Cine a spus ca Papa Francisc a fost ales pentru a revigora imaginea problematică a Bisericii Catolice a avut mare dreptate. Dar mi-e teama că doar imaginea. Lângă multele afirmaţii referitoare la unificarea Bisericilor mai apare una: stabilirea Paştelui la o dată comună. Ce se ascunde în spatele afirmaţiei?
Propunerea Papei Francisc nu este deloc originală, aşa cum a titrat mai toata presa. În luna aprilie, Papa Tawadros al II-lea al Bisericii Copte a Alexandriei i-a propus Papei Francisc stabilirea unei date comune a Paştelui pentru toate Bisericile creştine, susţinând că aceasta este o urgenţă, în special pentru comunităţile creştine din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, care, datorită multiconfesionalităţii locului, sărbătoresc Paştele la date diferite.

Articolul de fata vrea sa surprinda semnificatiile artistice si mai ales teologice care corespund fondului de aur, nimbului sau mandorlei, ca simboluri ale manifestarii divine luminoase. Teologiei mistice a slavei in traditia crestina ii corespunde in plan vizual artistic un intreg vocabular estetic prin care icoana incearca sa redea realitatile mai presus de fire ale experientei dumnezeiesti. Ele nu sunt doar semne abstracte ale sfinteniei, ci transmit real privitorilor o lumina si o stralucire pe care persoanele sfinte o poarta la fel de real. Aceste simboluri au dificila sarcina de a traduce o realitate dumnezeiasca care depaseste formele lumii create.

"Rugaciunea lui Iisus" - Cine nu stie despre ce-i vorba ar putea avea impresia ca spunand "rugaciunea lui Iisus" avem in vedere o rugaciune pe care a spus-o Domnul nostru Iisus Hristos. In realitate lucrurile stau altfel. E adevarat ca in Sfanta Evanghelie sunt si niste rugaciuni rostite de Domnul nostru Iisus Hristos, dar prin rugaciunea lui Iisus intelegem altceva. Si anume cei ce stiu ce intelegem se gandesc la o rugaciune scurta, rugaciunea "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", rugaciune cu care sunt datori calugarii si rugaciune pentru care sunt sfatuiti sa se angajeze toti credinciosii.

Deşi fiecare credincios aparţine unei parohii, Biserica Ortodoxă Română permite alegerea liberă a duhovnicului. De ce trebuie să ţinem cont însă atunci când ne alegem părintele duhovnicesc? Preoţii spun că disponibilitatea şi deschiderea sunt calităţile de aur ale duhovnicului.
Cei mai mulţi dintre credincioşi îl au ca duhovnic pe preotul care slujeşte în parohia de care aparţin. Biserica Ortodoxă nu-i împiedică însă pe credincioşi să-şi aleagă alt duhovnic.
Asta pentru că între cei doi se leagă o relaţie de încredere şi care adesea se întinde pe decenii.

Părintele Arsenie Boca, supranumit şi „Sfântul Ardealului”, a lăsat posterităţii o serie de învăţături, menite să îi ajute pe oameni, la care cu timpul au fost adăugate şi mărturiile despre personalitatea sa. Despre diavol, spune că umblă pe valurile acestei lumi şi că are peste 800 de corăbii sau hristoşi mincinoşi, ca să atragă lume.
 Lupta cu diavolul este o temă pe care părintele Arsenie Boca  a abordat-o în multe dintre lucrările sale. Iată câteva sfaturi de mare profunzime ale părintelui Arsenie Boca:

Fenomenul reîncarnării este un subiect fascinant, dar puţine cazuri pot fi considerate de încredere. Povestea lui Dorothy Eady este, totuşi, cea mai importantă şi cea mai credibilă dintre toate. Tânăra cu origini irlandeze a avut un singur vis, să se întoarcă în Egiptul antic, în lumea în care a trăit cândva…
Dorothy Louise Eady a fost un copil normal, vesel şi plin de viaţă, până la vârsta de 3 ani. Dar un accident cumplit i-a schimbat destinul. Jucându-se pe casa scărilor, a căzut de la înălţime şi s-a lovit atât de puternic că şi-a pierdut cunoştinţa. A zăcut fără suflare câteva minute, timp în care medicii de pe ambulanţă au fost nevoiţi să o declare decedată. Transportată la spital, fetiţa a fost supusă din nou tehnicilor de resuscitare şi, ca prin minune, inima ei a pornit să bată. Dorothy şi-a revenit complet.

„Aur şi argint să dăm nu avem, nici obiecte, nici mărfuri, nici un ajutor efectiv oarecare. Înseamnă că suntem sortiţi a nu face nimic, a sta ţepeni, reci, nepăsători, absenţi cu duhul, de gheaţă şi de piatră?”, se întreba Nicolae Steindhardt, în cartea „Dărund vei dobândi“, scriitorul care s-a convertit la creştinism la 48 de ani.
Chiar se poate să dăruim ceea ce nu avem sau să luptăm pentru a obţine acel lucru şi apoi să-l dăm altcuiva? Şi atunci ce rost mai are zbuciumul nostru? Părintele Paul Tudorache spune că tocmai aici stă frumuseţea firii umane, doar aşa vom găsi mântuirea, prin bucuriile pe care le facem în jurul nostru.

Liturghia sărbătorii Preasfintei Treimi abundă în cântări de laudă. Facem profesiunea de credinţă: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Îl preamărim pe Dumnezeu pentru iubirea sa milostivă: „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, şi Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, precum şi Duhul Sfânt, pentru că şi-a arătat îndurarea faţă de noi”.  Îi recunoaştem măreţia: „Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, lui Dumnezeu care este, care era şi care vine!” (Ap 1,8).

Un joc care pretinde că invocă un demon mexican – cunoscut ca „Charlie, Charlie” şi considerat a fi o versiune simplificată a tablei Ouija – a devenit foarte popular în rândul tinerilor prin intermediul reţelelor de socializare, determinând un exorcist să avertizeze cu privire la pericolele lui. Jocul, care s-a bucurat de o semnificativă atracţie online în ultimele zile, implică două creioane sau pixuri, o foaie de hârtie şi invocarea unui spirit numit „Charlie”.
Zeci de videoclipuri scurte, postate în general de tineri, arată jucători ţipând şi alergând nebuneşte atunci când creionul se mişcă singur şi indică spre „da” sau „nu”, după ce aceştia spun o frază prin care invocă demonul.

Duhul Sfânt se vede în om când el face cu bucurie o faptă bună, le-a transmis credincioșilor patriarhul Daniel duminică, la oficierea Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhală, săvârșită împreună cu Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, și Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
„Duhul Sfânt se vede în om când el face cu bucurie o faptă bună. Nu din frică, ci pentru că este fiu al lui Dumnezeu după har: face o faptă bună, zidește o biserică, întemeiază o familie, lucrează pentru răspândirea credinței ca fiu al lui Dumnezeu după har cu bucuria nu de slugă, ci de fiu”, a subliniat patriarhul.