Sâmbătă, 15 august 2015, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost aniversată cu mare cinste și la Mănăstirea ”Sfânta Ana” din Rohia, slujba fiind ținută de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Iustinian, alături de starețul mănăstirii, Macarie Motogna.
    Vicepreședintele Consiliului Județean, Gabriel Zetea a dorit să cinstească cum se cuvine această mare și importantă zi din religia ortodoxă, fiind însoțit la slujba religioasă de la Mănăstirea Rohia de senatorul de Maramureș, Marius Sorin Bota. ”Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia este loc de pelerinaj pentru creștinii ortodocși de aproape 100 de ani.

Enciclica Laudato sí a Papei Francisc abordează o problemă fundamentală a culturii de astăzi pe care am prefera să nu ne concentrăm: triumful întunecat al tehnologiei în aproape fiecare aspect al vieților noastre. În esență, mesajul Papei Francisc este foarte simplu: el cheamă creștinii să respingă excesele moderne și să trăiască simplu, după principiile Evangheliei. „Cumulul constant de posibilități de a consuma distrage inima și ne împiedică să apreciem fiecare lucru și fiecare moment”, scrie el. „Dimpotrivă, a deveni prezenți cu seninătate în fața fiecărei realități, oricât de mică ar putea fi, ne deschide mult mai multe posibilități de înțelegere și de realizare personală” (nr. 222).

Cimitirul ocupă un loc aparte în cultura popurului român. Este, aşa cum a sintetizat etnograful Simona Munteanu, „loc de plecare, loc de odihnă, loc de întâlnire între generaţii şi epoci“.
Cimitirul este legătura dintre lumea morţilor şi cea a viilor, care nu încetează nici după înmormântare. Pregătirile pentru trecerea într-o altă lume sunt destinate purificării celui decedat.

 Zi mare în calendarul creștin, 15 august prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, momentul în care Sfânta Fecioară Maria a trecut la cele veşnice. E o zi de praznic, de rugăciune și pelerinaje la locurile sfinte. Totuși, în popor, oamenii țin Sântămăria Mare.
Deși mulți consideră acest moment din an mare prilej de petrecere, praznicul Adormirii Maicii Domnului nu este o sărbătoare a bucuriei. Este și motivul pentrul care adevărații credincioși serbează onomastica la data de 8 septembrie, data nașterii Sfintei Fecioare. Acum se fac pomeni pentru cei trecuți la cele veșnice, mai cu seamă purtători ai numelor derivate din Maria. Totuși, în popor i se spune Sântămăria Mare și e una dintre cele mai mari sărbători de peste an.

Pe 15 august se celebreaza Sfanta Maria Mare, ocrotitoarea familiei, si a nasterii pruncilor sanatosi. Aceasta mare sarbatoare aduce cu ea si o serie de obiceiuri si traditii pe care trebuie sa le stii si sa le respecti daca vrei sa ai parte de bunastarea si fericire.

Icoanele se impodobesc cu flori

In ziua marelui praznic, icoana Maicii Domnului, considerata ocrotitoarea familiei, care le ajuta pe mame sa aibe prunci norocosi este impodobita cu flori pentru ca norocul sa nu paraseasca acea familie.

Într-adevăr viziunile parintelui Elpidios pentru venirea lui Antihrist ne da fiori. Evoluțiile dramatice din Egipt, invazia iminentă a Siriei, și disputele dintre Israel și Iran vor sta în etapa de pregătire pentru apariția profetului fals va aduce la o presupusa pace in lume … .
Mai jos este extras relevant dintr-un discurs recent al Parintelui Elpidios la 6 august 2013 (un exemplu de inainte vedere cu privire la intenția de invazia americana din Siria), care literalmente spune totul:
“În această mizerie patru state mari vor crea panică si un război generalizat se apropie . Și aceste patru state sunt Israel, Iran, Egipt și Siria.

Mănăstirile bucovinene ascund, pe lângă frumuseţea lor, mai multe taine care au fost sau nu desluşite de-a lungul timpului. Astfel, se pare că minunatele culori aflate pe zidurile exterioare ale bisericilor ar avea ca şi „secret“ ţuica de prune, însă această teorie nu a fost confirmată niciodată în totalitate.
Mănăstirile din Bucovina au devenit cunoscute în întreaga ţară pentru frumuseţea lor, însă acestea deţin unele secrete pe care nu multă lume le ştie. Tainele bisericii Mănăstirii Voroneţ nu au fost desluşite nici până în ziua de astăzi, astfel că au apărut tot felul de legende despre cum „Albastrul de Voroneţ” a reuşit să reziste aproape de cinci veacuri pe pereţii lăcaşului de cult.

Neprimirea în biserică a unei femei aflate la perioada menstruaţiei sau în lăuzie este o tradiţie învechită şi desuetă, care îşi are originile în Vechiul Testament.
În concepţia iudaică, femeia a fost asociată deseori cu impuritatea însăşi, iar menstruaţia lunară a femeii, un fenomen fiziologic cu care s-a născut, aşa cum sunt şi poluţiile în cazul bărbaţilor, a fost privit cu dispreţ şi calificat ca impuritate. Aceeaşi atitudine era şi în cazul femeii care a născut.
Asist. univ. drd. Maxim Vlad, de la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii  „Ovidius” Constanţa, spune că această concepţie privitoare la curat şi necurat porneşte de la cele două cărţi ale Pentateuhului: Leviticul şi Deuteronomul.

„Consider că această scriere reuşeşte să conjuge şi să reafirme demnitatea preţioasă a căsătoriei creştine, aşa cum a fost trăită în Biserica catolică, cu înţelegerea situaţiilor concrete şi complexe care condiţionează responsabilitatea subiectivă a soţilor. Ceea ce rezultă este că tezaurul de demnitate şi de har care a fost încredinţat Bisericii cere să fie întărit şi ilustrat şi în folosul celui care se află în situaţii critice sau de fragilitate: mărind lumina se generează reînnoirea şi forţa pentru a parcurge drumul” (pag. 6).