Furtul de identitate şi o nouă bătaie de joc în Învăţămînt
Am ajuns vremurile în care realitatea de zic cu zi a fost transformată într-o comunitate digitală, unde moralitate nu prea există şi, deci, nu se mai poate vorbi despre aspecte morale. Pentru autorităţi şi pentru consumatorii internetului nu mai sînt o noutate infracţiunile virtuale care se soldează cu victime, sub diferite forme. Progresul tehnologiei informaţiilor şi migrarea individualităţilor în planul virtual au generat, pe lîngă uriaşe beneficii, metamorfozarea viciilor şi facilitarea unui alt fel de furt, prin apariţia unor categorii de infractori periculoşi, care fură cu ajutorul ordinatorului, nu doar sume mari de bani, ci şi identităţi şi informaţii de toate categoriile. Oricare ar fi obiectul, motivaţia sau modalitatea, furtul este un furt.
Fie că cineva a furat o maşină, a furat dintr-un supermarchet, dintr-un buzunar, a furat informaţii sau fotografii din arhive virtuale şi din medii de stocare specifice, actul cade sub incidenţa legii! „În limbaj de specialitate, furturile prin intermediul tehnologiei I.T. sunt acele activităţi ilegale prin care infractorul sau infractorii provoacă pagube celor care au stocate în mediul online date personale, informaţii care pot fi vândute, sume de bani sau alte tipuri de valori”.
Cristina Rotaru, vinovată de furt de identitate, de nerespectarea vieţii private şi a demnităţii persoanei
O individă din Arad, pe numele ei Cristina Rotaru, care pretinde că trăieşte la Paris, mergînd probabil pe ideea că dacă e pe net, e gratis şi n-are nimeni ce să-i facă, mi-a furat fotografia personală care ilustrează de regulă editoriale pe care le semnez în revistele de cultură Agero şi ART EMIS - şi şi-a făcut cont pe maidanul „feisbucului”. Nu am cont în această reţea de adunături, iar existenţa unui cont fals, ilustrat cu fotografia mea şi cu numele acestei individe, îmi aduce prejudicii de imagine. De unde pot să ştiu dacă această persoană, sub masca „fesibucului” şi folosind fotografia mea, nu cumva are în plan eventuale tentative de brandjacking! Deşi i-am cerut civilizat să scoată fotografia mea de la profilul său de feisbuc, e-mailul a rămas fără ecou. În baza prevederilor art.70-77 din Codul Civil, Cristina Rotaru se face vinovată de furtul identităţii şi nerespectarea vieţii private şi a demnităţii persoanei umane. Pentru că tot este din Arad, un studiu recent organizat de A.N.P.C.P.P.S. România - InfoCons, referitor la infracţiunile de fals privind identitatea, arată că, judeţul Arad a înregistrat cele mai multe acţiuni in instanţă avînd ca obiect - falsul privind identitatea: 515 cazuri, în timp ce la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Arad au fost înregistrate 2245 de cauze cu acest obiect.
Profesoara Camelia Săpoiu şi îndobitocirea elevilor
Lege există! Dar de formă, pentru a fi schimbată după chelia, frizura sau coafura miniştrilor vremelnici. Dacă avem în vedere doar o singură lege, cea a Învăţămîntului, care a suferit periodic modificări de substanţă, nu peste mult timp copiii vor face la şcoală analize literare pe versurile manelelor lui Salam, Guţă, Copilul de Aur şi alţi copii minune. Ce acuză aceste modificări? Incompetenţă, lipsă de demnitate şi patriotism, lipsă de respect pentru tot ceea ce au clădit înaintaşii noştri. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a finanţat tot felul de manuale alternative opuscule şi redundante, bune doar de înzorzonat C.V.-ul unor autori conjuncturali. Învăţămîntul românesc nu-i o chestiune eminamente politică, ci una de continuitate în educarea sănătoasă a naţiei. De aceea, trebuie acordat credit adevăraţilor intelectuali, investindu-i, în mare parte, cu responsabilitatea ce ţine de dezvoltarea şi conţinutul domeniului. Unde duce indiferenţa şi amestecul politic în speţă? La boicotarea învăţămîntului românesc tradiţional, la decăderea din cunoaşterea profundă, la superficialitatea actului de învăţămînt, astăzi perfect conciliant cu haosul politic şi social, care indubitabil va da viitorului o generaţie la fel de superficială. Startul unei noi bătăi de joc în educaţia copiilor a fost dat de profesoara de limba română Camelia Săpoiu de la „Liceul Eugen Lovinescu” din București, care, chipurile pentru a trezi interesul elevilor, a aplicat un nou şi molipsitor tip de îndobitocire: analiza versurilor lui Smiley şi lecţii tematice de Halloween şi de Valentine’s Day, cu decorarea clasei cu lumînări, dovleci, lilieci şi păianjeni, iar în bănci elevi „dotaţi” cu colţi de vampir. Ce să caute în şcolile noastre acest import dăunător de sărbători comerciale? Acest gen de profesori care au facilitat pătrunderea plăgilor occidentale deformatoare în şcolile româneşti, nu mai au repere şi nici modele. Sînt exemplare nocive care trebuie eliminate din procesul de învăţămînt şi de educaţie a tinerilor. Vechile modele s-au topit, au fost date uitării, deliberat. Cum să formezi gustul elevului pentru literatură sau pentru lectură cu modalităţi şi exemple aberante, străine registrului românesc?
Siliţi să ne îndreptăm doar în direcţia arătată de poliţiştii planetari
În această perioadă istorică şi socială tulbure, misiunea unui dascăl este de a reîntoarce generaţia tînără cu faţă către zestrea culturală a neamului românesc, către o competiţie autentică de valori. Din afară şi din interior se luptă cu tot felul de mijloace, astfel ca generaţia tînără să fie transformată într-o turmă docilă care să nu mai gîndească decît prin modul de imbecilizare consumist al Occidentului. Sîntem siliţi să fiinţăm într-un spaţiu controlat, învăţămîntulul însuşi ca instrument de modelare, fiind silit să încapă în tiparele unor exigenţe europene, care în cele mai multe puncte, nu are de-a face cu exigenţele valorii. Sîntem siliţi să gîndim şi să ne formăm tineretul în funcţie de cerinţele integraţioniste, siliţi să ne îndreptăm doar în direcţia stabilită de poliţiştii planetari, avertizaţi că orice tentativă de a părăsi ruta, va fi, mai devreme sau mai tîrziu, drastic sancţionată.