Plătiţi-l pe Dumnezeu
Din credinţă religioasă pentru unii, sau din constrângere pentru alţii, acceptăm totuşi, cu toţii, importanţa socială a cultelor. Indiferent de tipul religiei, se consideră că atâta timp cât ea nu are un caracter fundamentalist şi agresiv, practicarea ei este benefică, mai ales pentru anumite straturi ale societăţilor umane, care au nevoie de un sprijin spiritual, în lupta lor grea pentru existenţă.
Problema pe care o pun în discuţie este gradul de implicare a unui stat democratic modern în stimularea activă a uneia sau alteia din aceste religii prin susţinerea lor financiară.
Nu este vorba de statele în care religia este dominanta absolută asupra tot ce mişcă, cum sunt statele fundamentaliste islamice. Mă refer la state ca România sau Israel, de pildă, în care se fac concesii prea mari, în dauna principiilor recunoscute de funcţionare ale unui stat laic, modern, şi în dauna bunului simţ pe care ar trebui să-l aibă preoţii înstăriţi, dar care profită abuziv de acest ajutor. Problemele concesiilor făcute haredimilor ultra-ortodocşi din Israel a fost larg dezbătută în paginile revistei ACUM, în special datorită articolelor scrise de stimata doamnă Rodica Grindea, aşa că mă voi rezuma la câteva aspecte legate de ajutorul financiar acordat cultelor de statul român.
Din pură curiozitate am vrut să aflu cât cheltuie statul român pentru ajutarea cultelor din România, şi în special a Bisericii Ortodoxe Române, care cuprinde majoritatea absolută a credincioşilor-cetăţeni români. Menţionez că am tot respectul cuvenit preoţilor acestui cult majoritar din România, ca de altfel pentru oricare preot, de la oricare tip de religie oficială din ţară, oameni culţi şi buni cetăţeni ai României.
Iată datele oficiale prezentate de bilanţurile Ministerului Culturii şi Cultelor (v. aici, pag. 128-134).
Sprijinul financiar oferit de statul român cultelor religioase oficiale este de cca. 250 milioane RON anual, numai pentru salariile personalului bisericesc din toate cultele, şi care cuprinde în momentul de faţă cam 18.000 de preoţi, ceea ce reprezintă un salariu mediu lunar de 250.000.000 :18.000 :12 luni=1157,4 RON-i. Dacă comparăm acest salariu mediu al unui preot cu salariile medii ale cadrelor didactice din învăţământul de stat preuniversitar, vedem că (v. aici):
- un profesor debutant are un salariu net de 660 de lei,
- un profesor cu grad didactic II, şi o vechime de 10 ani are un salariu de 805 lei,
- iar un profesor cu grad didactic I şi 25 de ani vechime are un salariu de 1.100 de lei
Dacă se va adopta şi propunerea legislativă a deputatului PSD din Ploieşti, Andrei-Valentin Sava, ca preoţii să fie scutiţi de impozitul pe venituri, constatăm că un preot va avea un salariu de la stat aproape dublu faţă de un cadru didactic începător, cu studii superioare, sau un salariu egal cu al unui profesor de liceu cu 25 ani vechime.
Nu comentez veniturile totale ale unui preot rezultate din serviciile făcute comunităţilor religioase în care păstoresc.
Statul român are şi un program de finanţare a strategiei în domeniul cultelor, în valoare de cca 500 milioane RON-i anual, incluzând în acest program toate cultele legale din România, dar partea leului revine evident Bisericii Ortodoxe Române. Cifra de mai sus reprezintă cheltuieli materiale, fără sprijinul material pentru salarii. Pe lângă cheltuielile de mai sus, statul român finanţează şi salarizarea personalului didactic din învăţământul teologic neintegrat.
Dacă luăm în calcul totalul cheltuielilor de stat cu finanţarea cultelor (menţionez în mod expres: cu toate cultele din România), în valoare de 750 milioane lei /anual, ar rezulta că în perioada 1990-2013 s-au cheltuit din bugetul public 17,25 miliarde RON-i sau, la cursul zilei – aproape 4 miliarde de EURO.
Şi dacă luăm în consideraţie preţul de referinţă pentru un kilometru de autostrada, care în zona de munte nu ar trebui să depăşească 6,1 milioane de Euro/km., iar pentru zona de câmpie, costul este de maxim 3,86 milioane de euro/km. potrivit standardelor de cost elaborate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) (v. aici), vom vedea că din banii cheltuiţi pe cultele religioase, se puteau construi 655 kilometri de autostrada în zonele de munte, sau 1036 km. de autostrada la câmpie !! Sunt doar cifre, nu cred ca vreunul dintre conducatorii auto credinciosi, simte o unda de regret !!
Alţi «300 kilometri de autostrada, sau 1500 de şcoli, se puteau construi din banii cheltuiţi pentru construirea Catedralei Neamului », aflăm din revista PROTV.RO.
Oportunitatea construirii unei catedrale gigantice, cu o înălţime de 120 de metri, cât o clădire cu 40 de etaje, ar merita o analiză separată, având în vedere faptul că în România de după revoluţie s-au construit câte 5 biserici la fiecare şcoală nou construită.
Statul român nu este un stat secular, şi prin Constituţia sa garantează libertatea credinţei, fiind considerate ilegale intoleranţele reciproce ale religiilor oficial recunoscute precum şi prozelitismul agresiv.
Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română s-a opus vehement la adoptarea unei noi Legi a Cultelor, promovând menţinerea Legii Cultelor bazată pe Constituţia din 1923, când Biserica Ortodoxă Română şi cea Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) se bucurau de un statut privilegiat faţă de celelalte culte religioase.
Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007) se prevede, între altele, că “În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. Cultele sunt egale în faţă legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”.
Având însa în vedere faptul că în urma recensământului din anul 2002, 86,8% din populaţia României s-a declarat că aparţine cultului ortodox, BOR beneficiază de un avantaj corespunzător din cele oferite de stat cultelor.
La nivel central, în afara de nişte priorităţi reclamate de BOR, menţionate mai sus, şi nişte frecuşuri cu Biserica Greco-Catolică privind nişte retrocedări de patrimoniu, nu există acuzaţii de intoleranţă faţă de alte religii.
La nivel local însă, prozelitismul şi diverse forme de intoleranţă se mai manifestă sub diferite forme. Iată un exemplu în care, fără voia mea, am fost implicat. În zona Tg. Ocna există o comunitate destul de numeroasă de adepţi ai Bisericii Neoprotestante, care nu are cimitir propriu şi folosea, împreună cu Biserica Ortodoxă, cimitirul local.
În anul 2001, biserica Ortodoxaă locală a interzis îngroparea morţilor din acest cult în acelaşi cimitir cu ortodocşii “puri”. Pastorii Pădureţ şi Varesi de la biserica Neoprotestanta au venit la mine, ştiind de calitatea mea de responsabil cu mica obşte de evrei din Oneşti şi de responsabil cu cimitirul evreiesc din Tg. Ocna, să ceară o parcelă din acest cimitir, care de altfel avea într-adevăr mult spaţiu disponibil. Eu i-am susţinut, dar conducerea Comunităţii evreilor din Bacău nu a fost de acord.
Există şi exemple de bună înţelegere între culte. Astfel, un cimitir evreiesc din secolul 18 din Căiuţi-Bacău, plasat pe marginea unei râpe, a început să se prăbuşească dezvelind scheletele evreilor îngropaţi acolo. Am găsit mai mult decât înţelegere şi ajutor din partea primarului şi parohiei Ortodoxe – aproape toţi cetăţenii din Căiuţi au participat la consolidarea malului abrupt, salvând astfel memoria unor timpuri demult apuse.
Din păcate, unii prelaţi cu rang înalt din BOR promovează încă o politică antieuropeană, aşa cum este cazul IPS Pimen, care din amvon a declarat : « Dumnezeu ne-a salvat de pericolele aduse de Uniunea Sovietică, ne va salva, credem, dacă ne vom ruga cu toată smerenia, de pericolele aduse de politica Uniunii Europene».
Nu are nimeni ceva împotriva ajutării de către stat a cultelor oficiale care au nevoie de sprijin financiar, dar nu cred că este normal ca un stat să ajute persoanele de cult, care au un nivel de trai mult deasupra cetăţenilor de rând săraci, sau mult deasupra personalului din educaţie şi sănătatea publică.
Raţiunea de a fi a conducătorilor de culte este promovarea valorilor spirituale şi nu a celor materiale.