Noi 19 PERCEPTII EXTRASENZORIALE - Manual Pentru a Si Dezvoltarea Simturilor Subtile

 “Ce este deasupra este si dedesubt si ceea ce este Si dedesubt este Si deasupra, pentru a sãvârSi miracolul unui singur lucru”.
 
Hermes Mercurius Trismegistus

 “Cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste întreg universal cu toate fortelesale ascunse”.

Aceastã formulare este înscrisã pe frontonul templului din Delphi, rezistând timpului. Începutul de drum în cunoastereeste necesar pentru a fi cel înscris pe fronton.Dar care este cunoasterea de sine care trebuie constientizatã?!De unde trebuie sã înceapã cunoasterea de sine?!

Acest deziderat constituie tema prezentei lucrãri în care ne vom ajuta reciprocsã ne cunoastem, sã descoperim ceea ce suntem si care sunt limitele noastre reale.Este necesar ca fiecare sã experimenteze cu sine însusi si sã continuecunoasterea pentru a-si depasi propria inertie mentalã.Pentru a cunoaste natura înconjurãtoare, în mod obisnuit,omul a fost educat sã-si foloseascã capacitatea de a gândi, de acunoaste, de a opera cu notiuni diferite, dezvoltându-si astfel mintea, gândirea si ratiunea.
 Am fost obisnuiti sã concepem Omul si Natura înconjurãtoare ca fiind entitãtidiferite una de alta. Omul
exercitându-si cunoasterea asupra obiectului cunoasterii,- în acest caz Natura înconjuratoare – a separat rational cele douã notiuni împreunã cu întregul lor continut.

 Astfel, el a ignorat mijloacele nelimitate pe care le avea la dispozitie pentru a secunoaste si pentru a actiona în cunostintã de cauzã asupra obiectului cunoasterii.Ignorând îndemnul întelepciunii hermetice,“Cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste întregul universul”,el a ignorat cheia care deschide cunoasterea Naturii înconjurãtoare. Acest îndemn hermetic necheamã sã considerãm Omul integrat în Natura înconjurãtoare pe de o parte, iar pe dealtã parte, Natura integratã în Om. Astfel, anifestarea ambelor aspecte are acelasipunct comun, eleunindu-se în “interior”.
 Din acest punct, orice proces interior, profund, intentiile si motivele interioare vordetermina si controla exteriorul. Atunci când omul îsi manifestã interesul fatã deprocesul de curgere ale vietii el devine constient de legãturile sale cu ambientul,devenind constient de esenta acestor legãturi. El constientizeazã cã îsi aflã originea întrecutul omenirii, trecut înmagazinat în sine, constientizeazã cã toatã istoria omului seaflã în legãturã cu noi însine.

Fiecare dintre noi suntem rãspunzãtori pentru ceea ce am devenit, de ceea cesuntem acum.

 Cunostintele legate de natura înconjurãtoare ca si cele care privesc propriul corpsunt primite prin intermediul simturilor.Prin intermediul simturilor sale, omul observã prezenta unei fiinte fizice sau oactiune a acesteia manifestatã în planul fizic, mai mult pe baza unui act reflex la oexcitatie a simturilor decât cu ajutorul judecãtii.Lumina, sunetul, cãldura, presiunea, excitã organele de simt si în functie deexcitatiile primite din natura înconjurãtoare, în corp mai mult organe de simt “privesc” si analizeazã însusirile emitãtorilor din lumea exterioarã.Organele de simt ca organe periferice ale perceptiei senzoriale sunt create sidiferentiate prin intermediul mediului înconjurãtor variat – natura –care este vesnicschimbãtoare.Dezvoltarea si perfectionarea organelor de simt are loc excitându-le în contact cunatura.

Mãrirea gradului de simtire poate fi efectuatã prin exercitii orientate asupra organelorde simt deoarece atunci când asupra organelor de simt este orientatã atentia se percepmai multesenzatii care se stocheazã în creier sub formã de engrame clare si distincte.
Exercitiile orientate asupra organelor de simt constau în îndreptarea atentiei în mod succesiv asupra fiecãrui organ de simt atunci când el cerceteazã natura înconjurãtoare sau proprianaturã a corpului, acordându-se timpul necesar pentru a receptiona senzatiile siimpresiile.
Excitatiile primite de organele de simt se transmit prin nervii senzitivi la creiersub formã de impulsuri ce sunt însotite de o dispozitie afectivã a creierului carediscerne dacã ne plac saunu ne plac. Dispozitiile acestea afective ale creierului se numesc emotii si ele coloreazãsenzatiile, le dã viatã, fãcându-l pe om sã participe activ la ceea ce îl înconjoarã.Emotia contine energii pe care creierul le transformã în sentimente si pasiuni;emotiile plãcute determinã cresterea energiei vitale a creierului si implicit a întreguluiorganism.Emotia constã într-o descãrcare de energie a centrului cerebral care a primitsenzatia, în perceptia acestei descãrcãri de cãtre centrul constiintei cât si din fenomeneperiferice.Efectele cerebrale ale emotiilor se manifestã printr-oactivitate mai mare a centrilor cerebrali în cazul emotiilor placate sau printr-o inhibare, ooprire a activitãtilor, în cazul emotiilor paralizante, inhibitoare.Atunci când energia dintr-un centru cerebral (auditiv, visual etc) se revarsãasupra celorlalte si le intensificã activitatea,creierul este cu un surplus energetic iaremotia este însotitã de plãcere.Când descãrcarea de energie a emotiei blocheazã activitatea celorlalte centre,atunci se manifestã o scãdere de energie cerebralã însotitã de neplãcere, de suferintã,de disconfort.Rezumând, putem spune cã emotia prezintã douã aspecte: un aspect senzitiv sicu reprezentarea ei constientã si un al doilea aspect motor, de miscare manifestat prinactul de descãrcare nervoasã fie numai la nivelul scoartei cerebrale, fie si în organeleperiferice (inimã, vase, plãmâni, intestine, vezicã urinarã, muschi etc.).

Totalitatea cunostintelor acumulate de fiinta umanã în timpul vietii sunt înlegãturã cu unul sau altul din cele cinci simturi obisnuite: vãzul, auzul, pipãitul, gustul simirosul.Fiecare informatie care face parte din cunoasterea acumulatã a fost intermediatã într-un anume moment de cãtre unul dintre organele de simt corespunzãtoare celorcinci simturi. Cu alte cuvinte, corectitudinea informatiilor dobândite prin intermediulsimturilor determinã corectitudinea perceptieinoastre la nivelul corpului fizic.Dar cât este de corectã si completã perceptia noastrã la acest nivel?!Concluzia care rezultã si cu care specialistii în domeniu sunt de acord este cãsimturile noastre sunt limitate si finite si cã ele sunt capabile de a ne duce în eroare.Aceastã limitare este un rezultat al prelucrãrii incomplete sau contradictorii asimturilor la nivelul creierului. El deformeazã sau anihileazã informatiile respective doarpentru cã acestea nu corespund unor anumite criterii.Practic, cunoasterea lumii înconjurãtoare la nivelul fizic este determinatã deprelucrarea informatiilor senzoriale care se desfãsoarã în creier. Parte a acestui procesde prelucrare este rezultatul experientei iar informatiile rezultate nu vor fi complet noi.Alte pãrti ale procesului de prelucrare sunt evolutive si au fost dezvoltate înscopul supravietuirii sau în alte scopuri pe care nu le constientizãm. Din acest punct devedere este reclamat antrenamentul exercitãrii simturilor si acumularea proprie deexperientã.

Trebuie sã amintim cã cele cinci organe de simt corespunzãtoare principalelorcinci simturi ale corpului fizic sunt reprezentate de: ochi, urechi, nas, limbã sitegumente.Prin intermediul elementelor senzoriale de receptie asimtirii, organele de simt transmit informatiile neocortexului,care este responsabil de nivelul constientului. La acest nivelare loc centralizarea si coordonarea simtirii primite sub formãde impulsuri nervoase purtãtoare de informatii.Organele de simt, dupã cum am mai arãtat, transformã diferite forme de energie,cum ar fi energia caloricã, luminoasã, fizicã, de contact, sonorã, etc. în energienervoasã. Aceastã energie se aseamãnã energiei electrice care de altfel constituiesuportul energetic al transferului de informatie la nivelul creierului si al întregului corpfizic.Acest proces de transfer este biunivoc, organele de simt îndeplinind rolul de receptori dar si de emitãtori ale informatiilor rãspuns de la creier saudin mediu.Numãrul senzatiilor este enorm pentru cã simturile aduc în permanentã în creiernoi senzatii. Aceste senzatii dureazã una sau douã secunde. Ele lasã în creier urme acãror duratã de persistentã este în functie de intensitatea, de calitatea sau de naturasenzatiilor, de gradul de atentie cu care sunt primite si de starea de receptivitate acreierului.

Senzatiile contin elemente de la care pornesc în acelasi timp informatii careinfluenteazã concomitent starea evolutivã fizicã, psihicã si spiritualã.Primele senzatii, cele pe care le primeste corpul în primele zile de la nastere.

http://www.scribd.com/doc/93168740/PERCEPTII-EXTRASENZORIALE-Manual-Pentru-a-Si-Dezvoltarea-Simturilor-Subtile