Dinozaurul de la Direcția Y din SRI și afacerile cu și fără jartiere
Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”.
Noilor generatii de sereisti nu le va veni sa creada, luand de bune textele constitututionale, ale Legii nr. 14/1992, Legii nr. 51/1991 si ale noianului de acte (ordine) normative interne, pe care, probabil le considera „sfinte”, ca – de-a lungul vremii – activitatea unor cadre SRI (si nu putine!) a fost complet paralela si cu legalitatea si cu menirea aceastei institutii de securitate nationala.
Ne-am propus, in masura posibilitatilor noastre modeste, sa restituim tinerelor generatii mici fragmente din istoria imunda lasata de cateva personaje sinistre care au populat SRI-ul, relatandu-le intr-un stil pe cat posibil interesant, avand ferma certitudine ca trebuie stiute de toti, deoarece fac parte din memoria organizatiei, cu atat mai mult cu cat unele din acestea sunt condamnate penale la pedepse cu inchisoarea (cu sau fara executare), ori au un vraf ce sesizari penale (plangeri si denunturi la diferite unitati de parchet, indeosebi DNA), care au fost inmormantate, dar o spun cu toata sinceritatea si responsabilitatea, solutiile de clasare au fost impuse de binomul Coldea-Kovesi, iar la instantele militare la mentinerea solutiilor de clasare a intervenit direct si impostorul general de justitie izmana, Oprea Gabriel, vicepremier.
Acum, eu nu stiu ce vorbe frumos invelite in staniol le-au spus recrutorii de la serviciile de personal care merg anual prin licee si colegii pentru a convinge si indruma pe tinerii absolventi sa urmeze mai departe cursurile facultatilor Academiei Nationale de Informatii „Mihai Viteazul” (parazitata de exemplu, de un impostor ca generalul izmenar Oprea Gabriel, fost cadru universitar la aceasta institutie si coordonator de doctorat) si mi-e greu sa-mi inchipui de la cine si ce aud cei care aplica la cursurile universitare de masterat, despre munca in interiorul SRI, care ar fi un fel de nesfarsita actiune „a la James Bond”, ori consta numai in operatiuni spectaculoase gen CIA ori FBI, asa cum au vazut ei in filme. Cert este ca, dupa un timp, marea majoritate are un mare soc cand se vad inauntru in cazul in care au devenit ofiteri SRI si-si dau seama cum devine, de fapt, chestiunea. Sigur, pentru ei primeaza acel sentiment de siguranta, stabilitate in viata pe care ti-l da angajarea intr-o institutie militara, si nu oricare, ci una de elita, chipurile, desi salariile debutantilor sunt putin mai mari decat cele ale unui functionar public de la Politia Locala, si asta datorita unor sporuri mai consistente.
Multi, foarte multi s-au pacalit si, pot sa va spun, neavand desigur o statistica, ca dintr-o estimare aproximativa, bazata pe propriile constatari, rezulta ca in primii cinci ani cam 30% din ei pleaca, negasind ceea ce se asteptau, asta pe promisiunile si cuvintele frumos impachetate ale celor de la personal care, efectiv, nu au curajul sa spuna din start adevarul acestor aspiranti. Mai este categoria fiilor, nepotilor, afinilor etc. indemnati si indrumati de fostii securisti sa dea examenele corespunzatoare la SRI, mai punand si ei o vorba, mai dand o recomandare…
Am auzit, cu stupoare, ca in 2014, la 25 de ani de la Revolutie, un specimen din SRI, ramas anchilozat inainte de 1989 mai rau decat multi alti comunisti cocliti, avea in vedere ca si conditie prioritara la recrutarea candidatilor care aplicau pentru incadrarea in SRI, ca acestia sa aiba o legatura, cat de mica, prin ascendenti, rude colaterale etc., cu fosti ofiteri de securitate sau, cel putin, sa fie recomandati de un securist. Asadar, pentru acest semidoct prafuit, supremul reper valoric a ramas Securitatea! Problema este ca nu acesta este de vina, ci sistemul ca il suporta si nu-l ejecteaza. Dinozaurul se numeste col. BALAN MARCEL – sef sector in Directia Generala „Y” (Managementul Resurselor Umane, Organizare).
Generatiilor care nu au prins perioada romantica a SRI, cu directoratul lui Magureanu, cu Gioni Popescu adjunct, cu Paltanea, Bucur si Dumitrache sefi la Prahova etc., cu Malureanu, Badescu, Apolzan, Olaru, Candea, Tonescu sau Ciceo pe la Bucuresti, cu Costin Georgescu si Alexandru Radu Timofte directori, nu le ramane decat sa citeasca cate un articol din presa vremii ori unul ca acesta, in care incerc sa adun momente de „glorie” din istoria SRI.
Inca din introducere se cere semnalat, din onestitate, pentru respectarea adevarului, ca, de altfel, la testul psihologic prealabil si la interviu, desi declarativ SRI clameaza ca vizeaza oameni inteligenti si de o anumita tinuta intelectuala, in realitate tocmai astia sunt respinsi (mai sunt si exceptii care nu stiu cum se strecoara), deoarece viitorul ofiter nu trebuie sa aiba initiativa, inventivitatea sa fie cat mai mica, nu trebuie sa fie mai destept decat viitorul sef si, nu in ultimul rand, trebuie sa fie supus, bun executant, adica sa prezinte un perfect profil de sluga.
O personalitate puternica, dominanta, stapana pe propriile fapte si vorbe, cu o atitudine ferma, coerenta si bine argumentata, deranjeaza la maxim. SRI are nevoie, jos, la baza, de albinute lucratoare, de niste robotei nu prea bine dotati la mansarda, care sa adune tot felul de date si informatii de pe teren (desigur, dupa un plan de cautare, de regula greu de respectat), si, intr-un final, cu chinurile groaznice ale ofiterilor de la analiza-sinteza, sa se incerce zilnic sa se incropeasca ceva bun de raportat din „balariile” si „varza” culeasa de acestia. Avantajul este ca, fiind multi, SRI este perceput ca omniprezent, lumea se simte controlata, monitorizata, aceasta legenda falsa convenindu-i de minune SRI.
Sincer, ma asteptam ca, pe partea de prostie, SRI sa se dezminta. Dv. cunoasteti ca este si mai dezarmant cand gasesti multa prostie intr-o entitate care se doreste a fi de elita, cum clameaza a fi SRI-ul (cand ii aud ca bat moneda pe intelligence, ma topesc de ras!).
http://directproprietar.eu/Dinozaurul-de-la-Direcia-Y-din-SRI-i-afacerile-cu-i-fr-jartiere