Cum a reactivat Militaru divizia KGB care a condus România
Numit de Iliescu ministru al Apărării Naţionale, generalul Militaru a adus la conducerea principalelor structuri militare o reţea de oameni fideli Moscovei. Serialul „Misterele Revoluţiei“ îi dedică generalului Nicolae Militaru mai multe episoade, care vor lămuri cum a intrat România pe mâna unor agenţi ai URSS.
Reactivat de Ion Iliescu şi numit ministru al Apărării pe 23 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru, dovedit încă din anii '70 ca agent al serviciului secret al Armatei sovietice (GRU), este omul de care se leagă majoritatea crimelor produse între 22 şi 25 decembrie 1989. Nicolae Militaru este cel care a "regizat" conflictele dintre Armată şi presupuşii terorişti. Aproape o mie de oameni au murit, în urma acestor scenarii.
Mai mult, de numele lui Nicolae Militaru, care în 1989 avea 64 de ani, se leagă cazurile "Otopeni", „Trosca" şi „Nuţă-Mihalea", după cum a demonstrat ziarul „Adevărul" în cadrul serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor". La Otopeni, pe 23 decembrie 1989, 48 de civili şi militari în termen şi-au pierdut viaţa, în urma unei „regii" marca Nicolae Militaru. În faţa Ministerului Apărării Naţionale, tot la 23 decembrie, au fost ucişi 8 oameni de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), conduşi de colonelul Gheorghe Trosca, vechi adversar al lui Militaru.
Apariţia lui Nicolae Militaru la conducerea Armatei, în decembrie 1989, aduce în prim-plan zeci de generali şi alţi ofiţeri excluşi din Armata Română din cauza legăturilor cu Moscova. „Reţeaua Militaru" confirmă că Nicolae Ceauşescu avea dreptate, în ultimele zile din viaţă, când vorbea de acţiunile „agenturilor străine". Militaru era absolvent al Academiei Militare "Frunze" din URSS. El a fost cel care a condus ostilităţile în cele mai sângeroase zile ale Revoluţiei, cu acest grup de generali care au fost reactivaţi oficial prin decrete semnate de Ion Iliescu după 26 decembrie 1989.
Deasupra structurii impuse de generalul Nicolae Militaru se afla o "troică politică" formată din Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan, care s-au prezentat drept „emanaţi" ai Revoluţiei şi s-au impus în conducerea Frontului Salvării Naţionale (FSN). Iliescu a ajuns preşedinte, Roman - premier, iar Brucan a rămas „ideologul" Revoluţiei, omul care a asigurat legăturile, atât la Moscova, cât şi la Washington. Cine erau ei de fapt?
Ion Iliescu - un vechi activist cu studii temeinice în URSS, fiul lui Alexandru Iliescu, celebru cominternist.
Silviu Brucan era un comunist vechi şi dur, soţ al Alexandrei Sidorovici, procuroare stalinistă, şi ginere al unui general KGB. Brucan a avut întotdeauna relaţii cordiale cu Moscova şi, de la un anumit moment, a fost agreat şi de Washington. Silviu Brucan a murit în 2006.
Petre Roman este fiul lui Valter Roman, fost colonel KGB. Niciunul dintre cei trei nu a fost dovedit, până acum, ca făcând parte din vreo reţea de spionaj. Petre Roman a fost acuzat, săptămâna trecută, de Cornel Dinu că a fost membru al „reţelei Caraman", care a activat în Occident, însă fostul fotbalist nu a adus nicio probă concretă. Cu siguranţă însă, Ion Iliescu este vinovat de a fi promovat, în primă instanţă, „reţeaua Militaru".
Pe 16 februarie 1990, la presiunea enormă a corpului ofiţeresc antisovietic din Armată, Ion Iliescu a fost nevoit să-l lase din braţe pe generalul Militaru. În locul lui a fost numit ministru generalul Stănculescu.
Citeste mai mult: http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-reactivat-militaru-divizia-kgb-condus-romania-1_50ad498a7c42d5a663924cb0/index.html