Viaţa zbuciumată a celei mai frumoase Prinţese a României. A fost prima femeie căpitan de cursă lungă, s-a căsătorit de două ori şi a sfârşit la mănăstire
La 23 decembrie 1909 s-a născut Principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, călugărită sub numele de Maica Alexandra. A devenit stareţa mănăstirii cu hramul "Schimbarea la faţă" din Ellwood City, Pennsylvania. (m. 21 ianuarie 1991).
Ileana s-a născut la Bucureşti la 23 decembrie 1908/5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a prinţesei Maria şi a principelui Ferdinand. Deşi au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Barbu Ştirbei, regele a admis paternitatea.
A avut patru fraţi mai mari: Carol, Elisabeta – mai târziu Prinţesă moştenitoare a Greciei, Maria – mai târziu regină a Iugoslaviei – şi Nicolae. Despre fratele ei mai mic, Mircea, de asemenea s-a spus că ar fi fost copilul Prinţului Ştirbei; Prinţul Mircea a murit la aproape patru ani de febră tifoidă, potrivit site-ului Istorie pe scurt.
Până la vârsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi Mondial, a obligat famila regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii. De la mama sa a învăţat limbile engleză şi franceză, iar de la tată – germana. A fost crescută cu dragoste faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania. Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi precum Asociaţia Creştină a Femeilor Române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigând mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. Participă la diverse expediţii în Munţii Carpaţi.
În timpul „Restauraţiei“, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui său, însă, la scurt timp, noul rege, Carol al II-lea, a hotărât să-i restrângă apariţiile publice, deranjat de popularitatea Domniţei pe care românii o iubeau ca pe regina Maria. La sfârşitul anului 1930, Ileana îi scria Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci ştii cât de mult ţin la tine şi cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulţumesc dar sunt tânără şi greşesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi eşti Rege şi apoi eşti fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Dar Regele, hotărât să nu împartă cu nici un alt membru al familiei regale puterea politică şi popularitatea de care se bucura familia regală, a găsit o soluţie simplă de „a scăpa” de sora sa: Ileana trebuia să se mărite cu un prinţ străin şi să plece din ţară. În vara anului 1930, însoţind-o pe regină într-o vizită în Spania, Ileana îl întâlneşte la Barcelona pe arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“.
Căsătoria cu arhiducele Anton
În martie 1931, Ileana şi regina Maria, întorcându-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntâlneşte pe arhiducele Anton. Se pare că reîntâlnirea nu era întâmplătoare, arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvântarea şi consimţământul ca şef al Casei Regale. La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul.
Anton era fiul arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie. Împătimit aviator, era câştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting.
Căsătoria a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară când un membru al familiei regale s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Ceremonia căsătoriei are loc la castelul Pelişor, pe data de 26-27 iulie, Ileana având 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.