Noica, Păltinişul şi Securitatea. Ritualul zilnic al filosofului în staţiunea de lângă Sibiu. Vizitele lui „Nae” şi „Noe” - operaţiune de filaj a comuniştilor
Izolat al Păltiniş, unde a ajuns să fie căutat de sute de tineri iubitori de filosofie, Constantin Noica avea să-şi petreacă ultimii şase ani din viaţă în mansarda unei căbănuţe modeste situate într-una dintre cele mai frumoase staţiuni montane ale României. L-au vizitat frecvent Gabiel Liiceanu şi Andrei Pleşu, iar Securitatea l-a supravegheat îndeaproape.
Norica Becheş, cea care se ocupa pe vremuri de chioşcul de carte din Păltiniş, a împărţit timp de şase ani aceeaşi căbănuţă cu “domnul Noica”, ea la parter, el la etaj. Şi-l aminteşte şi acum cum a apărut în prima zi, cu paltonul purtat în închisoare. „Într-una dintre zile a apărut domnul Noica, înalt, simplu, cu paltonaşul de la Jilava, cu o băscuţă roasă, ca şi paltonaşul“, povestea în urmă cu doi ani, pentru "Adevărul", Norica Becheş.
„Dimineaţa servea un pic de ceai de siminichie, un pic de pâine cu unt şi te mai miri ce, şi de la căbănuţa noastră pleca pe fostul drum de altădată, pe la vechile cabane, pe lângă schit, şi urca pe partea cealaltă. Aceea era ora şi jumătate a dânsului pe care o făcea zi de zi, nu conta dacă era frig, ploaie, zăpadă. După aceea citea şi, după ora 2, din nou începeau scrisul, gândirea. Seara, de la 8 putea veni oricine la el, dar până atunci timpul dânsului era atât de preţios, era timpul de scris“, a povestit Norica.
Îi medita pe ospătari