În cursul unei discuţii între primul ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu, şi papa Francisc, în cursul vizitei suveranului pontif în Orientul Mijlociu, cei doi lideri au ajuns, în mod neaşteptat, să vorbească despre limba în care se exprima Iisus Hristos. La afirmaţia primului ministru israelian - că Iisus vorbea ebraica – papa a replicat prompt: „Aramaica!” Schimbul de replici, pe un ton prietenos, readuce în discuţie o veche discuţie între savanţi: ce limbă vorbea Iisus?
Vizita făcută de Papa Francisc în Israel a redeschis controverse mai vechi. Discutând despre legăturile istorice dintre iudaism şi creştinism, Benjamin Netanyahu a afirmat: „Iisus a fost aici, în aceste locuri. Vorbea ebraica…”, la care papa Francisc l-a corectat zâmbind: „Aramaica!”

Deși în SUA, de curând, a fost un proces în care tribunalul trebuia să decidă dacă rugăciunea Tatăl Nostru aparține creștinătății sau nu, Edgar Cayce ne asigură că această rugăciune este de origine egipteană și mult mai veche decat iudeo-creștinismul.
Tot Cayce mai explică faptul că fiecare vers din Tatăl Nostru deschide/activează câte un centru glandular (glanda endocrină). În continuare, pasajul din cartea Universul lui Edgar Cayce:
DOMNULE CAYCE, “TATĂL NOSTRU” PROVOACĂ “DESCHIDEREA” ACESTOR CENTRI GLANDULARI?

Oamenii folosesc metoda meditaţiei de mii de ani, în scopuri religioase, sau doar pentru a se relaxa şi a-şi regăsi echilibrul interior.
Există două tehnici principale de meditaţie, foarte diferite. Una este cea care lasă mintea să „zburde” cum doreşte, iar cea de-a doua presupune concentrare şi alungarea anumitor gânduri.
Un studiu recent, realizat de Svend Davanger de la Universitatea din Oslo, arată ce se întâmplă în creier în timpul meditaţiei.
La studiu au participat 14 voluntari, care practică meditaţia Acem (care constă în repetarea în gând a unui cuvânt, pentru a obţinea relaxarea).

O bucureşteancă şi-a şocat vecinii zilele trecute arătându- le că o crenguţă de salcie, pe care a adus-o acasă de Florii, nu s-a uscat, ci, aşezată lângă o icoană, s-a umplut de flori.
Întâmplarea incredibilă petrecută în casa unei femei din Bucureşti nu-şi poate găsi o explicaţie logică, având în vedere că o crenguţă de salcie tăiată, sfinţită şi împărţită credincioşilor în biserici de Florii nu rămâne verde mai mult de câteva zile.

După ce euforia victoriei nesperate în primul război mondial s-a risipit, au apărut dificultățile legate de integrarea noilor provincii, unde viața se desfășura după alte legi decât cele ale Bucureștiului, scrie Cristina Diac pentru Adevărul. De pildă în Transilvania și Bucovina, care aparținuseră Imperiului Austro-Ungar, timpul se măsura conform calendarului gregorian, în timp ce Vechiul Regat și Basarabia întrebuințau încă pe cel iulian.

Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 27; 9, 6). Asadar, Dumnezeu are Chip. Din lipsa de grija omul a pierdut impreuna-locuirea cu Dumnezeu, a pierdut asemanarea, a fost alungat din Rai, a uitat Chipul... Omul a purtat, de atunci, cu el, pentru lung timp, neostoit, dorul Chipului si al Numelui lui Dumnezeu. (Pana astazi si intotdeauna exista in noi o sete de chipuri - chipul Iubitei si alte chipuri dragi -si o sete de Chip. Nu putem fi fericiti decat in prezenta chipului.Dumnezeu intervenea adesea in istorie, dar nu I se mai cunostea Chipul, si nici Numele. Cand timpul s-a copt, cand dorul acesta a devenit de nesuportat, Dum-nezeu S-a milostivit si a venit in lume prin Fiul Sau.

Digurile au rezistat la Belgrad viiturii de pe Dunăre, însă autorităţile din Serbia şi din Bosnia Herţegovina aşteaptă un nou nivel maxim pe râul Sava, după o săptămână de inundaţii care au afectat peste 1,6 milioane de persoane în ambele ţări. Zeci de mii de oameni au fost evacuaţi, iar pagubele provocate de viituri se ridică la milioane de euro. În timp ce autorităţile au decretat trei zile de doliu naţional, patriarhul Serbiei a găsit o explicaţie halucinantă pentru dezastru: el spune că totul se întâmplă fiindcă homosexualii sunt toleraţi.

Acestea sunt cele mai grave inundații din istoria Serbiei în ultimii 120 de ani.

Meditație pentru Duminica a V-a după Paști (a Samarinencei) Ev Io 4,5-42
Sfânta Scriptură nu conteneşte să ne atragă atenţia că planurile şi gândurile lui Dumnezeu sunt cu totul diferite de planurile şi gândurile noastre. Iar atunci când încercăm să aplicăm Împărăţiei Cerurilor logica şi legile lumii în care trăim, nu facem nimic altceva decât să ne făurim o imagine a lui Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră. Tentaţia pentru noi, oamenii, este extrem de puternică: aşa s-a născut viţelul de aur, aşa au apărut primul rege şi prima oaste în Israel, aşa continuă să apară mai mici sau mai mari idoli în viaţa noastră încontinuu. Am vrea să atingem, să circumscriem, să cuantificăm, să controlăm Împărăţia Spiritului.

Motto:„Cartea lui Ciprian Voicila, „Sfintii de langa noi - Intamplari, portrete, reflectii”, este un puzzle incantator de eseistica urbana, file de pateric contemporan, exercitii de admiratie si uluitoare minuni. O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre. Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se asaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi. In deruta generalizata a lumii de astazi, Ciprian Voicila ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit... Cartea aceasta este ca o floare pe caldaramul unei lumii agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracole se intampla intotdeauna langa noi.” (Laurentiu Dumitru).

Cu peste 3.000 de ani în urmă, în Egiptul dominat de sute de zei şi zeiţe, un faraon a schimbat totul, punând bazele primei religii monoteiste din lume. A fost atât de controversat, încât după moarte urmaşii săi au încercat să şteargă orice urmă a existenţei sale. A fost oare un vizionar? Un tânăr mai excentric? Sau poate doar un om chinuit de boli şi halucinaţii? Cert este că acum Akhnaton este considerat una din cele mai interesante figuri din istorie.
În anul 1353 î.e.n, după moartea faraonului Amenhotep al III-lea, unul din fiii săi a devenit succesorul acestuia la tronul Egiptului, luându-şi numele de Amenhotep al IV-lea.