Germanii se predau de bunăvoie!

Nu de mult, o nemţoaică, Heidi Mund, a fost dată afară dintr-o catedrală protestantă (Biserica Memorială a Reformei – localitatea Speyer, Germania) pentru că a protestat la adresa islamismului. Se adunaseră creştinii educaţi şi multiculturali, dornici să se deprindă cu imamul cântând sub bolţile gotice şi prima vocală era emisă de interpret cu stăpânire de sine, când, de sus, a trăsnit Heidi, prin strigăte mult mai percutante decât vocalizele lui cromatice. Reaşezarea locaşului cu faţa către Mecca a fost tulburată. Apoi, creştina Heidi a fost scoasă afară de către alţi creştini, spre alinarea imamului devastat.

Ultima zi a pelerinajului nostru pe pământ sârbesc a început cu Sfânta Liturghie într-o biserică nouă, catedrala episcopală din Kalievo, unde avea să fie înscăunat noul vlădică, peste două săptămâni.

Două limbi, aceeaşi simţire

Altarul fiind în lucru, preoţii au slujit în incinta albă şi rotundă, mai aproape de noi, împreună cu noi... Ne-am răsfirat printre localnici, iar când am rostit Crezul în româneşte, au înţeles că suntem pelerini şi ne-au primit ca pe nişte oaspeţi.

Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan,
La acest moment important din viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi a Neamului Românesc – al alegerii şi apropiatei întronizări în scaunul arhiepiscopal al Timişoarei şi în cel mitropolitan al Banatului, acum, la puţină vreme după împlinirea a două decenii de vrednică, rodnică şi binecuvântată slujire arhipăstorească în scaunul eparhial al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în numele conducerii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Vă adresăm sincere felicitări, însoțite de urările adresate Bunului Dumnezeu, pentru ca Înaltpreasfinţia Voastră, să aveţi parte, în continuare, de multă putere de muncă, de realizări la fel de rodnice şi împliniri duhovniceşti, toate însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!"

Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!
Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului Purtător de Cruce; şi toţi cei care merg în urma Lui merg, negreşit, cu crucea.
Ce e această cruce? Necazurile, strâmtorările şi întristările de tot felul, care vin dinlăuntru şi din afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului, trăind în duhul rânduielilor şi cerinţelor Lui. Această cruce se întrepătrunde până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo unde este creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin.

 Un moment istoric a fost marcat duminică la Istanbul, unde Papa Francisc I şi Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, au participat la o slujbă comună, oficiată de înaltul ierarh ortodox.
Suveranul Pontif a lansat, cu acest prilej, un apel pentru unitatea Bisericilor Catolică şi Ortodoxă, despărţite de un mileniu, arătând că victimele războaielor şi tinerii cer ca acest pas istoric să fie făcut.
“Singurul lucru pe care îl doreşte Biserica Catolică şi pe care îl urmăresc ca episcop al Romei e comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif.
Papa a ţinut să sublinieze că nu există nici o pretenţie din partea catolicilor.

 Într-o zi cenuşie de marţi, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc a făcut o vizită fulger (de fapt cea mai scurtă călătorie a unui Papă în afara Italiei) la Strasbourg, centrul nevralgic al Europei, unde a ţinut două discursuri de excepţie: la Parlamentul European şi în faţa Consiliului Europei. Vizita Papei este cu atât mai interesantă, cu cât Parlamentul European nu ezită să emită în ultima vreme numeroase decizii aflate în contradicţie cu morala creştină. Vizita înaltului prelat a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe în mass-media franceză, multe canale de televiziune transmiţând în direct discursul pontifului.

După celebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala Duhul Sfânt, Papa Francisc a mers la sediul Patriarhiei ecumenice din Fanar, centrul lumii ortodoxe. Biserica Ortodoxă are 300 de milioane de credincioşi, prezenţi în special în Europa de Est, precum şi pe coasta nord-estică a Mediteranei şi în Orientul Mijlociu. Constă din mai multe Biserici patriarhale, care au propria autonomie, dar sunt legate între ele prin credinţă.
Patriarhia ecumenică este “primus inter pares” raportat la celelalte Patriarhii ortodoxe, şi coordonează activităţile comune.

Atât Andrei, cât și tatăl său Iona și fratele său mai mare Simon (viitorul Apostol Petru) erau pescari. Betsaida înseamnă literal „Casa peștelui”. Numele are dublu sens: toponimic - „Orașul pescarilor” și mistic - „Casa Peștelui”, adică a lui Hristos (IHTUS = Iisus Hristos Theou Uios Sotir, adică Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul, în grecește). Nu întâmplător, primii ucenici ai lui Hristos au fost originari din „Casa Peștelui”.
Deși iudeu, Andrei purta nume grecesc. Acesta provine de la „andros” - bărbat, viteaz. Andrei și fratele său Simon au fost mai întâi ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul.

Toate marile religii ale lumii prezintă oamenii ca fiind singurele fiinţe capabile de spiritualitate şi de mântuire. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit deja peste 700 de exoplanete, dintre care multe sunt similare Pământului şi ar putea adăposti forme de viaţă, poate chiar inteligentă. Prin urmare, ce se va întâmpla cu religia dacă ştiinţa va confirma existenţa altor fiinţe în Univers?
Credinţa în existenţa extratereştrilor devine tot mai larg răspândită. Un sondaj realizat anul trecut în Statele Unite a demonstrat că 37% dintre persoanele chestionate (peste 5.800 de americani) credeau că există viaţă pe alte planete.

 Românii de odinioară, la fel ca şi strămoşii lor geto-daci, aveau faţă de moarte o atitudine destul de diferită faţă de a românilor din prezent. Departe de a fi fatalişti sau a se lăsa doborâţi de pierderea definitivă a persoanelor dragi, românii au dezvoltat o mitologie şi un cumul de cunoştinţe de-adreptul extraordinare şi în mare parte originale, legate de momentul Marii Treceri. Un popas modest în lumea fascinantă a vechilor credinţe româneşti cu privire la moarte, este mai mult decât revelator în această direcţie.
 
Semnele morţii
 
La români, poporul crede că nu este bine să-ţi cercetezi sau chiar „iscodeşti” moartea.