategiei lor in Irak.

Cu alte cuvinte, « incepeau » sa-si dea seama ca ceea ce s-a facut nu este bine deloc.

Ca o democratie adevarata nu poate fi « construita » cu sute de mii, milioane de victime nevinovate.

Despre ce este vorba nu se stie inca exact !

Se stie numai ca fortele americane vor fi « intarite » cu efective noi pe teritoriul irakian si in special in zona capitalei.

Cu toate ca Grupul de studiu asupra Irakului, o comisie bipartizana, co-dirijata de catre fostul Secretar de Stat republican James Baker si democratul Lee Hamilton, in raportul lor sfatuiau pe demnitarii Casei Albe sa retraga fortele americane de pe teritoriul irakian si sa deschida negocieri cu Siria si Iranul, considerand «singura » solutie pentru a iesi din criza!

Insa, dupa cum Bush mentiona intr-un discurs al sau la Pentagon, « Jim Baker si Lee Hamilton, nu cred ca se asteapta sa tinem cont de recomandarile lor » !

Adica, seful statului american ramanea fidel politicii de intarire a fortelor sale armate in Irak, considerand ca este singurul mijloc prin care pacea poate fi restabilita.

Astfel, cercul devine unul vicios !

Pe de o parte, irakienii «considerau» ca sunt capabili sa-si rezolve ei insisi problemele lor interne si vor retragerea trupelor americane de pe teritoriul lor.

In caz contrar, lupta cu « mijloacele » lor proprii. (Acte de diversiune, atacuri in stil barbar, atentate teroriste sub diverse forme, etc. !)

Pe de alta parte, tocmai din acest motiv, Bush considera ca trupele de mentinere a pacii in Irak sunt utile si in plus ele trebuie intarite, pentru a putea face fata cu mai multa eficacitate haosului social, anarhiei si violentei intr-o tara aflata in pragul unui adevarat razboi civil.

Daca pana la sosirea lui Tony Blair, organizatia irakiana «Croissant Rouge», in cadrul caruia lucrau cca 200.000 de voluntari, a fost relativ lasata sa-si faca treaba, odata cu « debarcarea » Premierului Britanic la Bagdad, in semn de protest, o « unitate » compusa din cincizeci de falsi militari, cu unifome irakiene, cagulati si inarmati pana in dinti au atacat sediul organizatiei umanitare, aflat la numai cateva sute de metrii de « zona verde », in cartierul Karada, luand douzeci si cinci de ostatici.

In estul Bagdadului, trei membri ai Consiliului Municipal dintr-un cartier sunit, Adhamiyah, au fost rapiti si sechestrati si un al patrulea ucis, in urma unui « control » al unor alti falsi militari irakieni care au atacat vehiculul.

In alte parti prin tara, doi ofiteri de politie irakieni au fost ucisi la Kirkouk si Kout si peste zece cadavre multilate au fost gasite a doua zi de catre fortele de securitate.

In sfarsit, Blair, sosirea caruia la Bagdad a fost « tinuta » secreta, desi se considera socat de evenimente, nu a facut nici un comentariu, precizand ca « o data cu cresterea efectivelor irakiene de securitate, noi vom reduce efectivele noastre de mentinere a pacii ».

Din cele declarate de catre Dr. Jamal Al-Karbouli, vicepresedintele organizatiei umanitare irakiene «Croissant Rouge» la Geneva, , una dintre putinele ramase in tara si care lucreaza cu eficacitate, singura problema a lor « nu erau rebelii, cei din rezistenta, ci americanii » !

Din declarartia domniei sale mai reiese clar ca ei erau « hartuiti » permanent de catre fortele armate americane din regiune, evident, contrazis cu « convingere » de catre Colonelul Christopher Garver, purtatorul de cuvant al armatei americane la Bagdad.

Merita sa subliniem si faptul ca cele mai reputate organe de presa americane, ca New York Times, Los Angeles Times sau Televiziunea NBC News calificau situatia din Irak, un « razboi civil » in toata regula.

Aceasta pozitie a presei era sustinuta si de catre Profesorul de comunicatii, Chris Simpson, de la American University.
In plus, din pacate pentru unii, sau din fericire pentru altii, mai putin unul din patru americani aprobau politica Casei Albe in lupta cu terorismul dupa un sondaj realizat de NBC News/Wall Street Journal, recent.

In ceea ce priveste strategia lui George W. Bush in Irak, numai 23% dintre persoanele chestionate o sustineau, adica o scadere cu 11 procente fata de sondajul precedent facut de NBC/Wall Street Journal la sfarsitul lui octombrie si, mai putin de sapte din zece considerau ca dupa terminarea razboiului din Irak, situatia nu se va ameliora.

Mai mult, peste jumatate dintre americani (cca 53%) considerau ca pierderile suferite de armata americana in Irak, aproape 3.000 de morti si cateva sute de mutilati, sunt suficiente pentru retragerea definitiva a US Army din aceasta tara si incheierea « definitiva » a razboiului !

In general, numai 34% dintre ei considerau ca politica de lupta contra terorismului a lui Bush, dupa atentatele din 11 septembrie 2001, este corespunzatoare si utila.

Numai 21% dintre americani gandeau ca deciziile luate de SUA in lupta cu terorismul, apartin lui Bush, contra 59% care considerau ca aceasta « sarcina » revine Congresului American.

Un sondaj al Washington Post/ABC News, publicat inainte de sarbatorile de iarna, confirma cel realizat de catre NBC News/Wall Street Journal!

Mai mult, 61% dintre americani considerau ca acest razboi nu are nici un sens si nici nu ar fi trebuit declansat.

Iar conform unui sondaj realizat de USA Today/Gallup, 55% dintre persoanele intervievate doreau retragerea trupelor americane din Irak, cel mai tarziu la sfarsitul anului viitor, adica in 2008.

Si fara conditii !

Indiferent de evolutia evenimentelor !

Conform Comitetului de Protectie a Jurnalistilor (CPJ), un ONG cu sediul la New York, sute de jurnalisti au fost sechestrati si mutilati psihic si fizic, din care 90, respeciv, 37 de cameramani si alti angajati ai mass-mediei au murit in Irak de la inceputul razboiului, (din martie 2003), ultimul fiind Aswan Ahmed Lutfallah, in varsta de 35 de ani de la Associated Press (AP) care a fost inmormantat la Mossoul, la 360 de km de Bagdad, in cadrul unei ceremonii musulmane, el fiind ucis cu cinci gloante in timpul luptelor de strada, pentru ca ar fi filmat ceva « ce nu trebuia », am aflam dintr-o nota al politistului Abdoul-Karim Ahmed Khalaf.

Aswan Ahmed Lutfallah era al doilea jurnalist de la AP ucis in nordul tarii in mai putin de doi ani si era angajat al Television News la Masoul din 2005, fiind casatorit si tatal a doi copii (unul de sase ani si celalat o fetita nascuta in cursul acelui an, 2007).

El era a 29-a victima (angajat la AP), dupa crearea ei in 1846!

In sfarsit, faptul ca existau divergente intre irakienii aflati la putere si americanii care îi sustineau, nu este nici un secret pentru « marele public », care oricum nu putea decat sa asiste neputincios la « raboiul civil » din Irak !

Pe de o parte, Jalal Talabani, Presedintele irakian in exercitiu facea apel in fata natiunii, la « unitate nationala », adica reuniunea in sens matematic al celor aflati la putere si a insurgentilor.

Ceva, ceea ce era imposibil de realizat.

De neconceput.

Si ceea ce genera si violenta.

Pe de alta parte insa, cerea sprijin Guvernului american care il sustinea si il mentinea la putere.

Ceea ce mentinea « activa » violenta generata.

Fragilitatea stabilitatii politice din zona era confirmata si de intalnirea care a avut loc intre Nouri al Maliki si George Bush la Aman pe tema securitatii in Irak, in prezenta regelui Abdalah al Iordaniei, care declarase pe BBC, chiar la inceputul intrevederii sale cu Maliki ca responsabilii politici irakieni aflati la conducerea tarii, ar trebui sa impiedice ca Irakul sa fie distrus intr-o « viitura de violenta ».

Pentru ca perspectiva intalnirii celor doi la Bagdad, i-a facut pe siitii Moktada Sadr sa suspende participarea lor la guvernarea irakiana !

Iar Maliki depindea « practic » de blocul Sadr care detinea 30 de locuri din cele 275 in Parlament, cu ajutorul caruia a fost ales Primul Ministriu si care calificase vizita lui Bush la Bagdad «o provocare contra poporului irakian » !

Daca « capacitatea » lui Maliki de a salva Irakul de « razboiul civil » era serios pusa la indoiala, Bush la randul lui ar fi trebuit sa accepte retragerea celor aproape 140.000 de soldati americani, conform unor surse transmise cotidianului « New York Times », pentru ca o ameliorare « de fond » in cadrul relatiilor antagoniste, intre guvernul irakian pe de o parte si insurgenti pe de alta, sa poata fi « consemnata ».

Ceea ce contravenea, evident, politicii promovate de catre Casa Alba, asa cum mentionase pe 8 noiembrie in comunicatul sau de presa Stephen Hadley, consilierul securitatii nationale.

El era ferm convins, cel putin pe atunci, ca Maliki siit si el, agent al iranienilor, marioneta a americanilor si pion in mainile siitilor radicali sau observator neputincios al rebeliunii sunite, la radul sau este influentat de Partidul siit Daoua, ceea ce nu il facea impartial in anumite decizii pe care le lua si ceea ce intocmai, ar fi trebuit sa faca in interesul natiunii.

El ar trebui sa gaseasca o solutie « mediana » intre cele ce pretind siitii, care lui reproseau ca nu a reusit sa prevada insurectia sunita sustinuta de Iran si nici activitatile teroriste ale Al Qaïdei in Irak.

Ca si cum situatia nu ar fi fost destul de ingrijoratoare, un consilier guvernamental saudit in materie de securitate, prezent si el la Aman a afirmat ca tara sa Arabia Saudita, ar putea interveni cu mijloace financiare, militare si petroliere pentru a impiedica militiile siite « sa masacreze » sunnitii dupa retragerea trupelor americane din Irak !

Ceea ce nu ar fi fost o optiune prea buna din partea Ryadului pentru ca un « angajament saudit in Irak comporta riscuri mari, el putind declansa un razboi regional » conform celor afirmate intr-un articol de catre Naouaf Obaid intr-o tribuna publicata de Washington Post.


De cealalta parte a « baricadei », Bush la sommet-ul NATO din Letonia, refuza clar orice negociere cu Siria si Iran in ceea ce priveste lupta impotriva terorismului si extremismului, precum si in ceea ce priveste «democratizarea » (fortata!) al Orientului Mijlociu !

In plus, el preciza ca retragerea trupelor americane nu va avea loc inainte « ca irakienii sa fie capabili singuri» sa-si asigure securitatea tarii lor: „ Noi nu ne vom retrage de pe « campul de batalie » decat dupa ce ne-am ideplinit misiunea”!



COMENTARIUL AUTORULUI


Fara a comenta daca « invazia » SUA in Irak era (este) justa sau nu, ca de-altfel si razboiul lor declansat impotriva terorismului mondial, in special in zona Golfului, nu putem accepta ca « democratizarea » acestei tari sa necesite sute de mii, de victime nevinovate !

In repetate randuri, cautand adevarul (misterios si usor de pierdut, dupa cum Camus remarcase deja !) despre ostaticii romani si francezi in Irak (A se vedea si articolul autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/rascumpararea.html), contactand populatia locala, am inteles ca la urma urmei nici nu suntem siguri ca irakienii isi doresc cu «adevarat» o democratie «adevarata» de tip occidentala, ceea ce noi vrem sa impunem lor, efectiv, cu forta!

Pentru ca procesul de trecere de la o dictatura la o democratie de tip occidental este foarte lung si are o serie de etape care sunt obligatorii de parcurs.

Este nevoie de o schimbare de mentalitate in profunzime atat pe plan social cat si pe plan politic, ceea ce cere timp si sacrificii din partea mai multor generatii !

Adevarat, chiar si victime omenesti, dar nu sute si chiar mii de victime, saptamanal !

A construi o democratie de tip occidentala, undeva intr-o lume, unde termenul era inca inexistent, nedefinit decat pana la o «constanta arbitrara» (cu o valoare necunscuta) pana acum cativa ani, cu o populatie care nici nu «doreste» sa defineasca si sa inteleaga prin acest termen ceea ce noi occidentalii, americanii si europenii intelegem, este o utopie !

In concluzie, inlaturarea de la putere a lui Saddam a fost, desigur, un lucru bun.

Numai ca problema aceasta era o problema interna, al poporului irakian.

In nici un caz, treaba americanilor si nici a aliatilor sai, iar procesul de «democratizare» a Irakului in stil occidental nu era un «bun» necesar de la inceput.

Procesul trebuia doar inceput, «drumul aratat», apoi el putea sa-si urmeze propriul sau curs istoric, sub «supraveghere», sa zicem !

Si nu l-ar fi costat viata a milioane de suflete nevinovate, care si ele aveau dreptul la viata, la iubire, la fericire, ca orice muritor de rand.

Cu atat mai mult cu cat viata, nu ne este oferita decat intr-un singur exemplar si ea merita si trebuie traita asa cum este, intr-o democratie de tip occidental sau nu, in mod democratic sau mai putin !

Condamnarea lui Saddam la moarte, in schimb, nu era un lucru bun, pentru ca la urma urmei si el era un om.

Cum, Pedeapsa Capitala (cu Moartea) a fost abolita deja in majoritatea tarilor cu o democratie avansata! (A se vedea si ciclul de articole ale autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/pedeapsa-capitala.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/ghilotina-o-masina-de-ucis-democratica.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de.html)

Inchisoarea pe viata ar fi fost de ajuns !

Adevarat, a facut mult rau, indirect, ca dictator dar a facut si bine, tot in calitatea sa de dictator !

Pentru ca dictatorii nu fac numai rele si Istoria confirma acest lucru.

Multi dintre ei, chiar daca au fost diabolici, megalomani, etc., au fost patrioti si chiar au si crezut in ceea ce sustineau si faceau.

Desigur, totul depinde de interpretare !

De modul in care noi percepem si interpretam realitatea in timp util, in reperul in care ne aflam si modul in care transmitem mesajul altor repere cu care ne aflam in raporturi de reciprocitate (de interactiune, conflict de interese), guvernate de legi specifice de tranformare, reale si fiabile!

In incheiere merita sa precizam si faptul ca « US Force », supranumita « Jandarmii lumii » (mai adecvat ar fi termenul « Militienii lumii », pentru ca Jandarmeria este un organ al Administratiei Publice Centrale intr-un stat democratic si serveste interesele populatiei, pe cand Militiile in general sunt organe de reprimare ale puterii, intr-un stat totalitarist) aveau angajati in razboi, dupa ultimele date concrete comunicate de Pentagon (in decemrie 2007), in jur de 250.000 de militari, iar costurile lui dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 se ridicau deja la 450 miliarde de dolari (mai exact 437, comparabil cu PNB-ul Olandei), la care fiecare american contribuia in medie cu cca 1.500$US (1.200E ) !

Numai razboiul din Irak, OIF (Operation Iraqui Freedom) ar fi costat deja 320 de miliarde de dolari (comparabil cu PNB-ul Elvetiei), adica in medie 6,4 miliarde, aproximativ 200 de milioane de dolari zilnic !

 

Celelalte doua « operatiuni », cea din Afganistan OEF (Operation Enduring Freedom), respectiv cea din “restul lumii” impotriva terorismului GWOT (Global War on Terror) costa lunar peste 1,3 miliarde de dolari, adica 43 de milioane de dolari zilnic!

In total din cei peste un million de militari americani « mobilizabili » (mai exact 1.043.000) din care 485.000 militari activi (232.759 angajati in lupta), 206.000 rezervisti (61.590 angajati in lupta) si 352.000 de membri ai Garzii Nationale (74.551 angajati in lupta), 368.900 « stationau » in 120 de state ale lumii, in cele 300 de baze militare americane (aeriene, terestre si maritime), in special in cele din Italia (1 unitate Air Force, 2 ale Armatei Terestre, 4 a Marinei), Germania (4 unitati Air Force, 23 Ale Armatei Terestre), Marea Britanie (3 unitati Air Force, 1 ale Armatei Terestre), Portugalia (1 unitate Air Force), Spania (1 unitate a Marinei), Belgia (2 unitati ale Armatei Terestre), Olanda (1 unitate al Armatei Terestre), Grecia (1 unitate a Marinei), Islanda (1 unitate a Marinei),Turcia (2 unitati ale Armatei Terestre), Arabia Saudita (1 unitate Air Force), Bahrain (1 unitate a Marinei), Japonia (3 unitati Air Force, 2 ale Armatei Terestre, 5 unitati ale Marinei), Coreea de Sud (4 unitati Air Force, 5 ale Armatei Terestre, 1 a Marinei), Insulele Diego Garcia (Oceanul Indian, 1 unitate a Marinei) si Cuba (Guantanamo, 1 unitate a Marinei)

In cadrul celor trei operatiuni mentionate OIF, OEF si GWOT, 245.861 de soldati americani erau angajati in razboi, in special in Irak (OIF/SWA, 138.000, din care 23.000 al Marinei) si 29.650 in tarile limitrofe cu Irak, in Afganistan (OEF/FIAS/ANA, 9.600), in Kosovo/Bosnia-Herzegovina (KFOR/SFOR, 5.100), Coreea de Sud (31.460), in Egipt (la frontiera cu Israel, MFO, 750), in Cuba (JTF-GTMO, 1.550), in Djibouti (UCOEF, 1.600) si in Filipine (OEF, 1.151)!

Numai in Irak 2.836 de soldati americani si-au pierdut vietile inainte de explozia pachetului din Bulevardul Malesherbes nr54 la Paris, la care se adaugau cei cazuti, mai ales pe fronturile din Kosovo, Bosnia-Herzegovina (KFOR/SFOR), in Egipt la frontiera cu Israel si Coreea de Sud.

Din cele 37 de brigade de lupta si regimente blindate ale fortelor armate active pe atunci, 12 ar fi fost plasate in teritoriile intercontinentale (outre-mer), iar din cele 37 de brigazi ai garzii nationale, 4 aveau deja o destinatie „stabilita” si inca 4 asteaptau sa fie delocalizate !

In sfarsit, americanii dispuneau inca de 28.600 de rezervisti mobilizabili in 24 de ore, in caz de forta majora in cadrul ONE (Operation Noble Eagle) care consta in intarirea securitatii pe solul (teritoriul) american !

 

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/legatura-dintre-misteriosul-pachet-din.html

 

A se vedea si ciclul de articole al Autorului: „Un deceniu si jumatate de Terorism si Antiterorism american”

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/bilantul-unui-deceniu-de-terorism-si.html

http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42361-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-i.html

http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42371-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-ii.html

http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42389-bilantul-terorismului-si-antiterorismului-american-in-ultimul-deceniu-si-jumatate-partea-iii.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019