Dinspre partide șansa-i moartă să fim din nou ce-am fost odată!
Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale (cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi mai mult decât concludente în acest sens, precum avansul de peste 2000 de ani al tăblițelor de la Tărtăria în fața celor sumeriene, iar tot mai mulți dintre istoricii și culturologii străini nu prididesc să se minuneze și să afirme cu tărie că teritoriul României de azi este axul universului cultural al omenirii!
Cu toate astea (sau, cine știe, poate că tocmai de aceea), nici faimoșii regi ai traco-geților și nici voievozii de mai târziu n-au socotit că aceste pământuri îndelung râvnite de diverși cotropitori sunt ale lor, ci ale urmașilor lor.
Nobil motiv pentru care ei și oștenii poporeni le-au apărat din răsputeri, deseori cu prețul vieții, și le-au gospodărit cu pricepere, astfel ca generațiile următoare să cunoască bucuria sui-generis a statorniciei pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, precum și pe aceea a pioasei recunoștințe față de înaintași.
Dar iată că partidele din perioada interbelică au izbutit ca prin sfidătoarea lor necinste și lăcomie să-i scandalizeze pe unii dintre români și să-i ducă la sapă de lemn pe alții, așa încât gânditorul Nae Ionescu cocheta cu ideea suspendării celor mai ticăloșite dintre formațiunile politice ale vremii. Firește, el avea în vedere și varianta constructivă a încrederii democratice, acordată prin vot cetățenilor cu o înaltă ținută moral-intelectuală și civică...
A urmat jumătatea de veac bolșevic a partidului-stat, când strășnicia pedepselor aplicate i-a obligat la prudență și o aparentă cumpătare pe patrihoții acelor timpuri capricioase, pentru ca postdecembrismul să îngăduie o libertate situată în imediata vecinătate a libertinajului dement: tâlhărie mai ceva ca-n codru (dar unde-s codrii noștri de mai an?), minciună și impostură cât încape în detestabila presă a intereselor străine de neam și țară, prostituție clasică și din cea cultural-intelectuală pe toate drumurile și în toate posturile/pozițiile din stat, încât nu-i de mirare că România a ajuns fruntașă între fruntașe la analfabeți și la semidocți cu titluri academice, în general la mojicie, nemuncă și felurite nelegiuiri. Pe scurt, un veritabil Eldorado al descurcăreților ciocoizați și manelizați.
Indiscutabil că renormalizarea României presupune un proces dificil și de lungă durată. Dar nu imposibil. Cu condiția ca el să înceapă în 11 decembrie prin votarea unui număr cât mai mare de independenți cinstiți, capabili și bine intenționați!