Hitler, un Dictator-meloman!
Din surse neoficiale (dar fiabile!) aflam ca unul dintre fostii ofiteri superiori al RSS (Serviciile Secrete Ruse[1], FSB, sucesorul KGB-ului), Lev Besymenski, insarcinat cu perchezitionarea Bunker-ului lui Hitler[2](Führerbunker - Cartierul General al Führer-ului) dupa caderea Berlinului in mainile aliatilor in 1945, ar fi "sustras" (ilegal sau legal cu acordul celor aflati in preajma lui !) din biroul acestuia o colectie de discuri, care impreuna cu alte efecte personale ale acestruia urmau sa fie expediate in Landul Bavaria, la München.
Din informatiile pe care le detinem, aceasta colectie nu ar fi fost expediata la adresa stabilita niciodata si Lev Besymenski ar fi pastrat-o in "seiful" sau personal (un "cufar" metalic cu obiecte si efecte personale ale lui Hitler, precum si a altor demnitari nazisti !) ascuns in podul unei case de vacante aproape de Moscova, intr-un secret total, timp de sase decenii, fara ca cineva sa fi avut sansa sa o descopere pana la moartea sa, anul trecut in iunie, la varsta de 86 de ani!
Este Alexandra Besymenski, fata fostului agent secret, care ajunge in posesia acestei colectii cu ocazia demersurilor juridico-administrative pe care trebuia sa le efectueze in legatura cu succesiunea proprietatii tatalui ei.
Colectia impresionanta de discuri al Führer-ului compusa din 129 de piese pune in evidenta in primul rand, admiratia dictatorului national socialist pentru muzica lui Richard Wagner, ceea ce de altfel "respecta" cu strictete, dupa parerea lui, atat ideologia nazista a rasei pure din celebra sa opera, "Mein Kampf", cat si convingerea ferma al Füher-ului ca muzica germana si in special cea compusa de Wagner, fara rezeve, ar fi o muzica "superioara" fata de tot ceea ce exista in acel moment in lume, in "materie" de muzica clasica.
In al doilea rand, colectia este si un document "martor" care atesta gusturile muzicale ale lui Hitler, precum si "slabiciunea" lui pentru cei care in calitatea lor de "oameni inferiori", evreii, n-ar fi existat niciodata, contrazicandu-se singur in propria sa ideologie, una dintre cele mai stupide din intreaga istoria a omenirii!
Ironia sortii face ca dupa eliberare, Lev Besymenski, studiaza istoria la Universitatea din Moscova, devenind istoric, iar ulterior, profesor universitar de istorie universala la Academia Militara din Moscova si contrar propriei sale vointe de a face publica materialul, este "obligat" sa-l tina ascuns, intr-un mare secret, pentru a nu fi acuzat de furt, din Bunker-ul Führer-ului in 1945, dupa moartea acestuia.
Din scrisorile Alexandrei catre tatal ei (ale caror copii sunt in posesia unui coleg, jurnalist investigatie de la Berliner Zeitung[3] care doreste sa pastreze anonimatul), s-ar parea ca inca din 2004 Alexandra l-ar fi convins pe tatal ei sa "dea autoritatilor o versiune noua, credibila" relativ la conditiile in care ar fi ajuns in posesia documentelor : "Inregistrari de muzica clasica interpretata de catre cele mai reputate orchestre din Germania si Europa cu cei mai buni solisti ai epocii".
Insa,pana la moartea lui acesta nu a dezvaluit locul unde materialul documentar ar putea fi gasit.
Descoperit de catre Alexandra, care o face publica, aflam cu mirare ca printre preferintele lui Hitler figurau evident si uvertura "Vasul fantoma" (Olandezul zburator) de Richard Wagner sau sonatele pentru pian ale lui Ludwig van Beethoven (incompatibile cu trairile emotionale ale unui dement, un monstru !), dar si operele unor compozitori rusi de renume ca Rachmaninov, Borodine sau Ceaikovski, ceea ce contrazicea profund teoria sa, impartirea lumii in rase "superioare" si "inferioare ".
In plus, exista printre inregistrari si unele interpretari ale lui Ceaikovski de catre violonistul Bronislaw Huberman, un evreu polonez care a fost obligat sa paraseasca Viena pentru a-si salva viata, cand in 1937, Hitler insetat de putere s-a extins cu "Imeriul German" in Austria.
Sau inca, unele piese ale pianistului austriac-evreu Artur Schnabel, el insusi "fugarit" de catre dictator, "peste mari si tari", ulterior mama caruia a fost deportata si ucisa de catre nazisti in numele ideologiei rasiale a lui Adolf Hitler.
In sfarsit, oare cand dictatorul afirma ca "arta evreiasca niciodata n-a existat" era neinformat, nestiutor sau necunoscator a tot ceea ce este frumos in arta sau avea o "slabiciune" diabolica pentru ceva ceea ce era stupid, virtual, realmente inexistent?
Din pacate, spre ghinionul lui si din fericire spre binele omenirii, ambele "variante" au fost "necastigatoare" pentru el.
Pentru ca oricum, Hitler si ideologia sa rasiala nu au adus decat nenorocire omenirii.
Inclusiv lui insusi !
______
[1] URSS a avut de–a lungul existentei sale un numar important de Agentii ale Serviciului Secret. Prima astfel de agentie creata de catre Lenin, dupa victoria Revolutiei Bolsevice (Marea Revolutie Socialista din Octombrie), a fost CEKA (ЧК), înfiinata, pe 20 decembrie 1917. Ofiterii acestei organizatii politienesti erau denumiti cekisti, nume folosit si astazi în mod neoficial pentru lucratorii FSB (Serviciul Federal de Securitate) al Rusiei, succesorul KGB–ului sovietic. Pentru cele mai multe Agenţii ale Politiei secrete, operatiunile secrete erau doar o parte a activitatilor lor. Intr-un raport intitulat "Potentialul nuclear individual al tarilor" (The Nuclear Potential of Individual Countries) de acum cativa ani, Serviciul Secret de externe al Rusiei (Служба Внешней Разведки, SVR) considera ca: Algeria, Argentina, Brazilia, Egipt, Israel, India, Irak, Iran, Republica Populara Democrata Corea, Libia, Pakistan, Corea de Sud, Taiwan, Africa de Sud, Japonia si Romania, reprezinta un potential risc nuclear. (A se vedea si articolul : «KGB» : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/blog-post.html)
[2] Führerbunker-ul este numele uzual, utilizat pentru desemnarea unui complex de sali (spatii) subterane la Berlin, de unde Adolf Hitler ar fi coordonat o parte dintre atacurile Germaniei nazite in cadrul Puterilor Centrale, contra Puetrilor Aliate, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si unde s-a si siuncis la sfarsitul acestuia. Din cercetari de arhiva, rezulta ca acest Bunker ar fi fost al 13-lea si ultimul dintre Cartierele generale ale Führer-ului (Führerhauptquartiere). In realitate existau doua bunkere, legate intre ele prin intermediul unori scari dreptunghiulare (si nu in spirala cum sunt prezentate in unele documente!): Vorbunker-ul (cel vechi, construit in 1936), situat sub holul mare al Cancelariei (in spatele celei vechi) si Führerbunker-ul (cel recent, construit in 1943 de catre intreprinderea Hochtief in cadrul unei ample constructii berlineze inceput in 1940), situat la cca 8,2m sub gradina Neue Reichskanzlei (noua Cancelarie a Reich-ului) pe Wilhelmstraße N°77, (azi la cca 125m, la nord de Noua Cancelarie pe fosta Voßstraße N°6) ceva mai jos decat Vorbunker-ul si putin mai la vest (sau vest/sud-vest). Acest complex era protejat de catre o structura din beton masiv cu o grosime de cca 4 m si era impartita, pe doua nivele, in 30 de incaperi mici, prevazuta cu o iesire de urgenta catre gradina si alte cateva iesiri catre cladirile principale. Adolf Hitler ocupa in sectiunea noua o parte din camerele din fund, iar in februarie 1945, nu cu mult timp inainte de a se sinucidae, ele erau inca mobilate cu mobila de lux si obiecte de arta de mare valoare, sustrase sau recuperate din Cancelarie.
[3] Creat in 1945 in Berlinul de Est, Berliner Zeitung, principalul cotidian regional berlinez, este subordonat SED-ului (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands-Partidul Socialist Unificat din Germania), partidul dominant din Republica Democrata Germana. Cu un tiraj intre 345.000-400.000, din 1990, dupa caderea Zidului Berlinului, cotidianul este cumparat de catre Gruner Jahr si britanicul Robert Mawell, pentru ca din 1997 Gruner Jahr sa ramana singurul lui proprietar cu o macheta noua si un nou format al ziarului definit ca fiind al tuturor germanilor : "Din Est si Vest, tanara, moderna si dinamica". In 2003, cu un tiraj de 207.800 de exemplare, el dispunea de un lectorat de 468.000 de persoane. El este ziarul cu tirajul cel mai mare din regiunea capitala, Berlin-Brandenburg. Incepand cu data de 1 iunie 2009 redactorul şef al ziarului este Uwe Vorkötter care a făcut parte deja din conducere al ziarului si in perioada 2002 - 2006.
Nota
Articolul pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/04/hitler-un-dictator-meloman-modern.html