Liceul românesc „Mihai Eminescu” din Slatina, Ucraina, sub presiunea intereselor partizane din dreapta Tisei
Conform tratatului din 1997 dintre România și Ucraina, pentru a dezvolta și susține comunitățile din Maramureș în numele unor relații de bună vecinătate, s-a decis să se deschidă două licee, unul cu predare în limba ucraineană pe teritoriul României, la Sighet, denumit „Taras Sevcenko" și un liceu cu predare în limba română pe teritoriul Ucrainei, în Slatina, denumit „Mihai Eminescu", transmite corespondentul Romanian Global News din Maramureșul Istoric.
Singura instituție de pe tot teritoriul Transcarpatiei (de la Slatina la Ujgorod) care oferă învățământ cu clasele VIII-XI dedicat etnicilor români și care are titulatura de liceu este „Mihai Eminescu", în rest înregistrându-se câteva școli de tip I-III și I-II.
Menționăm încă de la început că în regiunea Transcarpatiei, ce depășește granițele Maramureșului istoric, conform liderilor asociațiilor românești, se regăsește o populație de peste 40.000 de etnici români.
Anul trecut s-a hotărât ca, după 13 ani, școala generală numărul 2 și liceul „Mihai Eminescu" să nu mai fie reprezentate de un singur director, întocmai pentru a se respecta legislația ucraineană în vigoare. Drept urmare, cele două instituții, gimnaziul românesc, respectiv liceul românesc din Slatina, s-au separat: Mihai Opriș a rămas în continuare la conducerea școlii generale, iar Adriana Pop a fost numită director al liceului.
Până la separare, atât statul român cât și cel ucrainean, organizații neguvernamentale, au investit sume importante de bani prin diversele structuri locale, raionale și regionale în instituțiile conduse de Mihai Opriș. Cu toate acestea, investițiile nu sunt vizibile la nivelul infrastructurii și condițiilor de invățământ de care beneficiază tinerii etnici români înscriși. Orice vizitator ce pășește în interiorul Școlii nr. 2 este izbit de mirosuri greu de suportat și condiții greu de imaginat, incompatibile cu minimul necesar desfășurării activităților didactice (geamuri sparte, pereți murdari și găuriți, lipsa unor condiții de igienă minimale, mobilier degradat, etc).
Degradarea vizibilă a instituțiilor de învățământ cu predare în limba română nu a rămas doar la nivelul condițiilor oferite, dar s-a tradus inclusiv printr-un management defectuos care a dus la o scădere a populației școlare concomitent cu prăbușirea calității procesului de învățământ oferit (calitatea corpului didactic). Din acest motiv, lideri ai comunității românești locale au atras atenția că în fiecare an peste 150 de copii etnici români aleg instituții cu predare în limba maghiară sau ucraineană deoarece își doresc să beneficieze de un învățământ competitiv, de calitate, care nu mai este sinonim cu instituțiile de învățământ românești.
Deși clădirea în care Liceul trebuie să își desfășoare activitatea era deplorabilă, după separarea de anul trecut, în doar două luni de zile, directoarea Adriana Pop a schimbat complet fața imobilului (unde, înainte, se desfășurau clasele primare ale gimnaziului nr. 2), dovedind încă odată că proverbul „omul sfințește locul" este valabil. Cu sprijinul autorităților ucrainene și al unor organizații neguvernamentale românești, Liceul are în prezent câteva săli de curs moderne, inclusiv sală de informatică. Fiind în primul an de funcționare, are doar două clase asigurate cu copii (30). Prezentăm câteva fotografii cu clădirea actuală a liceului înainte și după refacere.
Din păcate, comunitatea românilor maramureșeni de dincolo de Tisa este afectată de interese divergente, uneori destul de obscure. Ideea de unitate este depășită de interese financiare, imobiliare locale și de puternice orgolii personale. Din acest motiv, continuarea modernizării clădirii liceului, care se află în proprietatea primăriei, este pusă sub semnul întrebării din cauza lipsei de sprijin oferit de românii din consiliul local (dintr-un total de 24 de persoane, 12 sunt etnici români, dintre care doar 4 și-au exprimat prin vot susținerea instituției și implicit a directoarei Pop care, culmea, este susținută de guvernatorul regiunii).
Din investigațiile corespondentului nostru, personajul care a controlat învățământul românesc în plan local, același M. Opriș, se folosește de influența acumulată în ultimii 28 ani pentru a bloca dezvoltarea Liceului. Situația incertă a imobilului și a terenului pe care se află acesta, precum și lipsa spațiului necesar duc la imposibilitatea liceului de a oferi condiții de tip internat, absolut necesare pentru ca instituția să găzduiască copiii din satele din jur. Din această pricină devine imposibilă înscrierea în cadrul instituției a tinerilor români născuți în comunități rurale, aflate la o distanță semnificativă de orașul Slatina, legate printr-o infrastructură rutieră deficitară. Cu alte cuvinte, elevii români din salba de sate din Maramureșul istoric nu pot beneficia, conform legii, de nivel de educație superior de tip liceal, rămânând înscriși în școli sătești de tip I-III. Situația ar putea fi cel puțin temporar rezolvată dacă liceul ar deține 2 microbuze școlare care să ofere cu titlul gratuit curse dus-întors pentru elevii care doresc să urmeze cursurile liceului.
Nu în ultimul rând, ar fi de dorit ca Ministerul Românilor de Pretutindeni, prin asociațiile locale românești, să își ofere sprijinul pentru modernizarea infrastructurii educaționale din zonă, cu precădere pentru Liceul Mihai Eminescu. Cu atât mai mult cu cât autoritățile regionale de la Ujgorod și cele raionale de la Teceu și-au manifestat suportul pentru această instituție.