Intr-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza din culise ecumenismul… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale”.

Într-o lume în care majoritatea celebrităţilor alege să-şi trăiască altfel viaţa, câştigătorul a patru Premii Emmy Jonathan Jackson, actorul, cântăreţul, compozitorul şi scriitorul, cunoscut mai ales graţie interpretării lui Lucky Spencer din serialul “General Hospital”, a ales o altă cale: cea a credinței ortodoxe, tranziţia lui de la adventism spre vechea credinţa, trecând prin România. Jonathan şi familia să se pregătesc acum spre a fi botezaţi de Paşti.
Jonathan s-a căsătorit cu Lisa Vultaggio, o colegă de platou din serialul “General Hospital”, la vârsta de 20 de ani, iar acum, la 29, este deja tatăl a trei copii.

Fără îndoială, momentul creştinării triburilor slave de nord-estul Europei a constituit în sine nu doar un eveniment cu repercusiuni majore în viitor, ci şi unul dintre acele momente de cotitură din istoria întregii lumi. Căci cu siguranţă, altfel s-ar fi succedat toate evenimentele ulterioare ale istoriei, şi chiar prezentul ar fi fost cu totul altul dacă viitoarea putere mondială a Rusiei nu ar fi aderat la creştinism, în speţă la ritul ortodox al acestei religii. Imaginaţi-vă spre exemplu o Rusie romano-catolică încă de la începuturile sale, sau o Rusie care ar fi îmbrăţişat cu entuziasm Islamul, sau chiar o Rusie care ar fi ales să respingă toate aceste credinţe semite pentru a-şi păstra religiile păgâne şi identitatea originală a strămoşilor slavi!

Dragi frați și surori,
Suntem adunați pentru a asculta cuvântul lui Isus și am vrea să îl putem asculta cu inima deschisă, curată. Și îl ascultăm direct din Evanghelia lui Luca, cap. 4, vers. 31-37:
31 Apoi a coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – și îi învăța în zilele de sâmbătă, 32 iar ei erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui avea autoritate. 33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga în gura mare: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. 35

Dintre provocările anului 2016, aceea de a cinsti tinerii în dimensiunea lor misionară ne apare drept cea mai vrednică de reamintit. Dincolo de întâlniri, dintre care cea de la București a fost cea mai amplă, de simpozioane ori conferințe, tinerii s-au vădit vii, provocatori și inovatori, creatori ai unei concepții de pastorație care leagă generațiile și deschide paro­hia în dialog și împreună-lucrare cu ei. Ne-au dovedit că sunt deja crescuți în alt soi de democrație decât noi, preoții, care încă nu am îmbătrânit suficient; că știu să ceară, cu subiect și predicat, lucrurile de care au nevoie pentru a se putea simți utili Bisericii.

„Biserica Catolică și cea Ortodoxă proclamă centralitatea persoanei umane și demnitatea ei de ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Afirmă demnitatea naturii umane creată liber. Libertatea umană este exercitată în special în actul de credință religioasă. Actul de credință trebuie să rămână mereu liber. Constituțiile statelor noastre garantează drepturile fundamentale ale persoanei umane. Cu toate acestea, în societățile noastre, forțele sunt mereu în acțiune pentru a marginaliza sau chiar șterge religiile și mesajul lor din sfera publică”, susțin participanții la cel de-al V-lea Forum European Ortodoxo-Catolic, în mesajul aprobat la finalul întâlnirii ce a avut ca temă „Europa în teama amenințării terorismului fundamentalist și valoarea persoanei umane și a libertății religioase” și ca moto „Curaj, Eu am învins lumea” (Ioan 16,33). Forumul a avut loc la Paris, Franța, unde s-a încheiat acum două zile.

Considerat ca fiind cel mai mare istoric bisericesc al secolului al XIX-lea, Ignaz von Döllinger rămâne în istorie ca un predecesor al Mişcării Ecumenice prin eforturile depuse în slujba refacerii unităţii creştine, într-o perioadă când catolicismul apusean era confruntat pe de o parte cu ultramontanismul catolic, iar pe de altă parte cu liberalismul laicist. Deşi s-a considerat tot timpul catolic, s-a văzut alungat din Biserica Romano-Catolică întrucât s-a pronunţat împotriva infailibilităţii papale decretată de Pius al IX-lea la Concilul Vatican I şi a susţinut mişcarea vechilor-catolici din Germania şi Elveţia.

În domeniul istoriei ecleziastice, s-au remarcat prof. Teodor Popescu (1893-1973), coautor al unui manual de Istorie bisericească universală, preotul prof. Ioan Rămureanu (1910-1988), autor de manuale de Istorie bisericească universală, pentru seminarul teologic şi facultatea de teologie, Nestor Vornicescu (1927-2000), mitropolit al Olteniei, eruditul Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului, născut în 1926 şi mort de câţiva ani, şi în sfârşit, cel mai valoros şi mai fecund istoric al Bisericii Ortodoxe Române, preotul prof. dr. Mircea Păcurariu, născut în 1932, autor de manuale şi studii care acoperă toată istoria creştinismului în ţara noastră.

Studiul de față** își propune să sistematizeze concepția Sf. Vasile cel Mare asupra răului și să o încadreze în ansamblul preocupărilor de profil din cadrul istoriei și filozofiei religiilor. Trimiterea permanentă la cadrul mai larg al acestei discipline de cercetare are darul de a evidenția mai bine meritele gândirii vasiliene. Sunt elaborate aspectele metafizic, personal și moral ale răului, proiectate pe fundalul tensiunilor intelectuale ale epocii, în același timp este scoasă în evidență și valoarea lor de reper pentru creștinismul răsăritean până astăzi. Și din punctul de vedere al istoriei religiilor, înțelegerea concepției vasiliene asupra răului reprezintă un demers necesar și util propriului ductus intelectual.

Anticipăm textul integral al prefeţei, semnate de Papa Francisc la 7 martie, la o antologie de texte a predecesorului său despre preoţie, A preda şi a învăţa iubirea lui Dumnezeu (Siena, Cantagalli, 304 pagini), cartea reuneşte 43 de omilii. Cartea iese în ajunul celei de-a 65-a aniversări a hirotonirii sacerdotale a lui Joseph Ratzinger care s-a ţinut la 29 iunie 1951, în domul din Freising. Antologia este prima dintr-o coloană de „texte alese”, care va ieşi în şase limbi, despre ştiinţă şi credinţă, Europa, minorităţi creative, politică şi credinţă, universitate, euharistie.