Copilăria părintelui Arsenie Boca a fost marcată de probleme familiale şi de sărăcie. Totuşi, cel care avea să devină una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei a izbutit să treacă peste dramele copilăriei.

Părintele Arsenie Boca, devenit una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, s-a născut în satul hunedorean Vaţa de Sus. Pe numele său Zian Vălean, cel care avea să devină călugăr şi preot a fost fiul unui cizmar şi al unei tinere casnice, un copil cu o viaţă familială nu tocmai împlinită. Părinţii săi au divorţat, iar tatăl său, un cizmar din Ţara Zarandului, a murit la scurt timp.

Papa Francisc a acceptat invitația făcută de președintele Klaus Iohannis, de a efectua o vizită în România. Anunțul oficial a fost făcut vineri seară, de administrația prezidențială, printr-un comunicat de presă care precizează că data exactă a vizitei va fi stabilită ulterior. “Președintele României i-a adresat Sanctității Sale invitația de a vizita România. Invitația a fost acceptată cu plăcere, data vizitei urmând a fi convenită ulterior pe canale diplomatice”, anunță Administrația Prezidențială.

În cadrul vizitei sale la vatican, președintele României a fost primit în audienţă, vineri dimineață, de către Papa Francisc, după care Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat.

„Codex Gigas/Cartea uriaşă”, cel mai mare manuscris medieval din lume, scris la începutul secolului al XIII-lea într-o mănăstire benedictină din Podlazice, pe teritoriul Cehiei de astăzi, este supranumită „Biblia Diavolului“. Manuscrisul, despre care se crede că este blestemat, conţine cea mai veche imagine a înfăţişării Diavolului descoperită până acum.

Manuscrisul Codex Gigas este considerat de oamenii de ştiinţă cea de-a opta minune a lumii. Scris de mână şi realizat din pieile a peste 160 de animale, cartea este groasă de 22 de centimetri, are înălţimea de 92 de centimetri şi greutatea de 74 de kilograme. 

La Biserica Panaghia Odighitria din Pireu romanii din orasul portuar dar și cei din Capitala Atenei, ori imprejurimi, pot efectua botezuri, cununii, parastase, masluri, spovedanie, sfintiri de locuinte, rugaciuni, fara a se cere niciun fel de taxe, se transmite printr-un Comunicat de presa al Comunitatii Ortodoxe Romane - Biserica Panaghia Odighitria Pireu. „Preotul nu are dreptul sa impuna taxe, deoarece nu se face negot cu cele sfinte!", spune parintele Matei Vulcanescu.

Parintele Matei Vulcanescu refuza sa primeasca bani deoarece doreste sa-i ajute pe romani si sa ii apropie nu sa-i indeparteze de Biserica.

„In momentele dificile pe care le traim astazi cand exista criza financiara, dar si spiritual, romanul nu trebuie sa fie dezamagit de preoti.

La 9 mai, ortodoxia serbează praznicul Sfântului Hristofor, singurul sfânt creştin cu cap de câine. Legenda spune că Hristofor era un tânăr atât de frumos încât tulbura sufletele şi minţile celor care îl vedeau.
Mâhnit de ispita pe care o reprezenta, Hristofor i-a cerut Domnului să îi ia înfăţişarea preafrumoasă, astfel încât lumea să ia seamă la ce spune el, nu la cum arată. Dumnezeu i-a îndeplinit rugămintea, astfel că Hristofor a căpătat chip de câine. Aşa apare şi în icoanele din bisericile româneşti, care mai deţin rare reprezentări ale acestui mucenic. În Dobrogea există o singură icoană cu Sfântul Hristofor, la Mănăstirea Sfânta Maria de la Techirghiol, unde a fost duhovnic părintele Arsenie Papacioc.

Apariţia Fecioarei Maria la Fatima, în mai 1917, reprezintă o minune pentru credincioşi şi un mister neelucidat pentru cei mai puţin înclinaţi către biserică. Se spune că “Doamna frumoasă din cer”, cum a fost descrisă, a făcut atunci trei profeţii. Pe una dintre ele, Vaticanul refuză şi azi, după aproape 100 de ani, să o facă publică.
In 1917, pe 13 mai, trei copii îşi păşteau turmele de oi pe câmpul Cova da Iria, lângă satul Fatima, din Portugalia. Lucia Dos Santos avea 10 ani, iar verii ei, Francisco şi Jacinta Marti, aveau 9, respectiv 7 ani. Toţi trei proveneau dintr-o familie săracă. Era duminică, în preajma Înălţării Domnului, iar micuţii au văzut o lumină intensă care cobora din cer.

 E Ziua Domnului. „Vestiţi cu glas de bucurie, ca să se audă; vestiţi până la marginile pământului că Domnul a eliberat poporul său” (cf. Is 48,20). Trăind bucuria învierii Domnului la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, să-l preamărim pe Dumnezeu cu glas de bucurie: Aleluia! Dumnezeu „l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el” (1 In 4,9). Prin moartea şi învierea sa, Cristos a sfărâmat porţile iadului, ne-a salvat ca un iubitor de oameni şi vrea să rămânem în iubirea lui.

Aş dori să încep acest nou ciclu de meditaţii cu câteva frânturi dintr-o incredibilă profeţie făcută pentru veacul nostru acum vreo 1600 de ani în urmă de un călugăr de la muntele Sinai. E vorba de Sfântul Nilus, fost prefect al Constantino-polului şi prieten al Sfântul Ioan Gură de Aur care pe la anul 390, luminat de Dumnezeu, prevestea:
    „Către mijlocul secolului XX, când vremea venirii lui Anticrist va fi aproape, mintea oamenilor va fi întunecată de patimile cărnii. Oamenii acelui timp vor părăsi legile lui Dumnezeu şi-şi vor pierde demnitatea lor umană. Lumea îşi va schimba exteriorul.

Între minunile pe care le-a făcut Mântuitorul la Ierusalim este şi vindecarea slăbănogului de la lacul Vitezda. Acest lac avea putere tămăduitoare, „îngerul Domnului – spun evangheliile – se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins” (Evanghelia ce se citeşte la Sfeştanie). Aici la acest lac a aflat Mântuitorul pe un slăbănog care aştepta şi el de 38 de ani să se bage în scăldătoare. „Voieşti să fii sănătos?” – l-a întrebat lisus. „Doamne, om nu am care să mă bage la vreme în scăldătoare”. „Scoală-te – i-a zis atunci lisus – ia-ti patul tău şi um­blă”. Şi îndată s-a făcut omul sănătos, şi luându-şi patul său a început a umbla (loan cap.5, vers 1-15). Imaginea de alături arată această evanghelie. O aşa înfăţişare se crede că ar fi avut locul unde s-a petrecut minunea tămăduirii slă­bănogului.

Pentru a răspândi credinţa creştină, Isus Cristos a întemeiat un magisteriu viu: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Sfânta Tradiţie o formează adevărurile revelate de Isus Cristos şi transmise prin viu grai (din gură în gură) de către Apostoli şi urmaşii acestora, numiţi Sfinţii Părinţi. Aceste adevăruri nu se cuprind în Noul Testament. Neoprotestanţii contestă că Sfânta Tradiţie ar fi izvor de credinţă, alături de Sfânta Scriptură, motivând că Tradiţia a fost scrisă mult mai târziu. Să încercăm să lămurim adevărul.

    Vestirea Evangheliei a fost predicată mai întâi de Isus, apoi au predicat-o Ucenicii care au auzit-o de la El, înainte de a fi scrisă.