Creştinul se roagă pentru sănătatea trupească şi pentru randuială în această viaţă, ca să poată să placă şi mai mult Domnului şi să-şi afierosească viaţa slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui. Sănătatea trupului îşi are rostul doar atunci când este folosită pentru veşnica mântuire a sufletului, pentru întărirea în credinţă şi pentru bunele moravuri evanghelice, pentru adânca şi necontenita pocăinţă. Bunăstarea scurtelor noastre zile pământeşti aduce folos duhovnicesc doar atunci când se împlinesc dumnezeieştile porunci şi avem ca ţel dobândirea împărăţiei cerurilor.

Constantiniada Bizantină

Gloria numelui de CONSTANTIN – de la lat. „constans, constantis” („constant”, „statornic”, „ferm”) – se leagă, într-o măsură parcă providenţială, de istoria de mai bine de o mie de ani a Bizanţului ortodox şi imperial – Constantinopolul întemeiat de un Constantin, într-o lună mai, şi căzut sub un alt Constantin, tot într-o lună mai…

11 Constantini s-au succedat pe tronul împărătesc al Ţarigradului (cum i se spunea îndeobşte „cetăţii lui Constantin” în Evul Mediu românesc), dintre care se cuvin amintiţi, pe lîngă cel dintîi şi cel din urmă (prezentaţi mai pe larg în continuare), măcar alţi cîţiva:

Data exactă a venirii Mîntuitorului a fost profețită cu cinci secole înainte!
În Vechiul Testament există peste 300 de referințe profetice distincte privitoare la venirea Mîntuitorului și la viața Sa pămîntească. Între toate acestea, profeția lui Daniel ocupă un loc aparte, uimind pînă astăzi și lăsînd fără replică chiar și spiritele cele mai circumspecte…

Duhul profetic

În Iisus Hristos s-au împlinit toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament.

Sfânta Elena a trecut la Domnul în Nicomidia Asiei Mici, la vârsta de 80 de ani, avându-l alături pe fiul ei Constantin, după cum ne informează Eusebiu (De Vita Constantini, 3:46). Faptul că la începuturile lui 329 d.Hr. încetează brusc baterea de monezi cu chipul Împărătesei Elena ne conduce la concluzia că moartea ei a survenit cândva pe la sfârșitul anului 328, începutul lui 329.
Trupul ei a fost dus la Roma, unde a fost îngropat cu onoruri imperiale în mausoleul de pe antica Via Labicana. Mausoleul de pe Via Labicana a fost construit de Constantin cel Mare între anii 326 și 330, inițial ca mausoleu pentru el însuși, însă în cele din urmă a fost folosit pentru îngroparea mamei sale.

În încheierea vizitei făcute în Eparhia Greco-Catolică de Maramureș, Excelența Sa Jean-Louis Bruguès, Arhivist și Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, a celebrat duminică, 14 mai, împreună cu Preasfințitul Vasile Bizău, Sfânta Liturghie, la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. Redăm mai jos Cuvântul de Învățătură ținut de Excelența Sa în cadrul Jertfei Liturgice: 

Setea de iubire

Frumosul pasaj din Evanghelie [In 4,5-42 - Isus şi samariteana], pe care l-am ascultat, prezintă o întâlnire. Isus, călătorind, ajunge epuizat, spre amiază, lângă o fântână. Ajunge acolo la ora a șasea, la ora amiezii, ora mijlocului vieții, atunci când oboseala copleșește inima bărbaților și a femeilor în plină forță, când se găsesc pe punctul de a capitula. Astfel poartă Isus oboseala noastră de a trăi. Îi este sete.

Preot ortodox de 11 ani, doctor în teologie, traducător publicat de Patriarhia Ortodoxă Română, Ion Aion a renunţat la veştmintele bisericeşti, şi-a dat demisia din preoţie şi s-a hotărât să vorbească, potrivit Curtea Veche.
Într-o carte intitulată simbolic "Spovedaniile unui preot ateu", publicată la editura Curtea Veche, Ion Aion povestește cu umor și har despre începuturile sale în preoție, vorbind pe șleau despre superstiții, dogme, datini și credințe.

Perioada Evului Mediu abundă de poveşti ieşite din comun, experimente nebuneşti folosind metode bizare şi deseori periculoase, toate pentru cunoaştere.
Cazul de faţă se încadrează în această categorie. Locul este Inchkeith, o insulă scoţiană, iar perioada era anul 1493, când insula adăpostea doar doi copii şi o dădacă surdo-mută, relatează The Vintage News.
Regele Iacob al IV-lea al Scoţiei era un monarh care era fascinat de cunoaştere, cultură şi artă. Având orientarea aceasta şi fiind şi rege, însemna că putea efectua experimente fără să existe frica unor repercusiuni.
Astfel, a putut pune în practică un gând ciudat: voia să ştie dacă un copil care nu este învăţat niciun cuvânt din nicio limbă va folosi „limba dată de Dumnezeu”, întrucât nicio altă limbă nu era cunoscută. O idee văzută încântătoare, mai ales în contextul secolului al XV-lea, că oamenii puteau vorbi limba sfântă a lui Dumnezeu.

Se împlinesc 40 de ani de cînd, în mai 1977, cu Biserica Enei din București, a început dementa campanie ceaușistă de dărîmare a sfintelor locașuri. Numai în București, în perioada 1977-1989, au fost demolate sau „translate” peste 20 de biserici…
Pe atunci, cu excepția părintelui Gheorghe Calciu (cele „Șapte cuvinte către tineri” – 1978), nimeni n-a protestat fățiș împotriva dărîmării de biserici; astăzi aproape o întreagă nouă generație protestează vehement împotriva… construirii de biserici! De unde am plecat și unde am ajuns? Cît de mult trebuie să calce Dumnezeu cu mila pe dreptate ca să ne mai rabde să facem umbră pămîntului! (R. C.)
Părintele Gheorghe Calciu despre dărîmarea Bisericii Enei:

Identitățile naționale și religioase converg, într-o regiune dominată cândva de regimuri ateiste.
WASHINGTON, DC/MOSCOVA (10 mai 2017) – La aproximativ un sfert de secol după căderea Cortinei de Fier și după dezmembrarea Uniunii Sovietice, un nou studiu important, realizat de Pew Research Center, constată că religia s-a reafirmat drept o componentă importantă a identității individuale și naționale în multe țări din Europa Centrală și de Est, unde regimurile comuniste au reprimat credințele religioase și au promovat ateismul.

Conferința Episcopilor Catolici din România dorește să atragă atenția credincioșilor catolici asupra pericolului reprezentat de proliferarea sectelor și grupurilor spirituale ce fac parte, în cele mai multe cazuri, din bine-cunoscutul curent New Age. Folosind concepte cu rezonanțe creștine (de ex: „energie cristică”), și în același timp practici tipice magiei și spiritismului, acestea dezvoltă o spiritualitate confuză și egocentrică, prin recursul la așa-zișii „îngeri” sau „ghizi spirituali”, ce ar trebui să dăruiască o iluminare și o vindecare prin intermediul unor vag definite „forțe universale”. Respectivele grupări manipulează de fapt conceptele cheie ale creștinismului, într-un sincretism fără consistență.