Cât de extremişti sunt sirienii? De ce vor refugiaţii să ajungă neapărat în Germania? Cum se trăieşte acum în Siria? Cum se vor adapta emigranţii la viaţa în Europa? Sunt câteva întrebări la care a răspuns medicul Kachef Hadi (53 de ani), unul dintre liderii comunităţii siriene din România.

Medicul Kachef  Hadi trăieşte în România de mai bine de 30 de ani şi se consideră român la fel de mult ca sirian. Venit să facă Medicina în 1981, la Cluj, el povesteşte că viaţa era atunci mai uşoară în Siria, unde nu se stătea la cozi interminabile pentru orice, iar cu cei 100-200 de dolari cu care venea de acasă, puteau trăi în România mai multe familii. El este unul dintre liderii clujeni ai comunităţii de sirieni din ţara noastră, care numără aproximativ 4.000 de persoane. 

Deşi pe atunci nu eram conştienţi de aceasta, ca nou-născuţi ce eram, în ziua botezului nostru ne-am lepădat de Satana şi de toată lucrarea lui şi de toate promisiunile lui mincinoase – prin intermediul celor apropiaţi nouă. Iar ceea ce nu puteam noi înşine proclama, s-a făcut pentru noi de către naşii noştri. Mai târziu, la vârsta când puteam hotărî singuri, chiar înainte de a primi Sacramentul Mirului, am repetat lepădarea de Satana şi de toată lucrarea lui şi de toate promisiunile lui mincinoase. Cuvintele acestea au fost rostite de fiecare dată cu toată sinceritatea şi convingerea – sunt sigur de aceasta -, dar tare mă tem că uneori se fac auzite numai fiindcă fac parte din ritual, fără să se înţeleagă cu adevărat ce înseamnă.

Una din obiecțiile frecvente aduse Bisericii Ortodoxe țintește “tradiționalismul exacerbat”. E prea retrogradă, încremenită, preoții sunt “habotnici”, nu iau pulsul momentului, trăiesc în trecut, nu sunt cultivați, nu sunt intelectuali, etc. Cunoașteți refrenul… Pentru desăvârșirea criticii se oferă, de regulă, exemplul Bisericii Catolice, mult mai suplă în recomandări și manifestări, atentă la vremuri, cu resurse umane instruite, capabilă de schimbări fundamentale, de adaptare, de compromisuri onorabile șamd. Trec acum peste faptul că mulți dintre cei care aduc aceste obiecții nu frecventează vreo biserică, fie ea catolică sau ortodoxă. Așa că ele sunt mai degrabă exerciții retorice, formule comode de a avansa o opine pentru o dezbatere la zi sau pur și simplu scuze de moment.

În Sala Mare a Centrului Cultural Drăgan Muntean din Deva, va avea loc luni, 28 septembrie 2015, începând cu ora 19:00, conferința cu titlul Europa și creștinismul, susținută de scriitorul și omul de cultură Horia Roman Patapievici, după cum informează Biroul mass-media al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Evenimentul are loc cu binecuvântarea și la invitația Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei.

O lege strâmbă pentru o ţară strâmbată.

Încă sunt în toi discuţiile despre „celebra” lege 217/2015, impusă publicului sub numele de „legea antilegionară”. Dar se pot face deja câteva observaţii sintetice.

Lupta cu stafiile

1. Aş sublinia reacţia întârziată, dezlânată şi lipsită de forţă a societăţii civile.

Simti ca treci printr-o perioada grea si viata ta este din ce in ce mai dificila? Nu iti pierde speranta si intoarce-ti privirea catre Dumnezeu si credinta.
Iata rugaciunea parintelui Arsenie Boca care aduce lumina in viata ta si te apara de greutati:
"Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

M-am născut în 24 aprilie, 1970, din părinţii Valer şi Aurelia amândoi din Prislop. Copilăria am petrecut-o la Prislop unde am început şi studiile elementare. Am continuat liceul la Baia Mare, apoi stagiul militar obligatoriu la Focşani. În 1990 am plecat la Roma unde am făcut doi ani de filozofie la Universitatea Pontificală de Propaganda Fide – Urbaniana, apoi trei ani de teologie, la aceeaşi universitate, şi alţi trei ani de masterat în Teologie Liturgică şi Simbolică la Pontificio Istituto Orientale din Roma.

„Suntem oameni şi e normal să avem firea care ne caracterizează, fiind imperfecţi şi limitaţi în timp şi spaţiu” susţine majoritatea.  Da, e adevărat acest lucru!  În materialul precedent, am subliniat că firea pământească ori natura umană cu care ne naştem trebuie să treacă printr-un proces de regenerare, adică de unire cu natura divină ca apoi să ne putem numi cu adevărat oameni. Mulţi dintre interlocutori au privit prima dată cu scepticism ideea de întoarcere la Dumnezeu, dar la sfârşitul concersaţiei au fost de acord că unirea cu Dumnezeu ar însemna cu adevărat atât pentru fiecare individ, dar şi pentru întreaga societate o reumanizare şi totodată o reîndumnezeire prin existenţa Duhului Sfânt în fiecare om de pe planetă.

Prea Fericite Patriarh Daniel,

Mai întâi de toate ținem să vă reamintim că Biserica Ortodoxă Română, al cărei cap viu este Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu este un cult religios oarecare din România, ci este Biserica Neamului Românesc, numită mamă de marele poet Mihai Eminescu.
A mărturisi Adevărul nu înseamnă a defăima sau a învrăjbi. Știm cu toții că Hristos Iisus este Adevărul absolut întrupat. Islamul este o erezie, un sincretism între creștinism și iudaism, și care orice altă erezie duce în iad. Terenul cu pricina acordat ilegal comunității musulmane fără consultarea poporului român este un teren ce a aparținut familiei martirilor brâncoveni!

Toată viaţa dedicată bolnavilor - Primul spital în 1925 -
Povestea ciudată a tranzacţiilor internaţionale pentru "acţiunile Zarlatti" -
Trei milioane şi jumătate de franci pentru a începe - Un nucleu de prieteni -
"E o mică sămânţă, dar va deveni un copac mare"

Padre Pio a fost omul suferinţei. Toată viaţa şi-a petrecut-o în permanente dureri şi chinuri fizice, mereu însoţite de grele încercări morale şi spirituale care îi însângerau sufletul. Trupul i-a fost crucificat timp de cincizeci de ani; sufletul - de-a lungul întregii existenţe.